Din „Povete duhovnicesti”
Sfantul Macarie de la Optina
Editura Egumenita

Cea mai gravă problemă pe care o desprind din scrisoarea ta este tocmai aceea despre care nu vorbeşti deloc, în legătură cu care nu ceri niciodată sfaturi şi la care te referi întotdeauna pe ocolite sau deloc, dar care se vădeşte limpede din fiecare rând. Mă refer la duşmănia dintre tine şi femeia ta.

În familia voastră este ca un cancer care, din câte îmi dau seama, sunt puţine speranţe să fie scos din rădăcini -în afară de cazul în care încetaţi amândoi, fără întârziere, să vă acuzaţi unul pe celălalt. Tu crezi - lucru evident - că ai întotdeauna dreptate. Iar ea, desigur, crede acelaşi lucru despre ea însăşi. Tu îi pui în cârcă o mulţime de acuzaţii grave sau fără nici o importanţă. Ea face la fel cu tine. Până când va dura situaţia aceasta? Unde o să vă ducă?

Cele mai importante acuzaţii ale tale împotriva ei sunt: hipersensibilitatea, orgoliul şi o părere exagerat de bună despre propria persoană. Dar chiar dacă acestea n-ar fi şi propriile tale slăbiciuni - căci este evident că aşa stau lucrurile -, tot n-ar trebui să te mânii într-atât, observându-le la ea. Vezi-ţi de propriile tale defecte!… De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Matei 7, 3).

Tot acest conflict pe teme economice şi de avere s-a iscat pentru că aţi uitat cu totul că familia voastră este - de fapt trebuie să fie - creştină. Iar familia este cu adevărat creştină numai atunci când fiecare membru al ei ridică greutatea celorlalţi şi când fiecare se învinovăţeşte pe sine însuşi. Amândoi aţi uitat lucrul acesta şi orice cuvânt al soţiei tale te străpunge ca o săgeată înmuiată în otravă. Acelaşi efect îl au şi cuvintele tale asupra ei.

Gândiţi-vă din nou la marele adevăr ce guvernează căsătoria creştină: bărbatul şi femeia sunt un trup. Oare lucrul acesta nu are drept consecinţă faptul că cei doi trebuie să aibă în comun toate bunurile? Pe când voi doi, chiar şi după atâta timp, încă mai ţineţi socoteli şi vă târguiţi în legătură cu valoarea averii. Pentru ce? Numai şi numai ca să găsiţi motive de ceartă!

Dacă nu vă luptaţi şi nu reuşiţi în cel mai scurt timp cu putinţă să readuceţi dragostea şi pacea între voi, degeaba încercaţi să puneţi lucrurile în ordine şi să găsiţi o rezolvare corectă chestiunilor legate de bani.

Smereşte-te pe tine, nu pe femeia ta! Iubeşte-ţi femeia, nu pe tine însuţi!

* * *

Nu este nevoie să-ţi spun cât de nelalocul ei şi cât de răutăcioasă este purtarea aceasta rece pe care o ai faţă de soţul tău. O caracterizezi ca un mijloc indirect şi viclean prin care te răzbuni pentru indiferenţa lui anterioară faţă de tine. Pe de altă parte, tu însăţi vezi limpede că, în felul acesta, păcătuieşti. Dacă ai constatat şi ai acceptat că este păcat, nu se poate în nici un caz să consideri că atitudinea ta este inevitabilă şi să spui că nu poţi în nici un caz să o schimbi, deşi, chipurile, îţi pare rău pentru ea. Lucrul acesta nu este adevărat. Iar poziţia ta este cu totul greşită.

Adu-ţi aminte ce este căsătoria: este o taină! Iar taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică (Efeseni 5, 32).

Adu-ţi aminte şi care este datoria cea mai importantă a soţilor: să se iubească şi să fie întotdeauna dedicaţi unul celuilalt, în orice împrejurare şi până la sfârşitul vieţii lor, supuşi unul altuia, întru frica lui Hristos (Efeseni 5, 21).

