Este esentiala pentru parintele duhovnicesc competenta invataturii, dar cu adevarat decisiva mi se pare competenta cazului. Sa intelegi problema celui cu care ai de a face si sa stii in ce termeni trebuie sa formulezi raspunsul ca sa ajunga la el, care este o persoana unica. Astazi, de multe ori apare criza. Persoane care poarta numele de duhovnic, nu mai sunt decat un transmitator obiectiv de doctrina, nu mai stiu sa raspunda decat in cuvintele doctrinei. Voi ce parere aveti?

da pt k, din pacate, sunt lasati sa ajunga preoti cine nu trebuie... probabil k tot acestia sunt cei kre cer taxa.
dan, iti recomand sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti lumineze calea in cautarea unui alt duhovnic (sau mai bine zis, adevaratului duhovnic), dak ai aceasta problema... nu e de neglijat.

ai dreptate, dreapta socoteala inainte de toate.

:)un preot trebuie sa fie mai mult decat un psiholog,dar psihologia in Facultatea de Teologie e privita cu ochi nu prea ingaduitori,este facultativ cursul...de aici limbajul de lemn...sunt si preoti buni oratori,buni ascultatori si buni sfatuitori,important este ca fiecare sa caute ceea ce i se potriveste...un om orgolios nu o sa accepte un preot cqare sa-l dojeneasca,sa-l ia la rost,ori sa-i dea un canon peste masura de tinut..e nevoie de diplomatie,de subtilitate din partea preotului,dac vrea sa-i castige sufletul(oricum el raspunde pentru aceia pe care i-a sfatuit gresit,ori n-a stiut ce le este de trebuinta)..oamenii sunt atat de diferiti,atatea firi,temperamente..nu ar strica sa stie preotii cumsa se adreseze unui coleric si cum se adreseze unui melancolic,sa stie cum sa-i provoace la dialog cum sa ajunga in strafundurile sufletului celui care cauta ajutor si mai ales cum sa-l castige sa-l determine pe acesta sa vina in continuare sa se spovedeasca .Cred ca e f.greu sa fii duhovnic,trebuie sa avem intelegere.......:dozingoff:

Cine simte o data usurarea, care urmeaza spovedaniei, se va duce in continuare si fara tertipuri. Nu vad de ce ar trebui ca preotul sa foloseasca mijloacele psihologului, de vreme ce la spovedanie e prezent Hristos?!? De obicei preotul la spovedanie e foarte bland si nu-mi imaginez ca ar putea sa ma ia la rost.
Canon peste masura de tinut? Probabil ca e pe masura pacatelor noastre si atunci sa nu ne lenevim ci sa facem ce trebuie pentru a ne indrepta.
Dealtfel am auzit pe cineva spunand, ca la psiholog se duc cei care nu se duc la preot si inclin sa cred ca asa este.
In unele locuri psihologul e foarte frecventat, personal insa cred ca preotul are mijloace mai sigure de vindecare a sufletului.

este bine sa stim din toate cate putin ,sa nu fim semidocti,e gresit sa stie preotul despre limbaj ,sa zicem, despre formele lui,?nu intotdeauna stiu sa se adreseze(nu generalizez)..comunicarea,expresivitatea,gestica,l ungimea frazelor,felul in care sunt structurate..nu de putine ori am intalnit preoti care tineau adevarate discursuri(le placea sa se auda vorbind)dar ei de fapt nu comunicau nimic..lipsa de traire.. e gresit sa cunoasca preotul despre personalitate,despre particularitatile temperamentelor.?.cred ca un bun preot trebuie sa stie de toate sa fie3 informat,sa fie informatician,economist,manager,secretara ,de toate.Altfel va ramane o personalitate ingusta si limitata un debitator de versete si citate din Sfintii Parinti.Mie imi plac oamenii vii,insufletiti de idealuri,traitori,nu aceia care dormiteaza,se culca pe-o ureche ca au absolvit Teologia si au acumulat tot ce a fost de acumulAT.nU SE TERMINA AICI LUMEA..ABIA DE AICI INCOLO EI TREBUIE SA INVETE,DIN EXEMPLELE ALTORA,PERSONALE,DAR MAI ALES DIN CARTI,SA NU FIM HABOTNICI,LIMITATI.nU CRED CA ESTE PSIHOLOGIA UN BAU-BAU PENTRU PREOTI.

