Mai demult, inainte de a aparea in lb. romana aceasta carte am postat pe undeva cate ceva din Everghetinos. Poate nu toti au cartea si ma gandesc sa postez si pe aici ceva, pentru folos duhovnicesc. Am extras din alte carti aceste randuri, dar ele se gasesc undeva in Everghetinos. Doamne ajuta !

Incepem. :)

Povestiri ale Parintilor Desertului despre Smerenie.

"Un batran spunea: Prefer o infrangere insotita de smerenie unei victorii insotite de mandrie"

"Avva Sarmatis zicea: Prefer un pacatos care recunoaste totusi ca a pacatuit si care se caieste, unui om care nu a pacatuit si isi inchipuie ca este probabil virtuos"

" Un Batran zicea: Smerenia a mantuit adesea pe multi chiar fara efort; acest lucru e demonstrat de Vames si de Fiul Risipitor, care au rostit putine cuvinte si au fost mantuiti"

" Avva Epifanie (aprox 315-403) obisnuia sa spuna ca femeia cananeanca a strigat si a fost auzita; femeia cu scurgere de sange s-a apropiat in tacere sia fost laudata; vamesul nu si-a deschis gura deloc, iar rugaciunea lui a fost auzita de Dumnezeu; fariseul a strigat cu glas tare si a fost condamnat"

" Avva Isaia (aprox.491) zicea: Avem nevoie de smerenie mai mult decat de orice alta virtute; sa fim mereu gata, orice cuvant am putea rosti sau auzi, sau orice am putea face, sa zicem: "IARTA-MA ", caci prin smerenie, toate lucrarile diavolesti ale diavolului sunt infrante."

Un batran zicea: "Cel ce are smerenie ii smereste pe demoni; cel ce nu are smerenie este de joaca demonilor"

Avva Iperechie a zis: "Smerenia este pomul vietii ce se inalta spre inaltimile Cerului"

Batranii obisnuiau sa zica: " Smerenia este coroana monahului"

O data un Batran a fost intrebat cand dobandeste sufletul smerenia. El a raspuns:
- "Cand se gandeste la propriile vicii."

Un Batran zicea: "Dupa cum pamantul nu cade niciodata, la fel nici omul care se smereste."

"Un Batran a fost intrebat:
- Ce este smerenia ?
El a raspuns:
- Atunci cand fratele tau pacatuieste impotriva ta, iar tu il ierti inainte de a-ti cere iertare"

"Un frate l-a intrebat pe un Batran:
- Ce inseamna pentru om a progresa potrivit lui Dumnezeu ?
- Progresul unui om este smerenia, a raspuns Batranul. Cu cat omul coboara spre smerenie, cu atat se inalta in progres."

:) Multumesc, Ovidiu, pentru Everghetinos. Mai posteaza, te rog.

" Batranii obisnuiau sa spuna ca atunci cand nu suntem angajati in batalie, atunci avem mai mare nevoie de a fi smeriti, deoarece Dumnezeu, cunoscand neputintele noastre, ni le acopera. Daca insa ne laudam, Dumnezeu isi inlatura acoperirea Sa de la noi si mergem spre pierzare."

"Unul dintre Parinti istorisea ca era un Batran in Kellia care purta un vesmant din trestie impletita. O data, el l-a vizitat pe Avva Ammon (sec. IV). Iar cand avva Ammon l-a vazut purtand vesmantul de paie, i-a zis:
- Acesta nu iti face nici un bine.
Atunci Batranul l-a intrebat pe Avva Ammon:
- Parinte, trei lucruri ma framanta: daca trebuie sa ma duc in pustiu, sau sa plec in loc strain, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma inchid in chilia mea si sa nu am nimic de a face cu nimeni si sa mananc o data la doua zile. Care dintre acestea sa aleg ?
Avva Ammon i-a raspuns:
- Nu iti va fi de nici un folos sa implinesti vreunul din aceste ganduri; e de preferat, daca vrei sa ma asculti, sa stai in chilia ta si sa mananci cate putin in fiecare zi, pastrand mereu in inima ta cuvintele vamesului. Atunci te poti mantui."

"Un frate a mers pe muntele Pherme pentru a face o vizita unui mare Batran si i-a zis:
- Avva, ce sa ma fac, caci sufletul meu piere ?
- De ce copilul meu ? l-a intrebat Batranul.
- Cand am fost in lume, i-a raspuns fratele, am postit cu draga inima, am privegheat mult si am simtit mare remuscare si ardoare arzatoare, insa acum nu mai vad nimic bun in sufletul meu.
Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, copile, ca cele ce le-ai facut atunci, cand te aflai in lume, nu au fost placute lui Dumnezeu, deoarece la savarsirea lor ai fost indemnat de slava desarta si de lauda oamenilor. Din aceasta pricina Satana nu a pornit razboi impotriva ta. El nu avea nici un interes sa-ti curme stradania, deoarece nu aveai nici un fel de folos din ea.
Acum insa, cand vede ca ai fost chemat de Hristos si esti soldatul Lui si ai ajuns sa i te opui, el s-a inarmat impotriva ta. Astfel. un singur psalm pe care il rostesti cu remuscare este mult mai placut lui Dumnezeu decat miile pe care obisnuiai sa le rostesti pe cand erai in lume. Aici, Dumnezeu accepta cu mai multa placere scurtul rastimp de post decat saptamanile de post pe care le-ai tinut pe cand erai in lume.
- Acum nu mai postesc deloc, raspunde fratele, mai degraba am pierdut toate lucrurile bune pe care le-am avut in lume.
- ceea ce ai acum iti este suficient, a zis Batranul, ai doar rabdare si totul se va rezolva cu bine.
Insa fratele a staruit si a zis:
- Avva, sufletul imi piere.
Atunci Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, frate, nu am vrut sa-ti spun acest lucru pentru a nu-ti distruge stradania, dar, intrucat vad ca Satana te-a dus intr-o stare de asemenea nepasare, iti zic: e mandrie din partea ta sa crezi ca atunci cand te-ai aflat in lume ai savarsit binele si ai trait cum se cuvine, caci asa a crezut si fariseul (atunci cand se lauda in templu) si a pierdut tot binele pe care il dobandise. Pe de alta parte, tu crezi acum ca nu faci nimic bine, ceea ce este suficient pentru ca sa te mantuiesti, intrucat aceasta este smerenia. In acest fel (prin smerenie si cercetarea de sine), vamesul, care nu facuse nici un bine, a fost iertat.
Un om pacatos si neglijent, dar care se caieste in inima sa si este smerit, este mult mai placut lui dumnezeu decat cel ce savarseste fapte bune si este de parere ca a izbutit sa savarseasca binele in mod desavarsit.
Primind acest mare ajutor prin acest raspuns de la avva, fratele a facut o plecaciune adanca inaintea Batranului si i-a zis:
- Azi, avva, sufletul meu a fost mantuit datorita tie."

"Intr-un oras oarecare traia un episcop care, prin lucrarea lui Satana, a cazut in preacurvie. Dupa cateva zile urma sa fie savarsita Liturghia in Biserica si, fara ca cineva sa cunoasca pacatul episcopului, el s-a marturisit inaintea oamenilor, zicand:
- Am savarsit pacatul preacurviei.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, el si-a scos omoforul si l-a pus pe sfanta masa.
- Nu pot continua astfel, a zis episcopul.
In urma acestei scene de sincera marturisire, oamenii au fost cuprinsi de emotie si au strigat cu glas tare lamentandu-se:
- Acest pacat sa fie asupra noastra, ramai insa in episcopat.
- Daca doriti sa raman cu voi, a raspuns episcopul, faceti ceea ce va zic. El a poruncit ca usile bisericii sa fie de indata inchise, s-a asezat cu fata in jos de o parte a usii si le-a zis oamenilor:
- Cel ce nu calca pe mine atunci cand iese din biserica nu este de partea lui Dumnezeu.
Toti oamenii au facut ceea ce le spusese episcopul, adica l-au calcat in picioare in timp ce plecau din biserica. In timp ce ultima persoana era pe punctul de a iesi din biserica, o voce s-a auzit din ceruri, zicand:
- I-am iertat episcopului pacatul datorita marii sale smerenii."

