Sfintii Martiri Brancoveni
 

Sa cautam si noi, alaturi de Dan Puric, sa intiparim in inimile noastre acest gand de vesnicie, luand pilda copilului Matei Brancoveanu - „Eu pot sa privesc Europa, SUA, lumea intreaga si sa zic asa - Vreau sa mor crestin. Loveste! Asta este testamentul clar si conditia mantuirii noastre.”

Dan Puric:

„…Atunci (martiriul Sfintilor Brancoveni) a fost un mega-show organizat de Ahmed Pasa, cu ambasadori din Rusia, din Imp. Habsburgic, din Marea Britanie etc, era, deci un show, cu surle si trambite, si, in mijloc, era un pusti de 12 ani, cu fratii lui si cu tatal sau, care in acea zi implinea 60 de ani. Mergeau desculti, cu capul gol, el, batranul fiind torturat de trei luni de zile. Dupa acest „eveniment”, organizat de pasa pentru a isi arata muschii in fata puterilor europene, un jurnal francez, Gazette de France, a scris „un domnitor roman a fost executat pentru ca nu si-a platit datoriile”. Ei (puterile europene, n.mea) nu aveau nicio treaba cu marturia crestina (inca de pe atunci! - n.mea).

(…)Batranul si-a vazut copii decapitati. Si, inainte de a incepe decapitarea, le-a spus urmatorul lucru, pe care ar trebui poporul roman sa si-l reaminteasca. Brancoveanu a spus asa: „Stati tari. Nu luati seama la moarte. Priviti la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care atat a patimit atatea pentru noi si ce viata de ocara a avut.” Din clipa aceea a inceput masacrul. Dar batranul le-a spus: „Stati tari. Nu luati seama la moarte”.

A fost un stop, la baiatul cel mic, Matei, caruia i-a fost frica. A fost, daca vrei, tremuratul fiintei, sau daca vreti, acea neliniste pe care a avut-o Insusi Hristos cand a spus „Tatal Meu, de ce Ma lasi?“

Fiti atenti unde este frumuseata crestina a crucificarii romanesti! Copilul asta a avut un balans cristic. Si a spus - „nu pot, eu trec la islamism”. Si atunci, tatal lui, batranul, i-a spus: „Neam de neamul nostru nu s-a dezis (de credinta ortodoxa n.mea). Daca s-ar putea sa mori de mii de ori pentru ea.” Si, in clipa aceea s-a produs un scurt circuit, care a facut coloana vertebrala a dainuirii neamului nostru. Copilasul s-a uitat la calau si i-a zis asa: „Vreau sa mor crestin. Loveste.”

Privindu-l pe Brancoveanu, privindu-l pe Matei, si privindu-l si pe imparatul Constantin, care a vazut, inaintea unei batalii, semnul crucii pe cer, fiind scris: „Prin aceasta vei izbandi” avem cele trei priviri ale neamului acesta. (Stati tari in credinta. Nu luati seama la moarte!; Vreau sa mor crestin. Loveste!; Prin acest semn (Crucea) vei izbandi - acestea sunt cele trei priviri mantuitoare, cele trei pilde sintetizate de artistul Dan Puric - n.mea).

Putem sa ii scoatem pe acesti martiri din fiinta noastra? Putem sa ii relativizam si pe acestia? Adica, haide domne sa ne luam dupa Gazette de France! Eu nu pot sa ma iau dupa Gazette de France! Eu ma iau dupa Brancoveanu. Si asta este foarte bine. Un copil pe mine ma intoarce. Acel copil, care este sfant, Matei Brancoveanu, a privit in ochi calaul si a spus: „Vreau sa fiu crestin. Loveste!”

Eu pot sa privesc Europa, SUA, lumea intreaga si sa zic asa - Vreau sa mor crestin. Loveste! Asta este testamentul clar si conditia (mantuirii noastre, n.mea).”



