auziti..daca te-ai indragostit, cum sa faci sa te dezindragostesti? stiti vreun leac?

parerea mea e ca leac nu exista pt dragoste ,dar daca e omul nepotrivit si circumstantele nu sunt ortodoxe at cu rugaciune se rezolva dar rugaciune in adevaratul sens al cuvantului nu citire de pe carti ,si Domnul cd va vedea ca vrei sa indepartezi un rau care va urma te va ajuta caci Domnului ii pasa de faptura Sa.

da nu prea merge ca daca esti indragostit nu poti sa zici ca vrei sa scapi din toata inima...ca inima tot acolo ti-e:(

atunci du-te spovedeste-te si fa ascultare de duhovnic iar daca nici ascultare nu faci iti faci rau cu mana ta,gandeste-te ca vei avea de suferit mai tarziu ,gandeste-te ca vei suferi mai mult decat suferi acum.asta e parerea mea

Daca te-ai indragostit si in timp vezi ca persoana nu merita afectiunea ta si esti inselat in asteptarile tale, apoi e treaba grea, sa te vindeci de dragoste. Ca ratiunea spune una, iar inima alta.
Trebuie sa urmezi cu perseverenta rugaciunea, rabdarea, autocontrolul, sa-ti impui sa nu mai suferi, sa-ti umpli timpul cu lucruri utile ca sa te tina in activitate, sa nu deznadajduiesti si in timp se vor vindeca ranile. Sa-ti faci un program care sa-l urmezi zilnic si ai rabdare. Timpul e un factor important.

Imi retrag cuvintele, totul e posibil la Dumnezeu

Problema e ca merita si ca e un om grozav dar...not available
Lasati ca o sa-mi treaca. Is nebuna eu, nu reactionez normal...

E foarte frumos sa te indragosteshti, de orice om, oricne ar fi, dar sa nu-l pofteshti pe el ca sa pacatuitzi, ca asta nu e bine, nu e voie mai ales daca el nu este "available"....... deci cred ca potzi iubi pe oricine shi asta ni se shi cere, si mi se pare ca nu e frumos sa te dezandragosteshti ci daca iubeshti pe cineva cauta sa nu pacatuieshti...

Ba nu esti nebuna deloc deoarece tocmai asha ni se cere sa reactzionam, cu dragoste, smerenie shi nepacatuire...

sau cum? aaaaa, dumneata te-ai indragostit de sotzul alteia, in cazul asta ???
esti fermecata si ispitita shi nu indragostita.... :(

Ovidiu, tare ma mai faci tu sa zambesc:) Esti asa de "sugubat".
Legat de topic:cool: spunea parintele Porfirie ca inimii nu ii poti porunci. Pentru ca nu de poti "dezindragosti" cum spunea Anamaria ( acum ceva timp in urma fie vb. intre noi;)) e bine sa incerci prin rugaciune si ascultare fata de duhovnic sa iti canalizezi toata iubirea spre o altfel de Iubire, o iubire dumnezeiasca. Sa iti pui mereu dinainte, ce iti doresti mai mult pentru el/ea...iubirea ta sau Raiul? Atunci dispare patima si ramane doar dorinta arzatoare de mantuire.;)

Multumesc mult jenica:)

Anamaria, iti scriu cateva versuri care imi plac tare mult.
Cand dragsotea te cheama urmeaza-o,
Chiar daca drumul catre ea, e lung si greu..
Si cand te cuprinde cu aripile ei, cedeaza-i.
Chiar daca pumnalul ascuns in aripi te va rani..
Cand dragsotea iti va vorbi, ai incredere in ea
Chair daca vocea ei iti va spulbera visele,
Asa cum vantul ravaseste gradina..
Dragostea ne inalta dar...ne si crucifica..
Asa cum stie sa te urce la cer,
Si sa iti mangie cele mai tainice rani
Ascunse de razele soarelui..
Tot asa, coboara la radacinile tale
Si iti intareste dragsotea catre EL..

Annamarria, tu ai auzit de ispite? A te indragosti de cine nu trebuie, caci e "dat", eu o consider o ispita si nu trebuie urmat glasul inimii, caci nimic bun nu poate aduce. Sub nici o forma nu trebuie dat curs.
Daca totusi se intampla, atunci trebuie sa iei distanta de la toata situatia. Gandurile trebuiesc putin cenzurate si dupa ce trece indragosteala, te vei intreba singura ce ai gasit la persoana respectiva de care te-ai indragostit. Succes!

