in unele carti pe teme religioase se scrie ca rasul nu este compatibil -ca sa zic asa- cu starea de smerenie si de umilinta ,pocainta ,cu starea de parere de rau pt greselile facute
in timp ce medicina evoca numeroase beneficii ale rasului mai ales in cazul depresiilor
a stresuluietc

de multe ori primesc de la prieteni pe mess tot felul de bancuri si glume luate de pe diverse site-uri iar unele sunt fara perdea
nici nu stiu cum sa mai raspund la ele pt unele te trimit cu gandul la desfranare

Ai dreptate , biserica nu incurajeaza rasul,dar cred ca in general rasul nevinovat,cred ca e la fel ca vorba desarta.
In general medicina face niste recomandari in anumite cazuri total neortodoxe.

Depinde cu ce dispozitie le citesti.
Daca iti fac rau si te indispun poti sa nu le citesti si le spui sa nu mai trimita ca nu te omori dupa bancuri.
Eu aveam obiceiul sa mai retrimit din bancuri ,dar m-am potolit sa nu smintesc pe cineva ,chiar daca acela nu era prea preocupat de viata duhovniceasca.
Macar sa nu fiu eu sursa smintelii.

punctul tau de vedere este prea extrem...nu suntem amish.rasul este benefic si recomandat.daca ai sta cu parere de rau si te-ai gandi numai la greselile facute te-ai sinucide curand :satisfied:

Pana nu cunoshti adevarul vei rade shi vei plange ca la comanda, ca un boier, dar cand te vei apropia de adevarul faptelor tale, n-o sa-tzi mai vina sa razi...iar cand itzi descopera Dumnezeu din pacatele tale atunci vei rade, fireshte, dar cand vei pricepe despre ce este vorba, peste ani, vei plange ca un prunc... asha mi se pare... Oricum rasul este sanatos doar daca ridiculizeaza patimi shi obiceiuri mondene... :) ca daca razi din senin inseamna ca ai putea fi fermecat...

Ati vazut pe cineva care rade sa se tavaleasca pe jos, care rade nebuneste, fara oprire? Isi tine respiratia, (ca nu mai are timp decat pentru hohote de ras), se face rosu la fata, chipul i se schimonoseste, parca-l navalesc toate patimile (personal nu simpatizez cu persoanele care rad de altii, cum se intampla de multe ori)? Uneori accesul de ras se termina cu o tuse zdravana, fara oprire. Mai totdeauna apar lacrimile. Medicii nu recomanda asa ceva. Face rau la inima.
Cat despre rasul normal, cu bun simt, care nu supara pe altii, care nu sminteste, cred ca e binevenit.
Pocainta, parerea de rau de pacate, plansul acestora, e o cale catre mantuire, dar parintele Paraian spune ca putem sa ne pocaim si multumind bucurosi lui Dumnezeu.
Depresia merge cu deznadejdea.E boala. Uneori nu mai plange,nu mai rade, de fapt nu-i mai pasa de nimic, nu se mai ingrijeste.
Pocainta cred ca se face cu nadejde in Dumnezeu. Renuntam la obiceiurile noastre patimase in speranta ca El ne va primi.

Numele patriarhului biblic, Isaac, se traduce prin "a rade". Verbul apare de mai multe ori in textul biblic, pe parcursul relatarii despre Isaac.

Afland ca va deveni tata la o varsta foarte inaintata, Avraam a cazut cu fata la pamant si a ras. De asemenea,Sara, sotia sa, care auzise vestea pe cand se afla in cort, "a ras intru sine". Apoi, la nasterea copilului, Sara si-a imaginat cum va rade oricine va auzi despre aceasta.

Sigur exista o forma a rasului care sa fie straina de pacat.

Da, e bine sa zambim, sa radem in viata. Zambetul e firesc, tine de natura umana, nu e ceva contrar ei. Asa ca nu trebuie vazut ca fiind un pacat. Nu mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care zambetul sa lipseasca.

