Credeti ca diferenta de educatie dintre cei doi soti (crestini) pote afecta relatia dintre ei? La inceputul casniciei stiindu-se care e diferenta dintre soti. Oare in familia crestina trebe sa se tina cont si de educatia celuilalt? Intreb ca sunt oameni ce nu au avut posibilitatea de a avea o educatie scolara mai buna...dar cu toate acestea el/ea a stiut sa se descurce in viata, mai bine zis are scoala vietii. Dar persoana fara prea multa carte este iubita, apreciata, vb numai de bine, o persoana cu buna crestere si respect fata de ceilalti.
Si daca totusi intre ei intervine neintelegerea ca ea/el e mai putin priceput la lucrurile "lumesti", dar el/ea este o persoana iubitoare si credincioasa. Oare ce este cel mai important intro familia crestina? Si ce este de facut daca nu se mai inteleg tinand cont ca au si copii impreuna?
Si care e locul femeii in familie?

cite ceva asi avea si eu de zis, da nefiind adevarat crestin ...asi fi offtopic!:rolleyes:

parascheva, te referi la educatia crestina/ religioasa sau la cea laica ?

apropo, cam ciudat titlul ales ptr topic...

Nu cred ca e cazul sa va formalizati atata. Paraschivaiasi se refera la persoanele crestine doar prein botez , ci care au adaugat si fapte si au acumulat credinta. Nimeni nu se asteapta sa gaseasca sfinti pe acest site, dar e o bucurie sa intalnim oameni preocupati in a-si cultiva credinta. Si din acestia sunt destui.

Sa-mi fie iertat, dar cam imbarligata expunerea acestui topic. El si ea se vor intelege pana la adanci batraneti , cu o singura si de baza conditie, sa fie oameni nu numai cu infatisearea . . . . , restul vine de la sine, prin normalitatea lururilor.

Exista oare familie fara neintelegeri?!? Cred ca nu. Timpul insa le rezolva pe toate. Nu cred sa existe probleme, peste care sa nu se poata trece. Rabdare, rabdare, rabdare. Iata ce are de facut femeia: sa aiba rabdare si sa uite supararea, caci femeile au mai mult tendinta de a tine minte si de a "scoate ochii" decat barbatii. Cel credincios din cuplu sa se agate cu gandul de Dumnezeu, sa-si puna viata in mainile lui si sa-L lase pe El sa hotarasca. Dupa furtuna vin intotdeauna si zile frumoase, insorite, pe care ar fi pacat sa nu le traiasca impreuna, despartindu-se. Greul intr-o familie cu probleme e pe umerii celui care e credincios, caci trebuie sa indure, sa constientizeze, sa se roage, sa aiba rabdare pentru doi si sa spere incontinuu ca Dumnezeu ii va ajuta sa iasa teferi din ispita. Daca sunt si copii, drumul trebuie sa fie spre impacare, caci copilul nu stie cine are dreptate; el stie doar ca trebuie sa aiba ambii parinti alaturi de el.

Prostii. Intraba tu copii care au familii abuzive (tata o bate pe mama, tata sau mama sau amandoi bea de stinge, cheltuieste toti banii de mancare si ei nu au cu ce sa mearga la scoala, sunt amenintati tot timpul, samd) cei mai multi o sa spuna ca ar vrea sa nu mai faca parte din familia aia.

Copiii stiu cine are dreptate, stiu si inteleg mai mult decat crezi tu.

CAteodata unele familii chiar nu pot si chiar nu trebuie sa fie salvate.

Cred ca venim din medii diferite. Teoretic stiu despre ce vorbesti, dar practic nu.
Eu m-am referit la neintelegerile dintr-o familie normala, nu de betivi, batausi, etc. Nu cunosc nici o familie de genul acesta, deci nu pot comenta ce nu stiu. Dar la neintelegerile dintr-o familie oarecare, cum sunt cu miile peste tot, da, despre asa ceva pot sa afirm ca merita sa se lupte pentru mentinerea casniciei, mai ales de dragul copilului.

