Incerc sa fiu un adevarat crestin.Incerc sa incalc cat mai putin LEGEA divina,(perfect nu sunt!)exprimata prin cele 10 porunci.Biblia ne spune CREDETI.Vreau sa cred dar ceva ,nu ma lasa sa am o credinta care sa devina o obsesie...Plec la biserica,fac rugaciuni,dar ,mintea imi ia razna de la un timp spre treburi lumesti ,concentrarea imi scapa,uneori nu mai am rabdare sa ascult predicile,sa ma rog...desi nu doresc asta si sufar.Cine ma ajuta sa trec peste toate astea?Cum pot sa cred cu adevarat,din tot sufletul meu?Pace tuturor!!

Draga Maslinul, incerc sa te linistesc, spunandu-ti: nu renunta in a merge la biserica la Sfanta Liturghie, nu renunta la rugaciuni, cand simti ca-ti fuge gandul in alta parte, zi rapid, rugaciunea inimii: " DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE_MA PE MINE PACATOSUL ", cand ai inceput o rugaciune si-ti vin in minte te miri ce ganduri care mai de care mai urate , incepe rugaciunea de la inceput, si faci asta de atatea ori, pana
" cel rau ",te lasa in pace. Ai sa vezi ca vei reusi. Ce frumos ai zis " vreau sa cred ", asa sa si faci, sa crezi ca doar prin rugaciune, post si milostenii te vei apropia tot mai mult de ceea ce se numeste a fi CRESTIN. Iti doresc din toata inima sa reusesti sa scapi de aceasta obsesie pe acre ti-o creaza " CEL RAU ", ii este ciuda ca te pierde. DOAMNE AJTA-TI! cu drag,icamilin

Draga Maslin,

Si mie mi se intampla aceleasi lucruri, insa trebuie sa ne luptam cu ele. Eu cand imi vin astfel de ganduri urate in timpul rugaciunii cad in deznadajduire, ma gandesc ca rugaciunea mea e in zadar...e greu...

Draga Maslinul, asta patesc si eu, si cred,ca multi altii. Sunt ispite, dar nu trebuie sa ne lasam. Eu am vb. cu un parinte si mi-a citit niste rugaciuni de m-am mai linistit. Nu conteaza ce fel de ispite avem, important e sa luptam cu ele si ori de cite ori cadem sa ne ridicam, sa ne spovedim si sa nu uitam ca suntem CRESTINI. Mergi si vb. si cu duhovnicul tau. Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca pe noi toti.

Multa perseverent si multa, multa dragoste intru Dumnezeu. El este cel mai bun prieten al tau, El te iubeste si te cunoaste cel mai bine, El iti cunoaste toate slabiciunile si nevointele tale, El toate le poate si le stie, tu nimic nu poti fara El. Ar fi fost simplu ca El sa ti le dea pe "tava", fara ca tu sa nu faci nimic. Tu trebuie sa gasesti calea, sa lupti, sa te ridici, sa cazi si sa o iei de la capat. Atita timp cit constientizezi caderea ta, inseamna ca El este langa tine, te iubeste. Drumul catre pocainta este lung si anevoios si de fapt nu se termina niciodata. Iubeste si vei fi iubit, roaga-te si vei fi luminat.

Atunci cand incerci sa te apropii de Dumnezeu vei intalni foarte multe piedici din cauza ispititorului, dracilor.
Spovedeste-te cat mai des si nu slabi rugaciunea! Toti se credinciosii se confrunta cu asemenea probleme