Redam mai jos si un scurt fragment din viata sfintilor pentru a avea si tabolul mai exact al firului muceniciei lor:

“In Saptamana Patimilor din anul 1714, in urma tradarii unor boieri, care l-au clevetit ca unelteste impotriva turcilor, la Bucuresti a sosit o multime de ostasi trimisi de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si l-au dus la Inalta Poarta, in jalea tuturor locuitorilor orasului. Luandu-si ramas bun, Constantin a zis noului domnitor si celor din apropierea lui: “Daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pacatele mele, faca-se voia Lui! Daca sunt insa fructul rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei“.

(…)

Marturisitorii lui Hristos au fost dusi pe strazile orasului lui Constantin, imbracati numai in camasi, desculti, cu capetele descoperite si legati in lanturi, intocmai ca raufacatorii. La locul de taiere astepta multime de popor, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul sau si ambasadorii marilor puteri europene. Acolo mucenicii fiind pusi in genunchi, mult patimitorul Constantin i-a imbarbatat pe fiii sai: “Fiii mei, iata, toate avutiile le-am pierdut. Sa nu ne pierdem si sufletele! Stati tari, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama la moarte. Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in aceasta si nu va miscati din credinta ortodoxa pentru viata si lumea aceasta! Aduceti-va aminte de Sfantul Pavel, ce zice: ca nici sabie, nici imbulzeala, nici moarte, nici alta orice nu-l va desparti de Hristos; ca nu sunt vrednice muncile si nevoile acestea de aici spre marirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dara, o dulcii mei fii, cu sangele nostru sa spalam pacatele noastre”.

(…)

Deci au cazut capetele vistiernicului Ianache Vacarescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, dupa aceea al lui Stefan si al lui Radu. Iar cand a venit randul copilului Mateias, care avea numai 12 ani, si calaul a ridicat sabia sa-i taie capul, acesta s-a inspaimantat si a strigat sultanului sa-l ierte ca se va face musulman. Atunci tatal sau, plin de barbatie, i-a zis: “Din sangele nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta. Daca este cu putinta, sa mori de o mie de ori, decat sa-ti lepezi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant”. Atunci copilul s-a intarit si, intinzandu-si linistit gatul pe taietor, a zis calaului: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”

Iata un crestin autentic.

ACEST EXEMPLU DE CREDINTA TRE TRECUT IN MANUALELE DE ISTORIE. pE ACEASTA TEMA am cumparat de la man HUREZ balada lui Brincoveanu,inreg. pe caseta audio si f.frumos cintata de maicile de la man Hurez.

Draga Sofia. Te-as intreba cati ani ai dar e de prisos. In primul rand, ai o gramatica jalnica, un caps lock etern apasat si o punctuatie de mai mare lipsa. In al 2-lea rand nu trebuie trecut niciun exemplu in cartile de istorie, pentru ca acestea sunt pentru a invata istoria nu pentru a invata ce a zis un individ senil. Deja sunt impuiate manualele cu tot felul de idiotenii crestinesti, lucruri inutile introduse doar la presiunile bisericii. Istoria e istorie, religia e religie. Incetati sa incercati sa induceti cu forta credinta pentru ca nu asta va invata dumnezeul vostru.

Sunt si eu curios de ce consideri ca este de prisos si ca nu mai este nici o speranta indiferent de virsta pe care o are Sofia?

Draga Mithra,
Ce te face sa crezi ca domnitorul a fost senil?
Pentru ca murea pentru un ideal si pentru tara ?
Crestinismul a tinut Tarile Romane libere atatea mii de ani ,acum nu se stie care ar fi fost soarta noastra.Toti domnitorii romani au fost profund religiosi si au construit manastiri si biserici ,chiar si la muntele Athos.
Si aceasta e istorie ,chiar ar trebui sa afle copiii nostri ,sa vada si ei sa creasca in spiritul unor valori adevarate.
Biserica nu cheama pe nimeni la ea cu forta .
Daca nu iti convine ce se scrie aici nu te obliga nimeni sa postezi.
De convertit nu incearca nimeni sa te converteasca ,doar Dumnezeu prin incercarile pe care ti le va da ,poate ,dar si atunci nu se stie daca vei cere ajutorul Lui.
Drumul catre Dumnezeu e lung si anevoios si sa stii ca nimeni care a mers pe calea asta nu a renuntat.Asa ca nici tu nu poti convinge pe nimeni cu convingerile tale.

