Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Despre Sfanta Scriptura (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5014)
-   -   Calea, Adevarul si Viata (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=23)

Stefan 18.07.2005 00:03:02

Sunt multe Cuvinte ale Domnului in Sf. Scriptura. Se vorbeste, nu de curand, ca ar exista mai multe cai catre Rai, ca "si ei au dreptate", ca "si ei sunt placuti lui Dumnezeu", ca "si ei au Adevarul sau o parte din El" - ca si cum Adevarul s-ar putea partaja.Nimeni, niciodata, nu a spus astfel de cuvinte, sau - daca vreti - facand apel la "Pariul lui Pascal" nu avem nimic a pierde.

Stefan

marica 07.08.2005 06:41:13

Buna Stefan!
Sunt o atee de nevoie, insa iti dau dreptate partial: Nu pot exista 2 adevaruri contradictorii in acelasi timp: daca Isus Cristos este Dumnezeu, atunci islamul este fals, in masura in care sustine ca acesta nu este decat un profet. Daca budistii au dreptate si exista reincarnari succesive ale unui suflet, atunci crestinii si altii, bat campii daca cred in Judecata de Apoi si unicitatea vietii pamantene a unui suflet. Daca hindusii au dreptate ca exista un zeu cu n-spe maini, atunci e clar ca credinta in “adevarurile” Coranului care respinge cel mai violent politeismul, nu mai sunt valabile.
Cei care spun ca toate religiile sunt bune, frumoase si corecte (juste), acestia sunt ipocritii din lumea politicii si a “anexelor” sale (intelectuali, artisti, etc.) Ei prefera ca “prostimea” sa creada ce vrea ea, in masura in care o face in liniste si calm, pace si acceptarea celuilalt. Pentru ei, adevarul este o valoarea secundara, in raport cu armonia sociala si toleranta. Nu trebuie sa negam faptul ca acesti oameni politici, au si ei motivele lor pentru care au devenit asa: toleranta, convietuirea pasnica, viata aproapelui si libertatea lui de constinta, sunt valori certe, pe care prea adesea religiosii insisi, si in primul rand crestinii, le-au calcat in picioare de prea multe ori. Crestinii s-au omorât intre ei, timp de secole in sir, pe motive de genul celor de mai sus. Au omorat, au oprimat, au luat libertatea de exprimare, gandire si creatie, a multor generatii la rand.
Asta totusi, nu face atitudinea acestor politicieni ipocriti, mai putin ipocrita. Intr-o lume normala, care poate este doar un vis, o utopie, adevarul ar trebui sa fie valoarea suprema.
Noul ecumenism ca si relativismul moral, sunt niste gogosi de prostit oamenii.

In legatura cu pariul lui Pascal, lucrurile insa nu sunt atat de simple cum pari a crede. In fapt, nu exista atitudine sau fapta a omului, care sa nu aiba si repercursiuni negative. Nici credinta nu face exceptie. In acest sens, am sa-ti prezint cum filozofii demonstreaza faptul ca simpla credinta te face totusi sa pierzi un pic, si cum pariul lui Pascal nu e de fapt pariu deloc:

Intotdeauna oamenii fac judecati prin prisma unor probabilitati: astfel, daca probabilitatea ca Dumnezeu sa existe este infim de mica, ei vor prefera, asa cum fac in zeci de alte cazuri ale vietii de zi cu zi, sa se comporte in consecinta.
“Pariul lui Pascal” este deci o incercare de suprarationalizare a acestui comportament. Insa prima observatie care se impune cand se discuta despre el, este faptul ca celebrul ”pariu” propus de Pascal libertinului, nu tine: el pleaca de la presupunerea ca Dumnezeu accepta pariul si zice “ma prind”.
Caci asa functioneaza un pariu, ca întelegere libera si reciproc-cunoscuta intre 2 persoane.
Étienne Souriau, marele filozof francez (1892 - 1979), ne spune ca Pascal e asemeni nebunului care vazând o frunza pe firul apei ezitând între cele 2 laturi ale unei pietre, zice: ”Pariez pe un milion cu Rotschild ca va trece la dreapta!”

Frunza a trecut pe la dreapta pietrei, si nebunul zice: ”Am câstigat un milion!” :)
Unde este nebunia lui??
Ea sta in faptul ca Rotschild nu i-a zis nicicând ”Ma prind!”

Asa si cu Pascal, el propune ”acadele ceresti”, pe care destui in vremea lui si chiar mai multi azi, stiu ca nu sunt obtenibile; din pacate!!!!
Acestea sunt propuse de o anumita religie sau familie de religii adunate sub denumirea de ”monoteism”, dumnezeul acestora are o geneza cunoscuta (devenita clasica, e vorba de dumnezeul tribal ”gelos” care se încapataneaza sa nu (mai) admita concurenti, ramânând ”fiu unic” la ”parintii” sai nomazi) antropologilor lumii, acest Dumnezeu face si cere lucruri extrem de banale din perspectiva istoriei miturilor, iar istoric vorbind, populatia care l-a generat are si ea un trecut cunoscut si care adesea nu corespunde cu cel prezentat in textele sacre care il introduc pe acest Dumnezeu. Textele sacre insele, fie ele V.T. si N.T. in cazul crestinismului, au istoria lor destul de putin glorioasa, care este si ea cunoscuta de eruditi, dar chiar si de masele mai educate azi.

Deci pariul devine cacialma in toata regula, caci sansele, probabilitatile celor 2 posibilitati oferite, nu sunt egale sau macar comparabile pentru a forta o atitudinine de ”prudenta pascaliana”: sansa e aproape zero cand ne referim la existenta dumnezeului biblic, dar ea devine aproape 100 de procente când o negam; din multiple directii.

Deasemenea aici se impune precizarea importanta ca toata cunoasterea, ratiunea, stiinta, nu pot dovedi inexistenta unui dumnezeu teoretic, inca necunoscut noua (datoria dovedirii existentei unei astfel de entitati, pica insa in sarcina celor care, eventual, ar sustine-o!!!), insa poate foarte usor, din câteva directii cel putin, nega existenta dumnezeilor religiilor primitive, monoteiste sau nu.
Directiile astea ar fi antropologia religiei, istoria miturilor, istoria credintelor, istoria pur si simplu, exegeza moderna, criticismul de text, lingvistic si de stil, sociologia religiei, dar si filozofia, care desi nu poate nega existenta unui dumnezeu teoretic, poate insa sa demoleze multe din argumentele pe ceea ce indeobste este cunoscut sub denumirea de ”problema lui dumnezeu”.

Revenind: In conditiile in care existenta lui Dumnezeu nu este dovedita de cei care afirma ca el exista, putem atunci admite existenta potentiala si a altor entitati supranaturale, care ar pedepsi, poate, chiar credinta in dumnezeul biblic. Cu nimic mai fortat decat prima supozitie pascaliana . . . . .

Apoi pariul e inept intrucat credinta nu tine de simpla vointa de a crede – de ex., eu mi-as dori azi sa pot crede, recunoscând in modul cel mai sincer avantajele unei astfel de atitudini - caci ea decurge din si depinde de un proces, fie el si limitat, de judecata si asta la fiecare dintre noi, chiar si la cei care sunt ignoranti-sadea.
Astfel, e greu sa-i faci, de exemplu, pe membrii ”Academiei Americane de Stiinte”, care in proportie de 90 la suta nu cred in Dumnezeu, prin simplul lor act de vointa, credinciosi; s-ar putea asta, poate, printr-o lobectomie neuro, insa in nici un caz asa cum naiv, gândea demult, marele Pascal.

Apoi luând cazul particular al dumnezeului lui Pascal, adica cel crestin, informandu-ne despre ce se pretinde ca acesta cere pentru a ne oferi in schimb ”acadeaua” vietii vesnice, aflam ca nu ajunge doar simpla credinta in Dumnezeu, existand in fapt multe alte conditii:
credinta in fiul sau, cainta,
“sa se nasca din nou” (????),
“sa se nasca din apa si din duh”,
sa creada tot ce sta scris in Scriptura,
“sa manânce trupul si sa bea sângele fiului omului” (???),
“sa primeasca imparatia lui Dumnezeu ca un copilas”,
”sa faca fapte bune si sa ajute nevoiasii”,
etc.

