Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

Dragostea. Argument: Dragostea. :)

oooooooooooooooooooooooooo!:)Inca nu ai dobandit-o?

Depinde de perspectiva din care privesti :). Cand spui dragoste spui multe, si asa privind lucrurile nu am dobandit-o :) .

Dragostea:)
Pentru ca: dragostea indelung rabda, nu cauta ale sale, NU RASPLATESTE RAULUI CU RAU, dragostea iarta, nu se trufeste, nu se poarta cu NECUVIINTA,nu cauta ale sale, Dragostea NU cade NICIODATA:D:D:D

te referi desigur la bunatatea inimii,grija fara de aproapele nostru...chiar daca ne rugam frumos,cantam frumos,postim,dormim pe pietre,pe paie ca sfintii,impletim rugojini,facem toti copiii pe care ni-i da Dumnezeu,daca nu iubim pe aproapele n-am facut nimic din toate acestea .Nici una dintre nevointele acestea nu aduc folos celorlalti...adica n-ai facut nici o branza daca nu imparti nimic cu cei de langa tine.

Exact! :)

Evident, iau postarea ta ca pe o alegorie. Si in cazul asta subscriu!

mai sunteti?in afara de dragoste care ar fi ordinea ierarhica a virtutilor pe care trebuie sa le aiba dobandeasca un bun crestin?

:)Mult dorita Smerenie/Pocainta

PRIVESTE-TI SUFLETUL

Priveste-ti sufletul, crestine,
Si vezi ce ai mai bun in tine
Si vezi cui tu esti dator
Pentru prezent, trecut si viitor.
Si vezi cata rabdare a avut,
Cata mila cu tine s-a facut,
Iar tu in faradelegi ai vietuit,
Dar uita-te cat te-a iubit.
Priveste-ti sufletul si ai sa-l vezi plangand,
Trist, mai trist ca orisicand,
Sa-l vezi cat a suferit,
Cat de mult l-ai ponegrit.
Prin faptele cele murdare
Si ingerul cel bun dispare,
Ramane-n urma
Si priveste-n zare.
Dar priveste-ti sufletul, crestine,
Sa vezi cat ai pierdut in lume
Intoarce-te pe calea buna
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna.
Caci singur ai sa te-amagesti
Iar pe calea rea mereu ai sa pasesti.
Dar deschide-ti inima, crestine,
Si vezi cum plange sufletul in tine!

Iertarea, rabdarea sint virtuti greu de dobandit. Declarativ e foarte simplu si la indemana oricui, practic insa. . .

Tot despre dragoste mai intai .

Cand ai incetat sa mai urasti pe cineva , cand iti este mila vazand un om in nevoie , atunci poti sa spui cu putina indrazneala ca esti pe drumul care duce spre ...dragoste .

maria

:)Foarte frumos Maria si Cristi...ganditi foarte frumos,cat despre virtutile dobandite
multa modestie constat:)

Virtutea cea mai semnificativa si cea mai greu de indeplinit este sa traim impreuna,sa convietuim si sa reusim sa ne-ntelegem....sa ne suportam unii pe altii astfel incat sa putem ajunge la un consens si la o vietuire agreabila si benefica fizic si spiritual.
Intotdeauna am fost de parere ca cel mai dificil lucru este sa locuiasca oamenii impreuna,chiar si-n aceasta mare familie care este Universul.
Daca de-aceasta am tine cont,cred ca si insusi Dumnezeu ar fi mai cu precadere in jurul nostru!

Eu cred ca nu se poate vorbi de "perspectiva" , cand vorbim de dragoste .

Soarele rasare si incalzeste tot omul , si bun si rau si alb si negru si tanar si batran si sarac si bogat si...........si nu face exceptie .
Asa trebuie sa fie si dragostea , parerea mea , fara preferinte , fara exceptii .

Doamne ajuta !
maria

Bine ai zis ory ,de acord cu tine !
maria

De fapt e greu orice, daca stam si analizam un pic situatia din jurul nostru vom observa ca pentru unii nici teoretic nu este usor, adica nici sa le spui ceva nu suporta, ce sa mai pomenesc sa faca ceva, ca deja ii jignesti. Nu vreau sa ii judec pe cei din jur, dar toti considera ca sunt oameni virtuosi din pacatele pe care le fac tot timpul.

