cei ce detineti informatii despre organizarea vietii monahale, traire, reguli si tot ce tine de trairea si randuiala vietii monahale, va rog sa postati aici pt a sti si noi cei nestiutori mai multe Doamne ajuta!

la ce-ti ajuta?

E bine sa cunoastem cat mai multe lucruri si cred ca nu sunt singurul interesat

Doamne ajuta, ma numesc Ioana.Pot spune ca, din cate am citit si vazut in pelerinajele pe unde m-a dus Bunul Dumnezeu , singura "organizare" este ASCULTAREA, dupa cum spune Isus Hristos. Eu sun una dintre acelea care s-au folosit, repede si bine, de rugaciunile monahilor. Am stiut ca un suflet de calugar s-a rugat pentru mine. Ma rog si eu pentru ei, si le sunt profund recunoscatoare. Ii vreau in Rai pe toti. Nu sunt in masura sa imi judec ierarhii si preotii, dar sunt in stare sa ma bucur de ei. Miine nu mai sunt-ce o vrea Dumnezeu- si imi va parea rau ca nu m-am bucurat de monahii si preotii mei. Va imbratisez pe toti, si va multumesc pentru momentele frumoase, pe care le am citindu-va.

Cuvantul "calugar" vine de la grecescul "kalos gheron", si inseamna "batran frumos". Batran frumos! Este un ideal! Un calugar adevarat trebuie sa fie "batran frumos"! Fie ca este la tinerete, fie ca este la batranete, trebuie sa aiba o frumusete sufleteasca; fara sa se mai impiedice in nimicurile veacului acestuia, fara sa imbatraneasca si patimile lui cu el, ci sa lichideze tot ce mai are de lichidat. In loc de patimi, sa ajunga la virtuti, sa fie un om odihnitor, un om care nu a trait degeaba, un om care aduce ceva in constiinta altora.