Indragostirea duhovniceasca incepe acolo unde sfarseste indragostirea lumeasca.

Ai gasit leacul? Da-mi si mie reteta

Cine este autorul versurilor pe care le-ai scris?

Zorica Latcu Teodosia,monahie..?

..cui pe cui se scoate:)

???

nu l-am gasit

singura solutie ar fi sa-ti consumi o parte mare din puterea sufletului la rugaciune..cred(teorie)

adica iubirea superioara trebuie sa biruie iubirea inferioara care ne asemuie necuvantattoarelor...hai ma ca nu este deloc greu.Canalizeaza-ti toate energiile pozitive asupra altor lucruri.persoane..la asta m-am referit cand am spus cui pe cui se scoate..te-ai suparat?

de ce sa ma supar?
inseamna ca am tare multa energie pozitiva...ca pot sa mi-o consum pe orice, da chestia asta nu-mi trece, ba devine si mai mare:|

AnaMaria, hai sa iti explic ce am vrut sa spun. Daca nu exsita nici un impediment in relatia voastra si sunt doar motive oarecum copilaresti:rolleyes: atunci roga-te la Maicuta Domnului, spovedeste-te si urmeaza-ti inima. Dar daca cumva el sau tu aveti obligatii, inceraca sa iti pui in minte mereu ca il vei duce in iad cu relatia voastra chiar TU! Cand iti vine dor de el:p alunga dorul cu Doamne Iisuse milostiv fii mie pacatoasa, cand il vezi in fata incerca sa iti imaginezi ca se va chinui vesnic in iad din cauza ta! Asta am vazut eu si in versurile de mai sus ( pe care nu stiu cine le-a scris, le-am primit de la cineva de pe net) aceasta semnificatie am vazut-o in vresul:
Dragostea ne inalta dar...ne si crucifica..
deci nu cauta sa alungi cu ratinuni lumesti iubirea ca NU vei resusi. Incerca sa iti pui in minte mereu acest gand, Daca il iubesc cu adevarat atunci trebuie sa ma jerfesc sa mearga in rai nu in iad! Transforma-ti iubirea in rugaciune pentru el/ea. Poti incepe a citi zilnic pentru el un acatist sau o rug. scurta. Asa Maicuta Domnului vazand nevointa ta iti va ajuta sunt sigura. Nu te mai lasa prada melancoliei ca nu e bine! Fruntea sus si Nu alunga iubirea este cel mai pur si frumos sentiment, ci transforma-o in JERFA:)
hai la rugaciune...cu drag jenica

:( bine, sper sa pot...

poi daca te indragosteshti sau pofteshti un tip/tipa casatorit sau care are deja o relatzie sentimentala de iubire, adica este deja in relatzie cu altcineva, inseamna ca faci pacatul ce se numeshte adulter chiar daca doar il priveshti ca sa il/o pofteshti, dar este mai grav daca acestia sau cununat deja... ca este ispita de la diavol care desparte ce a legat Dumnezeu, shi o privire, o ocheada inclinata spre pofte este deja un pacat, asha ne spune Domnul "de se va uita cineva la o femei ca sa o pofteasca a shi savarshit pacatul in inima lui, shi cine face pacatul devine rob pacatului..." un citat aproximativ din memorie, nu stau prea bine la capitolul asta,

dar inainte ca el sa aiba grija, ai tu grija de tine, ca barbatzii mai calca shi stramb, au firi mai slabe cand e vorba de astfel de dulcegarii... shi avand tu grija de tine vei avea grija shi de el, shi asha chiar il vei iubi adevarat...

:) :) :) Interesant ce semnatura mai noua ai. Mare figura esti...

ola,
leac ptr dragoste nu exista decat rugaciunea aprinsa si curajul de a mai iubi din nou asa cum ai mai facut-o odinioara,Cel de sus va avea grija sa-ti trimita acea pers de care ai nevoie ,ce declaratie de dragoste ar fii mai frumoasa decat acel citat din Biblie de la Corintenii;si totusi iti pui o intrebare atunci cand esti trist si vezi ca ceea ce-ti doresti intarzie sa para oare de ce?dar nu vei stii decat atunci and vei fii pregatit
imi doresc ca fiecare dintre noi sa gaseasca sufletul pereche si sa luptam ptr ceea ce ne dorim dc nu luptam noi nu va lupta nimeni.ptr iubire merita si spini trandafirilor sa-i atingi dar in masura in care este reciproca ,iubitiva mult in Hristos