Mai ales Stefan cel Mare a fost un sfant extraordinar. Omora cum avea chef in tara lui si avea si o gramada de "femei". Dar deh, a ridicat manastiri hai sa il facem sfant. Tot respectul pentru cum a condus Moldova, dar a fost ce vreti voi mai putin sfant. Serios, si pe Becali cred ca o sa il faca sfant peste cateva sute de ani. Nu glumesc!

Stefan cel Mare nu a avut chiar atatea femei cat s-a scris despre el.
Eu stiu ca primele doua sotii au murit iar cu ultima sotie a trait pina la batranete.
E adevarat ,cronicarii spun ca era iute la manie .
El era totusi credincios ,se spovedea des la sfantul Daniil.
Si spovedanie inseamna parasirea pacatului.
Nu stiu ce sa cred ,nu ma pot prununta in privinta lui.

Si inteleptul Solomon a avut, si chiar imparatul David a calcat stramb. Sfintenia o da Dumnezeu, care nu judeca precum noi si pune in balanta ABSOLUT TOT.

Cine te forteaza pe tine sa crezi , de sari asa ?Fiecare crede in ce vrea. Ce te deranjeaza? Stiu ce te (va) deranjeaza . Ca faptele crestine sunt consemnate si istoric, adica istoria confirma Crestinismul , care chiar este istorie . Nu se pot separa. Dar e faina atitudinea ta ,ca ai sarit ca arsa! Si in manuale faptele istorice chiar sunt saracite de tot ce scoate in evidenta crestinismul. In Romania ( si in general in tarile majoritar ortodoxe) biserica nu a putut face presiuni niciodata , din contra, s-a cautat constant nimicirea Ei.Ortodoxia a fost permanent luptata! Dar in foc iese aurul curat ! Asta o afirma raspicat si istoria, chiar atee. Si nu s-a reusit ! Pentru ca nici portile Iadului nu o vor birui!

Nu biserica face sfintii. Dumnezeu ii face .Biserica doar constata si afirma .canonizarea unui sfant se face foarte greu .Pot trece sute de ani pana la recunoasterea unuia, altii raman chiar necunoscuti . Doar Bunul Dumnezeu hotaraste asta, tot din iubire de oameni .. Eu personal am incredere in Biserica . Ea nu greseste pentru ca cine o conduce nu greseste in veci!!!!!!!!!Dar doar Biserica care este Biserica are mijloacele pentru a face si din cel mai mare pacatos un Sfant. Mostenirea lasata de Stefan a zidit milioane de suflete, a nascut multime de sfinti si rugatori pentru patria pe care a aparat-o ca un leu. Pentru asta este Sfant ! A pastrat credinta stramoseasca la fel ca Brancoveanu. Aceste nume grele va lovesc tare sub centura .

Ateismul nu iarta
 

Daca nici martiriul nu il mai intelegeti, fratilor, e trist.

Nu doar ca nu aveti credinta, nu aveti nici macar puterea sa va transpuneti in situatia acelor oameni. De exemplu a lui Constantin Brancoveanu.

Cu siguranta ca dvs. ati fi fost aceia care mai degraba ati fi trecut de 1000 de ori la islam decat sa va pierdeti viata. Dar ce zic eu viata?? Lumea actuala ne invata pragmatismul, deci probabil ati fi adoptat islamul si daca v-ar ameninta ca va ia casa, sau masina.

De-asta ar fi important ca manualele de istorie sa nu ocoleasca adevarul. Voi vreti manuale de istorie masluite, in care sa nu scrie ca Brancoveanu a murit martir, ca Stefan cel Mare era crestin sau ca Neagoe Basarab il invata pe fiul sau sa fie credincios.

Iar cand pe forum mai apare, timida, o postare care spune adevarul, probabil va arde, la fel cum apa sfintita arde un demonizat, de unde si reactiile nestapanite.

Hristos va cheama la mantuire, nu va obliga. La fel si pe forumul asta, nu va obliga nimeni sa postati.

ma plec cu respect in fata lor
 

Extraordinar exemplu.Merita tot respectul si toata admiratie.Cuvintele sunt de prisos.Cine este tata va intelege cu atat mai mult exemplul cutremurator al acelui om.