Faţă de bărbatul acesta, căruia eşti datoare să-i oferi, potrivit poruncii lui Dumnezeu, toată dragostea şi credinţa ta, tu nutreşti de mulţi ani un sentiment păcătos şi obraznic de răzbunare! Se pare că tu ai fost aleasă anume ca să-1 contrazici cu multă ardoare pe înţeleptul Sirah, care mi se pare că fără argumente spunea: Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea. Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac (Înţ. lui Isus Sirah 25, 21; 19).

Roagă-te lui Dumnezeu să te întărească şi să te lumineze cu harul Său, ca să înţelegi că trebuie să-i ierţi pe aceia care ţi-au greşit. Numai aşa poţi să speri că vor fi iertate şi propriile tale păcate.

* * *
Dilema în care te afli este, cu adevărat, serioasă: eşti obligată să alegi între două modalităţi de a acţiona, şi amândouă - dacă vrem să vedem lucrurile corect - au un punct slab. Dacă dai banii aceştia bărbatului tău, vei încălca porunca ce spune că trebuie să asculţi de părinţi, de vreme ce mama ta ţi-a interzis categoric să faci lucrul acesta. Iar dacă refuzi, vei nesocoti practic miezul tainei căsătoriei: De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup (Efeseni 5, 31).

În asemenea cazuri, când una din porunci trebuie încălcată pentru respectarea alteia, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să o încălcăm pe cea mai puţin importantă. „Când avem dinaintea noastră două rele, trebuie să alegem răul cel mai puţin grav”, spune Cuviosul Ioan, vorbind despre discernământ.

Pe pământul acesta, nici o legătură nu este mai puternică şi mai sfântă decât cea a soţilor între ei. Aşadar, corect este să fii de partea soţului tău, orice s-ar întâmpla. Nimeni nu poate să-ţi interzică să împărţi totul cu el. Absolut totul, nu numai banii: Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului (I Corinteni 7, 3).

Te mai preocupă ceva: trebuie să ţii secret faptul că ai dat banii bărbatului tău, pentru că, dacă află mama ta, o să facă scandal şi o să creeze probleme şi mai mari pentru toţi. Iar tu eşti, desigur, datoare să veghezi la menţinerea păcii în familie.

Ascultă: dă-i bărbatului tău cât are nevoie şi nu scoate la lumină nimic. Cu toate acestea, trebuie să ai deplină conştiinţă a celor două păcate ale tale: al neascultării şi al lucrării pe ascuns. Smereşte-te şi te roagă pentru iertare. Dar nu te îndoi că vei primi această iertare de la Dumnezeu. El cunoaşte inimile şi îngăduie astfel de situaţii ca să ne smerim în drumul spre desăvârşire.
Rugăciunea comună a soţilor este foarte plăcută lui Dumnezeu şi are multă putere. Poate chiar acesta este şi motivul pentru care vrăjmaşul încearcă să vă împiedice să vă rugaţi împreună. Nu este decât o altă încercare pe care Dumnezeu o îngăduie ca să dobândiţi experienţă în lupta voastră duhovnicească şi să deveniţi mai puternici ca înainte! Amintiţi-vă că în orice împrejurare smerenia este arma cea mai eficientă.

E un topic ffff bun...dar totusi nu indrazneste nimeni sa spuna ceva. Oare de ce? Hai sa sparg eu gheata...
Intrebarea mea este, sunt oameni ce pot trai cu adevarat crestineste? Eu am intalnit astfel de oameni...
Dar atunci cand e diferenta de educatie, de gandire, de felul cum gandesc cei doi viata de familie, credeti ca acestia se pot modela in asa fel incat sa poata supravietui impreuna? Daca unul dintre ei e o persoana inteligenta si uneori egoist credeti ca se poate supravietui? Si ma refer nu doar a face un mare efort in asta ci in a porni din interiorul fiecaruia acel "ceva"... Sfintii Parinti spun ca sotii trebe sa fie un ajutorul unul pt celalalt, sa fie un sprijin, sa se iubeasca neconditionat, sa lase fiecare unul de la celalalt, sa se ierte si sa nu-si tina dusmanie, sa nu apuna soarele peste dusmania lor etc. Oare sunt persoane care isi iubesc sotul/sotia si nu stiu sa-i arate acea dragoste? Iar din cauza asta sa intervina probleme intre ei, sa nu-i mai uneasca nimic, sa nu mai aibe nimic in comun, sa nu mai aibe ce discuta unul cu celalalt? Se pot raci atat de mult?
Sper sa fi fost destul de explicita.