Râsul nu este, luat în sine, nici păcat şi nici virtute, ci fapt moral neutru. Din aceeaşi categorie cu somnul, de exemplu.
Ca orice fapt moral neutru, râsul devine rău când are o finalitate rea şi bun când are o finalitate bună. De exemplu, anumite ironii la adresa aproapelui, spre a-l înjosi ori făcute din pizmă, sunt păcate: deci nu râsul, ci ironia sau pizma.
Când este folosit cu intenţia de a îndrepta moravurile, râsul este un lucru bun. "Ridendo, castigat mores" spuneau cei dinaintea noastră.

Cum poate fi rasul considerat un pacat???
 

In timpul rasului, fata, gatul, pieptul, abdomenul, bratele si chiar picioarele se destind. Astfel, tensiunea negativa, stresul sunt eliminate.
Motiv pentru care unii psihoterapeuti il recomanda pentru reducerea riscurilor accidentelor cerebrale, cardiovasculare si a depresiei.
Ba chiar in spitalele din Canada si Statele Unite exista asa-numitele sali de umor, unde medicii isi trateaza pacientii prin terapia rasului.
In plus, rasul darama barierele si topeste inhibitiile, plictiseala sau oboseala. Sub efectul rasului, muschiul diafragmei se destinde, participand la ameliorarea procesului de oxigenare a plamanilor.
Specialistii au observat ca doar cateva activitati sportive contribuie la fel de bine ca rasul la eliminarea bioxidului de carbon din plamani.
O repriza de ras cu pofta aduce tot atat oxigen in organism cat o sedinta de aerobic,jogging sau tenis.
Rasul actioneaza asupra pielii si a sistemului neuro-simpatic, pe care il stimuleaza si-l accelereaza. Rasul destinde numeroase parti ale corpului: fata, gatul, pieptul, abdomenul, bratele, picioarele. Diminuind tonusul muscular, elimina tensiunile si agresivitatea. De asemenea, circulatia sangvina se accelereaza, ca si procesul de eliminare a toxinelor acumulate, digestia este usurata prin contractii abdominale si se evacueaza tensiunea nervoasa. Prin urmare, corpul cedeaza unei destinderi regeneratoare. Este efectul morfinelor naturale secretate de creier - endorfinele, in momentele cind radem cu pofta.
Deci in ziua in care nu radeti sa nu considerati ca sunteti mai credinciosi.Din contra, un om plin de lumina si iubire este un om deschis,vesel, care face glume si rade din toata inima.Imi amintesc acum de parintele Teofol Paraian(Dumnezeu sa-l odihneasca) care avea un mare simt al umorului.La conferinte, deseori facea o sala intreaga sa pufneasca in ras.Iar parintele cand radea, parca iesea soarele pe chipul lui!

Foarte corect punctat!

Trebuie sa nu razi cu rautate,sa nu iti bati joc de altii,sa nu fii rautacios dar poti sa razi nevinovat,la o gluma etc.
Ce crezi ca trebuie sa stam seriosi si tepeni ca un copac?Hai ca deja e exagerare.Rasul nu este si nici nu va fi pacat.Eu am vazut preoti care rad(nevinovat normal)

Ortodoxia nu-i o religie a posomoratilor. Un om care-L cunoaste pe Dumnezeu e vesel, nu posac. Insa trebuie sa deosebim intre veselia duhovniceasca si cea lumeasca. Pe aceasta din urma, Biserica o dispretuieste: "E nebunie!" am zis despre râs. Şi despre veselie: "La ce poate să folosească!"(Ecc.2,2).

Ce prostii
 

Pai rasul normal ca te incarca pozitiv , Dumnezeu nu cred ca ne pedepseste ca radem , nu cred ca ne vrea tristi,fara ras ne depersonalizam , devenim niste roboti , u cati poti sta fara sa schitezi macar un zambet? nu cred ca mult timp

Parintele Teofil Paraian obisnuia sa spuna in conferintele sale: "Am venit sa fac lucrul lui Dumnezeu". Si aproape ca nu era cuvant din partea sa care sa nu fie insotit de zambet. Asa ca eu vad zambetul ca fiind bineplacut lui Dumnezeu.