Avva Antonie (251-356) a spus: " Am vazut toate capcanele diavolului intinse peste tot pamantul, am suspinat si am zis: " Oare ce trece pe langa acesrea, fara sa fie prins ?" Si am auzit o voce care mi-a zis: "SMERENIA".

Acelasi Batran i-a zis lui avva Pimen (sec. V): " Lucrarea unui om este aceasta: sa-si asume responsabilitaea pacatului inaintea lui Dumnezeu si sa infrunte ispita pana la ultima suflare".

" Odata demonii s-au ridicat impotriva lui avva Arsenie (348-448) si l-au hartuit in chilia sa. Cand cei ce il slujeau au venit la el si au stat in afara chiliei, l-au auzit strigand catre Dumnezeu zicand: "Dumnezeul meu, nu ma parasi, caci nu am facut niciodata nimic bun inaintea vederii Tale. Daruieste-mi insa dupa masura bunatatii Tale sa fac inceput."

Un frate l-a vizitat pe avva Ammon si i-a zis:
- Avva, da-mi cuvant ! Si a ramas cu Batranul un rastimp de sapte zile, insa nu a auzit nimic de la el.
Cand era sa plece, avva Ammon i-a zis:
- Pana la aceasta zi, pacatele mele au devenit zid de intuneric intre Dumnezeu si mine."

Avva Daniel (sec. V) a istorisit ca traia odata o femeie tanara in Babilon, fiica stapanitorului acelui loc, care avea in ea un demon. Tatal acelei fete cunostea un monah, pe care il iubea si pe langa care staruia sa ii vindece fiica. Monahul i-a raspuns: "Nimeni nu poate sa-ti vindece fiica, decat niste sihastri pe care ii cunosc.
Dar daca ii chemam, din modestie, nu vor consimti sa faca un astfel de lucru. Este mai bine pentru noi sa facem cele urmeaza: atunci cand vin la piata sa-si vanda lucrul mainilor, sa pretindem ca le cumparam marfa si sa-i invitam in casa ta pentru a le da banii. Cand vor veni, cere-le sa se roage pentru fiica ta. Cred ca daca vor face acest lucru, ea se va vindeca."
Astfel, ei au purces la targ si l-au gasit pe ucenicul unuia dintre Batrani, care statea acolo sa vanda lucrul mainilor lui. Oamenii stapanitorului l-au luat, impreuna cu cosurile sale, si l-au dus la resedinta stapanitorului, pentru ca acesta sa-si poata primi plata pentru marfa. Indata ce au intrat, fata demonizata a alergat la el si i-a tras o palma. Calugarul a intors si celalalt obraz, punand in practica porunca Domnului: "Celui care te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt." Aceasta purtare l-a zdruncinat pe demon, care a strigat cu voce inspaimantatoare: "O, ce naprazna ! Porunca lui Hristos ma alunga !" si de indata a iesit din femeie. In aceea clipa ea s-a insanatosit si a redobandit judecata mintii. Aceasta intamplare a ajuns la cunostinta Batranilor care l-au preamarit pe Dumnezeu, zicand ca nimic nu nimiceste mandria diavolului ca smerenia inspirata de poruncile lui Hristos.

Ce frumoase sunt.Am citit exemple asemanatoare in Patericul Mirenilor.Multumim Ovidiu pentru aceste postari si asteptam mai multe.Doamne ajuta!

:)multumim Ovidiu! Poate asa imi voi aminti mai des de pacate... Maica Domnului sa iti rasplateasca

Nu am aceasta carte.e un felde pateric,nu?De unde o pot descarca stie careva?

Ovidiu exista vreo versiune pdf in romana?

Dragii mei, nu cunosc sa fie vreo varianta, alta decat cea editata in cele doua volume. Urmeaza altele doua fiindca lucrarea este impartita in patru mari parti desi in lb. engleza puteti observ urmatoarele:
http://www.monasteryproducts.org/index.php?cPath=46_5&sort=2a&page=1&osCsid=04b6580 aa9cba647ce192747daebd8ea
Evergetinos: Volume I of First Book
Evergetinos: Volume I of Second Book
Evergetinos: Volume II of First Book
Evergetinos: Volume II of Second Book
Evergetinos: Volume III of First Book
Evergetinos: Volume III of Second Book
Evergetinos: Volume IV of First Book
Observi daca derulezi in partea de jos a paginii.
Apoi pe pag a doua se gaseste si: Evergetinos: Volume IV of Second Book
Insa...pretul ???????

Oricum la noi este in jur de 15-17 lei, depinde de unde cumperi. Repet nu au aparut in lb.romana decat primele doua volume si s-a inceput editarea cu vol II.

Aceasta carte cuprinde si Patericul aproape in intregime, dar si din Lavsaicon, Menologhionul (Vietile Sfintilor)alcatuit de Sfantul Simeon Metrafastul, Asezamintele Sfintilor Apostoli sau Constitutiile Apostolice si alte texte indedite din Vietile Sfintilor.

Sa va mai spun cate ceva despre aceasta carte:
"A aparut in anul 1783 la Venetia. Cartea aceasta care este de fapt ca si Filocalia, o colectie cuprinzand invataturi din Sfintii Parinti, precum si intamplari din viata unor sfinti, a fost alcatuita pentru prima data de un monah cu numele de Pavel, ctitor al manastirii Maicii Domnului Binefacatoarea, de unde si numele "Everghetinos" dat acestei colectii. Prima editie din 1783 a fost urmata de a doua, la Contantinopol, in anul 1861, si apoi de o alta la Atena in 1900-1901. iar ultima editie a fost din Atena in patru volume, incepand cu 1959, sub ingrijirea ieromonahului Victor Matei, staretul unei manastiri aproape de Atena care a editat si multe alte carti patristice. Cartea "Everghetinos" a fost inmanata lui Nicodim Aghioritul de catre Macarie din Corint cu ocazia vizitei sale la Athos pe la 1777. Nicodim a corectat cartea de unele erori, tinand seama de manuscrisele corecte gasite in manastirea Cutlumus, si i-a scris si o prefata, in care lauda pe Sfintii Parinti care au luptat impotriva ispitelor, s-au curatit si s-au luminat prin harul dumnezeiesc. (culese din date despre opera scrisa a Sf. Nicodim Aghioritul)"

Avva carion spunea: "M-am trudit mai mult decat fiul meu Zaharia, si cu toate acestea nu am dobandit masura virtutii sale, datorita smereniei si tacerii sale."

Odata in timp ce acelasi avva Zaharia statea la Sketis, el a avut o viziune. S-a sculat de indata si i-a istorisit Batranului sau, avva Carion. Acesta din urma, fiind o fire practica, nu avea cunostinta unor astfel de intamplari. S-a ridicat din locul unde statea si l-a lovit pe Zaharia, zicand:
- Aceasta vedenie a venit probabil de la demoni.
Insa intrucat avva Zaharia continua sa aiba aceeasi viziune, intr-o noapte a plecat din chilia sa si s-a dus la avva Pimen.
Dupa ce l-a gasit pe avva Pimen, i-a povestit despre viziune si ca a simtit o senzatie arzatoare ilauntrul sau. Batranul si-a dat sema ca aceasta intamplare venea de la Dumnezeu si i-a zis lui Zaharia:
- Mergi la Batranul cutare si pune la inima ceea ce iti va spune.
Avva Zaharia s-a dus de-ndata la acest Batran, care inainte ca Zaharia sa fi deschis gura si sa-i spuna ceva, i-a descris cu amanuntime tot ce i se intamplase si, in concluzie, i-a zis:
- Aceasta viziune este de la Dumnezeu, insa mergi si supune-te parintelui tau duhovnicesc.

Avva Moise l-a intrebat o data pe acelasi Zaharia:
- Spune-mi Batrane, ce trebuie sa fac ?
Indata ce avva Zaharia a auzit aceasta, a cazut in picioarele lui avva si i-a zis:
- Parinte, pe mine ma intrebi ?
Atunci avva Moise i-a zis:
- Crede-ma, Zaharia, copilul meu, ca am vazut Duhul Sfant coborand asupra ta si din aceasta pricina ma simt constrans sa te intreb.
Atunci Zaharia si-a luat culionul pe cap si l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis:
- Daca un om nu este zdrobit in acest fel, nu poate fi monah.