Despre organizarea vietii monahale nu ne prea putem da cu parerea ca si persoane laice,decat din fragmente citite din vre-o carte,din priviri trecatoare spre un loc mirific in care misuna cu sens oameni imbracati in straie monahale.Organizarea vietii monahale detine in sine aceiasi structura cunoascuta in mare parte in toate manastirile,insa in putine priviinte ea diferentiaza de la o manastire la alta,ca si mod de administrare si convietuire.Un lucru este,insa cert,peste tot exista si divergente,peste tot exista si acel putregai care face o comunitate sa se resemneze in durerea pricinuita dintr-un motiv mai mult sau mai putin demn de acel cadru.
Despre casatoriile sociale se stiu atat de multe lucruri,si mai ales despre incompatibilitatile dintre indivizii acestor stari sociale,insa despre incompatibilitatile din viata monahala nu se prea vorbeste,fiindca "il au in frunte pe Hristos",si devine un subiect tabu,si datorita acoperirii acestor forme de esec monahal,acestea tind sa se acutizeze si sa se amplifice in timp,astfel ca la un moment dat nu le mai putem tine fraul,ca si societate si comunitate spirituala.
In manastire aproape toate formele negative cu care sunt tratati oamenii sunt absolvite de considerentul religios de-a rabda la infinit sub pretextul credintei.Din punctul meu de vedere O MARE ABERATIE a interpretarii credintei si vointei Lui Dumnezeu,o atitudine aberanta absolut umana,dezvoltata de anumiti oameni din dorinta natanga si lipsita de etica de-a domina fara scrupule si fara intelepciune si intelegere.
Se vorbeste frecvent de ascultare,de sfanta ascultare din manastire,care uneori devine echivalenta cu supunerea din sclavagism,puind stapanire psihologica si fizica pe niste persoane care rabda,determinate fiind de sentimentul profund al credintei si dragostei fata de Dumnezeu.Lucru ce devine cu usurinta aplecat spre putere si coruptie,spre un profit sentimental si material.
Cu toate acestea,statutul monahal ramane unul frumos si benefic,el continua sa-si atinga scopul spiritual,chiar daca manastirile se cam injumatatesc in timp,pierzandu-si statornicia,unii pleaca dezgustati sau parasiti de sens,altii vin si umple acest sens cu o putere mistica extraordinara.Si viata sociala impreuna cu cea monahala isi continua supravietuirea pe acelasi taram bombardat cu "ispite".
Sa va spun o fata a acsultarii din viata monahala din confesiunea unei maicute;
"Era vineri si cand s-a terminat acatistul de dimineata,a batut clopotelul pentru ascultare,ramanand ca slujba sa fie continuata de o singura maicuta fiindca nu era timp pentru rugaciune,ci doar in zile de sarbatoare,restul ascultare,adica munca.Si asa am fost adunate vre-o trei maicute si trimise acasa la un padurar ca sa-i prasim cartofii si ce mai avea prin gradina.Acest padurar nu era credincios nici pe departe,insa reprezenta o relatie buna pentru manastire atata timp cat era padurar,ca sa nu mai vorbim ca se stia faptul ca el era si "febletea" maicii econome.Dar inainte de toate,el era un om de treaba,insa avea o sotie si o nora extraordinar de lenese si de impertinente.Astfel ca,pe langa faptul ca trebuia noi sa le prasim gradina,trebuia,printre timp,tot noi sa ne si facem mancarea,asta ca sa nu lesinam de foame dupa atata munca.
In acea vineri era de cu seara priveghere mare fiindca a doua zi era sarbatoare,si deci trebuia sa terminam cat mai repede ca sa ajungem acasa la manastire,sa ne spalam si sa ne pregatim cum se cuvine pentru vecernie,slujba care incepea cam pe la ora 4(16.00).Acea familie a padurarului habar nu avea de acest aspect al slujbelor sau al sarbatorilor.Deci noi am facut tot posibilul si am tras tare sa-i terminam gradina ca sa avem timp pentru a ajunge la vecernie.Si am muncit de-am stors mustul din noi,transpirand in sir si dorin d sa terminam treaba la timp.La masa am avut si neplacuta surpriza sa ne trezim ca "gazda"ne-a pus in ciorba zer de lapte...in zi de vineri,insa din ascultare nu puteam spune nimic ci doar sa ne conformam.Apoi cand am terminat treaba le-am spus ca trebuie sa plecam fiindca avem slujba,si oricum terminasem treaba.Dupa care sotia si nora padurarului au sarit cu gura pe noi ca la niste "slugi",ca noi am fost trimise sa muncim la ei atat cat ne spun ei,nu cat vrem noi,si ca inca nu s-a intunecat ca sa plecam.Nu le interesa ca aveam slujba si o anumita randuiala monahala,eram trimise sa muncim si cu asta basta.Astfel ca nora cea viteaza si dezgustator de lenesa ne-a spus ca daca am terminat cu gradina ne gasestea ea in continuare de munca prin casa,ca nu avem voie sa plecam.Ne-a cazut fata cand am vazut-o asa pornita,dar mai ales pentru josnicia cu care ne trata.Si asa,noua fiindu-ne teama sa nu fim pedepsite de maica economa,care ne si trimisese la acea ascultare,ne-am supus,iar femeile acelea ne-au pus sa le spalam geamurile,sa le facem curat in casa,si tot ceea ce le-a mai venit in gand sa ne faca sa muncim.Astfel ca s-a inserat si asa am reusit sa plecam acasa,adica la manastire.
Slujba era inceputa,in chilia mea,care era la grajd si reprezenta de fapt antecamera branzariei era foarte frig,iar eu trebuia sa fac baie si sa ma pregatesc de slujba,fiindca privegherea tinea mult timp,pana pe la 11 noaptea.
Asa cum am putut am facut baie,nu aveam timp sa mai aprind focul,si cu parul prins aproape ud m-am dus la slujba.Acolo am intrat in strana am citit cate ceva si ma cam luase frigul,fiindca era curent in biserica si cam rece.Am vorbit cu o maicuta ca in timpul ceasurilor,pe la sfarsitul slujbei sa-mi dea voie sa merg la ea la chilie sa-mi usuc parul,fiindca aceasta avea focul aprins de dogorea soba.Zis si facut,m-am dus la aceasta si in timp ce stateam cu capul aproape de soba(nu se punea problema existentei feonului de uscat),aud niste pumni batand cu putere in usa chiliei acestei maicute,si tipete cu niste cuvinte de ocara.M-am speriatcumplit,nu stiam ce se-ntampla.Era maica stareta impreuna cu maica "cea de-a dreapta acesteia",foarte suparate si pornite parca din nimic pe mine.Ca ce caut eu acolo in timpul slujbei(care era pe terminate),ca ce caut eu la acea maicuta.Tot tipau si ma ocarau,dar nu-mi lasau nicidecum loc sa ma exprim cu ceva.Deodata maica de langa stareta si-a bagat mainile in gatul meu si ma zgaltaia si tipa la mine ca o disperata ca ce caut eu acolo.Pe cuvant daca le intelegeam supararea atat de accentuata,pur si simplu nu reuseam sa realizez ce se-ntampla,de ce se-ntampla acestea intr-o ora atat de pasnica si de tarzie.Nu mi-au dat voie sa spun de ce am venit,insa oricum au dedus dar nu le-a interesat acest aspect.In timp ce tipau spuneau ceva de un complot sau asa ceva,pe care il faceau niste maici,si ca nu cumva sa fac parte din el,...nu am inteles sigur ce se intampla,si nici nu mi s-a oferit posibilitatea sa ma disculp.Am plecat la chilia mea langand si tremurand,nu mai intelegeam nimic.Imediat a venit maica de baza a staretei(sau mai bine spus doar o maica)si mi-a facut capul patrat cu tot felul de intrigi si teorii,si m-a amenintat...si nici eu nu mai stiu ce,fiindca nu-mi mai reveneam din plans.Nici macar nu mai intelegeam ce cautam eu acolo si de ce se-ntamplau toate acestea,ma acapara teama si nu aveam nici o putere sa indrept ceva,atata timp cat sistemul politic mergea atat de anapoda,adica fara pic de analiza si intelegere a situatiilor diverse,cu o atitudine destul de inferioara si lipsita de etica.
Si-a trecut si aceasta,si nu-mi ramanea decat sa ma supun si sa nu incerc sa inteleg ceva,totul in virtutea credintei si-a sustinerii acelei forme de monahicism...din punctul meu de vedere degradant.Si totusi,poate ca,conteaza faptul ca stareta si "majoritatea" celor care coordonau obstea aveau doar 2-4 clase primare frecventate...cica erau descendente din mama in fiica."
Nu mai onteaza,important este faptul ca suntem oameni raspunzatori de propria viata pe care Dumnezeu cu sarguinta ne-a daruit-o,si indiferent cum am numi noi convingerile noastre spirituale,nu cred ca se merita sa ne dam fiinta nostra,in totalitate,unor oameni straini care sa-si bata,efectiv,joc de ea...in mod paradoxal,pe motivul acelorasi convingeri de desavarsire spirituala,fiindca este o diferenta evidenta intre a te supune pentru Dumnezeu,si a supune pe altii pentru Dumnezeu...diferenta constand doar in calitatea vietii si suferintei,sau lipsei de suferinti PE CARE O ALEGEM.