:)cauta sa fii impacat cu tine,spovedit si asteapta medicamentul numit impartasanie,te va intari in lupta cu ispitele de tot felul,invata sa nu dai ascultare gandurilo,sa te infranezi,sa-ti impui sa participi,nu doar sa asisti la Sf.Liturghie duminica,nu e rau nici la Sf.Maslu sa participi..vindecare rapida!:)

atunci cand ai gandurile rele,trebuie sa te gandesti in momentul acela la Domnul IISUS,sa iti dea putere sa iti directionezi gandirea spre ganduri bune si sa faci inima buna lui Dumnezeu si sa spui...Doamne pt pacatele mele patimesc asta,,te rog Domane ajuta-ma pe mine pacatoasa sa fac voia ta si indeparteaza gandurile rele de la mine,,dar directioneaza-ti gandul spre IISUS CHEAMA-L IN AJUTOR IN MOMENTELE TALE GRELE,,,ATUNCI CAND AI ISPITE...iNSISTA IN ASTA,,,O SA VEZI PANA LA URMA CA ALA RAU O SA TE LASE IN PACE...S-au sa nulasi ca gandurile rele sa iti macine mintea pt ca atunci nu mai poti scapa de ele.....Cand iti vin gandurile rele,,,directioneaza-ti gandul la Iisus si chiama-l in ajutor.....

completare
 

...si as mai adauga draga cristiboss..." si nu judeca niciodata, ca sa nu fii judecat"..face parte din iubirea de aproape...sau nu?!?

Mare confuzie în mintea ta !
 

Observaţile mele la adresa ta , te-au deranjat, te-au şifonat , simţindu-te cu musca pe căciulă , iar acum tot din mândria ce ţi-a pus stăpânire pe tine într o proporţie foarte mare, postezi drept răzbunare ! Omule, să ţi minte ce-ţi spun :nu suport vicleşugul, prefăcătoria şi alte asemenea ! Prin mesajele tale ai smintit , ai hulit adevărata credinţă ORTODOXĂ ! Da, ai încercat mascat, elegant de a îndepărta cititorul de la ORTODOXIE , şi acest lucru îl JUDEC la tine şi la toţi asemenea ţie ! Concluzie :să-ţi fie ruşine că ţi-ai pus titulatura de ORTODOX, pentru că ai făcut aceasta drept vicleşug , şi asta nu o pot ierta ! Eşti lup în haină de oaie şi o spun tare să o audă toţi pentru ca să nu cadă în cursa ta mârşavă şi urât mirositoare. Ai bunul simţ să-ţi treci corect apartenenţa religioasă, aşa cum fac mulţi colegi de ai tăi de la Secte . Lucrează pe faţă lupule ! ! !

Sf. Nicodim Aghioritul în "DEPRINDERI DUHOVNICESTI" scrie:Rabda. Sa nu crezi ca virtutea l-a un crestin inseamna o viata gingasa si femeiasca si ca toata pacea noastra, la urma urmei, consta in aceea de a nu purta nici un razboi. Ca ea este virtutea unui ostas marinimos si viteaz, care e intotdeauna inarmat, lupta mereu, rabda toate relele, necazurile si ispitele ce vin asupra lui fie de la draci, fie de la oameni, fie de la firea lui stricata.
" Fiule, daca vii sa slujesti Domnului Dumnezeu, pregateste-ti sufletul pentru ispita, intareste-ti inima si sa nu te hotarasti a te grabi." Iti va fi de folos sa stii: care-ti sunt vrajmasii si care sunt armele lor si sa stii cum sa-i biruiesti. Cel dintai vrajmas al tau este trupul,de care trebuie sa te temi mai tare, pentru lupta impotriva ta dinlauntru, iar armele lui sunt ademenirile pe care ti le face cu placerile si cu frica ce ti-o insufla, de greutatea ce vei intampina in lucrarea virtutii. Al doilea vrajmas este lumea cu cele doua arme: relele exemple pe care le da si legile strambe cu care invata pe urmasii ei ca sa incline cu dragoste de bunurile prezente si sa nu pretuiasca pe cele viitoare. Al treilea si cel din urma vrajmas al tau este diavolul, care se uneste cu ceilalti doi, intarindu-i cu puterea sa, iar armele lui sunt: silirea si amagirea. Silnicia nu sta in constrangerea voii voastre, care intotdeauna este libera si nu poate fi silita la savarsirea pacatului nici de iadul intreg, ci sta in a ne aprinde inchipuirea cu chipuri rusinoase si placute si o tulbura cu cugetele infricosate de necredinta si hula, pe care, cei incepatori, le considera pierzatoare. Cele mai obisnuite arme ale lui sunt viclesugul si inselaciunea cu care lupta impotriva noastra in 7 feluri:

incetarea pentru o vreme a razboiului si a ispitirii,
ispitirea celui ce si-a schimbat viata mai tare si mai des decat ca inainte de a se schimba,
inceperea cu putin ca sa poata lua mult sau totul,

oprirea omului de a cere sfat de la duhovnic,

sa te impinga la pacat si sa-ti spuna ca ai cazut, inainte de a fi cazut, nu numai pentru ca te-ai gandit la pacat,

sa te indemne a cadea in pacat numai odata si apoi cugetul se va odihni si razboiul va inceta,

impingerea la nepasare, zicandu-ti ca razboiul dureaza toata viata.

Castigul ispitelor poate fi rezumat in doua: ca ne-am dezbracat de omul cel vechi si ne-am imbracat in cel nou. Luptele duhovnicesti, ispitele si necazurile omoara cu putere patimile.

Fara ispite nu se poate castiga vreodata vreo virtute, nici nu se poate duce la capat pe deplin. Deci rabda cu barbatie si multumire ca sa fii lamurit in ispite, cum se lamureste aurul prin foc: " De ce te temi de foc daca esti aur?"spune fericitul Augustin. Pentru a birui in razboaiele dinafara trupesti este nevoie sa ai putere si tactica. Daca numai cu puterea te lupti, esti ca un nebun, dar cand vei uni puterea cu tactica atunci lupti ca un mare razboinic.

Puterea razboiului duhovnicesc se afla in minte si in inima. Intai trebuie sa te hotarasti in inima sa nu te increzi niciodata in cei trei dusmani ai tai.Daca te linguseste primul vrajmas adica trupul, puneti in minte acest adevar ca muntii care tii pune inainte sunt caniste nori, care se risipesc intr-o clipa, iar placerile pe care ti le fagaduieste sunt desarte. Daca lumea al doilea vrajmas te va indemna sa te abati de calea cea buna, sa fii hotarat si sa crezi ca a trai dupa placul lumi, e lucrul uni nebun cu totul potrivnic lui Dumnezeu.

Mult mai mult se cade sa nu te increzi in diavolul. De aceea, cu mare hotatrare dispretuieste totdeauna sfaturile si gandurile pe care ti le inspira, din tot sufletul. Raspunde-i totdeauna: nu!

De asemenea se mai cade sa stii ca in razboiul duhovnicesc, nu-i deajuns sa zici nu la indemnurile pe care ti le fac vrajmasii. Intareste cu fapta hotararea, adica cu pazirea poruncilor lui Hristos, cu viata smerita si cu toata modestia pe care o cere starea de crestin, urand lumea. Arata si practic aceasta hotarare, aparand si cu cuvantul si cu fapta dogmele credintei cat si Traditia Bisericii.

Alaturi de putere mai trebuie si mestesug in razboiul duhovnicesc, care- intai- consta in a te impotrivi de la inceput cugetelor care iti vin de la vrajmasul. La inceputul ispitelor sufletul este puternic iar vrajmasul neputiincios; dar daca lasi vreme ispitei si nu-i te impotrivesti, tu prin nepurtarea ta de grija slabesti, iar puterea vrajmasului sporeste si incepe a te birui.

Dar tactica razboiului nu se reduce numai la atat. Trebuie sa alergi totdeauna la Dumnezeu ca sa iei ajutor si putere pentru neputinta ta. Acesta este indemnul pe care-l da ucenicilor sai cuviosul Ioan: "Ispita la tine si tu la Dumnezeu". Acesta este indeosebi indemnul pe care cu multa putere ni l-a lasat Rascumparatorul nostru zicand: "Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita." Matei (26, 41).

In cele spuse pana acum am lamurit cuvantul rabda.