Temelia casniciei este Increderea. Langa incredere adaugam si putin respect, bunatate, iubire, jertfa. Nu exista "casa necertata" de obicei femeia este cea care stie sa mentina pacea:) Inima infranta si smerita Dzeu nu o va urgisi.. Am sa va scriu o istorioara
:rolleyes: O femeie tare saraca avea 4 copii si un sot betiv. Tot ce castiga dadea pe bautura, isi batea copii si nevasta seara de seara. Biata femeie dupa ce adormea sotul, se aseza in fata icoanei Maicii Domnului si se ruga cu lacrimi pentru sotul ei sa il izbaveasca de betie. Asa intr-o noapte se trezi sotul si privi pe geam in camaruta alaturata. Acolo sotia ingenuncheata se ruga cu suspine negraite ptr sotul ei. Rusinat de rabdarea sotiei a lepadat bautura.
Mult poate face o sotie/sot inteleapta/intelept prin rabdare, iubire, si incredere:)

scuze, asa mi-a venit atunci...

ma refer la cea scolara...

Asta-i poveste. Sa-ti spun eu cum arata realitatea, am simtit-o pe pielea mea.

Sotul isi terorizeaza sotia si copii in fiecare zi, nu numai seara, dar toata ziua cat e de lunga, , din orice motiv cat de mic, sau chiar fara motiv. Sotul isi inseala sotia. Sotul nu ajuta cu nimic in casa, nu da bani pentru nimic desi are destui, ba mai mult mananca tot din mancarea pe care o face sotia.Si ani si ani la rand copiii au suferit. Nu-i usor sa-ti vezi mama abuzata, si nu-i usor sa -ti fie frica in fiecare zi. Nu-i nici usor sa-ti fie rusine de cuvintele de ocara pe care i le adreseaza tata mamei si care se aud in tot blocul, peretii find asa de subtiri.

In fiecare seara sotia se roaga cu lacrimi in ochi ca sa i se indrepte sotul, ca macar sa fie mai bun cu copiii, daca nu cu ea. Si asta ani si ani la rand. Desi o vedea rugandu-se, sotului putin ii pasa, mai mult, o lua in ras. Pana la urma sotia a dat divort si s-au despartit. Si ziua in care tatal a plecat pentru totdeauna a fost una dintre cele mai fericite pentru copii, fiindca scandalurile au incetat.

Asta este o poveste cat se poate de adevarata, si mai sunt multe ca ea, si unele cu final mult mai tragic, uitati-va pe pro tv la stirile de la ora 5. Intrebarea e, oare nu era mai bine ca sotia sa fi taiat raul de la radacina inca de la inceput, sa nu rabde si sa spere atat, si implicit sa nu isi fi expus copiii la atata trauma? Pana la urma daca cel pentru care te rogi este necredincios, nu crede in sfintenia familiei, care nu vrea sa auda de biserica, care nu s-a spovedit de zeci de ani, si care este egoist, cu greu poate fi indreptat. In realitate cred ca Dumnezeu ii trimitea mai mult semne sotiei ca nu e bine sa stea langa un astfel de om...decat ca vrea mai multa rugaciune.

Mici certuri exista oriunde, in orice familie. Si atata timp cat cearta este despre ce culoare sa fie covorul din sufragerie, rosu sau albastru, sau altele din astea, si atata timp cand amandoi stiu sa faca compromisuri, si in cazul asta sa ia un covor de alta culoare decat cele doua, totul se termina cu bine. Si totul e bine cand amandoi lasa de la ei. Spunea cineva pe aici ca femeia trebuie sa rabde si sa lase de la ea ca sa fie familia fericita. Pana la urma daca numai ea este cea care face eforturi si care tine familia "fericita," nu stiu cat merge treaba asta, si nu cred ca e drept sa fie asa.


