Handicapati si Iisus Hristos
 

Initial, a fost un topic al userului dalia pantelimon, intitulat "Handicapati" si Hristos, in care ea ridica o problema foarte interesanta. Am dat un raspuns mesajului sau in care vorbeam de "Handicapati si Iisus Hristos"! Mesajul a disparut, apoi topicul, am creat un topic nou, nu-i nici acela, acesta este deci al treilea topic si cel de al treilea mesaj!
Oricum este o problema pe marginea careia ar fi interesant de spus o parere, o viziune, de traire interioara sau poate chiar de actiune, asa cum o vede si o percepe fiecare dintre noi!

Nu se pune problema ca nu ar fi interesantsubiectul...ci aceea ca sunt in dilema si nu stiu cum sa gasesc solutii. Am deafacecu destule persoane care au handicapuri vizibile, dar care sunt adaptati cerintelor sociale, si totusi...sunt marginalizati...Ce facem cu ei?:angry::angry::sleep::sleep:

Noi sa-i iubim asa cum sunt! Uni poate au retineri,dar noi sa nu avem!!

.....nu stiu daca ai citit prima rubrica din forum care se refera al reguli genereale de utilizare ale forumului. Daca adminul considera ca topicul incalca vreo prevedere sau contine o blasfemie atunci va sterge acel topic!!:D:D
Cat despre handicapati, nu toti sunt la fel si nu toti cred in Dumnezeu.Insa pt liniste mea si a voastra sper ,exista pilda minelor in Sfanta Scriptura care spune multe despre viata noastra.Cum zicea si NiColeta noi sa ii iubim pe ei.

SA-I IUBIM NU E SUFICIENT.TREBUIE SA LE DAM SI O SANSA LANGA NOI, SA FIE AJUTATI SI SA NE AJUTE LA RANDUL LOR. POATE MIJLOACELE FIZICE NU LE INGADUIE PREA MULTE DAR PSIHIC, SUFLETESTE...SE POT FACE MULTE. LA ASTA CINE S-A GANDIT?:angry::(:|

oare iubirea nu implica SA LE DAM SI O SANSA LANGA NOI, SA FIE AJUTATI SI SA NE AJUTE LA RANDUL LOR...?


Fericiti ce ce pling ca aceea se vor mingiia ....si iarasi..... Fericiti ce prigonti.....

da exct....daca iubesti pe cineva cu adevarat ai face ,aproape, totul pt acea persoana :D

ASA CREDETI VOI... DAR DUPA CE VETI VORBI CU O PERSOANA AFLATA INTR-O ASTFEL DE SITUATIE O SA VEDETI CA LUCRURILE NU STAU CHIAR ASA. CHIAR DINTRE CEI DUHOVNICESTI, ISI PERMIT "LUXUL" DE A SE ESCHIVA CAND E VORBA SA AJUTE "DIN DRAGOSTE". NU FITI NAIVI, REALITATEA E MULT MAI CRUDA PENTRU ACESTI OAMENI! INCEPAND DE LA ACCEPTAREA IN SOCIETATE SI CULMINAND CU ACCEPTAREA IN CASATORIE DE CATRE CEI ""NORMALI". SI AR MAI FI MULTE DE ZIS...???:satisfied:???

Nu te amagi daliapantelimon caci Dumnezeu este Stapanul a toate si peste toate, are EL grija de toti. Iisus Hristos a murit atunci pe cruce pt toate neamurile, nu doar pentru poporul evreu. :D

AICI NU E VORBA DE DUMNEZEU, CI DE OAMENI, CARE NU VOR SA VADA SI SA INTELEAGA LUCRAREA LUI CU ACESTI "OROPSITI AI SOARTEI".

.....oamenii care iL primeau cu bucurie pe Iisus in Ierusalim de Florii , mai tarziu aveau sa iL scuipe si sa iL batjocoreasca. Inima oamenilor este inghetata si nu le mai pasa decat de bani si de viata lor materiala.:( sunt din ce in ce mai egoisti, astfel nu este de mirare faptul ca se poarta ,,diferit" cu altii care nu au avut norocul lor in viata.

ACESTEA SUNT LUCRURI CARE SUNT DATE DOAR UNORA SPRE A FI CUNOSCUTE.DIN PACATE, PUINI SUNT ACIEA.:)

Dragii mei, sunteti multi off-topic.
Prin handicapati, Dumnezeu umple cerul de sfinti. Handicapatii, care vazandu-si suferinta lor, alearga catre Dumnezeu si cei care ii ajuta pe handicapati, cu milostenie sau cum stiu ei mai bine, de asemenea inmultindu-si cu ei virtutiile, sunt tare placuti inaintea lui Dumnezeu. Doamne ajuta.