Cei care cred in dumnezeul Bibliei, ar trebui sa stie toate lucrurile astea.

Nu se poate zice, de asemenea, ca cei care cred, nu pierd nimic: e vorba de timp personal dedicat rugaciunilor, stresul permanent stiindu-te etern si secunda de secunda supravegheat de o forta de care depinzi, care iti contorizeaza despotic orice gest dar chiar si orice gând fugar, asta fiind stresul de a te plia pe ceea ce crezi ca o forta supranaturala iti cere sa faci (Freud vorbea de religie ca de o nevroza colectiva), dar cel mai important lucru de luat in seama este consecinta constanta a existentei unei populatii religioase: istoria ne arata zecile de razboaie religioase, crimele oribile si abuzurile religiei in general, insa a monoteismelor in mod cu totul special, intoleranta falimentara ca efect al dogmelor ce caracterizeaza aceste religiii si consecintele ei. Nu e deloc putin lucru, trebuie sa admitem!
Aici, Pascal însusi, este foarte clar si cateogoric cand zice: ”Omul nu face nicicând un rau mai complet si mai cu atât entuziasm, ca atunci când il face din convingere religioasa.

Abell 11.10.2005 16:16:45

[color=red]Calea - Adevarul - Viata[/color]
Cred ca e cea mai frumoasa descriere a Domnului asupra oricarei pareri sau filozofii daca vreti.
Iisus a zis: "Eu sunt Calea" nu o cale ci "Calea" singura cale
Iisus a zis: "Eu sunt Adevarul" singurul Adevar
Iisus a zis: "Eu sunt Viata" singura Viata nu exista viata in afara Mea
Domnul S-a identificat pe Sine cu Calea fiind singurul care poate conduce omul catre mantuire si doar prin El se poate trece spre Rai.
Apoi S-a identintificat cu Adevarul = tot ceea ce sa spus in afara Lui este filozofie sau minciuna. Doar El este Cel ce poate decide ceea ce e adevar si ce nu.
Apoi S-a identintificat cu Viata = El este singurul care are Viata in El insusi, poate Sa dea viata si poate Sa o ea (dupa bunul Sau plac). Nu exista viata in afara Lui.
Moartea nu inseamna altceva decat despartire de Dumnezeu, si aceasta provoaca o foarte mare durere. Deocamdata ploaia cade si peste cei buni si peste cei rai si sunt unii care cred ca toate acestea vor fi vesnice si fara vointa lui Dumnezeu, de aici si teoria ca ar mai putea fi mai multe cai spre Vesnicie. Totusi atat Drumul cat si Vesnicia sunt ale unuia singur Iisus Hristos Domnul.

mihaiporubin 12.10.2005 13:49:43

Citat:

În prealabil postat de marica
Buna Stefan!
Sunt o atee de nevoie, insa iti dau dreptate partial: Nu pot exista 2 adevaruri contradictorii in acelasi timp: daca Isus Cristos este Dumnezeu, atunci islamul este fals, in masura in care sustine ca acesta nu este decat un profet. Daca budistii au dreptate si exista reincarnari succesive ale unui suflet, atunci crestinii si altii, bat campii daca cred in Judecata de Apoi si unicitatea vietii pamantene a unui suflet. Daca hindusii au dreptate ca exista un zeu cu n-spe maini, atunci e clar ca credinta in �adevarurile� Coranului care respinge cel mai violent politeismul, nu mai sunt valabile.
Cei care spun ca toate religiile sunt bune, frumoase si corecte (juste), acestia sunt ipocritii din lumea politicii si a �anexelor� sale (intelectuali, artisti, etc.) Ei prefera ca �prostimea� sa creada ce vrea ea, in masura in care o face in liniste si calm, pace si acceptarea celuilalt. Pentru ei, adevarul este o valoarea secundara, in raport cu armonia sociala si toleranta. Nu trebuie sa negam faptul ca acesti oameni politici, au si ei motivele lor pentru care au devenit asa: toleranta, convietuirea pasnica, viata aproapelui si libertatea lui de constinta, sunt valori certe, pe care prea adesea religiosii insisi, si in primul rand crestinii, le-au calcat in picioare de prea multe ori. Crestinii s-au omorât intre ei, timp de secole in sir, pe motive de genul celor de mai sus. Au omorat, au oprimat, au luat libertatea de exprimare, gandire si creatie, a multor generatii la rand.
Asta totusi, nu face atitudinea acestor politicieni ipocriti, mai putin ipocrita. Intr-o lume normala, care poate este doar un vis, o utopie, adevarul ar trebui sa fie valoarea suprema.
Noul ecumenism ca si relativismul moral, sunt niste gogosi de prostit oamenii.

In legatura cu pariul lui Pascal, lucrurile insa nu sunt atat de simple cum pari a crede. In fapt, nu exista atitudine sau fapta a omului, care sa nu aiba si repercursiuni negative. Nici credinta nu face exceptie. In acest sens, am sa-ti prezint cum filozofii demonstreaza faptul ca simpla credinta te face totusi sa pierzi un pic, si cum pariul lui Pascal nu e de fapt pariu deloc:

Intotdeauna oamenii fac judecati prin prisma unor probabilitati: astfel, daca probabilitatea ca Dumnezeu sa existe este infim de mica, ei vor prefera, asa cum fac in zeci de alte cazuri ale vietii de zi cu zi, sa se comporte in consecinta.
�Pariul lui Pascal� este deci o incercare de suprarationalizare a acestui comportament. Insa prima observatie care se impune cand se discuta despre el, este faptul ca celebrul �pariu� propus de Pascal libertinului, nu tine: el pleaca de la presupunerea ca Dumnezeu accepta pariul si zice �ma prind�.
Caci asa functioneaza un pariu, ca întelegere libera si reciproc-cunoscuta intre 2 persoane.
Étienne Souriau, marele filozof francez (1892 - 1979), ne spune ca Pascal e asemeni nebunului care vazând o frunza pe firul apei ezitând între cele 2 laturi ale unei pietre, zice: �Pariez pe un milion cu Rotschild ca va trece la dreapta!�

Frunza a trecut pe la dreapta pietrei, si nebunul zice: �Am câstigat un milion!� :)
Unde este nebunia lui??
Ea sta in faptul ca Rotschild nu i-a zis nicicând �Ma prind!�

Asa si cu Pascal, el propune �acadele ceresti�, pe care destui in vremea lui si chiar mai multi azi, stiu ca nu sunt obtenibile; din pacate!!!!
Acestea sunt propuse de o anumita religie sau familie de religii adunate sub denumirea de �monoteism�, dumnezeul acestora are o geneza cunoscuta (devenita clasica, e vorba de dumnezeul tribal �gelos� care se încapataneaza sa nu (mai) admita concurenti, ramânând �fiu unic� la �parintii� sai nomazi) antropologilor lumii, acest Dumnezeu face si cere lucruri extrem de banale din perspectiva istoriei miturilor, iar istoric vorbind, populatia care l-a generat are si ea un trecut cunoscut si care adesea nu corespunde cu cel prezentat in textele sacre care il introduc pe acest Dumnezeu. Textele sacre insele, fie ele V.T. si N.T. in cazul crestinismului, au istoria lor destul de putin glorioasa, care este si ea cunoscuta de eruditi, dar chiar si de masele mai educate azi.

Deci pariul devine cacialma in toata regula, caci sansele, probabilitatile celor 2 posibilitati oferite, nu sunt egale sau macar comparabile pentru a forta o atitudinine de �prudenta pascaliana�: sansa e aproape zero cand ne referim la existenta dumnezeului biblic, dar ea devine aproape 100 de procente când o negam; din multiple directii.