Hristos a inviat
 

Om fi noi saraci si multe or fi neputintele noastre, nu ne lasa Dumnezeule sa privim cu mahnire si sa ne judecam aproapele nostru.
Suntem oameni supusi greselii, si din nestiinta, nepasarea ori uitarea noastra avem atatea si atatea lipsuri, dar ce nelipseste cu desavarsire e dragostea. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, sa invatam si noi a iubi, a iubi aproapele..poate intr-o zi om fi si noi mai smeriti si lumina va calauzi pasii aproapelui nostru, caci trebuie sa ne pese..sa ne pese de tot omul, asa cum o fi el.
Pacatele acestea or fi tare grele, sa hulesti impotriva Duhului Sfant e strigator la cer. Cuvintele or fi ele multe, si or fi multe si multe "palavrajeli", dar sa stim cu totii ca in foc, da in foc, se lamureste omul. Sfintii nostri martiri au primit moartea cu bucurie, o bucurie pe care cei ce sunt lasi, cei ce sunt in nefiinta nu o pot cuprinde, nu o pot intelege. Caci toti spunem ca traim, dar nu toti slujim cui trebuie. Lipsiti fiind de viata, rataciti de la adevar am ajuns intr-un mare intuneric si de acolo incepem sa hulim, sa hulim pe cele Sfinte.
Draga Mithra cand vom sti de unde venim, vom sti si incontro ne indreptam, istoria aceasta ne invata, si chiar de se vor ascunde multe, tare multe..vor fi ascunse pentru cei intunecati la minte. Adevarul si viata sunt mai presus de toate, si nu are nimeni puterea de a le ascunde..aceasta o fi viata sa traiesti in dreapta credinta, si sa mori in dreapta credinta slujind Domnului Iisus Hristos.
Martirii, aceasta e viata sfanta a unui martir, au primit moartea slujind Dumnezeului Cel vesnic, dragule Erzbet nu-ti cer a zidi o manastire, sau chiar mult mai multe precum a facut marele voievod, m-as bucura doar sa intri in cele zidite si Dumnezeu te va lumina, caci Stefan cel Mare este Sfantul nostru aparator al neamului impotriva paganilor, si noi il vom cinsti si i vom multumi neincetat.
Pentru rugaciunile Sfintilor Martiri Brancoveni, ale Sfantului Stefan cel Mare, ale Sfantului Daniil Sihastrul, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi pacatosii.

muica...noi nu ne lasam de credinta nostra ...ca Brancoveanu.

taranii din satul meu,care nu au scoala prea multa..alunga sectantii cu vorba asta..

si balada ..minunata balada
http://www.trilulilu.ro/beautyhasgrace/661b0cdb7c3317

de fiecare data imi dau lacrimile cand recitesc viata sf martiri.
sunt sfintii romani cei mai dragi sufletului meu. pe buna dreptate se spune ca brancoveanu a murit in ziua aceea de 6 ori:de patru ori cu fiii sai mult iubiti, o data cu ginerele si sfetnicul sau drag Ianache vacarescu iar la sf martirajul sau sublim.
acest lucru nu il putea realiza niciodata decat daca era un crestin adevarat, un sfant in viata.
mare a fost durerea sa, multa e la Domnul si plata sa.
iar noi, crestinii, il cinstim ca pe unul ce s-a invrednicit de slava cea vesnica pentru marea lui dragoste catre DOmnul.

uite draga un alt exemplu:http://moldovlah.blogspot.com/2009/0...u-si-scos.html

Inca de la primele ore ale diminetii zilei de 16 august 2012, in cea mai mare parte, canalele media de la noi se intrec in a oferi cat mai multe detalii (si cat mai "proaspete") legate de "mega-concertul" ce urmeaza sa aiba loc in Piata Constitutiei din Bucuresti. Ma asteptam sa aud macar o simpla amintire a acestor vrednici de pomenire mucenici ai neamului romanesc, Sfintii Brancoveni. O asteptare ce se arata zadarnica.

Parca tot mai evident se arata faptul ca sub povara propriilor pacate si a banalitatii prezentului putem ajunge sa traim o stare de amnezie generala. Uitam trecutul. Ignoram tocmai dimensiunea sa sfanta.