Daca preotia ar fi o meserie noua, te-as crede, dar cum e una dintre cele mai vechi, ma intreb cum s-au descurcat fara psihologie?!? Nu zic ca strica sa stii, dimpotriva; dar sa nu le dictam noi, pacatosii, preotilor cum sa fie, cand de fapt noi mergem la ei ca sa ne ajute, sa ne ierte pacatele. Nu ne-ar strica putin mai multa smerenie, care se poate obtine printr-o privire critica aruncata asupra noastra insine, si mai putin asupra celorlalti. Smerenia nu poate fi semidocta. In schimb mandria poate fi.

am vrut sa subliniez ca omul cat traieste invata,un preot trebuie sa fie o enciclopedie,el trebuie sa aiba cunostinte,nu un orizont ingustat,in sfarsit lasand mandria la o parte Anca ,atat noi cat si preotul putem primi o lectie de viata si de la un copil.Nu incerca sa-i urci pe piedestal..am asistat odata la un curs predat de un prof.din Targoviste era atat de fonf,de fapt vorbea nearticulat,balbait,sasait,de nu intelegea nimeni nimic...din cand in cand se mai otara la cate-un student care motaia ca urmare a discursului jalnic...nu zic sa ia lectii de arta vorbirii,arta dramatica ori miscare scenica..dar un bun orator un profesor(las preotii in pace)trebuie sa aiba o dictie,expresivitate,sa vorbeasca consonantic daca se poate...atat psihologia cat si alte discipline ajuta

Da, urzicuta, sa nu avem atatea pretentii de la altii ci in primul rand de la noi. Iar eu il pun intr-adevar pe preot pe un piedestal, pentru ca e singurul care ma ajuta, prin iertarea pacatelor, pe drumul spre mantuire. Avantajul meu este ca nu sunt casatorita cu un preot si pot mentine distanta necesara fata de acesta, pentru a putea sa ma marturisesc lui cu toata sinceritatea. Unui preot, prieten de familie, nu cred ca i-as putea incredinta din intunecimile propriei vieti. Vezi, deci, ca eu am nevoie ca preotul sa stea pe piedestal, si nu preotul insusi, care de felul lui e smerit. Eu astfel de preoti am intalnit, sau poate astfel am vrut sa-i privesc: ca pe un exemplu de smerenie pentru mine insami.

Relatia mea cu parintele duhovnic... o voi defini intr-o singura propozitie:)
Parintele este lumina ochilor mei:D

Si eu cred ca la Taina Pocaintei, preotul vrednic este luminat de Dumnezeu, sa citeasca in sufletul penitentului, sa-i lumineze inima, sa-l ajute sa se cunoasca si sa inteleaga ce i se intampla, sa-i ofere solutii si, foarte important, sa-i dea canon si dezlegare de pacate. Si pentru asta este nevoie doar de prezenta activa a harului Duhului Sfant, de intelepciunea pe care Hristos cel prezent o da preotului, de cainta si sinceritatea penitentului si abia mai apoi, de alte discipline insusite, sau alte abilitati omenesti. Eu am certitudinea ca la spovedanie, Dumnezeu vorbeste prin gura duhovnicescului meu parinte, si asta se intampla inca de la prima mea marturisire la acest preot. Dumnezeu sa-i dea sanatate si sa ma ierte si pe mine pentru rugaciunile lui!

sunt intru totul de acord cu tine,nu trebuie sa stie nimic poate sa fie si analfabet atat timp cat e preot la spovedanie vb Dumnezeu prin el

si inca ceva iertati-ma,chiar daca duhovnicul da un sfat prost,fiul duhovnicesc pt ca face ascultare de duhovnic,Dumnezeu va face astfel ca lucrurile sa se indrepte in bine pt ascultarea fiului