draga mea eu iti zic ceva care mi s-a intamplat chiar mie.eram indragostita nebuneste de cineva si ma rugam la bunul dumnezeu sa fie ca sa ma ajute sa fim impreuna.si culmea ca niciodat nu se intampla asta.cam dupa 3 ani ,ma macina... si intr-o zi m-am saturat si am stigat la Dumnezeu si i-am spus sa ma ajute si sa imi trimita El pe cineva.sa fie el trimisul Maicii Domnului.si ce crezi la numai cateva zile am cunoscut un baiat,l-am cunoscut in biserica si la 2 ani ne-am casatorit si acum avem un bebe de 3 luni.ne iubim mult si nu ne-am certat niciodata in 3 ani.

deci daca vrei sa vezi de unde vine dragostea roaga-te la Maica Domnului.


doamne ajuta si iertare.

Sa-ti spun din proprie experienta,aveam vre-o 17 ani si m-am indragostit de cineva,dar rau de tot,nu mai stiam ce-i cu mine,cand priveam acea persoana in ochi ma topeam,efectiv,parca sufletul si trupul nu-mi mai apartineau.Nu stiam ce sa fac,eram speriata si debusolata,nu ma mai simteam eu insami,si luptam,luptam mult sa ma-mpotrivesc acestor simtiri care ma acaparau din ce in ce mai mult,capatand forme si sensuri tot mai diverse.Luptam pentru ca relatia aceasta nu putea fi tocmai accesibila,nu era permisa statutului meu.
Mi se parea cea mai crancena lupta,cu mine si exteriorul,fiindca aceasta-mi acapara si atentia,imi perturba activitatea si nu in ultimul rand imi punea la incercare credinta in Dumnezeu.Astfel,luptam enorm de mult,cu detasarea de aceste sentimente si simultan cu dorinta si dulceata ei ispititoare care tindea sa ma traga indarat.
Eram un copil,dar unul constient de ceea ce trebuia sa fac,de indatoririle atribuite vremii aceleia.Tin minte ca ma rugam mult pentru izbavire,uneori ma intrebam oare ce are Dumnezeu in plan cu mine,in aceasta priviinta?!!Si iarasi ma rugam,cu lacrimi siroaie,siroaie...dar Dumnezeu ma lasa,ma-ncerca si ma lasa sa mai zac in propriul zbucium.Mergeam la manastire si inainte utrenie,la miezul noptii,ceream la o maicuta cheile de la biserica si intram acolo,erau luminile stinse,doar doua luminiti de la iconostase mai palpaiau un strop de lumina.Nu-mi era frica,totul era tacut si in acelasi timp fremata de mireasma de sfintenie.Plangeam si faceam rugaciuni,faceam canon pentru izbavire si ma rugam.Parca nu oboseam niciodata,dorinta de izbavire era prioritatea mea,era mai puternica decat propria-mi energie.Faceam in nestire metanii si inchinaciuni...dar tot asuprita de patima si simtire eram.Nu mai stiam ce sa fac.Sa nu intelegeti ca aceasta situatie potrivnica devenise pentru mine ca o psihoza,nicidecum,insa stiam ca trebuie sa lupt cu ea cu toate armele spirituale pe care le cunosteam,fiindca nu reprezenta pentru mine,si la modul etic,o cale demna de luata in consideratie.
Cand mai mergeam pe la manastire,stateam cu o maicuta in chilie,prietena,de altfel,iar ea avea soba in chilie,si focul era aprins.Tin minte ca la un moment dat mi se facuse atat de dor de persoana care-mi acaparase sufletul,incat ma durea pe dinauntru,si singura fiind in acea chilie,m-am dus la soba si-am deschis portita.Era foarte mult jar care trosnea aprins,emanand atata fierbinteala.Mi se parea ca acea fierbinteala nu e nimic pe langa ceea ce simteam eu,si-am indraznit sa intind mana deasupra jarului sa simt durere,dar durere fizica,sa simt ea ma asupreste,si nu cea sufleteasca,ca o purificare...
Dar,in zadar!simteam ca rugaciunile se epuizeaza,insa nu disperam,stiam ca Dumnezeu imi vede neputinta si nevrednicia,stiam ca in Intelepciunea Lui stie mai bine decat mine de ceea ce aveam nevoie cu adevarat,chiar daca uneori simtem ca nu mai pot,n-am incetat a lupta....imi era si foarte greu,fiindca persoana respectiva insista sa ma acapareze.
Scartaiau podelele de pe holurile chiliei manastirii,cand la 12 noaptea eu faceam canon pentru izbavire si iarasi izbavire.
Apoi,intr-o zi,pe cand ma aflam in orasul meu,trebuia sa ma duc sa ma-ntalnesc cu acea persoana,ma simteam foarte atrasa de ea,ma-necam in adoratia aceasta trecatoare,imi vibra fiecare celula din fiinta mea pamanteana,si fiecare acelasi motiv imi semnala,iubirea.M-am intalnit cu-acea persoana,m-am contopit in bratele ei,in suflarea ce i-o simteam,si ca un foc ce piere inpropria-i intensitate...dupa o zi,doua sau trei am simtit ca revin la viata,la viata care-mi era permisa sa o traiesc in liniste.Dupa cateva zile am simtit ca ma vindec,asa in mod misterios,ca si cum acea simtire mi se luase cu mana de pe suflet.N-am sa stiu niciodata ce factori mi-au determinat aceasta izbavire,insa stiu ca nu unii de natura rationala si eplicabile.Pentru ca aceasta raceala,brusca,de altfel,nu a parcurs acel traseu al gandurilor si analizelor practice a relatiei,sau poate ca in subconstient si acestea au contribuit.Insa,cu siguranta rugaciunile si nadejdea mea schiopatanda,dar continua a facut posibila aceasta,pentru mine,mare realizare.Realizare,care,de altfel,mi-a influientat viata intr-un mod pozitiv.
Acuma,depinde,de la caz la caz,depinde de trasaturile relatiei de care se doreste a scapa,sau a se vindeca,depinde de vointa Lui Dumnezeu,si ceea ce ne este noua de folos sa intampinam in viata.Fiindca,cu certitudine,uneori nu tot dceea ce ne dorim,chiar si cu ardoare,ne este neaparat si de folos,dar niciodata nu strica sa trecem si prin "botezul de foc al durerii".