Doamne cat de frumos! De mult nu am mai citit asa ceva de frumos. Parca simti lumina, linistea si iubirea sfintilor.

foarte frumoase cuvinte...

Avva Pimen istorisea ca atunci cand avva Zaharia era pe punctul de a muri, avva Moise l-a intrebat:
- Ce vezi, avva ?
El a raspuns:
- Parinte, oare nu este mai bine sa taci ?
- Da copilul meu, i-a raspuns avva Moise, pastreaza tacerea.
In momentul mortii sale, avva Isidor, care statea in apropiere, si-a ridicat ochii spre ceruri si a zis:
- Bucura-te Zaharia, copilul meu, caci portile Imparatiei Cerului ti-au fost deschise.

Veneratul arhiepiscop Teofil s-a dus o data in muntele Nistriei. A fost vizitat de parintele duhovnicesc al ascetilor de pe acel munte. Arhiepiscopul l-a intrebat:
- Parinte, ce ai mai descoperit pe aceasta cale a ascezei ?
Batranul i-a raspuns:
- Intotdeauna sa ne consideram vrednici de toate reprosurile si sa ne mustram noi insine.
- Intr-adevar, a consimtit Arhiepiscopul, nu exista alta cale decat acesta.

Cand acelasi episcop a mers la Sketis, fratii s-au adunat impreuna si i-au zis lui avva Pambo (aprox.303-374)
- Spune-i Papii cuvant de povata
Batranul a raspuns:
- Daca nu ii va folosi tacerea mea, nici vorbirea mea nu ii va fi de folos.

Avva Evagrie (aprox. 345-400) a zis: "Inceputul mantuirii pentru om este sa se mustre pe sine."

Odata avva Teodor (sec V) se intretinea cu cativa calugari. In timp ce ei mancau, au ridicat paharele in tacere si nu au rostit urarea obisnuita: "Iarta-ma".
Atunci avva Teodor a zis: "Calugarii si-au pierdut bunele obiceiuri nerostind: "Iarta-ma "

Odata un frate i-a zis aceluiasi avva Teodor:
- Doresc sa plinesc poruncile.
Batranul i-a raspus:
- Avva Toma a zis o data: Doresc sa-mi implinesc asa cum voieste Dumnezeu. De indata el a mers la cuptor si a copt paine. Cand niste oameni sarmani i-au cerut, el le-a dat toata painea. Cand alti sarmani au venit si au cerut ceva, el le-a dat cosurile in care tinea painea, precum si haina pe care o purta. El s-a intors, la chilie, purtand doar maphorion-ul pe care calugarii il poarta in jurul umerilor. Da chiar si dupa o astfel de milostenie, el se mustra, zicandu-si: "Nu am indeplinit poruncile lui Dumnezeu asa cum ar fi trebuit".

Un frate i-a zis lui avva Teodor:
- Da-mi cuvant de mangaiere, caci pier.
Iar avva Teodor i-a raspuns cu tristete:
- Si eu sunt in pericol de a pieri, asadar ce iti pot spune ?"

Amma Teodora obisnuia sa spuna ca nici o asceza, nici greutatile, nici un fel de truda nu mantuieste, decat numai smerenia autentica. Ea a relatat aceasta istorisire:
A fost odata un anahoret care mergea sa alunge niste demoni. Mai intai el i-a intrebat:
- Cu ce putere sunteti alungati din om ? Prin post ?
- Nu mancam si nici nu bem, i-au raspuns ei.
- Prin priveghere ?
Iar ei i-au raspuns: Noi nu dormim deloc.
- Prin fuga de lume ?
- Nu, i-au raspuns ei, noi ne salasluim in pustietati.
Cand Batranul a insistat intrebandu-i cum pot fi alungati, ei au marturisit:
- Nimic nu ne infrange, decat smerenia.

Avva Ioan cel Scund (sec. IV) a zis: "Smerenia si teama de Dumnezeu sunt mai presus de celelalte virtuti".

Iarasi a zis el:
- Cine l-a vandut pe Iosif ?
Unul din frati a raspuns:
- Fratii sai.
- Nu, a adaugat Batranul, smerenia a fost cea care l-a vandut. Atunci cand a fost vandut, el ar fi putut spune: Sunt fratele vostru, si sa se inteleaga cu ei. Insa el s-a lasat vandut in tacere si smerenie, iar aceasta smerenie l-a facut conducator al Egiptului.

Din nou, el a zis: " Dand la o parte o sarcina usoara, anume mustrarea de sine, am luat-o pe cea mai grea, anume justificarea de sine".

Unul dintre Parinti a zis despre avva Ioan ca "prin smerenia sa, el a facut ca intregul Sketis sa atarne de degetul lui cel mic".

Avva Ioan Tebanul spunea: "Inainte de toate, un calugar trebuie sa dobandeasca smerenia, deoareceaceasta este prima porunca a Mantuitorului, care a zis: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor".

multumim mult Ovidiu.Doamne ajuta!

Sa multumim intr-adevar Sfintilor Parinti !
Doamne ajuta !

Avva Matoes a zis: "Cu cat un om se apropie de Dumnezeu, cu atat se vede pe sine a fi mai pacatos, caci atunci cand profetul Isaia (aprox. 701 i.Hr.) l-a vazut pe Dumnezeu, el s-a numit pe sine ticalos si pacatos".

Acelasi Batran zicea: "Cand am fost tanar, am crezut ca mai faceam cate ceva bun, insa acum ca sunt batran, vad ca nu am nici o singura fapta buna sa arat."
Un frate l-a intrebat pe avva Matoes:
- Cum se face ca monahii din Sketis au izbutit sa faca mai mult decat spunea porunca, iubindu-si dusmanii mai mult decat pe ei insisi ?
- Pana acum, a raspuns Batranul, nu L-am iubit nici chiar pe Cel Care ma iubeste tot atat de mult cat ma iubesc eu.

Avva Iacov a zis: "L-am vizitat o data pe avva Matoes si, in timp ce plecam, i-am spus:
- Vreau sa vizitez chiliile sihastrilor.
- Saluta-l pe avva Ioan in numele meu, mi-a zis Batranul.
Astfel, atunci cand am mers la avva Ioan, i-am zis:
- Avva Matoes te saluta.
Batranul a raspuns cu incantare:
- Avva Matoes este "intr-adevar un israelit in care nu se afla viclesug !"
Dupa un an, l-am vizitat din nou pe avva Matoes si i-am transmis salutul lui Ioan catre el. El a raspuns cu modestie:
- nu sunt vrednic de lauda Batranului. cu toate acestea, sa stii ca atunci cand auzi un Batran cinstind pe semenul sau mai mult decat pe sine, poti fi sigur ca acest om a atins inaltimi mari; caci aceasta este ceea ce reprezinta in mod exact desavarsirea, ca un om sa-si cinsteasca pe aproapele mei mult decat pe sine insusi.

din ce limba e cuvantul acesta, AVVA,si ce inseamna?

Buna Elena, iti redau mai jos o scurta explicatie gasita pe net, care sper sa te lamureasca :

Avva este un cuvant aramaic ce inseamna tata, fiind folosit în iudaism atat cu sensul sau propriu, dar mai ales ca mod respectuos de adresare fata de intelepti sau rabini.

In Noul Testament

In Noul Testament, acest cuvant este rostit pentru prima data de Mantuitorul Iisus Hristos în rugaciunea din gradina Ghetsimani: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta!"(Mt 26, 39); "Avva, Parinte, toate sunt Tie cu putinta"(Mc 14, 36). Alaturi de traducerea greaca s-a pastrat si originalul aramaic.
Termenul este folosit si de Sfantul Apostol Pavel, aratand ca prin Botez, crestinii sunt infiati de Dumnezeu, de aceea pot sa-L numeasca "Avva, Parinte!"(Ga 4, 6; Rm 8, 15).