Doamne ajuta!
Iarta-ma dar pana acum eu nu am auzit ca un dhuovnic sa dea un sfat prost! :D
In acelasi timp relatia mea cu duhovnicul meu este una asemeni aerului cu pieptul omenesc, spre exemplu, nu pot trai daca nu respir aer! asa si eu nu cred ca as mai putea face ceva daca nu as vorbi intai si mai intai cu duhovicul meu! cu parintele ce ma alinta si ce-mi alina sufletul.EL imi este exemplu si tot EL este cel care m-a redus la viata!
SLAVA DOMNULUI CA L-AM CUNOSCUT SI CA NU MA LASA!

ionita sa fie cu iertare dar eu una am auzit un preot care a dat un sfat prost dar din cauza ascultarii fiului s-a transformat intr-un sfat bun ,asta am vrut sa zic si bineinteles ca prin pronia lui Dumnezeu niciodata fiul nu va crede ca duhovnicul a dat un sfat rau.pe de alta parte si duhovnicul chiar daca are mustrari de constiinta faptul ca la spovedanie s-a aflat Hristos in persoana care l-a insuflat at sfatul e bun ,caci a fost de la Hristos insusi

urzicutza are o problema cu psihologia...
eu cred ca tu urzicutzo n-ai avut parte de un duhovnic adevarat pana acum. si de aia umbli cu ratacirile tale. tu n-ai nici cele mai elementare cunostinte despre Taina Spovedaniei. inainte sa-ti citesti cartile pe care le lauzi citeste sfintii nostri parinti. iti garantez ca acolo o sa gasesti din toate domeniile. citeste-l pe parintele cleopa care a invatat carte pe deal, cu oile, caprele si magarii. si crede-ma, cu toate facultatile tale, nici un sfert din cultura lui generala nu o ai... citeste volumele sale sa vezi ce cunostinte diverse avea de la istorie, matematica pana la astronomie... si toate astea doar din vietile sfintilor surioaro si nu din tratatele de psihologie si alte materii pe care ni le fluturi pe sub nas. ca n-avea de unde pe vremea aia. pe de alta parte, uita-te la prietenii tai din vest care sunt dependenti de psihiatrii. se sinucid pe capete, divorteaza din doi pasi si asa mai departe. duhovnicii nostri ne-au pastrat cu capul pe umeri surioaro. si nu psihiatrii. vrei o carte adevarata? psihologia ortodoxa de dr.avdeev. un doctor psiholog rus care iti va spune ca e zero cunostinta din facultate fara Dumnezeu. cum vrem noi sa ne lecuim daca traim in continuare in pacat? daca nu facem ascultare de duhovnic? daca nu ne spovedim cu inima curata si pastram pentru noi pacatele rusinoase?...
lasati-ma cu psihologia la preoti... Dumnezeu e Cel care lumineaza duhovnicul. dar el nu poate face nimic fara participarea noastra sincera la Taina Spovedaniei. problema e la noi draga urzicutza si nu la duhovnic. noi suntem cei bolnaviori si nestiutori intr-ale psihologiei si nu duhovnicul.
:)
Doamne ajuta!

Doamne ajuta!
In putinele mele cunostinte, chiar nu am auzit ca un duhovnic/preot sa fatuiasca prost!!Sa ma ierti ca am revenit cu acest subiect dar chiar vroiam sa iti spun ca eu nu am auzit:D:D:D!!
Iar legat de ceea ce ai spus privind momentul spovedaniei eu cred ca de fiecare data Mantuitorul sta la scanul de spovedanie si ne asculta pe noi si in acelasi timp El este Cel ce ii insufla duhovnicului ce sa ne spuna!! Deci tot ce auzim atunci si acolo*SI NU NUMAI* sunt de la Iisus Hristos!!
Doamne ajuta!

ai dreptate ionita ,eu doar am zis ce am auzit de la un preot si nu m-am gandit si am scris pe forum,ai dreptate orice zice duhovnicul e de la Dumnezeu.