eu cred ca daca amandoi merg bla biserica si au acelasi duhovnic totul se rezolva intr-o casnicie,bineinteles ca neintelegeri sunt in toate casniciile si asta pt ca sunt caractere diferite si fiecare trebuie sa stie sa lase de la el atunci cand trebuie,daca au acelasi duhovnic acesta va spune la spovedanie ca trebuie sa faca unul si ce sa faca celalalt,iar daca ei fac ascultare totul va merge struna.daca ei sunt ortodocsi si tin invataturile biserici incearca sa respecte toate poruncile,atunci acestia vor stii sa ierte si sa nu se dusmaneasca ,sa nu tina minte raul facut,insa daca nu vor tine de randuielile biserici si nu va tine cont de duhovnic atunci lucrurile nu se vor ierta ,vor tine minte raul,va aparea dusmania intre ei si va pieri dragostea si in cazul asta se vor desparti.concluzia este ca daca nu gandesti punandu-l mereu in fata pe Hristos atunci te poti astepta de la orice chir o despartire ,uitati-va ca in lume cu acest duh lumesc f putine familii raman nedestramate ,azi dacanu-ti convine ceva la sot in loc sa lasi si sa astepti ,sa te rogi ,cei doi soti dau fuga la divort ,de ce ?pt ca nu-l pun pe Hristos intre ei in casnicie,nuy poti sa mentii o casnicie daca Hristos nu e in mijlocul ei.

dar ce te faci atunci cand sotul este "crestin" si nu vrea sa-si schimbe atitudinea, si nu inceteaza sa-i mai scoata ochii nevestei ca nu e asa, ca nu e pe dincolo, ca nu-i desteapta, ca nu-i priceputa, ca nu-i e un ajutor potrivit, ca nu a simtit dragoste din partea ei si totusi aceasta il iubeste fffff mult,mai sunt la mijloc si niste copii...iar el calca si stramb. Ce mai poti face atunci?

sa te rogi pentru el si sa astepti..ii dai un ultimatum.Daca te chinuie si atmosfera devine de nesuportat de la caz la caz:Divortul.Sunt oameni care nu mai pot fi indreptati si sotii care nu pot suporta cu lacrimile in barba indreptarea lor..eu una nu as avea prea multa rabdare..daca in cativa ani nu se schimba nimic si simti ca nu mai poti duce , pleaca unde vezi cu ochii.Sunt si barbati care nu se maturizeaza sa fim realisti...ai gresit luandu-l de sot fara sa-l cercetezi suficient.Daca poti indura tiranul toata viata vei fi o martira(dar fara sa cartesti)...daca nu exista solutia sus amintita..si-ti vezi de viata ta fara el in ecuatie.