Avva în traditia monastica

Peste cateva secole, Avva a fost numit acel monah cu experienta, care pe baza vietuirii sale era recunoscut drept purtator de duh (pnevmatofor), capabil de a fi parinte duhovnicesc celor care traiau in preajma lui si ii cereau sfatul, fiind considerat povatuitor duhovnicesc. Aceasta denumire apare mai intai în Apoftegmata Patrum (Patericul), unde la început Sfantul Antonie este numit "Avva" de catre ucenicul sau Pavel. Acest cuvant de origine semitica a fost adoptat de monahii din pustia Egiptului, deoarece trebuiau sa exprime o realitate noua pentru care nu aveau un termen specific în limba lor. Ei au împrumutat cuvântul "Avva" din Noul Testament, caci astfel puteau sa sublinieze în acelasi timp caracterul personal al relatiei dintre ucenic si parinte, cat si faptul ca se referea la Dumnezeu. Adresandu-se "batranului" sau cu acest cuvant, monahul nu doar ca se abandona ca un copil parintelui sau, dar si marturisea, prin credinta si ascultare, ca prin intermediul lui ajunge în Duhul, prin Fiul, la Tatal. Din apoftegmele patericale reiese ca Avva povatuia printr-o invatatura care cuprindea experienta vietii sale în Dumnezeu. Harismele sale speciale erau ascultarea atenta si discernamantul.

In primele secole ale monahismului, si unele calugarite aveau acest rol de calauzire duhovniceasca, fiind numite Amma (maica).

Paternitatea duhovniceasca s-a transmis pana in zilele noastre, dar termenul Avva este folosit astazi mai mult livresc, in limbajul uzual fiind inlocuit de grecescul "gheron(da)" sau rusescul "staret". In romana termenul este folosit fie sub forma sa slavona, "staret" (desi se suprapune uneori ca inteles cu termenul de egumen), fie, mai recent, cu simplul parinte.

Un frate l-a implorat pe avva Matoes:
- Parinte, rostiti ceva sa-mi fie de folos.
- Mergi si il implora pe Dumnezeu, i-a raspuns Batranul, sa-ti daruiasca plangere si smerenie in inima, intotdeauna sa fii constient de pacatele tale, sa nu judeci pe altii niciodata si sa devii mai smerit decat toti ceilalti.
Alunga de la tine orice purtare necuviincioasa si infraneaza-ti limba si pantecele, iar daca cineva vorbeste despre un subiect anume, nu intra in disputa cu el; daca vorbeste bine, spune-i "da", iar daca vorbeste rau, spune-i "tu stii despre ce vorbesti" si nu te certa cu el despre ceea ce el a zis. Aceasta este smerenia.

Un frate l-a intrebat pe avva Alonie:
- Ce inseamna a te umili ?
Batranul a raspuns:
- Inseamna a crede ca esti mai marsav chiar decat animalele necuvantatoare si sa recunosti ca ele, spre deosebire de tine, nu vor fi judecate pentru ceea ce fac.

Avva Xanthias a zis: "Un caine este mai bun decat mine, caci el are iubire si nu judeca ".

Avva Pimen spunea despre avva Isidor ca in fiecare noapte ar impleti o legatura de ramuri de palmier, iar fratii, vazandu-l trudindu-se, il implorau, zicandu-i:
- Odiheste-te, caci acum esti batran.
Insa el le raspundea:
- Chiar daca il vor arde pe isidor si ii vor imprastia cenusa in vant, nu voi avea odihna, caci Fiul lui Dumnezeu a venit in lume din iubire fata de noi.

intotdeauna mi-am dorit sa pot implini si eu macar un pic din acest cuvant, macar din cand in cand... dar e taaaaaare greu! cel mult reusesc sa nu zic nimic.

"Acelasi Batran a vorbit astfel despre avva Isidor, ca atunci cand gandurile sale i-au zis: "Esti acum un mare ascet", el le-ar fi raspuns: "Sunt eu oare asemenea lui avva Antonie? Sau am ajuns eu oare desavarsit ca avva Pambo? Sau, in cele din urma, am atins eu oare starea celorlaltiParinti care sunt placuti lui Dumnezeu ? Raspunzand in acest fel, el isi ingaduia odihna, iar gandurile se retrageau de la el si fugeau. Iarasi, atunci cand dusmanii sufletului, demonii, l-au facut sa se descurajeze, spunandu-i ca, dupa tot ceea ce a facut, va fi aruncat in iad, el le raspundea:"Chiar daca sunt aruncat in iad, sunt sigur ca va voi gasi sub mine".

Avva Pimen zicea ca atunci cand un om se mustra pe sine, el va avea tarie si rabdare in orice imprejurare.

Acelasi Batran zicea ca atunci cand un om izbuteste sa inteleaga cuvantul apostolilor: "Toate sunt curate pentru cei curati", el se vede mai marsav decat oricare din fapturile lui Dumnezeu. Un frate care a auzit aceasta i-a zis:
- Cum pot sa ma consider mai marsav decat un criminal ?
Batranul i-a raspuns:
- Daca un om atinge masura acestor cuvinte, astfel incat dobandeste curatia, si vede un om savarsind o crima, el va zice: "Acesta a savarsit doar acest singur pacat, insa eu savarsesc crime zilnic".

Acelasi frate i-a pus aceeasi intrebare si lui avva Anoub (sec V), spunandu-i parerea lui avva Pimen. Auzindu-l, avva Anoub i-a raspuns:
- ceea ce el ti-a spus e drept, asa este. Caci daca un om atinge masura acestor cuvinte, astfel incat a dobandit curatia si vede pacatele fratelui, el izbuteste, prin puterea virtutii sale, sa le inghita (adica sa le ia asupra sa).
- Dar ce este aceasta virtute ? a intrebat fratele pentru a doua oara.
- Mustrarea de sine, a raspuns avva Anoub, caci cel ce se mustra pe sine isi justifica semenul, iar aceasta indreptatire ascunde pacatele aproapelui.

Se spunea despre avva Pimen ca nu voia niciodata sa-si sustina propria opinie impotriva opiniei unui alt Batran (sau chiar sa faca acest lucru in mod aparent), astfel, el il lauda, fara a tine cont de situatie. Intr-adevar, cei care l-au cunoscut povestesc urmatoarele: daca era vizitat de credinciosi, el ii trimitea mai intai la avva Anoub, intrucat acesta era mai in varsta decat el.
La randul lui, avva Anoub le spunea:
- Mergeti la fratele Pimen, intrucat el are darul invataturii.
Daca se intampla ca avva Anoub si avva Pimen sa stea impreuna, avva Pimen nu vorbea deloc, deoarece avva Anoub era de fata.

Avva Pimen obisnuia sa relateze ca l-a auzit pe avva Antonie care zicea: "Cea mai mare fapta pe care un om o poate savarsi este sa-si ia asupra sa responsabilitatea pacatului sau inaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispitirea pana la ultima lui suflare"

Cu o alta ocazie, avva Pimen zicea, suspinand: "Toate virtutile au intrat in aceasta casa, cu exceptia unei singure virtuti, fara ea omul sufera chin si suparari.
- Care este aceasta ? a fost el intrebat.
El a raspuns: " Ca omul sa se mustre pe sine".

Avva Pimen zicea: "Va spun ca acolo unde Satana este aruncat, acolo sunt si eu aruncat".

Iarasi zicea el: "Un om are nevoie mereu de smerenie si de teama de Dumnezeu, tot asa cum are nevoie de aer ca sa respire".

Acelasi avva spunea: "Smerindu-te inaintea lui Dumnezeu, gandind ca esti nimic si abandonandu-ti vointa - toate acestea sunt unelte ale sufletului".

Cu o alta ocazie el a zis: "Odata Batranii stateau la masa, iar avva Alonie statea in picioare si ii servea in timp ce ei mancau. Batranii l-au laudat, insa el nu a zis nimic. Unul din Batrani i-a zis in taina:
- De ce nu ai raspuns deloc Batranilor care te-au laudat ?
- Daca le-as fi raspuns, a zis avva Alonie, le-as fi acceptat lauda.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:
- Cu ce sa ma ocup, cand stau in chilie ?
- Pana acum, a raspuns Batranul, sunt un om inglodat in mocirla pana la gat, ducand o grea povara pe umeri si strigand lui Dumnezeu: Milostiveste-Te spre mine.