Trist dar adevarat ory:| Si la mine in oras Protosinghelul S.(fost, acum casatorit) caruia pana mai ieri ii sarutam mana in Sfantul Altar, acum imi vinde bors la magazinul propriu. Ba mai mult, ma cauta de zor sa ader la biserica unui oarecare Preuteasa, sa isi faca adepti sa poata lua si el o parohie, parohie inchintata "nu stiu cui".:| Acel calugar care a spovedit nenumarate femei in orasul meu acum traieste bine mersi cu nevasta in acelasi oras:angry::dontgetit: Multe din fostele ucenice iau bataie pe capete de la sotii lor doar in ideea ca toate au fost amantele lui. Din pacate si asta e o latura ascunsa a vietii monahale:|

Intrebat de unul din parinti "ce este monahul", avva Ioan Colov a zis: "osteneala. Caci monahul la tot lucrul se osteneste". Primul care a intocmit reguli ale vietii monahale este Cuviosul Pahomie cel Mare. Dupa Regulile Cuviosului Pahomie, organizarea monahala era asemanatoare celei militare. Calugarii erau impartiti in cete de cate zece insi care se ocupau cu aceeasi meserie. Ei locuiau intr-un corp de chilii care erau numite impreuna "casa" (domus), in fruntea careia statea un dascal (praepositus). Cateva case alcatuiau un "trib" (tribus), al carui sef era dascalul celei mai vechi "case". Fiecare "casa" avea un econom si un ajutor de econom, iar peste toata manastirea era un econom general. Voi reveni si cu alte informatii.

Gasesti pe Internet descrieri ale rânduieilor vietii monahale ortodoxe.

Daca sunt prea multe detalii, iata o descriere succinta:

Manastirea ortodoxa este un organism supus conducerii mitropoliei de care apartine. La începutul monahismului crestin, în secolele 4-5, exista o libertate totala, apoi au aparut reglementarile ceea ce a slabit entuziasmul pentru monahism.

În secolul 4 Sf. Pahomie si Sf. Vasile au alcatuit rânduielile vietii monahale de obste (adica rânduiala manastirilor de obste, fiindca exista si manastiri idioritmice, adica de calugari individuali). Acestea cuprindeau principiile de baza ale vietii de obste.

În secolul 5 Sf. Sava a alcatuit Tipiconul, care pâna azi constituie rânduiala detaliata a tuturor activitatilor din cadrul manastirii, în special a slujbelor bisericesti.


Viata unui calugar/calugarite urmeaza un numar de reguli obligatorii, comune în toate manastirile, la care se adauga reguli stabilite de conducerea manastirii.


Regulile comune tuturor manastirilor sunt:

-cele trei voturi sau juraminte date la calugarire: castitatea, saracia si ascultarea
-regulile privind participarea la slujbe si la munca, la modul de folosire a bunurilor manastirii


Calugarirea sau tunderea în monahism are loc dupa o perioada de proba care de obicei dureaza 2-4 ani. În aceasta perioada aspirantul la calugarie este denumit frate, nu are o îmbracaminte speciala (de obicei se poarta un halat închis la culoare) dar trebuie sa respecte regulile ca si calugarii. Exista un stadiu intermediar între frate si calugar, rasoforul, care ca si calugarul primeste harul respectiv în cadrul unei ierurgii. Rasoforul are dreptul sa poarte rasa si are mai multe obligatii decât un frate.


Tunderea în monahism este o slujba frumoasa, momentul principal fiind juramântul facut în fata altarului, culcat pe pamânt cu fata în jos, îmbracat în alb (fiindca se considera al doilea botez). Cel care se calugareste jura lui Hristos ca va respecta cele trei voturi.

Exista înca un stadiu, cel al tunderii în schimnicie, care este considerata al treilea botez si seamana cu calugarirea sub aspectul slujbei.


Un calugar poate ramâne pâna la moarte simplu calugar, ceea ce se întâmpla cu cei mai multi, sau poate fi investit cu harul diaconiei, preotiei sau episcopatului, fara a urma studii teologice, asa cum este necesar pentru diaconii si preotii mireni. Preotii calugari au mai multe ranguri: ieromonahi (preoti calugari simpli), protosinghel, arhimandrit.

Acestea sunt aspectele exterioare, dar cele care conteaya sunt aspectele interioare, lupta ascetica cu patimile si straduinta pentru dobândirea virtutilor: smerenia, iubirea, înfrânarea, rugaciunea.


Exista o extrem de bogata si frumoasa cultura teologico-mistica despre lupta cu patimile, cele mai vechi si mai importante scrieri fiind Patericul (a carui structura de baza a fost scrisa de Sfântul straromân Ioan Casian), descriind viata si cuvintele calugarilor egipteni din secolele 4-5 (desertul Egiptului a fost patria de origine a monahismului crestin, vezi imaginea de mai jos), Lausaiconul (o scriere asemanatoare din secolul 5), Limonariul (secolul 6), Scara Sf. Ioan Sinaitul, cuvintele avei Dorotei si multe altele.