Conform Parintelui Dumitru Staniloae, zambetul e, in general, "deschiderea fiintei umane spre semenul sau; daca intalnirea e o sarbatoare, zambetul exprima bucuria acestei sarbatori.

Zambetul face sa cada zidul dur si opac al despartirii dintre persoane. Prin zambet, zidul despartitor devine transparent si se realizeaza comuniunea si un spor de putere intre cei ce-si zambesc.

Iar umorul e o talmacire a acestei constiinte de putere in comuniune. Umorul e o sfidare aruncata greutatii si o hotarare de a o infrunta fara teama, cu toata constiinta marimii ei. Dar aceasta se face intr-o comunitate si pentru o comunitate. Umorul usureaza relatiile umane nu printr-o coborare cinica a partenerilor, ci printr-o punere in relief a umanitatii simpatice a fiecaruia. Umorul descopera si activeaza umanul, si prin aceasta relatiile umane dintre oameni.

Umorul nu reduce numai la proportiile reale, mai modeste decat par, persoana umana, ci descopera si ceea ce e bun, simpatic, demn de iubit in om, ii descopera umanitatea cu mult mai frumoasa decat penele lucitoare, dar inconsistente, in care vrea sa se acopere sau sub care adeseori omul isi uita adevarata frumusete si caldura".

Eu am sa-mi formulez raspunsul privitor strict la tema threadului , la ris , daca este terapie sau pacat , si la prima postare afisata.
Iau in serios, ca de obicei, intrebarea si interesul pt. care s-a deschis acest thread si voi face referiri documentare la ,,cartile care conteaza" fara a vehicula pareri simandicoase, pretentioase si la latitudinea mea dar posibil neadevarate din necunoastere .
Deci conteaza deloc cum mi-ar placea mie sa fie lumea(de exemplu in rai Adam si Eva nu au ris cu gura pina la urechi deoarece in prejma lui D.zeu se simte si se face altceva !) , cu sau fara risete sau ce beneficii am avea daca am fi toti o patrie de ,,rizatori" sau ce am pierde daca am fi rezervati ,, a ne ride" sau a ne zimbi malitios, si conteaza mai mult scriptele ortodoxe deoarece daca este sa ne mintuim , dupa cuvintul si litera acestora ne vom implini .
Nu am sa amintesc aici culegerea de canoane ale Sf. Vasile cel Mare sau ale Sf. Nicodim Aghioritul ca sa nu aveti impresia ca as voi sa lovesc o musculita cu un tanc, desi aici se gasesc precizari, dar am sa amintesc atit de cunoscuta si rostita molitva dar tot atit de neascultata si neluata in seama de aproape nimeni , citita de fiecare data in cadrul molitvei de spovedanie si intitulata ,,Rugaciunea pe care o citeste arhiereul sau duhovnicul pt. iertarea tuturor pacatelor celor de voie si fara de voie si pt. tot juramintul si blestemul " si care ne spune astfel :
,,... Insuti Stapine,usureaza, lasa si iarta pacatele, nelegiuirile, gresealele cele de voie si fara de voie ...ce s-au facut de robii tai acestia ... cind cu semetie au grait , sau nebuneste au ris ...ori frumusete straina au vazut si cu ea si-au ranit sufletul..." etc, etc.

Deci de retinut ca risul cu pofta, sau in general vorbind, cu intensitate si durata mai mare decit a unui zimbet si inca insotit de alte manifestari ale trupului, faciesului , mimicii si gesticii , ori cu un limbaj nelicentios (adica neduhovnicesc) este pacat si se marturiseste pt. deslegare si iertare .
Aceasta rugaciune , parti din ea, si adaptata pt. uzul crestinului de rind se gaseste si in orice carte de rugaciuni .