Acelasi Batran spunea:
"Daca un frate te viziteaza si nu vei afla folos din venirea sa, rascoleste-ti mintea si vezi ce gand ai avut inainte ca fratele sa fi venit la chilia ta. Din aceasta cercetare vei intelege ce a facut ca acea vizita sa fie nefolositoare si ca tu ai fost cauza. Daca vei urma acest sfat cu smerenie, vei fi fara pacat in ceea ce il priveste pe semenul tau, deoarece te vei acuza pe tine si vei purta povara propriilor tale greseli. Asa cum vad eu, un om dobandeste frica de Dumnezeu ramanand cu piosenie in chilia sa.

mi-au placut si am citit intotdeauna cu nesat pildele din viata calugarilor... incerc sa aplic si eu macar o farama din ele, dar ce greu este sa le potrivesti cu viata de mirean care merge zi de zi la serviciu, unde nu prea poti sa taci si sa inghiti orice ca trece tavalugul peste tine ...

Avva Sisoe (aprox.429) a zis: :Cel ce cu bunastiinta dobandeste smerenia, implineste toata Scriptura".

Odata un frate l-a vizitat pe avva Sisoe pe muntele lui avva Antonie. In timp ce discutau impreuna, el l-a intrebat pe Batran:
- Parinte, nu ai atins acum statura lui avva Antonie ?
- Daca as fi avut doar unul din gandurile lui avva Antonie, i-a raspuns avva Sisoe, acum as straluci ca flacara.

Un alt frate l-a intrebat:
- Avva, observ ca amintirea lui Dumnezeu staruie in mine.
- Nu este important ca mintea sa-ti fie cu Dumnezeu, i-a raspuns Batranul. Ceea ce este important, este sa te vezi mai prejos de toate celelalte fapturi. din aceasta pricina munca mainilor duce la smerenie.

Avva Sisoe i-a zis unui frate:
- Ce faci ?
- Imi irosesc zilele, parinte, i-a raspuns fratele.
- Daca as fi irosit o singura zi, a zis Batranul, as fi recunoscator, adica, daca as fi petrecut o singura zi fara a adauga la pacatele mele, as fi recunoscator.

Trei Batrani l-au vizitat o data pe avva Sisoe, dupa ce auzisera de el. Primul dintre ei i-a zis:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a dat nici un raspuns.
Cel de al doilea l-a intrebat:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a raspuns nici lui.
Al treilea a zis:
- Parinte, ce sa ma fac, caci ma cutremur la aducerea aminte de intunericul cel din afara, nu mai pot nici rasufla.
Atunci, Batranul le-a zis:
- Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri, insa nadajduiesc ca Dumnezeu, milostiv cum este El, se va milostivi de mine.
Auzind acest raspuns, Batranii s-au suparat si s-au ridicat sa plece. Insa avva Sisoe, intrucat nu dorea ca ei sa plece cu suparare, le-a zis:
- Fratilor, voi sunteti binecuvantati. Cu adevarat va pizmuiesc, caci daca cugetele voastre sunt stapanite de astfel de ganduri, e cu neputinta pentru voi sa mai pacatuiti. Dar ce sa ma fac eu, inima impietrita ce sunt, caci nu mi s-a dat sa stiu nici daca exista vreo pedeapsa pentru oameni ? Din aceasta pricina pacatuiesc in fiecare ceas.
Cand Batranii au auzit aceste cuvinte ale lui avva Sisoe, s-au cait de gandurile lor de mai inainte si au zis:
- Tot asa cum am auzit, asa am vazut.

Avva Sisoe obisnuia sa spuna ca drumul care duce la smerenie este abstinenta, rugaciunea neincetata si lupta de a fi mai mic decat orice alt om.

El mai zicea ca Scriptura spune despre idoli: "Gura au si nu vor grai; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi. Asa trebuie sa fie un calugar; dupa cum idolii sunt uraciunea, tot asa si el trebuie sa creada ca este uraciune.

Un calugar l-a intrebat pe avva Cronie (aprox.285-aprox.386):
- Parinte, in ce mod ar putea un om sa ajunga la smerenie ?
- Prin frica de Dumnezeu, i-a raspuns Batranul.
- Dar cum ajunge cineva la frica de Dumnezeu ? l-a intrebat fratele pentru a doua oara.
- Dupa parerea mea, i-a raspuns din nou Batranul, retragandu-se de la toate, dedicandu-se muncii fizice si, in masura in care este posibil, sa se gandeasca la plecarea sufletului din trup si la judecata lui Dumnezeu.

Unui mare anahoret care zicea: "De ce te razboiesti cu mine, Satano ?" Satana i-a replicat: "Tu esti cel ce te razboiesti cu mine prin smerenia ta !"

Odata, cand se intorcea din mlastina la chilia sa, avva Macarie (aprox.300-390) ducea cu sine frunze de palmier. Diavolul l-a intampinat pe drum cu o secera. El a incercat sa-l loveasca, insa nu a putut sa o faca si atunci i-a zis: "Mare putere spirituala curge din tine, Macarie, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta; caci vezi, orice ai face si eu fac; postesti, si eu postesc; nu dormi, dar nici eu nu dorm niciodata. Exista doar o singura privinta in care ma bati."
- Care este aceasta, l-a intrebat avva Macarie.
- Smerenia ta, a raspuns diavolul, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta.

Un Batran a fost intrebat:
- De ce se razboiesc demonii cu noi atat de mult ?
- Deoarece ne lepadam armele, a raspuns Batranul, iar prin arme inteleg nedorinta de marire, smerenia, nedorinta de inavutire si rabdarea.

Au fost odata doi frati dupa trup care traiau in acelasi loc. Diavolul a incercat sa-i separe unul de celalalt. Intr-o zi, cand cel mai tanar aprindea lampa, demonul s-a pus pe lucru si i-a rasturnat suportul lampii, aruncand jos lampa.
Atunci, fratele mai mare l-a batut de suparare.
In loc sa se supere, fratele mai tanar a facut o plecaciune si i-a zis: "Iarta-mi, frate, o voi aprinde din nou".
Datorita unei stfel de smerenii din partea fratelui mai mic, puterea lui Dumnezeu s-a aratat si a distrus intreaga putere a demonului, iar el s-a dus la mai marele sau, care se salasluia intr-un templu pagan si i-a povestit aceasta intamplare.
Un sacerdot pagan l-a auzit pe demon istorisind aceasta, si-a recunoscut greseala sa, s-a botezat si a devenit calugar. De la inceputul vietii sale monahale el a pastrat smerenia zicand: "Smerenia distruge toata puterea vrajmasului, dupa cum eu insumi au auzit de la diavol, care a afirmat: "Ori de cate ori starnesc vrajmasie intre monahi si unul dintre ei se retrage si face plecaciune pentru a cauta iertare, intreaga putere imi este nimicita pe loc".

Odata niste oameni au mers la Tebaida la un Batran, luan cu ei un barbat indracit pentru a-l vindeca. Batranul a refuzat, deoarece nu s-a considerat vrednic, dar dupa ce acestia l-au implorat de mai multe ori, el i-a zis demonului:
- Iesi afara din faptura lui Dumnezeu.
Demonul i-a raspuns:
- Ies, insa te intreb doar un singur lucru: cine sunt caprele si cine sunt oile ?
- Eu sunt caprele, a raspuns Batranul, cat despre oi, Dumnezeu stie cine sunt ele.
De indata ce demonul a auzit acest raspuns, a strigat cu glas tare:
- Ies acum datorita smereniei tale, si in acea clipa a iesit din barbatul indracit.

Un Batran zicea ca daca cineva se smereste si zice: "Iarta-ma", atunci ii mistuie pe demoni.

Daca taranul nu acopera ochii animalului sau, atunci el se va intoarce si va devora roadele muncii sale. Acelasi lucru se intampla cu noi. Prin milostivirea lui Dumnezeu, dobandim acoperamant pentru ochii nostri, ca nu cumva sa vedem faptele cele bune pe care le facem si sa ne numim binecuvantati si in consecinta sa ne pierdem rasplata. De aceea din cand in cand, Dumnezeu ne permite sa avem ganduri necurate si sa le vedem doar pe acestea, pentru a ne putea stapani. Aceste necuratii launtrice ne ajuta sa acoperim bunatatea sarmana pe care o avem, pentru ca atunci cand un om se mustra pe sine, sa nu-si piarda rasplata.