:)imi place cum ai spus vb putini oameni ca tine :):):):):)

Handicapul poate fi si sufletesc. Cei cu handicap fizic pot fi oameni normali. Dar oare cati oameni cu toate membrele nu sunt adevarate fiare?

:):):):):):):):):):):):):):):):):)

Da am vazut ca multi oamenii spun ca cei cu probleme suntem oropsiti de soarta si ne dau afara din lumea lor. Eu ma consider aleasa de Dumnezeu si norocoasa . Va spun un lucru, daca ati avea credinta mai multa ati gandi altfel cu siguranta. In fata omeniilor vad ca nu dar in fata lui Dumnezeu suntem egali toti

Doamne ajuta,

Urmaresc cu atentie de ceva vreme aceste discutii ale voastre, membrii acestui forum si am de invatat destule lucruri folositoare de la voi, pentru care, va multumesc!

Nu stiu cum sa incep pentru a fii inteles, insa in mare incerc sa-mi expun doleantele pentru a fii ajutat si sustinut de voi, cei care doriti bineinteles.

Sunt o persoana matura, am 42 de ani, familist cu 2 copii. In urma cu 6 ani, in urma unui accident am ramas paralizat de la gat in jos. De atunci viata mea si a familiei s-a schimbat cu 180 gr, ceea ce inainte parea firesc acum au ramas doar amintiri... insa nu m-am dat batut, am continuat sa lupt, sa sper, sa recuperez cat mai mult din restartul functional si sa-l redescopar pe Dumnezeu in boala si suferinta. Mea culpa... sunt un caz care desi Il cunosteam inainte de accident, nu am pretuit darurile primite de la El si inevitabilul s-a produs tocmai cand "eram pe val". Asta este, m-am resemnat, cait si cu nadejdea ca nu-i totul pierdut, mergem mai departe cu credinta, dragoste si speranta. Dumnezeu este Iubire si sunt constient de crucea pe care trebuie s-o duc mai departe, acesta este planul Lui cu mine si stiu ca este un plan bun... Faca-se voia Ta Doamne!

In prezent folosesc destul de bine tastatura, ma descurc pentru tot ce inseamna internet, nevoia m-a invatat ca sa spun asa... si am devenit util mai multor carucioristi prin munca si efortul de a infiinta o asociatie dedicata persoanelor cu dizabilitati. Momentan, acolo este lumea mea virtuala, pe pagina web a organizatiei unde avem un forum, un chat pentru comunicare, schimb de informatii si toate celelalte care decurg din acestea, intelegeti voi.

Exista un subforum "Religie, credinta" in care sunt discutate multe subiecte cu si despre boala, etica, credinta, discriminare... in care membri nostrii, majoritatea numai persoane leziuni medulare, cu boli degenerative si altele, comunica si isi pun intrebarea "De ce eu Doamne?" sau "Cu ce am gresit de m-am nascut asa" si lista ar continua mult... Eu nu sunt o persoana cu pregatire teologica sau cu un nivel superior al cunostintelor dogmatice... ce stiu, stiu din dreapta credinta ortodoxa, din carti si din povetele parintelui duhovnic. Rasfoiesc site-urile de profil, ma documentez, informez, caut sa aflu raspuns la multele intrebari ale forumistilor, ortodocsi si nu numai... de aceea am indraznit sa scriu aici, simt ca am gasit un liant, o punte de legatura sufleteasca care intelege ce este "binele aproapelui"... iar acum lansez cererea mea:

Nu am voie sa scriu adresa web a site-ului, a forumului, nu vreau sa se creada ca urmaresc vreun folos prin acest mesaj, ideea este urmatoarea... doresc sa ma ajutati sa ridic moralul psihologic al fratilor mei de suferinta, vreau ca unii dintre dvs sa ma contacteze PM si sa devina, prin bunavointa Domnului, fiii duhovnicesti al celor rataciti, care nu sunt putini, boala adeseori il impinge pe om catre ganduri necurate, de aceea va multumesc anticipat, iar daca am incalcat vreo regula a acestui forum, imi cer iertare!

Cu speranta ca mesajul meu va fii inteles, va spun TUTUROR,

Doamne ajuta-ne si toate cele de folos!

Trebuie sa crezi în minuni. Domnul ne porunceste
(Marcu 11, 24) Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.