Deasemenea aici se impune precizarea importanta ca toata cunoasterea, ratiunea, stiinta, nu pot dovedi inexistenta unui dumnezeu teoretic, inca necunoscut noua (datoria dovedirii existentei unei astfel de entitati, pica insa in sarcina celor care, eventual, ar sustine-o!!!), insa poate foarte usor, din câteva directii cel putin, nega existenta dumnezeilor religiilor primitive, monoteiste sau nu.
Directiile astea ar fi antropologia religiei, istoria miturilor, istoria credintelor, istoria pur si simplu, exegeza moderna, criticismul de text, lingvistic si de stil, sociologia religiei, dar si filozofia, care desi nu poate nega existenta unui dumnezeu teoretic, poate insa sa demoleze multe din argumentele pe ceea ce indeobste este cunoscut sub denumirea de �problema lui dumnezeu�.

Revenind: In conditiile in care existenta lui Dumnezeu nu este dovedita de cei care afirma ca el exista, putem atunci admite existenta potentiala si a altor entitati supranaturale, care ar pedepsi, poate, chiar credinta in dumnezeul biblic. Cu nimic mai fortat decat prima supozitie pascaliana . . . . .

Apoi pariul e inept intrucat credinta nu tine de simpla vointa de a crede � de ex., eu mi-as dori azi sa pot crede, recunoscând in modul cel mai sincer avantajele unei astfel de atitudini - caci ea decurge din si depinde de un proces, fie el si limitat, de judecata si asta la fiecare dintre noi, chiar si la cei care sunt ignoranti-sadea.
Astfel, e greu sa-i faci, de exemplu, pe membrii �Academiei Americane de Stiinte�, care in proportie de 90 la suta nu cred in Dumnezeu, prin simplul lor act de vointa, credinciosi; s-ar putea asta, poate, printr-o lobectomie neuro, insa in nici un caz asa cum naiv, gândea demult, marele Pascal.

Apoi luând cazul particular al dumnezeului lui Pascal, adica cel crestin, informandu-ne despre ce se pretinde ca acesta cere pentru a ne oferi in schimb �acadeaua� vietii vesnice, aflam ca nu ajunge doar simpla credinta in Dumnezeu, existand in fapt multe alte conditii:
credinta in fiul sau, cainta,
�sa se nasca din nou� (????),
�sa se nasca din apa si din duh�,
sa creada tot ce sta scris in Scriptura,
�sa manânce trupul si sa bea sângele fiului omului� (???),
�sa primeasca imparatia lui Dumnezeu ca un copilas�,
�sa faca fapte bune si sa ajute nevoiasii�,
etc.

Cei care cred in dumnezeul Bibliei, ar trebui sa stie toate lucrurile astea.

Nu se poate zice, de asemenea, ca cei care cred, nu pierd nimic: e vorba de timp personal dedicat rugaciunilor, stresul permanent stiindu-te etern si secunda de secunda supravegheat de o forta de care depinzi, care iti contorizeaza despotic orice gest dar chiar si orice gând fugar, asta fiind stresul de a te plia pe ceea ce crezi ca o forta supranaturala iti cere sa faci (Freud vorbea de religie ca de o nevroza colectiva), dar cel mai important lucru de luat in seama este consecinta constanta a existentei unei populatii religioase: istoria ne arata zecile de razboaie religioase, crimele oribile si abuzurile religiei in general, insa a monoteismelor in mod cu totul special, intoleranta falimentara ca efect al dogmelor ce caracterizeaza aceste religiii si consecintele ei. Nu e deloc putin lucru, trebuie sa admitem!
Aici, Pascal însusi, este foarte clar si cateogoric cand zice: �Omul nu face nicicând un rau mai complet si mai cu atât entuziasm, ca atunci când il face din convingere religioasa.

daca am inteles bine din viata traita pana acum ,am observat ca oamenii se impart in doua mari categorii: cei care se supun Imparatului ceresc-Fiul lui Dumnezeu si ceilalti care nu-L recunosc si nu-i slujesc.Niciodata vorbele Mantuitorului nu au incitat la ura , razboaie, ucideri etc,dimpotriva: "Va dau o porunca noua ,sa va iubiti unii pe altii,asa cum v-am iubit Eu"
Cei care cred in Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu se impart si ei in cateva categorii:
*cei care cred si -si traiesc viata fara nicio problema de constiinta
*cei care cred si incerca sa-si potriveasca viata dupa niste reguli proprii despre care sunt convinsii ca sunt corecte,si asteapta mantuirea fara sa o ia prea in serios ,si
*cei care cred si traiesc cu frica de Dumnezeu si in Dragostea Sa..
In rest ,de la neprihanitul Abel incoace numai ura,sange,invdie, pana cand? pana se va implini cuvintele Sfantului Sfintilor: Eu fac toate lucrurile noi
mihaiporubin

Tudor 12.10.2005 13:54:00

Va rog ca macar in continuare sa nu mai citati ce s-a scris mai sus!

alecsandru 13.10.2005 14:05:06

Citat:

În prealabil postat de admin
Va rog ca macar in continuare sa nu mai citati ce s-a scris mai sus!

Bine admin, dar sa stii ca am citit tot ceea ce s-a scris! si nu am de comentat decat:

1. Adevarul Este Unul singur, ne-impartit si ne-despartit, ne-amestecat si ne-schimbat, pentru ca ADEVARUL CA ATRUBUT AL lUI DUMNEZEU este sau reprezinta gandirea si faptuirea Lui Dumnezeu Cuvantul intrupat in Persoana Mantuitorului Iisus Hristos! Domnul nostru Iisus Hristos a spus "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata", si a fost de-o potriva DUMNEZEU ADEVARAT si OM ADEVARAT, DOUA FIRI INTR-O SINGURA PERSOANA, FIREA DUMNEZEIASCA SI FIREA UMANA IN CHIP DE NE-DESPARTIT, NE-AMESTECAT, NE-SCHIMBAT, SI NE-IMPARTIT! TOT ASTFEL ESTE FIINTA LUI DUMNEZEU, Care este de-o potriva TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT DUMNEZEU! Tot astfel omul care gandeste si faptuieste adevarul, este co-lucrator cu harul Lui Dumnezeu, il iubeste pe Dumnezeu, si dreptatea acelui om este adevarata!
Omul drept si adevarat, are Conducator si Cap pe Domnul nostru Iisus Hristos. Uniunea de gandire si de faptuire a cestor oameni inseamna Biserica, al carei Cap este Iisus Hristos, acesti oameni se numesc de obice crestini!
2. Tinand cont de acestea putem spune ca: a.)CREDINTA ESTE HAR AL LUI DUMNEZEU si Transcende orice cunoastere, vine de la Dumnezeu (gandire si faptuire)si este Dumnezeu Cuvantul Intrupat Iisus Hristos, "Calea Adevarul si Viata";b.) credinta se manifesta prin gandire din ceea ce facem, si ni se da deci dupa posibilitatile fiecaruia de a o primi, intelege si faptui!
3. Credinta si darurile, harismele acesteia sunt diferite, pentru ca sunt DARURILE, DUHULUI SFANT (daruri,care sunt impartasite credinciosului botezat prin Sfanta Taina a Mirungerii): darul discernerii, darul sfatului, darul intelegerii, darul iubirii, darul ascultarii, darul rabdarii, ..........tine de persoana fiecareia sa conlucreze activ cu harul Duhului Sfant spre implinirea poruncilor Lui Dumnezeu, si spre slava lui Dumnezeu, Celui in Treime inchinat si marit Tatal, Fiul si Duhul Sfant!
4. Fiind creat omul dupa chipul si asemenarea Lui Dumnezeu, si dupa cum Fiinta Sfanta a Treimii este o Taina, revelata, prin istoric prin lucruri, fapte, si oameni, si prin insasi Fiul Lui Dumnezeu Iisus Hristos, tot asa fiecare persoana umana isi are taina sa, descoperita dupa fapte, gandire, semenilor si lui Dumnezeu!
5. De aceea islamul nu este fals, ci reprezinta o religie revelata, alaturi de religia crestina si de cea mozaica! Pornind de la adevarul revelat (descoperit) al Persoanei, de la esenta transcendenta a credintei si mai ales de la unitatea de Fiinta a Persoanei
6. Pornind de la faptul ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, iar Iisus Hristos este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, revelat ca persoana putem spune ca fiecare persoana umana , are taina sa, iar Duhul Lui Dumnezeu se salasluieste in fiecare om si i se impartaseste in har lucrator cu vointa acestuia , dupa masura priceperii (intelegerii fiecaruia)si a faptelor!
Acesta este Cuvantul, Samanta Cuvantului, pe care Dumnezeu a semanat-o in tot omul!
De aici si universalitatea Dumnezeu -Omului Iisus Hristos!
7. In politicieni, artisti, intelectuali, harul este lucrator in cel mai inalt grad! In masura curateniei morale a fiecaruia dintre acestia se realizeaza in mod concret chipul Lui Iisus Hristos, icoana dumnezeirii;
8. Conditia reala a intelectualului autentic (fie el politician, artist, .......etc)in societatea contemporana dominata de saracie, generatoare de imoralitate, si paganism (intr-o lume care se considera si se declara a fi crestina), este Cea A Rastignitului de pe Golghota de acum 2000 de ani!
9. In masura in care realizeaza, atributele Lui Dumnezeu, bunatate, curatenie sufleteasca si trupeasca, mila, intelegere, dragoste, ORICE PERSOANA UMANA, indiferent de religia sa declarata sau nedeclarata, este un Fiu al Luminii Celei Adevarate, Fiu al Lui Dumnezeu Celui Adevarat, Rastignit pe Golghota acum 2000 de ani.
Important este ca ceea ce intelegi tu din religia ta, sa te faca sa faptuiesti binele!
Binele, care este un indicator sigur al Lui prezentei harice a Lui Dumnezeu.