Un Batran a fost intrebat:
- Ce este smerenia ?
El a raspuns:
- Smerenia este o lucrare mare, dumnezeiasca; cararea care duce la smerenie este truda trupeasca si a te considera un pacatos mai prejos decat toti ceilalti.
Fratele care i-a pus intrebarea, l-a intrebat din nou:
- Ce inseamna sa fii mai prejos decat ceilalti ?
Batranul a raspuns:
- Inseamna sa nu fii preocupat de pacatele altora, ci numai de ale tale proprii si sa te rogi neincetat lui Dumnezeu.

A fost odata un frate care traia in chiliile sihastrilor si care a dobandit o smerenie atat de mare incat intotdeauna se ruga lui Dumnezeu: "Doamne, trimite asupra mea fulgerul Tau, caci atunci cand sunt sanatos, nu ma supun Tie".

Un calugar, atunci cand a fost jignit de o anume persoana, s-a aplecat inaintea celui care l-a jignit.

Intr-un asezamant cenobitic traia un monah care isi luase asupra sa toate poverile fratilor si care a ajuns punctul la care s-a acuzat pe sine chiar si de preacurvie, zicand: "Am savarsit acest pacat".
Cativa dintre calugari, care nu cunosteau virtutea lui, au inceput sa carteasca impotriva lui si sa zica: "Vedeti cat de multe lucruri rele savarseste si nu face nimic bun".
Staretul, care cunostea indeaproape faptele acestui calugar, le-a zis celor care il acuzau:
- Prefer o rogojina impletita de el cu smerenie decat toate ale voastre impletite cu mandrie. Iar daca doriti, va dau dovada de la Dumnezeu.
A poruncit apoi sa se aprinda un foc si a cerut fiecarui calugar sa-si aduca rogojinile de trestie pe care le-au tesut, iar calugarului acuzat sa aduca una dintre ale lui. Atunci a poruncit ca aceste rogojini sa fie aruncate in foc. de indata ce au fost aruncate in foc, toate cele facute de acuzatori au ars, pe cand cea facuta de fratele acuzat nu a ars.
Cand fostii sai acuzatori au vazut aceasta minune, s-au inspaimantat si s-au plecat in fata celui pe care il acuzasera, cinstindu-l apoi ca pe un Parinte.

Avva Loghin (sec V) a fost intrebat:
- Care este cea mai mare dintre toate virtutile ?
El a raspuns:
- Cred ca asa cum mandria este cea mai mare dintre patimi, deoarece a fost in stare sa alunge diferite fapturi din ceruri, tot asa smerenia este cea mai mare dintre toate virtutile. Caci ea are puterea de a-l ridica pe om din strafundurile intunecate, chiar daca este pacatos ca diavolul. Din aceasta pricina, Domnul i-a numit pe cei saraci cu duhul, adica, pe cei smeriti, fericiti mai presus decat toti ceilalti.

Doamne ajuta ! - am gatat cu povestioarele Despre Smerenie. O sa postez in continuare Despre Ascultare, dar si Despre Iubire (asa incet-incet)
Sa ne fie de folos la toti.

Hai sa continuam cu Despre Iubire

Aceste prime paragrafe se refera la iubirea sub forma ei de manifestare ca Philia, sau acel gen de iubire care este asociat cu prietenia. Expresia particulara a acestei iubiri, in istorisirile citate, este indreptata spre straini sau vizitatori. O sa urmeze despre iubirea ca Agape si iubirea ca Eros.

Atunci cand esti vizitat de vreun frate, sterge de pe fata ta orice mahnire, invata unul dintre Batrani, si ascunde-o in inima ta pana cand fratele pleaca. Dupa aceea, pune-o din nou pe fata ta, caci cand te vor vedea cu o astfel de infatisare, demonii se vor teme sa se aspropie de tine.

Un alt Batran dadea urmatorul sfat: Atunci cand vezi ca iti vin vizitatori, inainte ca ei sa bata la usa ta, roaga-te cu aceste cuvinte lui Dumnezeu:
O, Doamne, fereste-ne pe toti de judecata si de limba cea rea, pentru ca fratii mei sa poata parasi acest loc in pace si multumire.

Odata Parintii dintr-un schit au poruncit ca toti fratii sa tina post timp de o saptamana, adica sa nu puna mai nimic in gura, nici cel putin apa. Cu toate acestea, s-a intamplat ca in acele zile niste calugari din Egipt au venit sa-l cerceteze pe Avva Moise Egipteanul. Pentru a-i hrani, Avva a gatit niste linte.
Vazand ca iese fum din coliba lui, cativa frati nu prea virtuosi l-au parat la Batrani: Moise a incalcat cuvintele voastre si gateste mancare.
Duminica, atunci cand tot schitul s-a adunat in biserica, preotul, care cunostea marea virtute a Sfantului, i-a zis - cand s-a apropiat sa primeasca anafora- cu glas tare ca sa fie auzit de toti: Bine ai facut, Avva Moise, ca nu ai dat ascultare poruncii omenesti, ci mai vartos poruncii lui Dumnezeu.

Un calugar fara experienta s-a dus sa caute sfat la Avva Pimen. Era pe la mijlocul Postului Mare. Dupa ce si-a marturisit gandurile iar sufletul sau a dobandit odihna, tanarul calugar i-a zis Sfantului: Eram pe punctul de a nu mai veni astazi, si a s fi pierdut un lucru atat de ziditor.
De ce, fiul meu ? l-a intrebat Sfantul.
M-am gandit ca probabil nu ma vei primi, Avva, fiindca este Postul Mare.
Aici, fiul mei, i-a zis Avva, nu suntem obisnuiti sa inchidem usa aceea mica de lemn din afara, ci doar pe aceasta...si si-a pus degetul pe buze.

Doi straini - calugari - au mers sa-l cerceteze pe un anume Batran in zi de post. El i-a primit cu dragoste si, respectand regulile ospitalitatii, a mancat cu ei la masa. Dupa aceea, el le-a explicat ca postul nu isi are doar o singura rasplata, dar ca atunci cand cineva intrerupe postul din pricina celor care il viziteaza primeste o rasplata dubla. Mai intai pentru ca isi infraneaza vointa, si in al doilea rand, pentru ca aspatandu-si fratii, el pazeste porunca iubirii.

Doi frati de la schit l-au invitat pe sfantul Macarie sa ia loc la masa lor. Pentru a nu-i dezamagi, el si-a impus totusi o conditie: pentru fiecare pahar de vin pe care ei i-l vor da sa bea, sa nu puna apa in gura lui o zi intreaga. Fratii nu au stiut nimic de hotararea lui si, pentru a-i face placere, i-au turnat mereu vin. El a a baut fara a-si face griji ca mai tarziu avea sa sufere ingrozitor.
Totusi, ucenicul sau, stiind cat se nevoia de mult, le-a spus celorlalti calugari: Pentru numele lui Hristos, fratilor, nu-i mai dati vin sa bea, caci a doua zi el se va pedepsi cu mari nevointe.

S-a intamplat ca Avva Siluan sa faca o vizita la o manastire chinoviala impreuna cu ucenicul sau Zaharia. Dimineata, cand se pregateau sa plece, calugarii de la manastire au insistat sa manance, desi era zi de post.
Sfantul si ucenicul sau, pentru a nu-i supara pe calugari, au acceptat.
Mai tarziu, in timp ce mergeau pe drum, au vazut un izvor mic. Zaharia, care era insetat, a cerut voie Batranului sa bea apa.
Azi e zi de post, i-a amintit Batranul.
Dar, Avva, nu cu mult timp in urma am mancat.
Aceea a fost o masa de ospitalitate, i-a explicat Sfantul. Totusi acum nimic nu ne impiedica sa ne continuam postul.