:)Ce-i dragostea?Esfanta legatura
ce leaga cu un nod nedezlegat
pe Facator de umila faptura
de omul cel cazut si intinat
E ochiul celui vesnic
plin de mila
ce cauta duios si inlacrimat
spre tarana nascuta doar in sila,spre lumea care zace in pacat.
O frumoasa definitie-Zorica Latcu

cea mai mare virtute este SMERENIA.

???de ce smerenia e mai importanta decat dragostea?

pentru ca din smerenie se naste dragostea.
urzicuta, asa cum mindria este cel mai mare viciu, asa este smerenia cea mai mare virtute,
voi cauta sa-ti aduc exemple din mai multi sfinti parinti.

:)da,eu sunt deficitara si la capitolul smerenie(mai ales adica)

....si nu ma supar ca mai primesc cate o lectie.:)

da, pentru ca nu poti avea dragoste fata de aproapele fara sa fii smerit mai intai. Dragostea o poti avea si fara smerenie, dar ca sa ai smerenie necesita mai mult decat dragoste, necesita umilinta, ceea ce multi nu o accepta, pentru ca nu vor sa fie calcati in picioare, si asta am auzit-o cam de la toti cei din jurul meu.

Ai mare dreptate petrurar, fara smerenie nu cred ca putem dobindii alte virtuti. Un mare parinte spunea ceva de genul " e smerit mindrutul".Eu una cred ca daca reusim sa fim smeriti dobindim si alte virtuti automat, dar oare citi dintre noi avem "smerita smerenie", asa cum spunea parintele Papacioc?

ma iertati pentru ca ma lungesc cu vorba. cine vrea sa afle despre smerenie mai multe, sa caute pe google.
aici vreau sa postez ceva ce mi-a placut in mod deosebit:
Despre smerenie

Precum mortul nu mãnâncã, asa si smeritul nu poate sã osândeascã pe alt om, chiar dacã l-ar vedea închinându-se la idoli (Avva Longhin).

Smerita cugetare este o rugãciune neîntreruptã (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Smerenia este cea mai credincioasã chezãsie pentru un virtuos în fata cãderii. Cel smerit nu cade niciodatã. Unde ar putea sã cadã acela care se aflã mai jos decât toti ? (Sf. Macarie cel Mare).

Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion).

Dacã smerenia îl înaltã pe omul simplu si neînvãtat, atunci gândeste-te ce mare cinste îi va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).

Smerita cugetare o aratã nu acela care se ticãloseste pe sine, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie îi amãrãste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei (Avva Moise).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).

Cu cât mai înalt vrei sã ridici edificiul virtutii, cu atât trebuie sã sapi mai adânc temelia smereniei (Fericitul Augustin).

Dacã crinii cresc mai cu seamã în vãi, inima care se face vale prin smerenie va naste si ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se teme de Domnul are ca însotitoare smerenia (Sf. Maxim Mãrturisitorul).

Coboarã în adâncul smereniei, unde vei afla mãrgãritarul de mult pret al mântuirii tale (Cuviosul Teognost).

Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie cel Mare).

În sufletele smerite se odihneste Domnul, cãci nimic nu dezrãdãcineazã asa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).

Cel ce nu este smerit a cãzut din viatã (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).

Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).

Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se înaltã cu îngâmfare peste turma Sa (Sf. Clement Romanul).

Dintre toate armele crestinului, una singurã are putere sã treacã peste toate cursele vrãjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).

Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).

Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

A sti sã te smeresti înseamnã sã stii sã-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

De îndatã ce harul observã cã în gândul omului a început sã aparã o oarecare pãrere de sine si el a început sã gândeascã înalt pentru sine, îngãduie sã se întãreascã împotriva lui ispitele, pânã îsi va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentru Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Dacã sãvârsesti rugãciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci ele vor fi bine primite de Dumnezeu. Dacã însã îti vei aduce aminte de un altul care doarme sau care nu e sârguitor si te vei înãlta cu inima, atunci osteneala ta va fi zadarnicã (Avva Isaia Pustnicul).

Nimic nu se poate sã se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rãdãcina, hrana, temelia si legãtura oricãrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).

Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).

A spori în virtute înseamnã sã sporesti în smerenie (Sf. Vasile cel Mare).

Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu întâi smereste pe cei înalti; diavolul întâi înaltã, apoi smereste (Sf. Ioan Hrisostom).

imi plac aceste cugetari, dar ce frumos ar fi daca am vrea si noi sa traim conform acestor cugetari...

cel mai mult mi-a placut aceasta cugetare... multumesc pentru osteneala, petrurar.

Eu stiam ca smerenia e cel mai greu de castigat .
N-o are aproape nimeni .
Stiam gresit ?

maria

greu.e ispititor sa te crezi buricul pamantului...recunosc neputinta dar nu pot birui pacatul(mandriei)....mandria atrage dupa ea alte si alte neputinte...de multe ori cand postez aici o fac dintr-un automatism dictat de mandrie(mai ales in topicul despre educatia copiilor,bataia e rupta din rai,atat de tare m-am inversunat sa raspund dillemei ,sa-i demonstrez ca nu e cum zice ea..incat acest fapt in loc sa aiba o finalitate sa tragem niste foloase din tot ceea ce ne-am spus...sa facem un schimb de experienta constructiv .a avut alt efect ..eu m-am simtit f.rau in urma acelei discutii..si de multe ori am uitat sa ma smeresc si uit in continuare)

Nu cred ca e asa .
Vorbim de virtute in faza cea mai inalta .

Eu vad virtutile ca niste boboci de flori care incep sa se deschida .
Nu se deschid dintr-o data , nu ? Sant mai multe faze .
S-au daca e innourat , ei nici nu se deschid .

Adica pana la inflorire e un proces insemnat ,( nu e vorba de pesimism nicicum ), ci de desavarsire .

maria

:)da,sa dea Dumnezeu sa fie precum zici tu..sper sa avem vreme...daca ascultare si supunere avem,despre pocainta ce poti sa zici(metanoia)..nu sunt de ajuns dragostea,sa ne dezbracam haina si sa o dam unui sarac,sa ne infrangem vointa,mandria.....este nevoie de mai mult de lacrimi....eu cred ca POCAINTA este cea mai inaltatoare virtute...pe asta chiar nu oricine o are,daca nu avem plans si traim in fatarnicie adica ce folos sufletului sa dam toata averea noastra,daca nu ne abtinem de la rau si nu ne putem uri pacatele...suntem impietriti si abia daca putem stoarce o lacrima de cainta.

:)plangem de ciuda,plangem cand ne moare o ruda din deznadejde,plangem din mandrie,dar plansul izvorat din suflet pentru iertarea pacatelor,pentru recunoasterea lor....lipseste cu desavarsire...asa e?

Deci sa recapitulam :cele mai mari virtuti pe care dorim sa le dobandim sunt:
-dragostea
-smerenia
-pocainta
Eu le-as aseza in ordine inversa.:)

Urzicuta, mie imi este greu sa fac o ierarhie. Cred ca fiecare virtute enumerata de tine le cuprinde tainic si pe celelalte. Daca nu descoperi intr-o virtute si alte virtuti, dupa parerea mea nu este virtute.

:)Mai aveti si altii pareri?

Lupta pentru obtinerea virtutilor e foarte grea, caci unele pacate sunt ca icebergul: o mica parte vazuta si o mare parte ascunsa. Asa e mandria, de exemplu. Cand credem ca am ajuns sa nu mai fim mandri, ni se arata ca de fapt partea ascunsa e cat o prapastie. De aceea smerenia e atat de greu de atins.
Ai dreptate Maria, cand spui ca sunt mai multe faze. Sa dea Dumnezeu sa le parcurgem pe toate, caci ce e mai frumos decat a ajunge desavarsit.

Interesant acest aspect al pacatului, exact asa e, un pacat are ceva observabil si ceva neperceptibil de noi cei slabi, si cred ca acel ceva neperceptibil ce reprezinta partea nevazuta a "icebergului" confirma consecintele grave stricacioase ale pacatului.

Ma gandesc, veilur, ca poate diavolul ne lauda si ne spune: "uite ce curat si lipsit de pacate esti", iar noi credem. De aici recidiva, caci inca nu ne-am curatit, dar ne relaxam crezand ca suntem infailibili.

eh, eu m-am referit la faptul ca nu constientizam momentan urmarile urate ale pacatului, faptul ca cu cat trece timpul mai mult si nu incercam sa ne descotorosim de patima, cu atat mai mult se infiltreaza si dependenta in noi de un anumit viciu.