Dupa cucerirea provinciilor africane si din orientul apropiat (Egiptul, Palestina, Siria) de catre musulmani, centrul vietii calugaresti se stabileste în Asia Mica (Turcia de azi) în special în Capadocia (care înfloreste mai cu seama în sec. 9-12 desi monahismul dateaza aici din secolul 4, Sfintii Vasile, Ioan de Nazianz si altii fiind capadocieni de origine) iar odata cu cucerirea celei mai mari parti a Asiei Mici de catre turcii selciugizi (1072) centrul vietii monastice se stabileste la Athos, desi concentrari semnificative de asezaminte monastice existau si în alte parti, de pilda în Constantinopol si împrejurimi sau pe tarmul sudic al Marii Negre.

Figuri si momente de seama în istoria monahismului si misticii crestine sunt: calugarii egipteni (secolele 4-5, dupa adoptarea monofizismului bogatia spirituala a Egiptului a secatuit, dar filozofia simpla a celor din primele doua secole constituie si azi temelia principiilor vietuirii crestine, ei fiind cei care au dat evangheliei o întelegere practica), Sf. Ioan Scararul (secolul 6, a carui scriere a sistematizat principiile vietii ascetice), Sf. Maxim Marturisitorul (secolul 7, cel mai profund teolog si totodata cel mai mare filozof grec al tuturor timpurilor), Sf. Ioan Damaschinul (secolul 7, alcauitorul principal al cântarilor bisericesti si dogmatistul icoanelor), Sf. Simeon Noul Teolog (secolul 11, cel care a pus bazele teoretice ale cunoasterii mistice a lui Dumnezeu în cadrul vietii de rugaciune, desi acestea erau cunoscute de asceti anonimi în toata istoria crestinismului), Sf. Grigore de Palama (secolul 14, cel care a dat o descriere elaborata a vederii Luminii necreate si experientelor harice). În secolele 14-15 traiesc si scriu Parintii niptici (de la noapte), cei care au elaborat teologia si caile practice ale rugaciunii lui Iisus, o forma de adunare a mintii din raspândire prin repetarea permanenta a unei scurte formule de rugaciune.

Scrierile Parintilor niptici vor alcatui baza colectiei numite Filocalia, în care au fost ulterior incluse si scrierile parintilor mai vechi.



Legaturi

Scrieri
http://www.filocalia.ro/
http://www.touregypt.net/documents/lausiacindex.htm (Lausaiconul, în engleza)
http://webpages.charter.net/adevar-ortodox/Carti/limonariu.htm



Monahismul egiptean:
http://www.touregypt.net/featurestories/kellia.htm

Desertul Nitria-Kellia de lânga Alexandria, ruine de schituri

[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia12.jpg]
[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia11.jpg]
[image=http://www.touregypt.net/featurestories/kellia3.jpg]


http://www.touregypt.net/featurestories/antony.htm (manastirea Sf. Antonie, poate cea mai veche manastire crestina din lume)


http://www.touregypt.net/featurestories/stpaul.htm (manastirea avei Pavel, situata în aceeasi zona ca si precenta, în desertul arid dintre Nil si Marea Rosie)


http://www.touregypt.net/featurestories/catherines3.htm
http://www.touregypt.net/featurestories/catherines5.htm
http://campus.belmont.edu/honors/SinaiIcons/SinaiIcons.html
http://touregypt.net/featurestories/catherines2a.htm
(manasirea Sf. Ecaterina, care datorita separarii de Bizant datorate cuceririi islamice a scapat de distrugerile luptelor iconoclaste, aici aflându-se cea mai bogata colectie de lucrari artistice si scrieri crestine dupa Vatican. Toata cladirile manastirii dateaza din timpul lui Iustinian, fiind cel mai intact si mai valoros ansamblu de arhitectura bizantina din perioada veche)


Palestina

Manastirea Sf. Sava (cladirile dateaza din perioada initiala, secolul 5)
http://biblewalks.com/Sites/MarSaba.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Mar_Saba

Ceva interesant: între a doua jumatate a secolului 3 si 371, vreme de aproape un secol,în Muntenia si Moldova a fost centrul principal al gotilor, neam migrator de origine germanica. Acestia erau pagâni dar datorita misionarismului crestin o parte din ei s-au crestinat.

Datorita faptului ca o parte din goti se stabilisera în Capadocia, între acest tinut si tinuturile tarii noastre s-au stabilit niste legaturi. Un grup de calugari capadocieni s-a stabilit în Muntii Buzaului (zona unde se afla capitala gotilor si unde a fost descoperit tezaurul Closca cu puii de aur) unde au fondat o serie de asezaminte monahale rupestre. Acestea for fi refolosite si completate în perioada medievala (sec. 13-18, poate chiar si mai timpuriu) de catre pustnicii români.

Asezaminte monastice rupestre se gasesc în zona satelor Nucu si Alunis din judetul Buzau, dar si în judetul Prahova:

Dobrota,
sat în com. Gornet-Cricov (jud. Prahova), la hotarul de E al caruia, la N de albia pârâului Saratica si la 2 km spre V de la obârsia vaii Budureasca, în punctul "La Chilii", au fost identificate monumente rupestre de tipul celor raspândite în Muntii Buzaului. Excavate la mare înalt. în falii de calcar cu pereti verticali, neabordabili azi decât prin alpinism, monumentele rupestre de la D.-"chilii" (în denumirea localnicilor) nu au putut fi înca datate cert, dar verosimilitatea marii lor vechimi este sprijinita atât de asemanarea cu monumentele rupestre din jud. Buzau (unde vechimea multora coboara pâna în antic.), cât si de faptul ca pe terit. satului sunt atestate asezari de tip Ciresanu (sec. 4-5 d.H.., cea mai bogata în punctul "La Tapu"), iar nu departe, la Budureasca, vestigii paleocrestine apar din sec. 4-5 d.H. "Chiliile" de la D. arata ca aria monumentelor rupestre de tip "microasiatic" nu se limita, la S de Muntii Carpati, doar la jud. Buzau, ci era extinsa si în E jud. Prahova.
(Enciclodepia arheologiei si istoriei vechi a României, 1994-2000)