Se pune problema insa care carte este mai sfinta : cea de medicina care vindeca trupul omului cel ce este templul sufletului , sau cartea de slujba fondata pe dogmatica si dreptul canonic bisericesc si asigura mintuirea sufletului ?
Medicina nu are o singua metoda de tratare in nevrozele cronice ca si in alte afectiuni datorate suprasolicitarii (adica reactive la ceva) si deci poate renunta la formidabila terapie a risului deoarece nu are nevoie de un cui a lui Pepelea. Deasemenea sfintenia unei carti de medicina nu cred ca poate concura cu cea a unui molitfelnic .
Adica , intre doua variante aparent la fel de bune o alegem pe cea cert buna care este parerea cartii de slujba .
Desigur ca libertatea omului conteaza in primul rind si atunci unii vor prefera cartea de medicina, care ii si v-a ,,mintui" iar altii poruncile lui D.zeu regasite in sfintele canoane si deci in cartile de slujba care ii v-a duce la mintuirea fara ghilimele !

Oare vreti sa fiti voi Dumnezeu ? sau Sfintii Apostoli ? sau Sfintii Parinti
 

Despre păcatul râsului.

1. Nu-ti deschide gura pentru râs si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strain de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia).

2. Sfântul Nicodim Aghirotul

"Tot acest organ al simţurilor (după Sf. Nicodim Aghioritul, gustul) provoacă râsul pe care se cuvine să-l goneşti departe de la sfinţita ta persoană - mai ales cel cu hohot, fără rânduială şi răsunător, care de multe ori scoate şi lacrimi din multa pornire a umezelilor precum şi din marea dezlegare a inimii, [făcându-se] cu mult sunet al gurii şi al obrajilor. El face ca cei ce râd să-şi arate gingiile şi dinţii precum le arată caii când cască. Sfântul Vasile cel Mare îl ocărăşte pe cel care râde, zicând: "a se deda cineva unui râs neînfrânat şi fără măsură, este un semn al lipsei de stăpânire de sine, al neputinţei de a ţine în frâu emoţiile". Şi iarăşi: "a hohoti cu vocea şi a-şi scutura involuntar tot corpul nu este propriu aceluia care este liniştit cu sufletul, nici celui binecrescut şi nici celui care este stăpân pe sine. Acest fel de râs îl dezaprobă şi Ecclesiastul, ca fiind, în măsură foarte mare, dărâmător al statorniciei sufletului: Râsului i-am zis nebunie! (Ecc. 2, 2)".


3. De asemenea, Sfinţii Părinţi avertizează în scrierile lor că: Râsul e de la draci!


4. Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (cap. 21, vers 22) Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) - VECHIUL TESTAMENT.




5. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. (Efeseni cap 5.4)

Nu sunt adeptul terapiei prin ras dar am momente cand rad cu pofta. Nu sunt nici adeptul "izbavirii prin incruntare" dar sunt situatii cand cei de langa mine ma gasesc posomorat. Incerc sa fiu firesc si intr-un caz si in altul.

Am trait si experiente cand rasul sau intristarea nu mai puteau fi controlate, cand ele detineau de fapt controlul asupra mea. In astfel de cazuri, am avut sentimentul ca acestea devin nu numai pacate, ci chiar unelte diavolesti.

Eu cred ca Domnul Hristos a si ras sau, cel putin, a zambit. Cred ca s-a incruntat doar la farisei si carturari si la cei care au transformat Casa Domnului in iarmaroc si casa de schimb.
Bucuria nu se exprima prin incruntare. Iar Domnul nostru este Bucurie. Sigur este si Jertfa, este si Smerenie, dar este si Bucurie. Daca n-ar fi si Bucurie n-ar avea sens Jertfa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca invitatia spre ras sta in batjocura celui de langa noi, atunci rasul nu mai aduce bucurie. Biserica chiar ne indeamna sa cerem iertare pentru acest ras in rugaciunile de seara: "...sau nebuneste am ras...".