Si ca sa ajungem din nou la topic. Teoretic, nu ar trebui sa aiba o importanta asa de mare diferenta de educatie si religioasa si laica dintre cei doi soti.
Dar practic, daca unul dintre ei este religios si celalat nu, or sa apara neintelegeri. Nu intotdeauna, dar se intampla destul de des. Se poate intampla si ca cel care nu e religios sa se dea dupa cel care este, si asta este un caz fericit. Dar se poate intampla ca cel care era religios sa devina caldicel, numai din dorinta de a evita conflicte, sau eu stiu de ce altceva.

Noesis, este foarte greu sa faci un bogat sa intelega cum este sa fii flamand, cum la fel de imposibil este sa ceri unui sarac sa iti spuna cum e sa dormi untr-un pat de puf. Din pacate orice argument as aduce eu aici nu iti va sterge trauma traita. De aceea ma opresc aici si iti spun din toata inima: Maicuta Domnului sa va acopere cu sfantul acoperamant.
Daca topicul se referea la educatia copiilor ( religioasa sau laica) si nu am inteles eu, scriu ceea ce am mai spus si in alta parte:
Cel mai bun parinte este cel care stie sa isi convinga copilul fara a scoate curea de la pantaloni:)

si eu cred ca daca esti smerit poti trece peste greutati si mai ales sa te jertfesti. Multi spun ca sunt crestini dar nu au invatat sau chiar nu pot sa nu mai fie mandri, sa invete sa se smareasca si sa se jertfeasca.

Noesis: Sa-ti spun eu cum arata realitatea, am simtit-o pe pielea mea.

Se pare ca realitatea difera de la om la om. Mie realitatea ta imi e necunoscuta, dar nu indraznesc sa spun : Prostii! Cred ca ai avut o experienta de genul acela, dar asta nu te indreptateste sa generalizezi, caci nu cred ca majoritatea familiilor traiesc sub teroare.

Un aspect important ar fi dupa parerea mea, ca fiecare dintre cei doi soti sa isi aminteasca motivele care i-au determinat sa se uneasca in Taina Nuntii.
Eu cred ca oamenii se pot iubi si respecta, si pot convietui indiferent de diferentele de educatie. Pe de alta parte, cand exista dragoste si vointa, si incredere, educatia se poate continua fara probleme.
Foarte importanta la neintelegeri mi se pare rugaciunea si iertarea greselilor celuilalt. Si deloc de neglijat, dragostea pentru copiii cu care Dumnezeu a binecuvantat casnicia.

Parerea mea este ca atata timp cat exista dragoste intre cei doi soti,totul va fi bine.Ideea este sa iubeasca amandoi cu aceeasi intensitate.:)

Am ascultat aseara un interviu cu Dan Puric ( puteti gasi si pe net inregistrari MERITA ascultat) in care spunea asa: "Sa ne uitam la mame, isi hranesc copii cu san si dragoste nu cu "ideii" si este suficient pentru a deveni Oameni". Mi-a placut tare mult. Daca am reusi sa punem in practica acest cuvant si fata de semeni.. De multe ori ideiile noastre nu sunt bune sau pur si simplu nu sunt acceptate. Ma intorc la ce am afirmat mereu, Viata noastra este cel mai bun mod de al "invata" pe cel de langa noi. Daca as reusi sa fac macar 1% din ce scriu aici..dar raman la "a scrie" si nu e smerita smerenie..credeti-ma!
Dumnezeule milostiv fii mie si ma fereste de mine insumi..
jenica

Jenica: "Sa ne uitam la mame, isi hranesc copii cu san si dragoste nu cu "ideii" si este suficient pentru a deveni Oameni". Mi-a placut tare mult. Daca am reusi sa punem in practica acest cuvant si fata de semeni..

Si ideile pot contine dragoste fata de semeni. De exemplu sfaturile duhovnicesti, printre altele.

eu cred ca trebuie sa aiba acelasi nivel educativ, sau f. apropiat, pentru ca si aspiratiile lor vor fi de aceeasi natura. altfel, e cam greu sa impaci capra cu varza.

Corect, foarte corect, cu un amendament, capra ca sa traiasca trebuie sa manance din varza, dar nu pe toata, ca sa traiasca si varza.