NiCcoleta 22.02.2006 01:45:03

stiti pe mine ma tulbura foarte tare cind aud ca cineva nu crede in Dumnezeu.Dar ce pot face eu pentru ei????Cred ca nu pot decit sa fac o rugaciune.Si ma minunez cita dreptate are Sfintul Simeon Noul Teolog in scrierea sa "Imnele iubiri dumnezeiesti " cind spune:"Dar de cei ce cad din Dumnezeu , ma mir unde stau,/o data ce sunt departe de Cel ce e pretutindeni"....Ce trist ca ei nu cred!!!

23.02.2006 14:39:24

Citat:

În prealabil postat de NiCcoleta
stiti pe mine ma tulbura foarte tare cind aud ca cineva nu crede in Dumnezeu.Dar ce pot face eu pentru ei????Cred ca nu pot decit sa fac o rugaciune.Si ma minunez cita dreptate are Sfintul Simeon Noul Teolog in scrierea sa "Imnele iubiri dumnezeiesti " cind spune:"Dar de cei ce cad din Dumnezeu , ma mir unde stau,/o data ce sunt departe de Cel ce e pretutindeni"....Ce trist ca ei nu cred!!!

Pacat pt. ei...:(

spinu 31.03.2006 10:40:02

Se spune ,,cartile educa spiritul" dar daca citesti prea mult incepi sa o iei razna mai ales filozofii ale oamenilor car nu stiu ce spun.Necredinta pacatosilor se intareste pe zii ce trece si este tot mai greu sa le arati calea lui Demenzeu,dar cum zice unchiul meu ,, daca vrei sa ajuti pe cineva ,dai un pumn si ajutal ca nu e constient ". Daca vrei cu orice pret sa ii faci pe oameni sa creada in Dumenzeu atunci Dumnezeu iti va da putere si vei reusii.Nu zice niciodata ,pacat ca ei nu cred , pt ca daca iti exprimi aceasta tristete inseamna ca iti pasa de ei , si daca iti pasa cu adevarat ii vei ajuta.
Si inca ceva... ,,Daca hindusii au dreptate ca exista un zeu cu n-spe maini" ........nu cred ca e intelept sa iei in batjocura credinta altora!

10.04.2006 01:18:28

E corect "cartile educa spiritul". Si chiar asa este, nu doar se zice. Necredinta pacatosilor se intareste pe zi ce trece tocmai din cauza ca nu citesc. Ar fi interesant de facut o statistica intre enoriasii bisericii ca sa stim cum stam la acest capitol.

Si pentru ca tot suntem intr-o sectiune a forumului unde vorbim despre Cale si despre Adevar, si vorbim despre "citit", va supun atentiei o intrebare care ma framanta, in urma citirii si studerii aprofundate a Sfintelor Scripturi, legat de pazirea Sabatului si diferitele religii.

Intrebarea mea este urmatoarea: care este ziua a saptea a saptamanii?

Sunt in cumpana, intre doua variante. Una este bine argumentata, alta mai putin. Nu va spun ce si cum pentru a nu influenta raspunsurile (se poate ca merg pe o pista gresita). Pun doar intrebarea, si astept raspunsul vostru, impreuna cu argumentul fiecaruia, bineinteles.

Eugen 10.04.2006 11:10:43

Citat:

În prealabil postat de slorandus
E corect "cartile educa spiritul". Si chiar asa este, nu doar se zice. Necredinta pacatosilor se intareste pe zi ce trece tocmai din cauza ca nu citesc. Ar fi interesant de facut o statistica intre enoriasii bisericii ca sa stim cum stam la acest capitol.

Si pentru ca tot suntem intr-o sectiune a forumului unde vorbim despre Cale si despre Adevar, si vorbim despre "citit", va supun atentiei o intrebare care ma framanta, in urma citirii si studerii aprofundate a Sfintelor Scripturi, legat de pazirea Sabatului si diferitele religii.

Intrebarea mea este urmatoarea: care este ziua a saptea a saptamanii?

Sunt in cumpana, intre doua variante. Una este bine argumentata, alta mai putin. Nu va spun ce si cum pentru a nu influenta raspunsurile (se poate ca merg pe o pista gresita). Pun doar intrebarea, si astept raspunsul vostru, impreuna cu argumentul fiecaruia, bineinteles.

Am impresia ca esti un pic adventist sau iehovist. De aceea iti reproduc cele postate de mine la sectiunea "Secte si culte" la o intrebare asemanatoare. Crestinii tin duminica pentru ca... sunt crestini. CRESTINISMUL SE INTEMEIAZA PE INVIEREA LUI HRISTOS, nu pe legea lui Moise, data numai EVREILOR. Crestinii n-au tinut niciodata Sabatul, pe care ei il traduc ca "sambata", dar de fapt in traducere inseamna odihna. Duminica este sabatul crestinilor. In Noul Testament (nu intamplator) este amintita duminica de 8 ori - de ce duminica si nu o alta zi, poate explici tu (la Inviere, la intrarea prin usile inchise, cand ucenicii erau adunati, deci in constiinta lor era deja dminica, s.a.). Constantin cel Mare nu a inlocuit sambata cu duminica, ci a decretat duminica ca zi libera in imperiu (pentru a-i ajuta pe crestini sa poata merge la Liturghie). Mai gasesti argumente la Parintii Apostolici (urmasii directi ai Apostolilor sau care au trait in primul secol). Astfel, Sf. Ignatie Teoforul, episcop martir uns de Sf. Ap. Pavel, mort la Roma in 107, mancat de fiare, in Epistola catre Magnezieni, cap. IV, scrie: "Voi sa nu tineti sambata ca fatarnicii, ci duminica" apoi mai gasesti in "Didahia" sau invatatura celor 12 Apostoli acelasi lucru, ca sa nu mai spunem ca n-o sa gasesti nicaieri ca s-ar fi tinut sambata de catre crestini. Adventistii obisnuiesc sa citeze unele grupari sectare, iesite din Biserica, care, tot asa ca si ei, conducandu-se dupa litera, tineau sambata. Si apoi, adventismul este de data f. recenta (1840), pana atunci n-a existat Biserica?

spinu 10.04.2006 18:06:51

.....pai se stie ca Mantuitorul a inviat in prima zi a saptamanii ,scrie clar in Sfanta Scriprura , adica Dumnicnica ;deci a 7 ea zi din saptamana este Sambata,(ziua in care sa odihnit Dumnezeu dupa ce a creeat lumea si tot ce este in ea): insa noi Ortodocsii tinem Duminica, si nu zic crestini ca si adventistii sunt tot crestini, deoarece Duminica a inviat Iisus Hristos.:D

13.04.2006 19:38:26

Intradevar, am studiat cu un adventist si am ajuns la intrebarile acestea. Iar doctrina lor mi se pare una foarte logica si bine argumntata.