Doar ca eu nu cred ca intrebarea se referea la un ras cinic,ci la o manifestare fireasca a naturii umane,asa cum a lasat-o Dumnezeu.
Dar,probabil e pacat sa mai fim umani,fetele noastre sa devina niste masti ale tristetii si regretelor,sufletele noastre sa se impietreasca in a nu mai simti emotii,cenusa sa curga peste capetele noastre!Ei,comedie,ce atata ras si hlizeala?

Nu vad pornirea spre ras ca fiind ceva pacatos, numai ca omul nu a mai pastrat intr-un mod curat acest dar si asa rasul a ajuns sa duca si la cadere.

Sunt pentru a rade, dar niciodata in batjocura.

Veselie sufleteasca si NU ras !
 

Starea de veselie si bucurie a inimii, nu este incriminata. Fiindca firea omului si a crestinului, trebuie sa fie senina si binevoitoare tot timpul. Un om cu fata luminoasa si calda, nu numai ca iti inspira incredere ci iti face ziua infinit mai buna.

Rasul insa, nu are nimic in comun cu firea omului, ci chiar il degradeaza pe om. Il face sa cada sub normalitate, sub firea sa.

Am ascultat si vizionat multe din inregistrarile marilor duhovnici, si acestia nu erau deloc posaci, ci mereu cu zambetul pe buze si deschisi cu sufletul. Bucurosi.
1.Avem exemplu pe Sf Serafim de Sarov, care atunci cand intalnea pe cineva pe cale, ii zicea : "Bucuria mea ..!"
2. Cartea parintelui Teofil Paraian "Veniti de luati bucurie" e cea mai sugestiva invitatie de a trai crestinismul cu chipul senin si inima vie.
3. Parintele Arsenie Papacioc spune ... : "Recomand fiilor mei duhovnicesti o nesfarsita veselie sufleteasca" .
Tot parintele Arsenie mai spune :
- " Sa nu va auda Sf Ioan Gura de Aur ca aveti intristare! ".
- " Omul in starea de bucurie, EXISTA ! Se vede ! E cliseul lui reusit"

http://www.trilulilu.ro/Efeseni/207fee351919db (Pr Arsenie Papacioc -despre bucurie)

Rasul insa oricat ar fi de nevinovat, e grotesc. Rasul e de la draci, doar ei hohotesc ! Si clocotesc.
Daca cineva spune altfel, inseamna ca n-a citit Sfanta Scriptura si nici scrierile Sfintilor Parinti.

Daca cineva spune despre ras, ca e bun si ca e terapie, atunci sa puna mana pe un spaclu si sa-i dea jos pe Sfintii bineplacuti lui Dumnezeu de pe zidurile bisericilor.

Luati aminte la cuvintele Mantuitorului, si le intelegeti cum se cuvine ....NU cum ne convine :
- " Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri." (Matei 5:10)

- Noul Testament
" Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. " (Filipeni 4:4)

...si mai departe in Vechiul Testament:
" Şi voi locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru, căci El v-a dat pe Învăţătorul dreptăţii; " (Ioil 2:23)

Bucurati-va intru Hristos Iisus Domnul si Mantuitorul nostru.

De cativa ani citesc Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti cu multa atentie si, dupa puteri, cu evlavie. Uneori citesc in parc, pe o banca mai retrasa. De acolo, din locul unde stau, arunc din cand in cand cate o privire spre locul de joaca al copiilor: inainte ma uitam doar dupa fiul meu, acum ma uit si dupa fiica mea care a implinit de curind 1 an.
In parc, oricat sunt de concentrat asupra unei pericope, aud rasetele copiilor. Ei rad des, se alearga, tipa, se bucura, se veselesc, plang, se imbufneaza - toata gama emotiilor si expresiilor umane.
Si copiii mei rad, mai ales cand le reuseste ceva in jocul lor sau cand se bucura de reusitele altor copii. Rad si la desene animate, sunt tare haioase unele faze. Rad si eu cu ei si sotia mea rade. Odata radea un stadion intreg, erau vreo 50 000 oameni care radeau la o gluma buna.