Pai da eu cred ca decat sa-ti iei fata cu studii multe si care sa aiba doar aerul cel de intelectual sa provina dintr-o familie de intelectuali si fara o educatie in spirit ortodox si doar asa formal, chiar daca are limbajul ei elevat de fata culta vrand sa-ti fie sotie pentru cine stie ce fantezii ale ei, fara dragoste adevarat[poate doar una de moment care pe multi ii pacaleste asanumita paruta dragoste,cand sentimentele sunt mascate indulcita de vrasmas] si doar pentru a-si face placerile ma refer la sex cum se procedeaza astazi de cele mai multe ori.
Mai bine prefer o fata cu studii mai putine dar care are suflet crestin plin de dragoste si smerenie care o face mult mai frumoasa decat intelectuala .
Bineinteles ca aici ne putem referii si la categoria care le are pe amandoua[Educatia pentru a se comporta si a vorbi frumos si pe cea ortodoxa plina de credinta si smerenie astfel de modele sunt mai rare dar cand se intalneste o latura cu cealalta este mult mai frumos] dar care stie sa-si puna calitatile sub dulama smereniei.

Noesis este adevarat ce spui dar crede-ma tot ce ai spus tu aici este datorita lipsei credintei adevarate sau din cauza unei credintei formale bazate pe obicei ca ma duc si eu la biseica ca asa se duce dar nu stiu de ce m-am dus ca imi place pictua din biserica ca imi place corul ...si doar atat?
Dar de ce am venit totusi? nu sa ma rog ? nu sa pot invata ceva spre am folosi in viata? ..si ce voi face in in celelalte 6 zile cum sa traiesc frumos crestineste?
Asa face omul nostru hai si noi de Pasti la biserica ca asa se duce toata lumea ..Pai da hai sa luam lumina si dupa aia plecam..hai si de Craciun ca asa se duce lumea hai si Duminica asa se duce lumea?
DAr daca asta se face formal fara sa aplici faptele credintei in viata ta ..este in zadar
Caci zice si Parintele Arsenie Boca
Crestinismul nu este doar o afacere de Duminica si o stradanie de toate zilele

am pus aceasta intrebare pt ca aveam nevoie de niste pareri, si nu pareri lumesti ci duhovnicesti. Gandit duhovniceste dif de educatie nu ar trebui sa-i afecteze pe cei doi soti, dar din nefericire se poate intampla asta chiar daca cei doi soti se iubesc. Apar discutii, sotul are pretentia de la sotie sa fie ajutat de catre ea la treburile ce tin numai de el iar sotia nu-l prea poate ajuta pt ca mai are de crescut 3-4 copii. Oare exista o femeie ce sa aibe grija de 3-4 copii si sa mai faca si alte lucruri suplimentare sau mai rau sa aibe si un serviciu? Nu este de ajuns ca o femeie ingrijeste copiii singura, face curat singura, gateste, calca, duce copiii la gradinita/ii aduce de la gradi, ii duce in parc...Mi-am pus mereu intrebarea asta, sunt femei ce le pot face pe toate dar in acelas timp sa se ingrijeasca si pe sine si sa mai aibe timp si pt sotul ei?

Poate sunt pe acest topic 2 soti crestini (care traiesc in adevaratul sens al cuvantului crestineste) pt a raspunde intrebarii mele. ID-ul meu este "corneliamate"

Teoretic multi stiu ce au de facut dar cand dau nasa in nas cu problemele nu stiu cum sa inervina. Ce-i drept ca si stresul din ziua de azi ne fac mai nerabdatori, gresim fata de sot/sotie dupa care regretam.

de ce nu-ti spui si tu parere? poate sunt lucruri de invatat si de luat in seama si de la tine...

cornelia draga, ceva ma face sa cred ca cei care scriu pe acest forum sunt ori singuri/ necasatoriti, ori daca sunt casatoriti atunci perechea nu le impartaseste dragostea pentru credinta... oricum, sigur nu frecventeaza amandoi acest forum!