Eu nu pot raspunde pentru acela, dar pot spune ca un barbat se poate schimba daca se apropie de credinta. Deci daca ai rabdare, fiindca exista varianta ca el sa nu-l cunoasca pe Dumnezeu si atunci normal ca pentru el toate sunt privite din alt unghi, adica lumesc ori exista motive de divort, dar Biserica nu incurajeaza acest lucru, desi desface cununii.
Omul, este bolnav sufleteste in primul rand. Crestinul trebuie sa privesca lucrurile altfel. Trebuie rabdare indelunga fiindca cel bolnav trebuie ajutat nu cel sanatos. Unii au sansa sa se trezeasca mai devreme altii mai tarziu iar altii poate niciodata. Deci tu alegi daca poti sau nu sa ai rabdare.
Redau mai jos ceva ca sa intelegi mai bine:
"Multi oameni cred in Dumnezeu, dar nu stiu cati cunosc din experienta lor pe Dumnezeu. Multi merg la Biserica, dar putini se vindeca. Multi, mai ales teologi, posesori ai diplomei de Facultate de teologie, au multe cunostinte privitoare la Dumnezeu, dar putini poseda cunoasterea lui Dumnezeu. Multi se numesc crestini, dar putini au sanatate duhovniceasca. Dincolo de legile biologice si fizice care regleaza viata, exista si legile numite duhovnicesti. Prin termenul legi duhovnicesti nu inteleg simplu Legea lui Dumnezeu, ci legile mistice care regleaza viata duhovniceasca. Multi dintre noi suntem fascinati de legile exterioare, aparente si ignoram cu desavarsire legile duhului. Cred ca necunoasterea acestora din urma constituie boala duhovniceasca, in timp ce cunoasterea lor constituie sanatate duhovniceasca. Intr-adevar cel care are sanatate duhovniceasca priveste lucrurile vietii prin alta prisma. Mintea lui este inrobita de o alta viata. Se misca, se poarta si se duce in alta lume. Abordeaza viata din alte perspective. De aceea este si de neinteles de catre mintea lumeasca. Acest fapt desigur nu inseamna ca crestinul care dispune de sanatate duhovniceasca este insensibil la durere, nu se intristeaza niciodata, dar stie sa mute tristetea lui la alt nivel. Biserica prin toata viata se lupta sa ofere oamenilor sanatatea duhovniceasca." ("Psihoterapia Ortodoxa" continuare si dezbateri - Mitropolit Hierotheos Vlachos)

sunt multe,foarte multe femei care se complac intr-o casatorie-iad,femei care nu stiu sa rabde si intristeaza pe toata lumea in jurul lor,inclusiv pe ele insele,pe copii care nu cresc intr-un mediu sanatos(eu sunt un exemplu)..aceste femei se vaicaresc intr-una,le e teama de viitor,au indoieli si temeri cu duiumul,mintea incepe sa le joace feste,adica oboseste din cauza atator scenarii povestite sau nepovestite.Pentru acestea cel mai potrivit daca barbatul nu coopereaza in nici un fel,se dovedeste a fi anticrestin,are comportament nedemn ,este sa ..DIVORTEZE.Dumnezeu are grija de toata faptura.Curaj.
Sunt femei care desi triste in sufletul lor primesc cu resemnare toate acestea de la Dumnezeu,fara sa cerceteze si sa se intrebe cu ce au gresit de ce au parte de un asemenea barbat,..rugaciunile lor sunt ascultate..si de multe ori cunosc si eu un caz,cand nimeni nu mai avea sperante ca sotul se va indrepta,dupa 3o de ani de convietuire..s-a produs minunea,acesta a devenit un bun crestin,un sot bun,a fost o renastere pentru acela..datorita rugaciunilor nevestei sale..iata o femeie care stie cu adevarat sa iubeasca.Desigur se intampla ca Dumnezeu sa nu ajute rugaciunilor sa aiba alt plan cu acestia,femeia aceea nu sufera ..suferinta ei este probabil spre mantuirea ei .se pot spune atatea...

am vrut sa scriu cand eram copil am trait intr-o astfel de fam

si totusi ce poti face cand iti iubesti nebuneste sotul stiind ca acela nu e comportamnetul lui, ca nu asa era, si tot speri ca e doar o ratacire etc....si speri mai departe in Dumnezeu.. si speri...si speri...pana la infinit sa se intample ceva

numai sa nu faca rau copiilor.

astepti Paraschevi,ce poti face?