Cand Maria fiica mea rade (a inceput sa rada pe la 3 luni) parca rade tot cosmosul iar sufletul meu se bucura.
Nu stiam ca dracii o bantuie pe fetita mea si o fac sa rida. Acum am aflat. Asemenea pentru toti copilasii lumii care incep sa rada.

Mintea omului scorneste fara discernamint multe interpretari de-ale ei, murdarind minunea vietii care se desfasoara, prin mila Bunului Dumnezeu, aici in lumea noastra.
Eu sunt un om din afara manastirii, nu vietuiesc ingereste, nu am ascultarea monahului, traiesc in lume intre oameni care rad pentru ca au toate motivele din lume ca sa rada.
Uite, chiar acum rad, recitind textul care face o asociere grotesca intre Sfintele Scripturi, Sfintii Parinti si dracii care aduc rasul. E de ras, pentru mine e de tot rasul!

O frumoasa si inteleapta comparatie intre copilasii care rad,rasul nevinovatiei,caci si Iisus spunea despre ei ca pentru a intra in Imparatia cerurilor precum pruncii sa fim!

Subscriu.
E dat aici pe forum un link la un filmulet cu o manastire romaneasca din Ucraina si unde calugarii ingrijeau multi, foarte multi copii abandonati si cu probleme. Doamne ce bucurie era pe fetele lor, ce rasete zglobii si nevinovate, cata iubire aratau monahii si monahiile care ii ingrijeau, cum radeau si calugarii respectivi impreuna cu copiii. Atata bucurie nu am vazut de mult. Acuma stau si ma gandesc: sa-i fi gadilat oarecineva? Nu, mai degraba acest gand nu e cumsecade.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Veselia , starea de bine , rasul normal , calculat , moderat , cu siguranta nu sunt porniri pacatoase , dar rasul in batjocura cu siguranta exprma o grava stare de aflare in pacat . Intr o convorbire Parintrele Arsenie Papacioc spunea ca starea de bucurie e o stare normala , fireasca a omului sanatos sufleteste ! Oare ii vedeti pe ingeri , serafimi , heruvimi , dand Slava lui Dumnezeu in intristare , posaci si morocanosi ? Raiul , Imparatia lui Dumnezeu , e insasi starea de bine , de veslie , unde suferinta , durerea , plansul , sunt de mult uitate ! Lumina insasi emana bucurie si veselie ! Dracul are si el "veslia" lui draceasca , scrasnirea dintilor , batjocura , dar asta deja este complet alta poveste !

Desigur, draga Cristian, ai distins cu claritate nuantele intermediare si m-am folosit de aceasta. Iti multumesc! Totusi, diplomatia ta (pe care o apreciez din toata inima si te felicit pentru asta) nu ajunge la un subiect grav, dezvoltat aici si in istoria Bisericii: rasul ca forma a pacatului. Mai precis, sunt oameni care sustin, cum am vazut deja impreuna, ca pur si simplu rasul e demonic. Aceasta grozavie a facut si mai face valuri in lumea noastra...
Exista in filmul "Numele trandafirului" un calugar care avea in suflet grozavia de care am pomenit. Stim din film ce s-a intamplat, nu mai amintesc detalii.
Exista in Fratii Karamazov doi calugari, un sfant si un ratacit, ultimul avind aceeasi pozitie fata de rasul omenesc ca si calugarul orb din "Numele trandafirului". Stim din carte ce s-a intamplat.
Exista pe youtube un calugar care spune o gluma si toti calugarii, inclusiv ierarhul din sala, izbucnesc in ras. Acel calugar este parintele Rafail Noica. Putem vedea scena, fiind postata pe youtube.
Exista mereu oameni care spun ca rasul omului este demonic si care spun ca lumina e intuneric etc.
Din pacate ei sunt activi printre noi, in lume... Ce putem face? Eu am gasit un singur raspuns corect, crestinesc: sa spun NU, nu este adevarat sau, mai bine: EU NU CRED ASTA. Mai departe nu mai e treaba mea.
Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca, in veci!+

P.S. Of, rasul acela "calculat, moderat" nu imi da pace... O sa mai reflectez, totusi, poate gresesc eu pe undeva...