Biserica ne descopera insa acel trecut mereu viu, oricand actual, prin lucrarea de taina a Sfantului Duh, "Cel care va va aduce aminte toate". Astfel, Biserica ne reda acele "amintiri" intru si inspre mantuire.

De aceea, ne chema nu atat la a rasfoi biografiile sfintilor, cat la a ne ruga lor. La a-i chema in rugaciuni ca mijlocitori ai nostri inaintea Domnului.

Sfintilor Brancoveni rugati-va pentru noi!

Se fac demersuri ca peste doi ani sa se deschida mormantul Sfintilor martiri Brancoveni din biserica Sf. Gheorghe Nou.
Sa ne rugam lor sa mijloceasca pentru aceasta tara atat de greu incercata de pacate!

Ma intreb de cateva zile de ce oare la noi nu se tine aceasta sarbatoare cu praznic? Sfintii Brancoveni sunt la nivelul Sfintilor 40 de Mucenici, si sunt romani. De fapt, daca ma uit cu atentie, nu avem niciun sfant roman cu praznuire in calendar. Poate ar putea fi ei primii.

LA biserica Sfantul Gheorghe cel nou se afla doar moastele Sf constantin Brancoveanu(tatal).Celelale sfinte moaste se afla la o manastire din Halki. Doamna Marica nu a reusit sa aduca in tara decat moastele sotului ei , in 1720.

Mare comoara are Bucurestiul!
M-am intristat asa de tare, cand m-am intalnit cu voi si am constatat ca asa putini stiu ce tezaur se ascunde in biserica sfantului Gheorghe.
Domnul a fost asa bun cu noi, si ne-a oferit spre intarire sufleteasca atatea tezaure. Mi-a parut asa de rau ca nu am invatat la scoala aceste lucruri minunate despre Brancoveanu, Neagoe Basarab, Stefan cel Mare etc. Dar mi-am propus ca copiilor mei sa le fac cunoscute aceste adevaruri. O lumina atat de frumoasa e pacat sa fie tinuta sub oboroc.
Cred ca e de datoria noastra sa predam lumina aceasta minunata mai departe.

da, buna observatie.
Am vazut ca anul urmator s-a decretat anul Sfintei Euharistii, al Sfintei taine a spovedaniei si al sfintilor Brancoveni. Sa ajute Dumnezeu a macar in anul ce vine sa ajunga si la urechile romanilor minunata viata a sfintilor Brancoveni!

Un lucru minunat il constituie faptul ca despre Sfantul Martir Constantin Brancoveanu nu ne vorbesc doar cartile de istorie si tratatele de arta, ci sinaxarul Bisericii.

Insa cel mai maret fapt este acela ca Mantuitorul Insusi marturiseste despre el inaintea Tatalui, ca despre unul ce nu s-a lepadat de Sine inaintea oamenilor, ci L-a marturisit prin moarte si Il marturiseste chiar si dincolo de ea.

Da, asa este, iar noi, poporul roman si nu numai am castigat inaintea tronului lui Dumnezeu un puternic rugator(de fapt o familie intreaga).

Ptr rugaciunile Sfintilor Brancoveni si a lui Ianache sfetnicul, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi!

Copiii Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu
 

In Ziarul Lumina am citit un articol despre copiii Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu. Despre cei patru fii martirizati alaturi de tatal lor stiam cate ceva, insa nu si despre cele sapte fiice.

"Familia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu rămâne, peste veacuri, un model exemplar de familie creştină. Căsătorit cu Maria, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda. În urma unei atente căutări în filele tomurilor din acele vremuri, am scos la iveală câteva date biografice despre cei 11 urmaşi ai Brâncovenilor.

Aşa cum privesc din fresca curată a tabloului votiv de la Mănăstirea Hurezi, cu seninătate, strânşi legaţi unul de altul, înveşmântaţi în haine domneşti, preţioase, ar părea că viaţa pământească a membrilor familiei marelui Constantin Brâncoveanu nu a fost încercată de neajunsuri. Totuşi, otrava necazurilor nu i-a cruţat pe nici unul dintre ei. Fiecare chip este expresia unei cruci asumate până la moarte. Informaţiile citate mai jos sunt reproduse după volumele: „Viaţa lui Constantin Vodă Brâncoveanu“, de Radu Vel Logofăt Grecianu; „Starea ţerilor locuite de români în secolul al XVIII-lea“, de Contele Nicolae Rossetti, 1903.