Fiindca observ ca te doare, revin si spun ca nu poti face decat doua lucruri:
1. Indelunga rabdare insemnand la infinit, ceea ce iti aduce doua variante posibile:
- schimbarea in bine
- mentinerea lui in situatia actuala si eventual inrautatirea situatiei, dar cu timpul vrand-nevrand vine batranetea si aceasta il va opri incet-incet de la multe lucruri rele.
2. Divortul, dar atunci nu mai exista nici una din variantele de la punctul 1 astfel incat tu sa faci parte din viata lui.
Tot timpul rugaciune, blandete si iubire. Iubirea nu are cum sa nu miste inima. Prin reprosuri nu rezolvi nimic, il intarati si mai mult. Cel mai bine ar fi binenteles daca i s-ar deschide ochii. Sa nu uitam insa ca unui om lumesc nu poti sa-i pretinzi sa fie duhovnicesc peste noapte.
Domnul sa va ajute.
Poate ne spui numele, sa va punem la rugaciune

in toate cuplurile exista tensiuni, dar asa cum spune Ovidiu iubirea,purtarea frumoasa ,pot face minuni...oricum daca e vorba de adulter lucrurile se complicA...e o situatie destul de periculoasa care imi imaginez ca te face sa fii nelinistita,disperata..e greu sa fii senina cand sufletul este intristat,cand te intreaba copiii unde e tata sau tata nu vine cu noi in parc..sa dea Dumnezeu sa se indrepte lucrurile si sa-ti fie bine..din ceea ce scrii razbate tristete,desi esti jenata de situatie..multe femei sunt in situatia ta sa stii sau cel putin o data in viata au fost,asa ca nu te rusina,stiu ce simti .

nu vreau sa-l pierd, e un om bun, isi iubeste copiii. Dar...e ceva ce numa Dumnezeu il poate trezii sa vrea sa se schimbe. El merge in continuare la biserica, si sper sa vrea sa merga sa vb cu duhovnicul, daca ajunge la duhovnic si se si spovedeste sigur va fi un inceput. Nu s-a mai spovedit de cel putin 2 ani. Un-i om intelectual numa Dumnezeu ii poate schimba felul de gandire. El isi complica singur viata cu gandirea lui, desparte firul in 10...eu sunt o femeie simpla si iau viata asa cum vine de la Dumnezeu, ii multumesc lui Dumnezeu pt tot, dar situatia asta...nu am mai putut multumi lui Dumnezeu. Si totusi sunt fffff calma, dar ma roade ffff tare in suflet, zi de zi imi face o rana tot mai adanca stiind ca el cunoaste Adevarul, daca era un om oarecare era cu totul altceva.

il iubesc asa cum este, il respect, ii vreau binele. Sa-mi dea Dumnezeu rabdare fara margini, doar asta imi doresc acum.

paraschevasi,te intreb niste chestii ca sa inteleg si eu mai bine situatia ta, daca tot ai inceput.
Sper sa nu te deranjeze.
De exemplu: tu din salariul tau poti sa iti permiti sa te intretii pe tine cu copil daca ti-ar ramane casa? sau daca ai face partaj la casa, crezi ca iti ajunge de 2 camere macar conf 2 cu tot cu ceva rate -dar nu prea mari? Ai suficienta siguranta profesionala? Cam ce varsta ai?
E bine sa iti planifici viitorul, ca nu strica sa ai variante de rezerva.

ref al subiect: mi se pare extrem de absurd sa ascund banii de mama si sa ii dau sotului, care pana la urma e un strain oricat de bun ar fi el. Rudele sunt rude pana la moarte, sangele apa nu se face. El poate sa munceacsa, nu e copil de intretinut, parintii nostri majoritatea au pensia mica, mama desi a avut servici bun (farmacie), pensia e de bataie de joc, in plus mama e una singura.
Cred ca cine aplica asa ceva conform cliseului copiat cine stie de unde face o mare mizerie si nedreptate si va plati pentru asta. Iarasi va pierdeti in clisee si nu ganditi cu capul vostru, si daca nu ganditi cu capul vostru ies absurditati monstruase. Nu e bine sa ii dai mamei si tatalui banii numai in cazul in care i-ar da pe bautura sau tigari, cafea si ce la face rau, dulciuri daca au diabet etc, altfel trebuiesc ajutati, ca pensiile sunt o mizerie si o bataie de joc in tara asta. Iar sotii nu trebuiesc intretinuti ca le-a trecut vremea intretinerii, nu mai sunt copii.