[quote=ioan cezar;358212]

Exista mereu oameni care spun ca rasul omului este demonic si care spun ca lumina e intuneric etc.
Din pacate ei sunt activi printre noi, in lume... Ce putem face?








Nu-mi vine sa cred ceea ce citesc! Bravos dragi crestini! Ceea ce se vrea a fi un "ospat al credintei" de fapt s-a transformat intr-un "ospat al parerilor personale" si mai ales al interpretarilor pur personale."l Si daca parerile difera, e bai mare! Ce putem face? Impuscati-i, puneti-i la zid, schiloditi-i sa nu mai fie activi pe cei cu pareri diferite, astfel veti obtine o lume mai buna, mai vesela, mai lipsita de suferinta. Si apoi va puteti reuni sa dansati o hora a unirii. Intr-un ritm calculat si moderat, bineinteles.

Si eu cred la fel. Exista o mare diferenta intre ce spunea Z.Lidia, de cei care rad de se tavalesc pe jos, rad nebuneste, se inrosesc la fata, chipul se schimonoseste.etc, si de monahul de care pomenea blackswan (Sf. Antonie cel Mare). Parca nu l-as vedea pe Sf. Antonie schimbandu-si fizionomia de atata ras. Daca rasul ar fi fost o virtute, cred ca am fi avut parte si de niste sfinti pictati cu gura pana la urechi, tinandu-se cu mana de burta de atat bunadispozitie(Doamne iarta-ma de prostiile ce le debitez)
Cat priveste copiii, cred ca rasul lor face parte din categoria rasului strain de pacat, ei inca nu cunosc pacatul in sine, de aceea spune Domnul " De nu veti fi precum copiii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor".
Si haideti sa fim seriosi, majoritatea radem in general de ceva ce are in substrat pacatul iar nu nevinovatia sau virtutea.

Desigur, rasul nu poate fi, in sine, un pacat. Insa el poate deveni grotesc, mitocanesc, grobian, demonic, pierzator de suflet.
Dupa cum s-a precizat in cadrul acestui topic, anumite rugaciuni ne amintesc ca L-am suparat pe Dumnezeu cand „nebuneste am ras”. Deci nu cand, simplu, am ras, ci in clipa in care rasul a devenit nebunesc.

Referitor la copilasi, cine nu se bucura cand ii aude razand? Veselia lor lumineaza chiar si sufletul unui posac. Dar si ei pot rade uneori cu pacat. Sa ne amintim un cutremurator episod scripturistic, in care Elisei, intrand in Betel, e intampinat de copii ce se veselesc. Un lucru frumos, la prima vedere: copiii il intampina, razand, pe profet. Dar acestia, de fapt, radeau de el, il batjocoreau. Iar rasul lor nebunesc le-a adus pedeapsa:

De acolo s-a dus el la Betel. Si cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat sa rada de el zicand: "Hai, plesuvule, hai!"Iar el, intorcandu-se si vazandu-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, iesind din padure doi ursi, au sfasiat din ei patruzeci si doi de copii (4 Regi, 2,23).

Bine ai spus acestea, George, concluzia ta e limpede, clara.
Si remarc in pericopa citata de tine expresia "sa rada de...".
Expresia "a rade de cineva" arata, fara echivoc, ca nu e vorba de ras ci de batjocura.

Rasul ca orice alta manifestare comportamentala este o expresie a starii inimii.