Asezamintele din zona Nucu-Alunis:


http://www.karpatenwilli.com/images/buzau.htm
http://www.geocities.com/go_sister2003/galerie.htm

Istoria monahismului românesc:

http://www.crestinortodox.ro/Monahismul_ortodox_in_Romania-53-13559.html

Vata monahala inseamna intr-adevar ascultare. Frecventand Manastirea Horaita, Judetul Neamt o sa va spun ce am inteles eu.
In primul rand este o ordine foarte frumoasa, fiecare calugar are sarcinile sale, stie ce si cand sa faca. Unul se ocupa cu secretariatul manastirii, altul cu fanul, altul cu animalele sau pasarile pe care le cresc,cu curatenia, un altul este soferul manastirii, paraclisierul. Fac toate aceste lucruri prin rotatie. Cum din 18 calugari sunt vreo 8 preoti...fiecare preot slujeste cate o saptamana intreaga.
In fiecare noapte un parinte sta treaza pentru a pazi centrala....tot asa cate o saptamana fiecare parinte.
Este o liniste care te face sa nu mai vrei sa pleci de acolo.

Progarmul lor este cam asa: se trezesc dimineata pe la 6 pentru canon si rugaciuni dupa care la 7-8 incepe Sfanta Liturghie. La 10-11 iau micul dejun apoi incep fiecare cu treburile lor. La 6 au cina...caci ei iau masa doar de 2 ori pe zi. seara se odihnesc putin caci incepe iar slujba la 7 sau la 11...aici am uitat exact programul de slujbe.
Slujba se termina pe la 1 apoi isi fac rugaciunile si se odihnesc.

Parintii nu isi indeparteaza dulama nici in timpul somnului, ci raman imbracati.
La bucatarie au 2 maicute care le fac mancare, dar mai ajuta si parintii.
Nimeni nu pleaca nicaieri, nu face nimic fara binecuvantarea parintelui Staret.

La aceasta Manastire nu se mananca carne de nici un fel....iar zilele de post sunt lunea, miercurea si vinerea.

Nu stiu cat de bine m-am exprimat dar daca imi mai aduc aminte de ceva va spun...

Vata monahala inseamna intr-adevar ascultare. Frecventand Manastirea Horaita, Judetul Neamt o sa va spun ce am inteles eu.
In primul rand este o ordine foarte frumoasa, fiecare calugar are sarcinile sale, stie ce si cand sa faca. Unul se ocupa cu secretariatul manastirii, altul cu fanul, altul cu animalele sau pasarile pe care le cresc,cu curatenia, un altul este soferul manastirii, paraclisierul. Fac toate aceste lucruri prin rotatie. Cum din 18 calugari sunt vreo 8 preoti...fiecare preot slujeste cate o saptamana intreaga.
In fiecare noapte un parinte sta treaza pentru a pazi centrala....tot asa cate o saptamana fiecare parinte.
Este o liniste care te face sa nu mai vrei sa pleci de acolo.

Progarmul lor este cam asa: se trezesc dimineata pe la 6 pentru canon si rugaciuni dupa care la 7-8 incepe Sfanta Liturghie. La 10-11 iau micul dejun apoi incep fiecare cu treburile lor. La 6 au cina...caci ei iau masa doar de 2 ori pe zi. seara se odihnesc putin caci incepe iar slujba la 7 sau la 11...aici am uitat exact programul de slujbe.
Slujba se termina pe la 1 apoi isi fac rugaciunile si se odihnesc.

Parintii nu isi indeparteaza dulama nici in timpul somnului, ci raman imbracati.
La bucatarie au 2 maicute care le fac mancare, dar mai ajuta si parintii.
Nimeni nu pleaca nicaieri, nu face nimic fara binecuvantarea parintelui Staret.

La aceasta Manastire nu se mananca carne de nici un fel....iar zilele de post sunt lunea, miercurea si vinerea.

Nu stiu cat de bine m-am exprimat dar daca imi mai aduc aminte de ceva va spun...

Ziua monahului

"In Cateheza 26, Sfantul Simeon Noul Teolog (+ 1022) schitea¬za o zi tipica a monahilor din manastirea sa, manastirea Sfantul Mamas din Constantinopol, al carei egumen era. Desi scria acum o mie de ani, descrierea sa e in esenta identica cu ziua tipica a unei chinovii athonite.

Monahul "trebuie sa se scoale la miezul noptii inainte de slujba de noapte si sa rosteasca rugaciunea randuita". Miezul noptii in¬seamna aici chiar miezul noptii sau, daca pravila sau canonul de rugaciune al monahului e lung, ceva mai inainte. Randuiala pravilei de rugaciune este data monahului de catre parintele sau duhovnicesc, de obicei egumenul. Aceasta poate dura o ora, patru ore sau mai mult. Pravila actuala, valabila probabil si pentru Sfantul Simeon (desi el nu precizeaza nicaieri acest lucru), e facuta in mod normal din rugaciunea lui Iisus ("Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!") intrerupta de inchinaciuni sau metanii si de citiri din psalmi, scripturi sau scrierile patristice.