Fiii martiri

Constantin. Este cel mai mare fiu al domnitorului Constantin Vodă Brâncoveanu, născut în anul 1683. În ianuarie 1706 s-a căsătorit cu „Aniţa sin Ioan Balş Stolnicul de la Moldova, fiindu-le nunta în casa Banului Cornea Brăiloiu (Târgu Jiu)“. La 9 iunie 1699, împreună cu fratele său, Ştefan, asistă la punerea celei dintâi cărămizi de la Biserica „Brâncoveni“. De asemenea, numele său este menţionat alături de cel al fratelui său şi de alţi boieri mari, în 1702, când îl primeşte la Văcăreşti pe solul englez Milord Paget.

Ştefan. Cel de-al doilea fiu al Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu a văzut lumina lumii în anul 1685. S-a căsătorit în luna februarie a anului 1709 cu Bălaşa, fiica lui Ilie Cantacuzino sin Iordache Cantacuzino Vistierul de la Moldova, cu care a avut o singură fiică, pe Maria. Doamna Bălaşa se prăpădeşte în anul 1712. Ştefan Brâncoveanu părăseşte, la rândul său, această lume, ucis fiind, ca şi ceilalţi fraţi ai lui, în Ţarigrad, pe 15 august 1714. Ştefan Brâncoveanu este autorul tipăriturii în limba greacă, apărută la Bucureşti, „Cuvânt panegiric la marele Constantin“, urmată, la 1702, de „Cuvânt panegiric la Adormirea Născătoarei“. Întru veşnica pomenire a străbunicului său Preda Brâncoveanu, asasinat la Târgovişte în 1658, a scris în limba greacă: „Cuvântare la patima cea mântuitoare“ şi „Cuvânt panegiric la Sfântul Nicolae“.

Radu (Răducan). Este cel de-al treilea fiu al lui Constantin Vodă, născut în anul 1690. A fost logodit cu fata lui Antiohie Cantemir Vodă, cu care nu a apucat să se căsătorească, căci şi-a găsit şi el sfârşitul mucenicesc în sângerosul an 1714.

Matei. Cel mai mic dintre băieţii Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1702. Date succinte despre Matei, consemnate în cronicile vremurilor, arată că „la 1714, în 15 august, când a fost ucis şi el la Ţarigrad dimpreună cu ceilalţi fraţi ai lui, el era încă nevârstnic. La 1707, Constantin Vodă, cumpărând satul Doiceşti de la Bălăceanul, au făcut la acel sat case, biserică de piatră, heleşteu şi vii şi le dărui fiului său mai mic, anume Mateiaş“.

„Vreau să mor creştin. Loveşte!“

Scena decapitării voievodului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi a fost surprinsă de plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andrea Memno, care, în scrisoarea sa către dogele Veneţiei, a redat îndemnul înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu, ameninţat cu securea deasupra capului, la porunca sultanului Ahmed: „«Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit; credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa cea pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta». La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaş, acesta se îngrozi de spaimă; sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul, al cărui cap căzu în urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: «Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!» Copilaşul ascultă şi ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin. Loveşte!» În urmă, ucise şi pe Brâncoveanu.“

Cele şapte fiice

Stanca. S-a născut pe la anul 1676. La vârsta de 16 ani s-a căsătorit cu Radul Beizadea sin Iliaş Vodă, „a cărora nuntă s-au făcut la luna lui noemvrie, însă veselie domnească mare şi înfrumoseţată, care în zilele noastre asemenea aceea n-am pomenit“ (cf. „Condica Veliţilor Boeri“, Arhivele Naţionale Istorice Centrale). Soţul ei moare, în 29 martie 1705, şi rămâne văduvă. Nouă ani mai târziu, se stinge şi doamna Stanca, fără să fi lăsat urmaşi. „În aceste zile de nehotărâre, căzu bolnavă fiica mai mare a Voevodului, Doamna Stanca, care în agonie chiemă pe Doamna, mama ei, şi surorile ei, arătându-le halucinând o ceată de turci care smuceşte de grumaz pe tatăl ei, vroind să-l ducă la Constantinopol. Cu greu fu liniştită de cei din jurul ei, dar muri după câteva ore“.