Referirea ca Legea data lui Moise a fost doar pentru evrei, vreti sa insemne ca sabatul era numai pentru evrei? Pai sabatul nu exista cu mult inaintea evreilor? Cred ca sabatul este inca de la creatiune, din moment ce chiar Dumnezeu s-a odihnit in acea zi.

Daca am zice ca legea data lui Moise ar fi fost doar pentru poporul evreu, ar insemna ca si poruncile "Sa-ti iubesti parintii; Sa nu ucizi; Sa nu minti; Sa nu preacurvesti; Sa nu poftesti;...etc" nu ar mai fi valabile. De ce doar porunca a patra nu mai este valabila?

In Noul Testament ziua de duminica este amntita NUMAI de 8 ori, iar ziua da sambata de mutl mai multe ori. Eugen, poate imi explici tu de ce (faptul ca Isus a intrat duminica prin usile inchise, este motiv ca sabatul sa fie transferat spre ziua de duminica? E un argument pueril.)

Constantin cel Mare a dat decretul de pastrare a zilei duminicii din motive politice, e lucru cunoscut, citeste istoria. Scopul lui era sa-i multumeasca pe toti din imperiu: si pe pagani (care tineau duminica) si pe crestini (care inca tineau sambata). Botezandu-se cu cateva zile inainte de moarte, e usor de tras concluzia ca el nici macar nu a fost crestin (iar noi astazi il numim sfant).

Nu gasesti nicaieri ca s-ar fi tinut sambata de catre crestini? Revenind la formula "cartile educa spiritul" ma intreb daca citesti Sfanta Scriptura.

Uite un exemplu. Luca 4,16: "...dupa obiceiul Sau, in ziua sabatului, a intrat in sinagoga". Deci Isus a pastrat sabatul in ziua a saptea, deci sambata.

Uite alt exemplu. Cartea Faptele Apostolilor reda activitatea apostolilor dupa inaltarea Domnului la cer. Faptele Apostolilor 17,2: "Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi" (deci avea un obicei din a merge in ziua de sabat la sinagoga). Versetul 4: "Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de sabat...".

Si mai sunt o multime de exemple care atesta faptul ca cei 12 Apostoli au pastrat sabatul in ziua a saptea asa cum spune porunca, chiar si dupa inaltarea Domnului. Schimbarea sabatului a fost facuta ulterior, cu siguranta de catre om. Dar Domnul a zis "Sa nu credeti ca am venit sa stric legea sau proorocii. Am venit nu sa stric, ci sa implinesc". Deci legea data de Dumnezeu lui Moise nu este desfiintata de venirea Mantuitorului, ci dimpotriva, se pare ca o intareste.

E adevarat, adventistii exista ca biserica de relativ putina vreme, insa cred ca se diferentiaza de alte biserici crestine prin faptul ca studiaza. Cel putin personal, asta am constatat. Ma indoiesc ca noi studiem asa de mult Sfanta Scriptura.

Sunt sigur ca sunt crestini care studiaza mult si care sunt mult mai luminati decat mine, de aceea sper in primirea si a altor opinii. Cum baza crestinismului este Sfanta Scriptura, rog ca opiniile sa fie argumentate cu Sfanta Scriptura.

spinu 13.04.2006 21:37:05

:p si eu cred ca slorandus nu este ortodox...:D .Ce nu imi plac la sectele si cultele astea este faptul ca pun accentu duar pe unele lucruri care sunt scrise in Sfanta Scriptura....si un mesaj mai direct..fara sa judec pe altul nu imi palce faptul ca adventistii privesc cam de sus lucruirele...mai ales pe altii de alta religie!!!:angry:

Eugen 14.04.2006 02:11:01

Ca sa nu ma obosesc sa-ti scriu din nou, am copiat raspunsul dat lui "misionaradvent" de la alta sectiune, la care voi mai adauga cate ceva.
"Domnule "misionaradvent" problema ridicata de catre tine este f. complexa si nu stiu daca o poti intelege. Nu e vorba de o intelegere intelectuala, pe care cred ca o ai, ci de felul de abordare. Inca din startul intrebarii, tu ne trimiti la Scriptura. Banuiesc ca stii f. bine ca in Ortodoxie, Scriptura (ma refer la NT) este o mica parte a Traditiei Apostolice, in cadrul careia a fost scrisa si care a si "legiferat-o" prin canonul care e valabil pana azi in toate bisericile. Concret, noi nu plecam de la o bucatica ca sa reconstituim intregul. Ce vreau sa spun? Ortodoxia (care se identifica cu Biserica primara, intrucat nu a taiat si nu a adaugat nimic din cele primite direct de la Apostoli) nu a aparut in urma citirii Scripturii si a unor exegeze facute de diversi ilustri anonimi (dintre care Hellen White nu face exceptie), ci este continuatoarea Bisericii de la Cincizecime. Acesta este argumentul traditional la care noi tinem f. mult.
Totusi, in NT duminica este amintita de 8 ori (si nu o alta zi, de ce? poate imi raspunzi tu), la Inviere, la trecerea Mantuitorului prin usile inchise cand ucenicii erau adunati la un loc (deci in constiinta lor era deja duminica) s.a. Biserica primara n-a tinut niciodata sambata. Intrucat si paganii au primit darul Duhului Sfant fara legea lui Moise, e clar ca mesajul evanghelic nu mai este legat de Ierusalim. De ce vreti voi sa-l legati din nou? Nu crezi ca e vorba de alte interese care tin de masonerie, instrumentul evreilor sionisti, de principiul "dezbina si stapaneste"? Stiu ca vi se predica ca Biserica a "cazut", desi promisiunea Mantuitorului este ca va fi pana la sfarsit. Dar Biserica aceasta "cazuta" a continuat si continua sa dea Sfinti, ca sa nu mai vorbim ca este intr-o unitate pe care n-o vedem nici pe departe la "cultele" neoprotestante a caror divizare este in jurul a 25.000 si continua pe zi ce trece.
Sigur ca fiecare este liber sa creada ce vrea, Biserica Ortodoxa nu umbla dupa fiii care au parasit-o, dar o sa vezi (daca vrei) ca cei care sunt autentici cautatori ai adevarului si sfinteniei, se intorc tot la dragostea dintai, in Biserica in care exista adevarul revelat si plinatatea lui. Deci, daca esti dispus sa accepti si alte argumente, il accepti pe Sf. Ignatie Teoforul (purtatorul de Dumnezeu, in traducere) care a murit ca martir, mancat de fiare la Roma in 107!!!, episcop al Antiohiei, hirotonit de Sf. Ap. Pavel, mare personalitate crestina, sacrificat cu ocazia sarbatorilor organizate de Traian pentru cucerirea Daciei. In drumul din Antiohia spre Roma, care s-a facut pe jos intr-un timp indelungat, a scris o serie de epistole catre comunitatile crestine prin care trecea si ai caror reprezentanti veneau sa-l intampine. Astfel, in ep. catre magnezieni, scrie "voi sa nu tineti sambata ca fatarnicii, ci duminica", probabil tot in urma unor discutii care framantau comunitatile crestine. De ce nu este mentionat nici in Scriptura si nici in istoria Bisericii nici un martir pentru sambata? Pentru ca n-a fost cazul. De altfel, crestinismul se intemeiaza pe Invierea lui Hristos, nu pe legea lui Moise. Da, stiu ca vi se spune ca cele 10 porunci trebuie tinute, dar nu se are in vedere ca in NT, Mantuitorul spune ca in cele doua porunci (sa iubesti pe Domnul si pe aproapele) se cuprind toata legea si proorocii. Poate, cel ce iubeste sa fure, sa minta, sa ucida, pe cel pe care-l iubeste? Asta nu exclude respectarea poruncilor, dar nici nu le implica. "Iubeste si fa ce vrei" spunea Fericitul Augustin, intelegand prin aceasta ca cel ce iubeste ESTE din Dumnezeu (iubirea fiind cea mai mare dintre toate virtutile) si fiind din Dumnezeu, este sfant si este deasupra legii. Nu se spune ca Sfintii vor judeca lumea? Cred ca am scris destul si mai cred ca argumentele pot fi acceptate daca se vrea a fi acceptate, daca nu lucreaza Cineva la inima lui, noi, oamenii nu putem face nimic..."
In continuare, voi analiza cate ceva din cele argumentate de tine.
Faptul ca Legea a fost data numai evreilor rezulta din Scriptura "voua (evreilor) si celor ce se vor alipi de voi".
Arata-mi tu din Scriptura unde scrie ca a fost data Legea neamurilor.
Sabatul n-a existat inainte de evrei pentru simplul motiv ca inainte n-a existat timpul; la Dumnezeu nu exista timp, e un continuu astazi, timpul a aparut odata cu crearea omului, ca masura a existentei lui. Daca sustii altceva, inseamna ca nu stii ce inseamna ZI a Creatiei; termenul grecesc nu inseamna zi, ci perioada de timp, asa ca intre doua zile ale creatiei puteau fi mii de ani. De altfel ziua, fiind determinata de miscarea de rotatie a pamantului in jurul axei sale, este definita in raport cu soarele care a fost creat mai tarziu, asa ca de unde stii tu de zi, din moment ce soarele nu era inca creat?
In ceea ce priveste poruncile, cred ca e suficient ce am scris mai sus pentru "misionaradvent".
Referirea ca Legea data lui Moise a fost doar pentru evrei, vreti sa insemne ca sabatul era numai pentru evrei? Pai sabatul nu exista cu mult inaintea evreilor? Cred ca sabatul este inca de la creatiune, din moment ce chiar Dumnezeu s-a odihnit in acea zi.
Cum S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea? Era om ca sa oboseasca? Se mai odihneste si acum in ziua a saptea? Ce se intampla in acea zi? Se opresc planetele? Se opreste miscarea particulelor din constitutia atomului? Incremeneste Creatia? Sau intepeneste mintea unora atunci cand trebuie sa gandeasca in afara literei?
De ce este specificata duminica de 8 ori in NT si nu o alta zi? La intrebarea asta ai "uitat" sa raspunzi. Sabatul n-a fost "transferat" spre duminica, ci pur si simplu nu a existat in crestinism. Toata crestinatatea a tinut numai duminica, ca zi a Invierii Domnului, inca din vremea prigoanelor, inainte de 313, cand Biserica nu era organizata (era in catacombe) niciodata nu s-a tinut sabatul. Exista o oroare a crestinilor vis-a-vis de tot ce era evreiesc, chiar Pastele se amana cu o saptamana daca se intampla sa cada odata cu cel evreiesc. E atat de stupida evreizarea crestinismului, care n-a existat pana la aparitia adventismului, incat te miri cum de au reusit sa va spele creierele asa de bine ca n-a mai ramas urma de ratiune in ele. Am explicat mai sus ca noi tinem ceea ce ne-au lasat Apostolii, "mergeti si invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca TOATE cate v-am poruncit Eu voua" (Mt. 28, 19-20). De unde stii tu TOATE cele ce le-a poruncit Mantuitorul, din moment ce nu faci parte din Biserica intemeiata de El, dar asculti de invataturile "Minciunii albe" (Hellen White), iar El n-a scris nimic?
Constantin cel Mare n-a "dat un decret de pastrare a duminicii"; e ilogic. Decretul din 321 decreteaza duminica ca zi libera in Imperiu. Asta inseamna ca inainte nu a fost, nu crezi? Nu se da un decret pentru ceva deja existent. Care istorie sa o citesc? Cea descrisa de zdruncinata Hellen White, care a trebuit sa-si intrerupa scoala generala pe motiv de boala mintala? Pai ar trebui sa fiu mai nebun decat ea sa fac asa ceva.
Luca 4,16: "...dupa obiceiul Sau, in ziua sabatului, a intrat in sinagoga". Deci Isus a pastrat sabatul in ziua a saptea, deci sambata.
Confunzi marfa cu ambalajul? Iisus era evreu sau crestin? Biserica Crestina a luat nastere la Cincizecime, nu in Vechiul Testament si a fost infiintata de Apostoli, nu de catre Iisus personal.
Faptele Apostolilor 17,2: "Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi" (deci avea un obicei din a merge in ziua de sabat la sinagoga). Versetul 4: "Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de sabat...".
Cu ce ocazie e amintit sabatul in NT? Ca zi de adunare a crestinilor pentru frangerea painii? Sau ca zi in care Mantuitorul si ulterior Apostolii mergeau la sinagoga pentru a propovadui Vestea cea Buna? Si cum ai fi vrut sa faca? Sa mearga ca Martorii lui Iehova din usa in usa si sa-i bifeze? Numai ca nu stateau pe acasa, erau pe camp. Sau sa-i cheme cu convocator, precum comunistii la sedintele de partid? Normal ca ii gaseau in zi de sabat la sinagoga.
Si mai sunt o multime de exemple care atesta faptul ca cei 12 Apostoli au pastrat sabatul in ziua a saptea asa cum spune porunca, chiar si dupa inaltarea Domnului. Schimbarea sabatului a fost facuta ulterior, cu siguranta de catre om. Dar Domnul a zis "Sa nu credeti ca am venit sa stric legea sau proorocii. Am venit nu sa stric, ci sa implinesc". Deci legea data de Dumnezeu lui Moise nu este desfiintata de venirea Mantuitorului, ci dimpotriva, se pare ca o intareste.
Da, nenorocirea e ca trebuie sa si argumentezi, altfel sunt vorbe-n vant. Si eu te sfatuiesc sa vii cu argumente din Istoria Bisericii, care e continuare la Faptele Apostolilor, daca ai citit-o, ca Biserica nu a disparut, nu s-a desfiintat (ati vrea voi) si nici n-a tinut sabatul evreiesc niciodata.
E adevarat, adventistii exista ca biserica de relativ putina vreme, insa cred ca se diferentiaza de alte biserici crestine prin faptul ca studiaza. Cel putin personal, asta am constatat. Ma indoiesc ca noi studiem asa de mult Sfanta Scriptura.
Da, studiaza asa de asiduu, ca si celelalte autointitulate "biserici" si de atatea "adevaruri" se tot faramiteaza pana o sa ajungeti cate unul cu Biblia in mana, fiecare fiindu-si luisi "biserica". Fata de ceilalti aveti mai multa mandrie draceasca ca voi "tineti toata legea", toate poruncile, un jug, despre care Pavel spune ca "nici noi, nici parintii nostri nu l-am putut duce". Ei, voi sunteti mai cu mot decat evreii sionisti, care se uita la voi cu dispret nedisimulat, cum le maimutariti credinta.
Cum baza crestinismului este Sfanta Scriptura, rog ca opiniile sa fie argumentate cu Sfanta Scriptura.
De unde ai scos chestia asta? Neoprotestantismul are ca baza Sfanta Scriptura, mai precis litera ei. Sfanta Scriptura are litera si duh. Daca nu esti in duhul in care a fost scrisa - si duhul nu e decat in Biserica, ca "stalp si temelie a adevarului" (1 Tim 3,15), intelegi numai litere. Crestinismul este intemeiat de Apostoli la Cincizecime, ceea ce aveti voi e un sincretism de coloratura mozaica.

spinu 14.04.2006 16:34:48

tu cui ai raspuns acum?

Eugen 14.04.2006 23:24:05

Citat:

În prealabil postat de spinu
tu cui ai raspuns acum?

Individului "slorandus". Era prea mult de citat si nu prezinta vreo valoare ca sa umplem net-ul cu postarile lui.

24.04.2006 10:39:59

La fiecare zi a creatiei, Sfanta Scriptura adauga "apoi a fost o seara si o dimineata, aceasta a fost ziua..." Mie mi se pare a fi o zi in toata regula. Iar saptamana creatiunii este o saptamana normala. Daca Dumnezeu doar a zis si s-a facut, de ce ar fi avut nevoie de mii de ani intre zilele creatiei? N-are nici un sens.