Daca inima este pura atunci si rasul este pur.
Doar priviti rasul cristalin al celor din paradisurile fara durere,
sau paradisurile manifestarilor incantatoare sau paradisurile celor multumiti...

Sau rasul plenar, nevinovat al copiilor...

Insa daca inima este corupta si rasul este corupt.

Unii sfinti se tem sa rada pentru ca sa nu se amestece in expresie
si pacatele subtile din inima.

Altii care accentueaza practica pocaintei, nu au motive sa rada.

Altii care privesc la suferintele prin care trece toate faptura, nu au motive sa rada.

Altii care privesc la bucuriile cerului, le rade inima cu multa stralucire.

Fiecare trebuie sa-si aleaga gandurile cu multa grija,
sa evite sa pice la stanga sau la dreapta,
in deznadejde sau veselie fara pazire.

precizare
 

Melissa

Probabil nu am facut o distinctie clara in termenii folositi in exprimare.
Rasul copiilor = veselie buna, sincera, spontana.

Rasul dracesc e cel fortat , premeditat, cu tâlc.

In nici un caz nu ma contrazic, ci doar nu ma explic suficient de bine.

Bine spus. Multumiri...

"Si rasului trebuie sa-i punem frau. Cand razi asa cum trebuie vadesti bunacuviinta; dar daca nu razi asa, vadesti ca esti desfranat. In general vorbind, nu trebuie sa suprimam toate insusirile firesti pe care le are omul, ci dimpotriva, sa le dam masura cuvenita si sa le savarsim la timp potrivit.

Omul e inzestrat cu capacitatea de a rade, dar nu trebuie sa rada de orice, ca nici calul nu necheaza intotdeauna, desi este un animal inzestrat cu capacitatea de a necheza. Noi, oamenii, fiindca suntem fiinte cugetatoare, trebuie sa ne purtam cu cumpatare, potolind in chip armonios asprimea si taria stradaniei noastre, fara, insa, sa ne molesim.

Destinderea cuviincioasa si armonioasa a fetei, ca sunetul armonic al unui instrument muzical, se numeste zambet - de veselie se destinde intreaga fata - si este rasul oamenilor intelepti; intinderea necuviincioasa a fetei ia numele de hlizit, daca e vorba de femei; este un ras desfranat; ia numele de hohot, daca e vorba de barbati si este un ras de petitor; e rasul unui om care plesneste de mandrie.

Scriptura spune: Nebunul cand rade isi inalta glasul; iar barbatul cuminte abia incet va zambi. Prin barbatul cuminte, Scriptura intelege pe omul cu judecata, care sta pe o pozitie contrara celui prost.

Rasul trebuie educat. Daca e vorba de lucruri de rusine, atunci trebuie mai degraba sa rosim decat sa zambim, ca sa nu para ca suntem din simpatie de acord; iar daca e vorba de lucruri triste, este potrivit sa fim vazuti tristi, nu veseli. Prima atitudine marturiseste ca judecam omeneste; a doua, da de banuit ca suntem cruzi.

Nu trebuie sa radem necontenit - ar fi o lipsa de masura -; nici nu trebuie sa radem in fata oamenilor batrani sau a altora care merita sa fie respectati, afara de cazul cand si ei ar face glume, ca sa ne inveseleasca; nu trebuie, de asemenea, sa radem in fata oricui s-ar intampla, nici in orice loc, nici fata de toti, nici pentru orice lucru" (Clement Alexandrinul).

Bine venit citatul ! Orice lucru normal, firesc , trebuie făcut cu bun simţ şi cumpătare . Da, şi banalul strănut , cer bun simţ ! Am un vecin la bloc distanţă care când strănută se zguduie cartierul ! Unii o fac voit, cică-i semn de sănătate, noroc şi alte cele . . . ! Chiar că de tot râsul , sau plânsul ! A, mi-am adus aminte şi de firescul, căscat. Câţi nu cască cu gura până la urechi de se vede omuleţul din gâtlej şi scot un zgomot tarzanian !