"Facand asa, trebuie sa se ridice impreuna cu toti si sa mearga la slujba laudei si sa ia parte cu luare-aminte si trezvie la intreaga slujba." "Slujba laudei" include astazi "miezonoptica" si utrenia. Intr-o manastire tipic athonita acestea dureaza intre doua si trei ore, incepand in jurul orei unu sau doi noaptea si incheindu-se in jurul orei patru sau cinci in zori. A sta treaz si cu "luare-aminte si trezvie", cum cere aici sfantul, necesita un efort considerabil. In unele manastiri exista, sau obisnuia sa existe, un monah special randuit sa umble in jurul stranelor fratilor trezindu-i pe cei ce atipeau. Autorul acestor randuri isi aminteste de egumenul manastiri Simonos Petras facand el insusi periodic turul stranelor ca sa vada daca toti copiii sai erau prezenti si atenti, si isi aminteste ca uneori era el insusi trezit din motaiala. "Odata slujba de dimineata incheiata, nu incepe sa vorbesti cu nimeni... " ca sa nu te imprastii cu mintea... ci mai degraba roaga-te in singu¬ratatea chiliei, si, dupa ce ti-ai rostit rugaciunea cuvenita cu lacrimi si strapungere, incepe-ti munca si mergi indata sa o savarsesti."

Manastirea Sfantului Simeon avea o pauza intre utrenie si Li¬turghia zilnica. Acest lucru e normal in multe manastiri athonite, ca, de exemplu, Dionisiu, dar in altele, ca de pilda Simonos Petras, Liturghia urmeaza indata dupa incheierea utreniei si ceasul intai. Pauza din manastirile Sfantului Simeon dura evident cateva ceasuri, astfel ca putem presupune ca aici Liturghia incepea in jurul orei noua si dura, ca si astazi, o ora sau ceva mai mult. Cititorul nu trebuie sa uite faptul ca abtinerea de la mancare si bautura continua chiar si dupa ce a inceput munca. Apoi, la Liturghie: "Stai cu frica ca si cum L-ai vedea pe Fiul lui Dumnezeu jertfindu-Se pentru tine; si daca esti vrednic si ai primit dezlegarea necesara, apropie-te cu frica si bucurie si impartaseste-te de binecuvantarile negraite".

Sfantul Simeon pare sa presupuna o anumita frecventa in pri¬mirea Euharistiei. Pana nu de mult nu acesta era cazul la Muntele Athos. Mai degraba, majoritatea monahilor se apropiau de potir o data pe luna, si atunci numai dupa trei zile de post. Una din trasa¬turile cele mai evidente ale innoirii actuale e luarea in serios a propovaduirii "desei impartasanii" de catre Sfantul Nicodim Aghioritul, astfel ca "leacul nemuririi dobandeste o centralitate pe care n-a mai avut-o de multe generatii". Dupa Liturghie: "Mergi la masa impreuna cu toata lumea si nu te separa de fratii tai... Stai in reculegere totala si liniste fara a vorbi cu cineva, si baga de seama la ce se citeste ca sa-ti hranesti si sufletul, nu numai trupul".

Din pricina pauzei dintre utrenie si Liturghie, in comunitatea Sfantului Simeon masa urma numaidecat Liturghiei. La Athos insa masa principala vine abia la cateva ore dupa Liturghie. in ambele cazuri insa, ea se ia in jurul orei zece sau unsprezece. Ea este in acelasi timp pranz si intrerupere a postului care, daca monahul are un lung canon de rugaciune, poate dura peste douasprezece ore. Mesele sunt luate in liniste, fara conversatii, unul dintre frati fiind randuit sa citeasca cu glas tare din vietile sau predicile sfintilor. "Dupa ce te-ai ridicat de la masa... alearga in chilia ta in tacere, inchide-ti usa si pune mana pe carte. Dupa ce ai citit putina vreme... aseaza-te pe rogojina si atipeste putin... apoi reia-ti lucrul [manual] si continua-l pana ce toaca da semnul pentru slujba de seara [vecernie]."
Ieromonah Alexander Simonopetritul

POVESTI,POVESTI SI IAR POVESTI!!!!!......

De ce povesti?
Povestea ta cu maicuta mi-a amintit de sf.Ioan Rusul care a trait intr-un grajd la o familie de turci si in cele din urma turcii au ajuns sa il cinsteasca pt.binecuvantarile pe care le aducea familiei lor.
Viata in calugarie e ca la armata ,nimic nu e usor ,disciplina e importanta ,cine nu il iubeste destul pe Hristos nu are ce cauta acolo.
E adevarat ca maicutele acelea nu prea mai aveau timp de rugaciune si in manastire rugaciunea e cea mai importanta .

ory, sa nu generalizam si sa defaimam viata curata a sihastrilor. Incercati sa ii gasiti pe acestia ascunsi, poate ca veti indragosti de ei :) De ei! cei care inca traiesc ortodoxia asa cum au trait-o apostolii si proorocii.

Iata ce raspunde Pr. Arsenie Papacioc in Lumea monahilor la intrebarea: "Cum vedeti monahismul actual?"

"Nu aveti dreptul sa puneti aceasta intrebare. Pentru ca se subintelege ca a fost candva cum a fost, si acuma-s numai slabiciuni. Asa se interpreteaza. In realitate tot ce a fost si o sa fie, in prezent le-avem pe toate! Adica, monahismul e tot monahism. Depinde de ins. Aceleasi voturi calugaresti, aceleasi slabiciuni si virtuti care au au existat intotdeauna. Insa, daca lumea nu vede minuni, crede ca au slabit lucrurile. N-au slabit..."