Noi am postat niste pareri ..Paraschevi Stie ce are de facut si stia si dinainte a vrut doar sa mai auda niste pareri nu sfaturi,nu morala..sa-si intareasca ceea ce deja stia.
Consuela cati ani de iti permiti sa spui ca noi nu gandim de capul nostru?Vorbesti un pic in dodii..

Eu chiar m-am gandit la ce e mai bine pentru ea, nu am avut nici un gand de morala.
Iar cliseele negandite, intr-adevar nu le ageez de loc. Trebuie adaptat textul la situatia actuala si reala, nu situatia la un text!

Nu neaparat rudele sunt rude pana la moarte
DE la cele mai multe ori cei din neamul tau pot sa-ti fie dusmani iar cei straini sa-ti fie prieteni si sa te ajute. Nu cred ca neaparat daca este cineva ruda dupa sange[trupeasca] este ruda si dupa duh?
Psalmul 37
Prietenii mei si vecinii mei în preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
Si se sileau cei ce căutau sufletul meu si cei ce căutau cele rele mie grăiau desertăciuni si viclesuguri toată ziua cugetau.
Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
Si m-am făcut ca un om ce nu aude si nu are în gura lui mustrări.
Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmasii mei; si când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semetit.
Că eu spre bătăi gata sunt ai durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea eu o voi vesti ai mă voi îngriji pentru păcatul meu;
Iar vrăjmaaii mei trăiesc ai s-au întărit mai mult decât mine ai s-au înmultit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Bineinteles ca nu este valabil in toate cazurile dar sunt foarte multe exemple de acest fel.

Cine stie cum e sa iubesti, intelege ca Parascheva e in stare sa astepte, sa se sacrifice, sa faca ce-i zice sotul, sa spere ca se va schimba, ca el va vedea la un moment dat eforturile ei.
Ar fi o idee, sa cauti sa fii cat mai independenta financiar, sa cauti sa castigi bani cu munca ta, daca se poate sa implici copiii in unele treburi ale casei. Poate reuseste sa te aprecieze cu adevarat, la gandul ca nu esti nevoita sa ramai cu el, ca nu esti dependenta de el, ar trebui sa nu aiba siguranta asta ca esti a lui neconditionat. Daca reusesti, chiar, sa nu-i mai transmiti "mesaje" de genul: orice mi-ai face, te iubesc. Chiar daca poate ca e asa.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa chiar de toate lucrurile pe care le face, ca nu te ranesc.
M-a invatat cineva odata: sa nu afle cel pe care il iubesti, cat de mult il iubesti, ca poate sa profite. Recunosc, eu nu am urmat sfatul, ca sotul meu e prea bun pentru asa ceva.
Nu cred insa ca rezolvi ceva prin mustrari directe, ci agravezi. Mi se pare cel mai grav lucru, sa-l vorbesti copiilor de rau. Ei vad singuri de multe ori, ai putea sa-i intrebi ce parere au. Stiu de familii in care se traieste foarte rau, numai cu scandal, iar copilul e mai lucid ca mama lui si nu intelege de ce nu divorteaza aceasta.
Nu te desconsidera in fata lui, taci la mustrari, dar arata-i dupa ce trece momentul respectiv, nu ca cearta sau mustrare, cat de bine ai facut cutare lucru, sau cum te-ai descurcat azi eu stiu in ce situatie. Arata-i ca te valorifici, ca te simti bine cu tine, chiar daca poate nu e asa. Trebuie sa-l inveti sa te respecte, dar in primul rand sa te respecti tu. Si sa faca bine sa lupte el pentru tine.
Usor de zis. Am minima experienta. Dumnezeu sa-ti ajute!

Nu crede ca sotul tau este prea bun pentru asa ceva ca s-ar putea sa te dezamageasca Mai bine multumeste-i lui Dumnezeu ca va intelegeti si ca il face pe sotul tau sa fie asa cum este Multumeste-i ca ti-a dat un astfel de sot si roaga-L sa il fereasca de cele rele si sa-i mentina in continuare bunatatea ..pentru ca nimic nu rezista prin sine.:)
Doamne ajuta!