..rebelu,ai ceva personal cu mine ca am doua facultati,aproape oricine are bani in tara asta face 10 facultati nu doua..care-i problema am doua coli de hartie intr-un sertar,nimeni nu s-a laudat ca a citit mult..draga,nimeni nu a trimis pe nimeni la psihiatru :psihiatrie si psihologie sunt doua notiuni diferite si nu spun asta cu un aer de superioritate ci ca sa te ajut sa nu faci confuzie..sa te faci de cacao..despre Taina numita de tine stiu cate ceva,poate nu atat de multe pe cate stii tu fericitule. te asigur ca eucunosc persoane care pe langa ca stiu cate ceva...sunt implicati direct in aceasta Taina..de pilda sotul meu care este un bun duhovnic,foarte bine pregatit din toate puctele de vedere...dar el nu s-a muktumit doar sa-l citeasca pe par.Cleopa,el a citit si eretici ca sa invete sa-i combata cu armele lor.cat despre par.Cleopa da,pastea oile bine si bipedele si patrupedele,sa se odihneasca fericit...din cate stiu nu a fost canonizat..tu deja il pui in icoana(sa nu ma injurI ca nu ma indoiesc de sfintenia lui)...si nu mai sunt in ratacire,eu asa consider

degeaba incerci sa fii acida pentru ca stiu foarte bine insemnatatea celor 2 cuvinte. voiam doar sa faci diferenta intre duhovnici si psihiatrii.
ori psihologia este studiata de catre psihiatrii. asta a fost legatura. nu-i nevoie sa ma umilesti pentru ca pot s-o fac si singur daca e nevoie. insa nu e cazul de fata. putin ma intereseaza cele 2 facultati ale tale. chiar si ale mele. nu fac cat o ceapa degerata, vorba ta, cele 2 coli de hartie... si daca n-ai inteles nimic din ceea ce spun atunci e clar ca nu ti-au folosit mai nimic. si mai mult. mi-e mila de copilasii aia pe care zici ca-i educi. cu astfel de propuneri iti spun eu ca mai mult le sucesti mintile... auzi! psihologie la calugari... asta e cea mai tare chestie pe care am auzit-o de o bucata de timp de la ala care a fost rapit de extraterestrii si dus la supermarket.

Nu te supara, dar calugarii tai sunt ca ai mei: perfecti. Urzicuta a vrut sa zica altceva si coboara-te sa o intelegi. am auzit si eu predici care nu mi se potriveau...poate vizau altceva decat ce cautam eu. Ce zici de catehezele sf. Simeon noul teolog? (adresate celor care si sunt ... monahi, ca (cu caciulitza) noi...)

Am deschis acest topic pentru ca duhovnicii au adeseori ocazia, in momentul in care spovedesc, sa intalneasca oameni prinsi in ganduri contradictorii, in nemultumiri acute cu viata lor, din care cu greu pot fi salvati. Trebuie multa destoincie si multa autoritate duhovnicilor pentru a face lumina in astfel de suflete si mai ales pentru a le da putere sa iasa din gandurilor lor. Parintele Staniloae spune: "Dar cel caruia ma marturisesc, ma cunoaste si el in ceea ce vreau sa fiu, nu numai in ceea ce sunt; ma cunoaste si el in puterea ce este in mine pentru a ma depasi si in aspiratia ce o am in acest sens. Deci ma si intelege. Ma cunoaste precum ma cunosc si eu. Si poate intr-un anumit inteles ma cunoaste mai bine in realele mele posibilitati, asupra carora eu pot face aprecieri gresite. Dar cunoscandu-ma, el ma si ajuta ca sa ies din starea de simpla aspiratie sau de insuficient efort de a ma realiza." Plecand de la aceste afirmatii am ajuns sa afirm ca putem vorbi de o criza, evident, nu la modul general. Cunoasterea de noi insine, fara o impreuna cunoastere a noastra de catre altul, e in toate cazurile o primejdie.

oricum ar fi, nu vad de ce i-am invata psihologie pe duhovnici. nu cred ca asta ar fi rezolvarea. de asta ma legam si nu de predici greoaie. vreti predici? pai aveti zeci de carti, de cd-uri si casete. vi-l recomand pe parintele rafail noica. dar nu mai veniti cu idei de educare a duhovnicilor cu invataturi lumesti.
asta e tot. probabil, dupa tine, trebuie sa mai cobor mult sa ajung la nivelul urzicutzei...
iertati-ma pentru imaginea negativa pe care mi-am creat-o. riscul meseriei... mi-l asum.
Doamne ajuta!