Sa nu judecam caderile calugarilor pentru ca noi, ca mireni, nu avem ispitele lor, nu stim lupta lor.
Un calugar iscusit cu siguranta stie de ce este "certat" pe nedrept. Stie sigur impotriva carei patimi trebuie sa lupte cand i s-a tras semnalul de alarma din partea altuia.

Frumoasa poveste Florina, slava Domnului ca e o poveste adevarata si ca ea mai sunt multe!

Se spune ca Pr. Cleopa, la inceputul vietii monahale si mult timp dupa, cioban la turma manastirii fiind, nu avea timp sa participe la Sfintele Slujbe ale manastirii, insa pastoritul i-a adus timp pentru citirea cartilor sfintilor parinti.

Domnul le randuieste pe toate spre folosul nostru sufletesc.
De obicei ascultarile mai "umilitoare" sunt date spre vindecarea mandriei si cred ca orice calugar sporit prefera sa se infatiseze in fata lui Hristos umil si nu mandru.

Deci, tot somnul acestor calugari in 24 de ore e doar o "atipeala"?!

Foarte frumoase lucruri ne spui Costel!
Ma bucur citindu-le:)

voi va ganditzi ca e mare scofala in a sta treaz, poi nu despre aia e vorba, ci despre a fi treaz la pacate shi patimi mai domnule shi in acelashi timp sa te shi rogi shi sa mai shi faci cateceva in folosul aproapelui tau sau ascultarea/lucrul pe care il ai de facut...


ory draga, eu am impresia ca ai dorit cand erai tanara, copila sa fi ramas in manastire shi itzi gaseshti scuze ca defapt acolo e o realitate dureroasa shi vrei shi pe altzii sa-i pregateshti sa shtie la ce sa se ashtepte.... poi nu fatza vazuta conteaza atat de mult, cat fatza nevazuta care o lucreaza Hristos in taina in fiecare chiar daca are doar doua clase ca trenul...
oricum e bine ca pastrezi amintiri care te cheama spre Dumnezeu.... chiar daca te stradui sa ne aratzi ca nu recunoshti, ca mai ai inca sentimente shi doruri tainic de Dumnezeu...
eu ma gandeam ca daca sunt unii nemultzumitzi, atunci de ce nu se pun ei sa intemeieze ei manastiri, de catziva oameni, cheama un preot, ishi iau cartzile shi studiaza cum ar trebui sa fie, icoanele, shi-i ajuta Dumnezeu sa traiasca asha cum e cel mai bine pentru desavarshire.... Spunea parintele Arsenie Boca, nu avetzi sfintzi? nashte-tzi-i! shi ce este o manastire decat o Maternitate de sfintzi.... deci daca nu va place alea care sunt, ceretzi altele de la Dumnezeu shi punetzi mana de le facetzi... ca asha, noi nu facem altele prin voia lui Hristos ci bagam de vina mereu ca alea care sunt nu ne plac ca nu sunt comforme cu mofturile noastre, nu ma refer la tine ory draga, ca tu ai acum alte lucruri mai grele pe cap, ca nici familia nu e ushor de grijit, ci ma refer la unii care nu apreciaza ce au shi se uita la lume ca sa jinduiasca la trandavia shi priveala ei.... Deci iarta-ma ca n-am vrut sa te supar, shi povestea acelor monahii este frumoasa chiar daca este greu de intzeles, eu shtiu de ce a tras-o de gat ajutoarea de maica staretza, shi a zdruncinat-o... chiar i-a facut foarte bine, dar o sa-shi dea ea seama altadata..... a procedat bine chiar daca o fi avut doar patru clase....... poate ai priceput shi tu.... draga ory.....

De curiozitate intreb si eu fara sa vreau sa te ispitesc...ai vorbit aici din proprie experienta?
Mare bucurie ar fi:)

draga constantin, daca te refereai ca ash fi monah, nu sunt, nu sunt calugar, nici preot, nimic nimic, doar un mirean de foarta putzina vreme, un an doi, poate niciatat, deshi ash zice ca de 14 ani shtiu mai bine de Dumnezeu dar nu l-am bagat in seama shi nu l-am ascultat in nimic, in sensul ca atat de smerit este Domnul incat nu ai cum sa-l consideri ca sa faci ceva din ceea ce cere El pentru tine shi pentru El, pur shi simplu l-am ignorat, shi doar de cateva luni ma stradui sa mai merg pe la Liturghie shi sa nu motzai pe acolo Duminica, ca daca nu motzai fac numai injuraturi tacute shi slujeli de ochii lumii, deci nimic launtric, nimic bun, doar straduintze desharte shi multa, multa neputinza, dar nu ma plang decat de multa trandavie a somnului de huzur cu ochii deschisi shi inchishi pe care nicicum nu o pot schimba, nu o pot lovi de piatra ca sa-mi schimbe unghiul. Deci nu-tzi fa iluzii ca eu sunt un om foarte pacatos pentru care Dumnezeu a lasat toate celelalte oi curate ca sa ma scoata tocmai pe mine din groapa, ce experientze ash putea avea, mai mult decat sa citesc shi sa vorbesc cam pelanga, ca de ceva strashnic nu sunt bun decat de laudaroshenii... dar Domnul pentru pacatoshii pacatoshi a venit, shi eu nu-s o exceptzie ca sa-tzi starnesc curiozitatea.... sa te fi magulit vorbele mele? iar am amagit pe cineva, inseamna ca iar o sa-mi vad eu de la cel Sfant, ca este cine sa ma parasca fi linishtit.... shi uneori ma parasc singur sa ma indreptatzesc shi sa ma arat in lumina.... deci vezi cu cine ai deaface ???:(:(???