Un episcop, care ii aprecia foarte mult pe cei care duceau viata monahala, avea obiceiul ca o data pe an sa viziteze si manastirile din eparhia sa. In timpul unei astfel de vizite, obosit de calatoria lunga pe care o facuse, a cerut sa se odihneasca in chilia unui sihastru.
Fratele, dupa ce a spalat picioarele Episcopului, a asezat masa pentru a-l ospata. Cu toate acestea, el nu avea altceva sa-i ofere Episcopului decat painea si sarea din care el obisnuia sa se infrupte.
Prea Sfintia Ta, te rog sa ma ierti, a zis fratele, cerandu-si scuze pentru masa saracacioasa.
Impresionat de nevointa calugarilor, Episcopul i-a zis fratelui: Fie ca atunci cand ma voi reintoarce sa nu gasesc nici sare !

Intr-o zi insemnata de sarbatoare, cand calugarii din schit stateau impreuna la masa si mancau, unul dintre frati i-a zis bucatarului: Eu nu mananc niciodata mancare gatita, doar paine si sare.
Atunci bucatarul i-a strigat cu glas tare ajutorului sau, ca sa auda: Acest frate nu mananca mancare gatita. Adu-i sarea !
Unul dintre marii Batrani, i-a zis atunci cu asprime fratelui: Ar fi fost mai bine sa mananci carne in chilia ta decat sa faci parada inaintea tuturor fratilor.

Un calugar fara experienta, care si-a impus ca nevointa sa nu manance paine, a mers intr-o buna zi sa viziteze pe un Batran vestit. In chilia Batranului el a gasit alti vizitatori. Batranul a pregatit ceva de mancare pentru vizitatorii sai. Cand s-au asezat la masa, calugarul fara experienta si-a scos boabele de naut inmuiate pe care le adusese cu sine si le-a mancat.
Batranul, care il privea, l-a luat pe tanar de o parte dupa masa si l-a sfatuit. Atunci cand mananci impreuna cu alti frati, fiul meu, evita pe cat posibil sa-ti arati infranarea, caci slava desarta te pandeste pentru a te lipsi de rasplata.
Cu toate acestea, daca esti hotarat sa nu-ti usurezi nevointele ascetice, ramai in chilia ta si evita sa-i mai vizitezi pe ceilalti.

Din cuvintele de invatatura ale unui Parinte intelept:
Atunci cand te afli in tovarasia altora, sa nu cazi in ispita de a-ti arata implinirile in ale schimniciei. De ex. sa nu lasi sa se afle ca nu mananci ulei, peste sau mancare gatita. Fereste-te doar sa bei vin, ca infranare pentru trup. Iar daca vei intalni vreo persoana necugetata care te invinuieste pentru un astfel de lucru, sa nu cumva sa te pleci in fata unei astfel de invinuiri.

Un frate l-a intrebat pe un anume Batran: Daca ma voi afla vreodata la masa impreuna cu Parintii, ce trebuie sa fac ?
In loc sa postesti, purcede a te ruga in sinea ta.
E posibil sa te rogi in timp ce altii vorbesc intre ei ?
Nevointa spirituala asumata, insotitorul nedespartit al calugarului, face posibil orice lucru, i-a raspuns Batranul. Cat despre cel ce se rupe de ea, nu mai sunt sigur ca va izbuti sa ramana calugar.

In continuare o sa scriu despre iubirea ca Agape - iubirea in contextul unirii intre ele a fiintelor umane, a aducerii lor intr-o relatie de comuniune.
Aceasta iubire Agape, este iubirea suprema care ii uneste pe crestini.
Aceasta iubire este si ea creata pe o temelie - aceea a iubirii fata de aproapele. Iubirea de aproapele, grija fata de altii, este punctul de pornire pentru cel ce doreste sa cultive o forma de iubire superioara care uneste cu adevarat la un loc doua sau mai multe fiinte umane. Doamne ajuta !

Sfantul Antonie cel Mare obisnuia sa spuna: Sa nu jinduiesti sa dobandesti ceea ce este folositor fratelui tau.

Atunci cand Avva Teodor era inca incepator, Batranul sau il trimitea la schit sa-si coaca painea. Acolo el a intalnit pe un altul care dorea sa-si faca propria lui paine, insa nu putuse gasi pe cineva care sa-l ajute. Tanarul Teodor si-a dat jos sacul de pe umeri si si-a ajutat fratele. Indata ce a terminat, a venit un altul. Din nou Teodor a cedat randul si s-a oferit sa-l ajute. Au venit apoi altii si altii, al treilea, al patrulea si in cele din urma, al saselea. Teodor i-a ajutat pe toti fratii si, in sfarsit, dupa ce toti si-au copt painea, si-a copt si el paine. Pana cand a ajuns la Batran, soarele disparuse cu totul la orizont. el i-a explicat batranului ce facuse de a intarziat atat de mult, fara a se gandi o singura clipa ca a facut un lucru de lauda.

Avva Agathon a fost intrebat cat de sincera sa se arate iubirea fata de semen, iar acest om binecuvantat, care a dobandit pe regina virtutilor in mod desavarsit, a raspuns: Iubirea este sa gasesti un lepros, sa ii iei trupul si cu draga inima sa i-l dai pe al tau.

Despre Avva Agathon si despre iubirea pe care el o purta in inima fata de semenii sai se povestesc multe intamplari.
Odata, el s-a dus in cetate pentru a vinde cosurile pe care le impletise, si s-a intamplat sa dea peste un nefericit pe marginea drumului, bolnav si parasit, pe care, pana in acea clipa, nici un singur trecator nu se gandise macar sa-l ajute.
Sfantul l-a ridicat, l-a ingrijit si, cu banii care ii primise pentru cosuri, a naimit o camera si l-a adapostit in ea. Se spune ca el a ramas langa acel sarman, ingrijindu-se de el, in timp ce lucra pentru a castiga bani de cheltuiala. Mai tarziu, cand strainul s-a insa natosit si a fost in stare sa se intoarca in tara lui, Avva s-a intors si el la tacerea care ii placea nespus de mult.

Altadata, cand acelasi Parinte se ducea in cetate ca sa-si vanda cosurile si sa faca rost de paine, el a intalnit un batran sarman, schilod, langa piata.
Pentru numele lui dumnezeu, Avva, a inceput sa-l implore schilodul vazandu-l pe Sfant, nu-l lasa si tu pe un biet prapadit fara ajutor. Ia-ma aproape de tine.
Avva Agathon l-a ridicat pe mosneag si l-a asezat in piata, la locul unde isi vindea el cosurile.
Cati bani ai facut, Avva ? il intreba schilodul de fiecare data cand Batranul vindea un cos.
Atat si atat, ii raspundea Batranul.
E destul, i-a spus in cele din urma schilodul. Nu vrei sa-mi cumperi o bucata de placinta, Avva ? Ar fi frumos din partea ta, caci nu am pus nimic in gura de aseara.
Cu placere, i-a raspuns Batranul, indeplinind de indata cererea schilodului.
La putina vreme dupa aceasta, schilodul i-a cerut fructe, iar apoi ceva dulce. Si tot asa, pentru fiecare cos pe care l-a vandut, Sfantul a cheltuit ceea ce a castigat, astfel incat, dupa ce toate cosurile au fost vandute, datorita marinimiei lui, Sfantului nu i-au mai ramas nici cel putin doi banuti pentru sine. Dar ceea ce a fost mai important, el a facut totul cu mare bucurie, chiar daca stia ca urma sa ramana timp de doua saptamani fara nici o bucata de paine.
Astfel, intrucat vanduse si ultimul cos, Sfantul s-a pregatit sa paraseasca piata.
Deci acum pleci, l-a intrebat schilodul.
Da, am incheiat tot ceea ce am avut de facut.
Nu vrei sa-mi faci hatarul sa ma duci pana la raspantie, iar de acolo poti pleca in desert, i-a zis ciudatul batran, implorandu-l din nou.
Bunul Agathon l-a luat pe schilod in spate si l-a dus pana la locul unde voia sa mearga, desi cu mare greutate, pentru ca era istovit de munca de peste zi.
Indata ce au ajuns la raspantie si a inceput sa lase jos povara vie, el a auzit o voce placuta, care i-a zis:
Sa fii binecuvantat, Agathoane, atat pe pamant cat si in ceruri. Sfantul si-a ridicat ochii sa vada cine i se adresase. Cel ce fusese batran neputincios diparuse cu desavarsire, caci nu era altul decat Ingerul trimis de Dumnezeu pentru a pune la incercare dragostea Sfantului.