Maria. A venit pe lume în anul 1678. S-a căsătorit cu Beizadea Constandin Duca, zis şi Duculeţ, voievod al Moldovei în două rânduri, fiul lui Gheorghe Duca Vodă. Moare de ciumă, în Ţarigrad, în anul 1697. Lasă în urmă un copil, pe care Constantin Brâncoveanul Vodă îl aduce din Ţarigrad în Ţara Românească, chiar în acel an, „ca să-i fie de mângâiere întristăciunei ce avea de fiica Mării Sale, Doamna Maria“.

Ilinca. Anul 1682 a rămas consemnat ca anul naşterii celei de-a treia fiice a soţilor Brâncoveni. S-a căsătorit cu Scarlatake sin Alexandru Mavrocordat Dragomanul. După moartea acestuia, în anul 1699, Ilinca doamna se recăsătoreşte cu Şerban Vel Logofăt şi vel Spătar, sin Şerban Grecianu Vel Logofăt.

Safta. S-a născut pe la anul 1686. S-a căsătorit cu Iordache Creţulescu Vel Cămăraş şi în urmă Vel Vornic, în anul 1700. Potrivit documentelor din acele timpuri, Iordache Creţulescu moare în anul 1746 şi este îngropat în Mitropolia din Bucureşti. Doamna Safta trece în lumea drepţilor în luna aprilie a anului 1747. Este înmormântată alături de soţul ei, după ce, cu o lună înainte de a-şi da obştescul sfârşit, mai exact pe 1 martie 1747, împreună cu feciorii săi, a închinat Mitropoliei pentru sufletul soţului ei trei moşii: Voineşti sud (Dâmboviţa), Gogoşi sud (Mehedinţi) şi Gojdibrodul (Romanaţi). Cei doi soţi, Safta şi Iordache, sunt ctitorii Bisericii Kretzulescu din Bucureşti. De asemenea, ei au avut patru băieţi şi o fată, strămoşii cunoscuţilor Creţuleşti de mai târziu.

Ancuţa. Despre cel de-al 9-lea urmaş al domnitorului Ţării Româneşti se cunosc puţine informaţii. Se ştie doar că s-a născut în anul 1691 şi s-a căsătorit, în anul 1705, cu Nicolae Postelnicul sin Iordache Ruset Vel Vistier.

Bălaşa. A văzut lumina zilei în anul 1693. În luna octombrie a anului 1708 s-a căsătorit cu Manolache Lambrino (viitorul ban al Craiovei), sin Chiriţă Andronache (Lambrino) Hartofilax. În luna aprilie a anului 1745, cei doi soţi fac un act de danie şi de milă bisericii lor, clădită în Bucureşti, cunoscută până astăzi sub numele de „Domniţa Bălaşa“. Tot în anul 1745, pe 30 mai, cei doi soţi mai dăruiesc bisericii lor moşia Săcuieni. Bălaşa doamna a murit în anul 1752, fără a lăsa vreun urmaş.

Smaranda (Zmaragda). Mezina familiei Brâncoveanu s-a născut în anul 1696. S-a căsătorit la vârsta de 16 ani, în ziua de Rusalii, cu Constandin Postelnicul şi Vel Sluger sin Grigorie Băleanul Vel Logofăt. Nu au trăit împreună multă vreme, căci Smaranda a murit, iar Constantin s-a căsătorit cu Bălaşa sin Şerban Grecianul Vel Logofăt; din prima căsătorie nu a rezultat nici un urmaş."

Foarte interesant articolul, mulțumim. :53:

Am intalnit o reprezentare deosebita a Sfintilor Mucenici Brancoveni, numita Pomul cel roditor:

http://www.crestinortodox.ro/icoane/...ii-119238.html

Este o icoana sau un tablou cu specific religios?