Uita-te in dictionar la cuvantul "ZI" si vezi ce definitie ii da. Chiar si astazi ziua este o "perioada de timp". Ce ai fi vrut sa insemne termenul ebraic? (Cred ca Vechiul Testament, sau cel putin cartile lui Moise sunt scrise in limba ebraica si nu in greaca). E normal sa fie tot o perioada de timp. Dar cum tot ce a facut Dumnezeu pe pamant este pentru om, sunt convins ca si zilele creatiunii au fost zile obisnuite.

Si uite asa, tot la porunca a patra ajungem, unde scrie: "sase zile sa lucrezi, si in a saptea sa te odihnesti ... caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul... dar in ziua a saptea S-a odihnit". De ce ar face Dumnezeu comparatia asta, ca noi, oamenii, sa lucram sase zile dupa cum si El si-a facut lucrarea de creatie in sase zile? Si sa ne odihnim in ziua a saptea, dupa cum El s-a odihnit?

Sigur ca Dumnezeu nu a avut nevoie de odihna. Odihna a lasat-o pentru om. In acea zi Dumnezeu s-a oprit din lucrarea sa de creatie si a rezervat un timp care sa fie folosit pentru relatia om-Dumnezeu.

N-am spus ca scrie undeva ca Legea a fost data neamurilor. Insa chiar din citatul redat de tine din Scriptura legat de Lege ("voua (evreilor) si celor ce se vor alipi de voi"), care nu l-am gasit (poate suna altfel), reiese ca este pentru toata lumea. Pai cine se putea alipi de poporul evreu? Oricine. Faptul ca celealte popoare n-au pazit aceste legi, nu inseamna ca legile nu erau valabile si pentru ele. Adica daca intr-un popor pagan avea loc o crima, criminalul nu era vinovat inaintea lui Dumnezeu?

Pai daca Legea ar fi fost data doar evreilor si ar fi valabila doar de la ei incoace, de ce a fost gasit Cain vinovat, si apoi blestemat, pentru ca l-a omorat pe fratele sau, Abel? Dupa care Lege?

De ce este specificata duminica de 8 ori in NT si nu o alta zi? La intrebarea asta ti-am raspuns cu o alta intrebare, la care, insa nu mi-ai raspuns tu. Eu cred ca Isus a fost si este Dumnezeu. Iar venirea Lui pe pamant nu a fost pentru evrei, sau pentru neamuri. A fost pentru orice om. A venit sa ne dea un exemplu de vietuire. Exemplele pe care ti le-am dat, din Noul Testament, arata ca Isus si apostolii Sai aveau un obicei din a fi la Sinagoga in ziua a saptea, in Sabat, deci pastrau Sabatul in ziua a saptea si nicidecum nu eram deranjat de faptul ca ei erau acolo si nu in alta parte.

Din ceea ce spui tu, inteleg ca pui mai mare pret pe ceea ce au facut apostolii dupa inaltarea Domnului, decat pe ceea ce a facut El cat a fost pe pamant. Adica, daca Isus este intruchiparea lui Dumnezeu pe pamant si ne-a aratat ca Sabatul se tine in ziua a saptea, tu spui ca nu este valabil?

24.04.2006 10:42:51

Scuze, semnul acela cu fata zambitoare n-ar fi trebuit sa apara. Acolo se inchidea paranteza.

Eugen 25.04.2006 20:35:26

Considera ca tot ce am postat la cealalta sectiune este intru totul valabil si aici. N-am de gand sa mai discut cu persoane cu creierele spalate; refuza sa gandeasca si spun numai ceea ce li s-a implantat.

28.04.2006 00:25:09

slorandus desi topicul este despre Iisus vad ca s-au discutat si altele. Am o intrebare cu privire la ce ai scris tu. Cand a fost data porunca Sabatului ?

29.04.2006 13:01:54

Ioan 14:6 * Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

1 Timotei 2:5 *Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

Ilie 10.05.2006 15:26:35

Dar cum se ajunge la Iisus-Dumnezeu stii? Tot fara mijlocitori?

Nu incercati sa transformati forumul acesta ortodox intr-unul pocaiesc :(

Maricica 11.05.2006 18:38:31

Eu cred ca e suficient sa respecti "poruncile". Mi se pare prea dur cuvantul asta si de aceea l-am pus in ghilimele, pentru ca Dumnezeu ne-a facut cu liber arbitru.
Totusi, din prima, fara mijlocitori, mi se pare greu de ajuns. Adica tot e nevoie de cineva, sa constientizezi ceea ce nu trebuia sa faci.
Poate bat campii acum, dar mi-am adus aminte. Un coleg ateu mi-a spus ca nu exista Dumnezeu. Mi-a "demonstrat" in felul lui: eram la scoala; mi-a zis: "Vezi cana asta?", nu era nici o cana si i-am raspuns ca nu. El mi-a replicat ca asa cum nu exista cana, nu exista nici Dumnezeu. E doar o inchipuire. Pe moment am ramas blocata, nu am stiut ce sa-i raspund. Un argument logic si coerent nu puteam gasi. Apoi am mai meditat putin si mi-am dat seama unde greseste. Nici Africa nu am vazut-o niciodata multi dintre noi, dar stim ca exista pentru ca au vazut-o altii si au reprezentat-o pe o harta. Oare de ce cu Dumnezeu nu putem accepta acelasi lucru? Nu stiu ce acid nu l-am vazut, nu l-am mirosit, nu l-am pipait sau gustat vreodata sa vedem ce efecte are, dar ii credem pe altii care au facut-o. De ce cu "poruncile" lui Dumnezeu, atat de bine explicate, nu facem la fel? Pentru mine e un mister. Iar daca vrem sa pozam in oameni de stiinta obiectivi, ar trebui doar sa afirmam ca nu stim daca exista sau nu Dumnezeu: nu avem argumente stiintifice nici pro nici contra.
O parere personala, cred ca s-ar gasi destule argumente pro daca s-ar cauta, dar e o alta poveste.
Si pentru ca se vorbea de faptul ca exista o singura cale, cred ca da: nu pot fi mai multe, doar modul de a o gasi depinde de fiecare, pentru ca toti suntem diferiti. Unii au o anumita slabiciune, altii o au ca virtute acea slabiciune. Dar rezultatele si vointa trebuie sa fie aceleasi. E evident ca nu se poate ca in acelasi timp sa fie adevarat si budismul si islamismul si religia mozaica. Fiecare au un sambure de adevar, dar adevarul complet inca nu stim unde este. Eu cred ca e in crestinism, totusi, cum am spus mai sus, nu pot demonstra cu argumente stiintifice. Si nu e o contradictie Dumnezeu-stiinta, el e cel care a facut totul prin legi, dar pentru ce era sa se descopere din prima? Numai asa, cautandu-L, capatam mai multa experienta si devenim mai puternici: cautand in jur si alegand ceea ce trebuie.
Iar cu ce zi celebram, sambata sau duminica, nu stiu, dar mi se pare pueril. Decat sa ne certam pe astfel de teme, mai bine am dezbate lucruri cu adevarat serioase: ne pierdem timpul. Macar sa ne vedem mai intai propriile greseli si abia apoi sa intram in discutii de amanunte.

Tudor 24.05.2006 15:45:35

Hristos aminteste de persoane, dar si de neamuri:"Mergand invatati toate neamurile"(Mt28,19. Ele sunt chemate sa intre in componenta Bisericii, sa adere la unitatea crestina ca neamuri, cu identitatea lor distincta, specifica. In revelatia dumnezeiasca se spune:"Dumnezeu cel viu, care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, a ingaduit din timpurile trecute ca toate neamurile sa mearga pe caile lor". Remarcam:nu e vorba deci ca neamurile sa existe numai pana la intrarea lor in unitatea crestina prin taine. Ele sunt ingaduite "sa mearga pe caile lor", adica sa-si mentina identitatea etnica in sanul identitatii crestine ce putin pana la judecata din urma. Sfantul Ioan Ev spune ca:"Toate neamurile vor aduce maretia si slava lor inaintea lui Dumnezeu".(Apoc 21,26)Evanghelistul Matei este precis in aceasta privinta:"Sise vor aduna inaintea Lui toate neamurile si ii va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre"(Mt 25,32)
Nu uitati ca una este identitatea etnica si altceva afirmatia ca toti se vor mantui.

dan73 23.09.2006 00:56:43

Draga slorandus, nu poti pune un semn de egalitate intre zilele creatiei si zilele noastre. Nu trebuie sa uiti ca "luminatorii"(soarele si luna), nu apar din prima zi a creatiei.