nicidecum! Ca nu erau vorbele tale!:)
Am vazut ca aminteai de Parintele Arsenie Boca! Omul lui Dumnezeu! Sa-i multumim mereu ca sa vegheze asupra noastra si sa avem parte de binecuvantarea lui tot timpul.
Ai fost la mormantul sau vre-odata?

nu, shi nu-l simpatizez, nu shtiu de ce, poate ca vrea sa se foloseasca diavolii de el ca sa adulez eu minunile dracilor sau ca sa cad in poftioaica, dar shtiu ca pe lumea ailalta la el o sa apelez ca sa ma ajute, sau la parintele Cleopa sau la altzii care n-o sa ma shtie, dar Harul o sa le spuna ce poama de om sunt, shi m-or ajuta ca pe multzi i-a ajutat. Deci cred ca era cu Hristos, shi avea daruri peste daruri, shi ca a ramas mut la un momentdat, din ce am aflat de pe forum postat de Laurentziu. Dar sa nu exageram shi pe baza lui sa cadem in secta interioara pe baza de minunari la minuni, ca e vorba de smerenie shi nu de propaganda, deci ma intzelegi, shi apoi in scrierile lui mai shi sare calul, mai vorbeshte aiureli, dar nu asta conteza, ci conteaza profunzimea credintzei lui shi cat de mult curaj avea sa puna osul la treba shi cand vorbea shi te sfatuia te sfatuia la folosul tau, deci te ajuta in shtiintza shi vedere shi nu pe baza de teorii shi de inchipuiri sau pareri, ca doar slujea cu Harul lui Hristos.......... shi el s-a caznit foarte ca sa ne duca pe calea cea buna, ca de aia s-a luptat cu Faraon shi se mai lupta inca pentru altzii, precis face cum a promis, ca nu era doar gura de el, cum e la mine, el intai facea, studia, shi apoi vorbea, sau scria.... dar n-am citit de el decat mici fragmente, shi cu unele n-am fost deacord, in schimb viatza monahala pe care a slujit-o a fost adanca shi adevarata, deci n-am nici un reprosh ci numai bucurie shi o tzara de invidie ca a biruit shi am intzeles ca a murit shi martir..... deci vezi... din cer ne priveshte shi ne mai zambeshte daca n-ar plange continuu pentru noi shi vremurile noastre cum a facut-o mereu....???:(

Totusi sa nu uitam vorbele parintelui Teofil Paraian:"Sunt multi "improvizati" in calugarie si in viata manastireasca in general, mai ales in ultimii ani, cand s-au infiintat foarte multe manastiri si schituri numai ca sa fie; si au fost primiti oameni fara uce*nicie, fara verificare, ce au fost promovati uneori chiar in functii de conducere inainte de a fi fost ei insisi condusi; oameni care au ajuns mari fara sa fie mici. Acestia sunt oamenii care vor reprezenta monahismul in continuare si bineinteles ca nu o vor face cum trebuie, precum se cuvine unui lucru de felul acesta.
Multi dintre cei care intra in viata calugareasca sunt influentati de cunostinte, de rude; si, in gene*ral, acestia nu depasesc viata comuna, iar in viata monahala sunt niste nechemati, adica traiesc o viata negativa intr-o infatisare pozitiva, fapt care nu promite nici pentru viitor si nu serveste nici in prezent."

ce trista realitate exprima parintele Teofil Paraian

Da, Mirela, e trist, in primul rand, pentru ca societatea nu se ocupa de cei slabi, care, vazandu-se singuri si parasiti, iau calea manastirii, fara o adevarata chemare, dar cu speranta ca acolo vor gasi un camin, unde sa-si duca zilele, bolile si batranetile.
Dar inca nu au sosit vremurile, in care lumescul sa-si fi facut cuib in manastiri, desi incercari sunt, din partea diavolului. Am intalnit preoti imbunatatiti, manastiri care functionau asa cum trebuie, cu rugaciune continua in biserica 24 din 24. Un exemplu este Manastirea Bistrita din Oltenia. O asezare cu 90 maici si un Sfant: Sf. Grigorie Decapolitul.
Langa manastire este si un camin de orfani, copii pe care i-am auzit spunandu-le "mama" celor, care le dadeau cate ceva. Cand nu stiti cui sa faceti un bine, ganditi-va la acesti copii fara parinti, care isi cauta in lume o mama, chiar si pentru 5 minute. Asta da tristete!

Da, Mirela, iar daca societatea se ocupa putin de acei "improvizati" nu ajungeau nici in manastiri, unde poate ca nici nu le este locul, si cu atat mai putin in posturi de conducere. Dar sa avem incredere in mila lui Dumnezeu, care ii va ajuta sa invete "din mers". Ma gandesc insa ca devreme ce nimic nu e intamplator, nici manastirile rasarite ca ciupercile nu sunt. In vreme ce in alte parti sute de biserici se inchid si isi schimba destinatia din lipsa de credinciosi, la noi se construiesc manastiri. Asta spune ceva despre romani.
Am auzit de astfel de manastiri sarace, de nu au dupa ce bea apa si care pentru 20 lei se roaga un an intreg pentru cei care vor sa fie pomeniti. Saracia e o scoala grea, dar buna pentru calugarie, si acesti calugari se roaga pentru noi.
Fumoasa, pilda amintita de tine.