...mai sunt si monahi care au studiat psihologia,filosofia vezi biografia lui Serafim Rose,scrierile lui Teofan Zavoratul...si lista poate continua..de ce oare s-o fi chinuit Serafim Rose sa invete limba chineza in dialect?

daca ar fi cunoscut mai intai ortodoxia n-ar mai fi ajuns pana acolo incat sa studieze toata filosofia si psihologia. s-a nascut in america, intre niste oameni care nu-l implineau cu nimic. avea nevoie sa treaca prin toate ca sa realizeze ca ortodoxia e singura cale spre mantuire.
urzicutzo, noi am fost binecuvantati mereu. pentru ca suntem si am fost mereu niste oameni simpli. tot poporul roman e un popor simplu. insa asculta ce spune nicolae velimirovici (de curand canonizat): "...privilegiul unui simplu popor crestin e acela ca atunci cand stie putine stie esentialul". aceasta e diferenta dintre noi si americani sau alte natii care filosofeaza... noi avem sub nasul nostru totul de-a gata. ei trebuie sa munceasca ca sa descopere...

Se intampla asta pentru ca nu mai traiesc cu adevarat in Duh. Noutatea se descopera cu adevarat in El. Nu e de ajuns sa stii ca la o persoana e vorba de pacatul mandriei, caci vindecarea de ea se face pe diverse cai. Asa ca atunci cand nu-i mai vezi pe oameni ca fiind diferiti, nu mai ai nici sfaturi diferite.

Am ramas uimit sa vad ca la chiliile unor calugari zilnic sunt cateva persoane, fie pentru spovedanie, fie pentru un cuvant... Si minunat este ca aceste persoane cauta cu sinceritate un raspuns. Si acolo unde-i sinceritate, acolo-i darul lui Dumnezeu. Asa imi explic si de ce sunt cazuri in Pateric cand un frate nu primeste de la duhovnic un cuvant - pentru ca nu e sincer.

Fiecare dupa (ne)putintele lui. Acum ar fi bine sa ne cautam si un duhovnic care sa corespunda nivelului nostru de asteptare. Unul nu are nevoie de preot care sa stie filosofie, ci sa fie evlavios, altul isi doreste parinte citit, cu doctorat (in aceasta categorie ma integrez si eu, pentru ca, din pacate, tind sa apreciez mai mult oamenii cu stiinta de carte si care vorbesc frumos, pentru ca eu insami doresc sa ajung asa, uitand astfel ce este mai important), insa harul este acelasi prin toti. La inceput, mi-am ales parintele si pentru l-am vazut ca este foarte invatat, are doctorat, are preocupari intelectuale (lucruri care m-au ajutat pe mine foarte mult), insa, in timp, mi-am dat seama ca, mai presus de acestea, este foarte evlavios si iubitor de oameni, virtuti care nu se pot invata in nicio facultate din lume. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne gasim duhovnici pe masura sufletului nostru!

Degeaba are duhovnicul multa carte, daca inima sa nu bate si pentru tine. Nu acesta este criteriul - trebuie sa am duhovnic cu doctorat, ci trebuie sa am duhohvnic care sa ma nasca la o noua viata, trebuie sa vad in el un Parinte. Asa va vedea si el in mine un fiu.