Buná... Si eu pe aici daca nu deranjez...despre dragoste!
Interesante opinii. "formula" data de Ovidiu dragostei etaleaza in cateva cuvinte ca exista doua genuri de iubiri, nu stiu insa cati o deosebesc pe cea buna din cea falsa, mincinoasa...
Din experienta stiu ca iubirea cea adevarat nu-ti creaza instantaneu "mancarici" pe la... ci o stare generala de plutire, stimulii sexuali fiind doar o parte adiacenta si nu primordiala. Pentru a gasi leacul, trebuie sa realizezi din care parte e dragostea pe care o simti. Daca simti din start implsuri cu tenta sexuala, astea sunt duhuri desfranate care te ispitesc sa te indragostesti stramb, iar solutia este sa te opui prin infranare, spovedanie. In timp stimulii dragostei (ispita)la care te opui cresc in intensitate pana la un punct max, dupa care daca ai reusit sa te infranezi si acesteia , scade treptat. Abia dupa ce ai in stapanire pe dracii astia vei simti dragostea cea curata... Dragostea indusa de draci e cea mai rea ca sunt duhuri care te ispitesc la inceput cu o asa zisa dragoste curata chiar prin persoana pe care zici ca o iubesti si care in timp se transforma treptat defapt intr-o sete desfranata cu aceeasi persoana ori chiar cu altele si pt asta trebuie timp si vointa tare de a te infrana ... Cealalta dragoste, cea curata, daca nu e sa fie cu persoana pe care ti-o doresti, se transforma usor in dragoste frateasca, fiindca aici, dupa cum am zis, partea sexuala e ceva adiacent dragostei sufltetesti (sa-i zic) si nu primordiala ca la cea pacatoasa ...