Saurian 23.09.2006 13:09:56

Citat:

În prealabil postat de Maricica
Poate bat campii acum, dar mi-am adus aminte. Un coleg ateu mi-a spus ca nu exista Dumnezeu. Mi-a "demonstrat" in felul lui: eram la scoala; mi-a zis: "Vezi cana asta?", nu era nici o cana si i-am raspuns ca nu. El mi-a replicat ca asa cum nu exista cana, nu exista nici Dumnezeu. E doar o inchipuire. Pe moment am ramas blocata, nu am stiut ce sa-i raspund. Un argument logic si coerent nu puteam gasi. Apoi am mai meditat putin si mi-am dat seama unde greseste. Nici Africa nu am vazut-o niciodata multi dintre noi, dar stim ca exista pentru ca au vazut-o altii si au reprezentat-o pe o harta. Oare de ce cu Dumnezeu nu putem accepta acelasi lucru? Nu stiu ce acid nu l-am vazut, nu l-am mirosit, nu l-am pipait sau gustat vreodata sa vedem ce efecte are, dar ii credem pe altii care au facut-o. De ce cu "poruncile" lui Dumnezeu, atat de bine explicate, nu facem la fel? Pentru mine e un mister. Iar daca vrem sa pozam in oameni de stiinta obiectivi, ar trebui doar sa afirmam ca nu stim daca exista sau nu Dumnezeu: nu avem argumente stiintifice nici pro nici contra.
O parere personala, cred ca s-ar gasi destule argumente pro daca s-ar cauta, dar e o alta poveste.

Iti spun ce a spus un parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa. Poate ai auzit de el. Cand era in inchisorile comuniste de Inviere s-a intamplat o minune. In acea noapte venise un om foarte crud ( unul din tortionari ) si hotarat Par. Dumitreasa ii spune Hristos a inviat! Acel tortionar se intoarce la el si-i raspunde Adevarat c-a inviat! Apoi mai vine altul si parintele ii spune la fel: Hristos a inviat! Acesta ii raspunde demonstreaza-mi ca a inviat. Si incepe parintele sa-i demonstreze dar isi da seama ca atunci cand incearca sa-i demonstreze harul pe care il simtea il parasea. Existenta lui Dumnezeu nu poate si nu trebuie demonstrata. Altfel ajungem sa devenim cam scolastici ca si catolicii care fac experimente sa afle daca giulgiul de la Torino a apartinut lui Iisus sau sa afle daca Sf. Impartasanie se modifica la nivelul structurii. De aceea par. Gheorghe Calciu Dumitreasa este impotriva a incerca sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. Si eu sunt de acord cu el!:D

03.12.2006 11:37:15

Citat:

În prealabil postat de Saurian
Gheorghe Calciu Dumitreasa este impotriva a incerca sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. Si eu sunt de acord cu el!:D

Stimate Saurian, probabil ca parintele Calciu nu a avut suficienta credinta si cunoastere pentru a arata Dumnezeirea oricui, oricand, in cel mai simplu mod. Arata-i cuiva o frunza si in toata structura ei ai sa vezi dumnezeirea, indreapta degetul si o persoana si priveste-o ca un miracol caci asa este. Corpul uman este un miracol divin ca toata creatia lui Dumnezeu!

Un adevarat crestin reuseste sa vada pur si simplu pe Dumnezeu prin rezultatul creatiei sale. In plus, oricine cu adevarat crestin poate sa-l vada pe Dumnezeu si prin urmatoarele rationamente logice si stiintifice:

1. "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul."
ordinea realizarii universului este una acceptata d.p.d.v. stiintific. Spatiul a fost premergator acumularii de materie in forma de planete si stele.

2. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa."
Pana si Teoria Evolutiei sustine faptul ca viata a pornit din mediul acvatic ... "supa organica" daca-ti aminteste de ceva.

3. "Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte."
..acest pasaj din Geneza pentru mine este incredibil! Dumnezeu, per final, a verificat daca aceasta creatie a sa "functiona". Acest pasaj arata faptul ca era posibil si sa NU functioneze. Aceasta reverificare de functionalitate poate explica si faptul ca inaintea oamenilor moderni, cei pe care-i cunoastem, HomoSapiens sa fi existat si alte variante, mai putin bune, ca de ex. omul de Neandhertal si altii ... Exercitiul acesta de evolutie divina a creatiei este remarcat si in ziua noastra. Omul recent, Homo Sapiens .. la sfarsitul acestui sistem, in urma Apocalipsei, trebuie sa fie pregatit pentru "Un cer si un pamant nou", practic, invatatura pe care o primim acum prin religie trebuie sa ne transforme, sa ne pregateasca pentru o noua forma a existentei noastre si cine stie, poate o noua specie.

4. Dumnezeu este perceput si prin incredibila regularitate a creatiei sale. Ordinea logaritimica a dezvoltarii oricarui sistem pamantesc, de la ramificatia arborilor la dimensiunile perfecte ale corpului uman, toate acestea demonstreaza o planificare incredibila, dumnezeiasca! Microsisteme, macrosisteme toate multiplicate in raport "de aur" alcatuiesc un sistem atat de perfect si complex incat majoritatea geniilor stiintei au declarat ca este practic imposibil ca toate acestea sa fie rezultatul unor mutatii aleatorii. Faptul ca INCA nu se stie cu exactitate functionalitatea organismului nostru, nu se cunoaste inca mare parte din miracolul reproducerii ... simplul fapt ca nici macar bolile nu ni le intelegem ... demonstreaza complexitatea si minunea creatiei, nu a evolutiei. Totusi nu contest faptul ca aceasta creatie a fost in pasi, in incercari, in mici esecuri si corectarea lor (vezi de exemplu disparitia dinozaurilor).
Practic, personal, cred intr-o teorie unica pe care o numesc creatie evolutionista (pot sa-i pun si Trade Mark pentru ca din cate cunosc, sunt singurul care a ajuns la aceasta definitie)

5. Legile date de Dumnezeu lui Moise si scrise pe tabletele de piatra sunt incredibile! In ele se transmit primele notiuni de igiena! Introducerea noitiunii de curat/necurat este fundamentala si dapaseste cu mult capacitatea omului de pricepere! Practic, stiinta a ajuns la concluzia ca exista microbi abia in 1880 pe cand evreii se spalau dupa ce atingeau ceva "necurat" deja de 6000 de ani datorita mesajului divin!!

6. In timpul "Sfintei" inchizitii, mii de oameni de stiinta au murit sustinand ca pamantul este rotund, ca nu ne aflam in centrul universului ... etc. Partea interesanta in toata aceasta problema este ca biblia deja a sustinut ca pamantul este rotund cu mii de ani inaintea descoperii stiintifice a acestui fapt!!
In Iov, cap 1, vrs. 7 se vorbeste despre "rotocolul pamantului" (biblia Cornilescu).

Per ansamblu, cine spune ca nu-l vede pe Dumnezeu sau ca nu poate sa-l arate este cu adevarat departe de credinta si culmea ... si de stiinta!!

P.S.
Tot din aceasta cauza consider ca pictarea divinitatii pe icoane este aiuristica si profanatoare ideii de Dumnezeu. Inlocuieste icoana cu o simpla frunza si ai sa regasesti in frunza respectiva mai mult har si mai multa Dumnezeire decat in orice obiect pictat de mana omului

danyel 03.12.2006 13:57:49

Eu sti ce consider heruvim? ca ar fi mai bine sa-ti pastrezi credinta ta protestanta pt tine, si sa nu incerci sa ne ispitesti pe noi, nu-mi dau seama de ce pe acest forum intra cel putin 10 protestanti si isi sustin ideile? cine-i indeamna? oare pastorii lor, sau ravna lor nebuna dupa adepti? nu stiu, dar un lucru se vede, lipsa de smerenie, si asta nu suna bine, Domnul sa ne ajute!


Ora este GMT +3. Ora este acum 01:59:52.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.