Aveti dreptate, Costel. Am ajuns si eu la concluzia aceasta, in cele din urma, doream sa spun doar ca sunt si anumite aspecte "exterioare" in alegerea unui duhovnic. Eu mi-am dorit intotdeauna sa am un parinte (in ambele sensuri - tata si duhovnic) invatat, dar Dumnezeu a avut grija si mi-a dat mult mai mult decat doream eu, pentru ca se putea sa gasesc o persoana invatata si cu putina dragoste sau evlavie. Imi cer iertare daca am provocat cuiva sminteala prin afirmatiile mele, imi dau seama, din tot ce citesc, ca pe forum sunt oameni cu adevarat sporiti duhovniceste, eu sunt incepatoare (nu am implinit nici macar un an de cand am parinte duhovnic) si la vremea aceea, nu prea stiam ce inseamna sa ai un duhovnic, insa am descoperit si descopar in timp. Asta e, de fapt, frumusetea ortodoxiei, faptul ca descoperi la fiecare pas.

Criza apare nu pentru ca duhovnicul nu s-a documentat, nu pentru ca nu a citit nu stiu ce carte, ci pentru ca nu s-a rugat. Cel ce se roaga cu adevarat ajunge sa ii daruiasca fiului duhovnicesc doar cuvintele pe care le primeste de la Dumnezeu.

Doamna preoteasa, coborati va rog, ca v-ati inaltat prea tare! Cum e aerul sus? mai rarefiat?
Parintele Cleopa nu era un inapoiat ci stia sa se coboare la nivelul fiecaruia. Stia sa vorbeasca fiecaruia pe limba lui. Sotu matale o fi probabil mai bine pregatit, numa ca el o fi din carti iar parintele Cleopa a fost din traire.

Am vazut la emisiunea "Profesionistii" a doamnei Eugenia Voda, pe parintele Petru Moga. Cand parintele a fost intrebat daca este fericit, acesta a raspuns ca nu este, pentru ca poarta in sine semeni care nu au gasit rezolvari la unele probleme. Minunat. Acesta este chipul duhovnicului adevarat, cel care din momentul in care te-a cunoscut, nu te mai uita niciodata.

Despre duhovnici la par. Teofil Paraian:

"-Care sunt criteriile dupa care noi putem sa ne alegem un duhovnic bun?

- Sa stiti ca eu, cand nu eram duhovnic, tot ma gandeam ca nu-si fac duhovnicii datoria. Acum, eu despre mine nu am impresia ca nu imi fac datoria, dar altceva constat, ca nu numai de duhovnici buni e nevoie, ci si de penitenti buni. Degeaba e un duhovnic bun, daca nu e urmat si nu e ascultat. E greu sa-ti gasesti un duhovnic bun si nu prea se stie pe ce criterii. Poate ti-l descopera Dumnezeu. Eu am avut un duhovnic bun la manastire, pe par. Serafim Popescu, nu avea nume mare, Dumnezeu sa-l odihneasca, dar avea o viata deosebita si poate ca, din anumite puncte de vedere, era mai mare decat altii, socotiti mari. L-am considerat un om care avea o armonie sufleteasca, un echilibru. Totdeauna era ingaduitor, era elastic. Zicea: Draga, fa ce poti, fa ce-ti ajuta Dumnezeu! Iar mie imi convenea tare mult lucrul acesta, ca nu iti punea reguli, ca nu te punea la osteneli. Si am facut asa si a fost bine. LA randul meu, si eu ii indemn pe oameni asa: sa se depaseasca si sa se daruiasca, pentru ca un cuvant de-al parintelui era si acesta: "Sa te depasesti si sa te daruiesti!" Mi l-a spus mie o singura data si bine ca l-a mi-a spus, ca apoi eu il mai spun si altora. Cuvantul inseamna sa te depasesti prin credinta si sa te daruiesti prin iubire. Si asta este o regula foarte buna.
Sa stiti ca, daca omul e sincer, il poate ajuta orice duhovnic, iar daca nu-i sincer, nu-l ajuta nici un duhovnic bun!"

Extraordinar! Practic, aceasta este stradania crestinului autentic, sa nu ramana niciodata la acelasi nivel, ci tot timpul sa-si doreasca sa se apropie de Dumnezeu si sa puna cu adevarat mana pe El, sa nu mai fie Domnul pentru el o idee vaga, abstracta, un subiect frumos de discutie, ci o realitate, o Persoana Vie, asa cum este in adevar.