Dragoste curata am trait la 18 ani, insa el se cam juca cu mine.. Prietenele imi spuneau ca nu ne potrivim. El insista, ma cauta, parea ca-i place sa vorbeasca cu mine,insa mi-am auzit critici, ma vorbea la cei apropiati. Nu stiu cum si cand mi-a intrat in inima. Dar o perioada nu am putut sa iubesc pe altcineva. Asteptam ca el sa inteleaga ca eu il iubesc si sunt in stare sa fac multe pentru el. El intre timp a facut o vizita chiar prietenei mele bune, a incercat sa o invite in oras. Aceasta mi-a spus! Dupa mult chin am hotarat ca as putea suferi mai mult daca voi continua. Sa mai spun si ca amice de-ale mele m-au sfatuit sa ma culc cu el, poate imi trece! Dar n-a fost asa. M-am dus la spovedanie, mai des ca de obicei. Parintelui i-am spus ca s-a terminat. Dar in inima mea inca sufeream. Cativa ani nu am putut gasi pe altcineva. Dar s-a milostivit Dumnezeu si l-am reintalnit! Acelasi, sarmant, atent, interesat de mine, m-a invitat repede la el in dormitor! Insa l-am privit cu alti ochi. Mi-am dat seama cum ar fi viata alaturi de el. Avea o prietena cu care locuia, cand aceasta era plecata se ducea la alta, ceruse intalnire unei a treia! Am aflat chiar ca facuse avansuri unei amice apropiate mie... Mi s-a facut sila. Insa pana atunci nu-l vazusem cine e. La scurt timp l-am cunoscut pe sotul meu. E o diferenta imensa.
La mine leacul a fost timpul. Si m-a ajutat Dumnezeu sa-l vad cum e cu adevarat si sa nu cad in ispita.

Sunt de acord cu tine, Ancah, a te "indragosti" de cine nu trebuie este o ispita cu care trebuie sa lupti. Si nu e mai putin adevarat ca "ochii care nu se vad se uita". Sa te indepartezi de acea persoana este cel mai bun lucru chiar daca cere multa vointa. Legat de asta am mai citit undeva pe forum o expresie care mi-a placut:"Nu alerga niciodata dupa caruta care nu te asteapta!"Doamne ajuta!

...completez, cere vointa si rugaciune

Anamaria indragosteala este o boala, si eu am fost indragostita acum vreo 39 de ani, si acum imi vine sa rid cit de naiva am fost.Stimabilul meu a inceput sa ma insele si cind am aflat mi sa taiat toata indrosteala asa cum se taie maioneza. Asa ca dechide ochii mai devreme si nu pierde vremea.

Vorba cu :"Nu alerga niciodata dupa caruta care nu te asteapta!e vorba lui mama mea care acum are 93 de ani si mare dreptate a mai avut, nu in cazul meu,caci la inceput el era nebun dupa mine.... dar vad multe fete care sufera pentru un barbat.... nu se merita fetelor.

Astea sunt vorbe de incurajare, dar pentru cineva care trece prin asa ceva se lipesc aproape ca nuca in perete, stiu asta din experiente trecute. Ratiunea iti spune si ea ca nu merita, dar inima inabusa ratiunea sau cel putin incearca.... asta e lupta... si trece cu multa rabdare(cu timpul), cu distanta si cu ajutorul Domnului:)E si asta o incercare prin care trebuie sa treaca omul, prin care se caleste, devine mai stapan pe sentimentele si pornirile sale;)Cred eu.....Doamne ajuta!

frumos windorin si ioana_ema
Oricum mi-a trecut si solutia in acest caz a fost distanta si preocuparea pentru altcineva.

Lupta se da intre ratiune si imaginatie; iar dintre cele doua, imaginatia e mai puternica.

Mai soro Anamaria vezi-ti de treaba ca Dumnezeu poate sa vindece orice boala sufleteasca.
Ca leac?
Sa mergi mai intai la Sfanta Spovedanie si apoi la Sfantul Maslu si sa ai incredere in Dumnezeu.
Si apoi poti sa iti ocupi timpul cu ceva de te absoarbe ca sa nu iti mai vina in minte amintirea la respectiva persoana.

"OMUL TREBUIE SA COMANDE INIMII.. "ciocul mic, nu sufla, ca te fac zob" "

foarte frumos spus...dar de cele mai multe ori glasul inimii striga atat de tare incat urechile ratiunii surzesc si nu mai aud nimic din cele spuse, nici de ea insasi, nici de prieteni, apoi ce sa mai zic de cuvintele duhovnicului, care sunt de fapt contrariul glasului inimii si care iti storc lacrimi pana la epuizare?
e greu sa lupti si e tare frumos sa fii indragostit...insa cel mai dureros mi se pare atunci cand esti indragostit de o persoana in inima carei Dumnezeu nu a sadit dragoste pentru tine...si nu ma refer la relatii in care una din parti este "ocupata", ci atunci cat s-ar putea si, totusi nu se poate...