Cineva spunea ca Avva Agathon traia si muncea numai pentru a face bine aproapelui sau. Cand se intampla sa treaca raul impreuna cu alti frati, el era cel dintai care punea mana pe vaslele barcii. Iar cand oaspetii veneau sa-l cerceteze, cu o mana ii saluta, iar cu cealalta se grabea sa puna masa pentru a-i ospata.
Odata cineva i-a dat un harlet ca sa-i fie de ajutor la sapatul gradinii.
Intr-o zi s-a intamplat ca un frate sa-l vada in mainile lui si i-a zis Sfantului : Ce harlet frumos !
Avva Agathon nu a voit in ruptul capului sa-l lase pe acesta sa plece fara a lua harletul care i-a placut atat de mult.

La fel, spuneau ca Avva Apollo isi iubea semenii atat de mult, incat niciodata in viata lui nu a refuzat sa ajute pe cineva, fie ca era vorba de un serviciu mic sau unul mare.
Ori de cate ori fratii ii cereau ajutor, el se oferea de indata, zicand intotdeauna cu zambetul pe buze : Astazi voi trudi impreuna cu Domnul pentru binele sufletului meu.

Urmatoarele ne sunt povestite de Episcopul Paladiu de Helenopolis.
Avva Serapion a fost un nevoitor egiptean, la toata fapta buna iscusandu-se desavarsit, cu neagoniseala mai pe toti intrecand. Adeseori putea fi vazut ratacind intr-un cearceaf invelit in jurul trupului gol, deoarece isi dadea hainele drept milostenie. Din aceasta pricina, el a mai fost poreclit « Sindonie » (de la grecescul sindon, sindone – cearsaf)

Un frate l-a intrebat pe un batran: De ce, Avva, calugarii din zilele noastre, desi se trudesc si ei, nu mai primesc de la Dumnezeu darurile duhovnicesti pe care le primeau Parintii din vechime ?
In vechime, fiul meu, i-a raspuns Batranul nevoitor, calugarii se iubeau mult intre ei, si fiecare dorea sa-si ajute fratele sa urce din ce in ce mai sus pe treptele lucrurilor cele inalte. Astazi, iubirea s-a ratacit, iar calugarii se atrag unul pe altul spre lucrurile cele de jos, iar din aceasta pricina, Dumnezeu ni ii inzestreaza cu daruri duhovnicesti.

In vechime, i-a zis Avva Ioan unui calugar tanar care venise sa-i ceara sfat, truda de seama a calugarului era nevointa duhovniceasca, pe cand munca mainilor era o indeletnicire obisnuita. Astazi, aceste intaietati s-au schimbat: nevointa sufletului este considerata o indeletnicire obisnuita, iar munca mainilor o ocupatie. Dar ce este nevointa sufletului ? l-a intrebat fratele.
Ceea ce faci potrivit poruncii lui Dumnezeu, i-a explicat Batranul.
Sa zicem, de exemplu, ca afli ca sunt bolnav, iar constiinta ta iti spune ca ar trebui sa ma cercetezi. Cu toate acestea, tu stai si te gandesti: Daca ma duc, raman in urma cu lucrul, deoarece pierd timp. Astfel nu vii si incalci porunca iubirii. Sau, sa zicem, cineva te roaga sa il ajuti la lucru. Tu iti zici: Sa las lucrul meu pe jumatate facut si sa ma duc sa ajut pe altcineva ? Tu treci cu vederea porunca lui Dumnezeu, care este nevointa sufletului si te concentrezi asupra lucrurilor mainilor, care este de mai mica importanta.

Odata Sfantul Macarie s-a dus sa tina tovarasie unui Batran bolnav. Aruncand o privire in jurul chiliei Batranului, Sfantul a vazut ca nu era nici cea mai mica urma de mancare.
Ce ai dori sa mananci, frate ? l-a intrebat Macarie.
Bolnavul a sovait sa raspunda. De fapt, ce putea el cere, cand in chilia lui nu se gasea nimic ? In cele din urma, pentru ca Sfantul staruia cu intrebarea, el i-a zis ca ar fi dorit niste supa de faina. Dar unde sa gaseasca faina ?
Atunci, pentru a-l mangaia pe fratele sau, Sfantul Macarie s-a dus la Alexandria, la departare de cincizeci de mile pe jos, pentru a gasi faina.

Sfantul Pimen traia in nevointe schimnicesti, impreuna cu cei patru frati ai sai in desertul egiptean. Paisie, fratele cel mai tanar, nu isi indreptase multe din neajunsurile sale si ii supara adeseori pe ceilalti prin purtarea lui nestapanita.
Intr-o zi, Avva Pimen i-a zis cu neliniste fratelui sau mai in varsta: Tanarul asta nu ne lasa in pace.
Vino, sa plecam din acest loc, pentru ca mintea noastra sa afle liniste. Astfel, ei au pornit la drum si au incercat sa gaseasca un loc potrivit unde sa se aseze. Totusi, Paisie a observat ca fratii lui l-au parasit si au plecat, si a pornit in cautarea lor.
Avva Pimen l-a vazut venind in departare si i-a zis lui Avva Anuv, fratele mai in varsta: Sa-l asteptam si pe fratele nostru, care incearca sa ne ajunga din urma.
In sfarsit fratele mai tanar i-a ajuns si li s-a plans: Unde mergeti, de ce m-ati lasat singur ?
Mergem pentru a putea sa gasim liniste. Tu ne tulburi mereu cu purtarea ta nesabuita, i-a zis Avva Pimen.
Da, da, mergeti unde vreti, le-a zis tanarul fara nici o prefacatorie.
Vazand neprihanirea fratelui, Avva Pimen i-a zis fratelui mai in varsta: Haide sa ne intoarcem, Anuv, cred ca tanarul asta nu se poarta inadins necumpanit, sau Dumnezeu ii ingaduie purtarile pentru a vedea rabdarea noastra.
Astfel, ei s-au intors la chilia lor si cu totii au trait impreuna pana la sfarsitul zilelor.

Ucenicul unui Batran oarecare locuia intr-o coliba la zece mile departare de schit. Intr-o zi Batranul s-a hotarat sa-l cheme sa aduca niste paine. Totusi, Batranul s-a gandit o vreme si si-a zis: Pentru putina paine trebuie oare sa-l fac pe frate sa mearga zece mile ?
Lasa! Ma voi duce eu singur. Si-a pus desaga pe umar si a pornit la drum. Mergand pe drum, el s-a impiedicat de o piatra si s-a lovit atat de rau, incat nu era cu putinta sa opreasca sangerarea. Din pricina durerii pe care o simtea, a inceput sa planga.
De ce plangi, Avva ? auzi el o voce placuta in spatele lui.
Intorcandu-si capul, a vazut un Inger frumos. Totusi, nu s-a inspaimantat si i-a aratat rana cu degetul.
Nu mai plange pentru un lucru atat de mic, i-a poruncit Ingerul. Pasii pe care i-ai facut din dragoste fata de fratele tau au fost numarati si vei primi rasplata de la Dumnezeu.
Batranul a prins curaj si cu bucurie si-a urmat drumul. Din aceea clipa, el a fost intotdeauna gata sa-si slujeasca fratii.
Intr-o zi, a luat din nou paine si a pornit sa i-o duca unui alt eremit care traia la mare departare. S-a intamplat insa ca si eremitul pornise spre Batran cu acelasi gand in minte. Cei doi s-au intalnit pe drum.
Frate, i-a zis Batranul mai intai, cu truda ma nevoiesc sa-mi fauresc o comoara mica, iar tu ai izbutit sa o iei de la mine.
Au, oare, calea cea stramta este numai pentru tine, Avva ? Lasa-mi si mie un loc ingust, sa trec si eu, i-a raspuns fratele.
In timp ce ei schimbau aceste cuvinte, un Inger s-a aratat din nou si le-a zis: Certurile ca acestea sunt asemenea unei tamai binemirositoare ce se ridica la Ceruri !