Relatia duhovnic-fiu duhovnicesc trebuie sa aiba un scop foarte bine definit si anume acela de a-l pune pe fiul duhovnicesc pe drumul spre casa, pe drumul care duce inapoi la Dumnezeu. Duhovnicul il insoteste pe credinciosul care se pocaieste neincetat pe drumul care are ca in final momentul imbratisarii dintre Dumnezeu si fiul ratacit, dansul si cantecul de bucurie precum si cina cea mare data in cinstea fiului ratacitor.

Toti ratacim, tot ne abatem si ne facem netrebnici. Important este sa ne dorim din toata inima sa ne apropiem de realitatea prezentei dumnezeiesti. Daca nu ne doare faptul ca suntem in starea in care suntem....e greu de realizat o schimbare si e greu de inchipuit saltul nostru de la o viata care se apropie de moarte la o viata care se apropie de inviere.

Pericolul relatiei duhovnic-fiu duhovnicesc
 

Unul dintre marile pericole in aceasta relatie este idealizarea parintelui duhovnic si transpunerea lui intr-o dimensiune inchipuita a sfinteniei desavarsite, traspunerea lui in chipul omului atotstiutor, desavarsit in bunatate si virtute.

Sa nu uitam ca doar Dumnezeu poate fi adorat, doar Dumnezeu e fara neputinte.

Ispita de a idealiza duhovnicul poate avea consecinte foarte grave asupra sufletului si in multe cazuri si asupra mantuirii noastre, adica a regasirii lui Dumnezeu.

Si diavolul detine vaste cunostinte teologice. Dar e certat cu Dumnezeu.
Cultura teologica nu te face mai moral, nu te apropie de Cel ce este; si multi, din nefericire, nu inteleg asta.
Nu-mi doresc ca duhovnicul sa fie carturar, ci sa nu fie despartit de Dumnezeu, sa nu fie certat cu El, sa nu fie orb, ci om al rugaciunii, care sa ma poata conduce la Hristos.
Important e ca duhovnicul sa nu fie printre cei ce L-au dat pe Hristos in mainile lui Pilat, iar fiul duhovnicesc sa nu faca parte din ceata celor ce strigau: Rastigneste-L! Rastigneste-L!

relatia dintre mine si parintele duhovnic este una apropiata si minunata,de nenumarate ori ma trateaza aspru precum un parinte pe copilul sau, ce a facut un lucru necugetat dar eu il iubesc,fiind-ca stiu ca imi vrea doar binele.de cite ori merg la scaunul spovedaniei,sau sa cer sfat,ma simt ca atunci cind mergi la o ruda ce te iubeste si te sprijina atunci cind ai,chear si disperata nevoie.dupa ce plec de la sfintia sa,ma simt mai implinit,intarit duhovniceste,si cu pace in suflet.

Hristos Domnul sa-i binecuvinteze pe parintii duhovnici si sa le dea:intelepciune, putere si zile multe si senine.Amin.

Frumos spus.

Sa amintim ca Apostolii au primit puterea de a-L vesti pe Hristos pana la moarte, dupa pogorarea Duhului peste ei. La rastignirea Lui erau ascunsi de teama sa nu fie prinsi si omorati.

Asa si astazi, daca nu dau sfaturi de la Duhul, ca urmare a rugaciunii lor si a noastra, nu vom avea puterea sa-L punem pe Hristos mai presus de toate.

V-as ruga sa ma sprijiniti cu un sfat.recent una din cunostintele mele a hotarat sa se spovedeasca,nemaifacand acest lucru din copilarie,intrucat a crescut intr-o familie ortodoxa nepracticanta.persoana e din timisoara si nu stie unde sa mearga..persoana sta in zona..sagului la iesirea din oras..poate cineva din timisoara cunoaste vreun preot din acea zona..sau poate stie cum sunt cei doi preoti din zona respectiva(am mai adresat intrebarea pe un alt thread dar e prea vechi si probabil nu apare in fata)..
Eu sprijin persoana in acest demers..dar..am si o teama..si de aceea ma rog sa gaseasca pe cineva mai bland..care sa apropie..
Va multumesc anticipat!