De ce se aprind lumanari pentru vii si morti? Ce inseamna asta? In timp ce aprindem lumanarea trebuie sa rostim o rugaciune pentru persoana pentru care o aprindem? Exista o regula in privinta momentului in care acestea trebuie aprinse? De exemplu in timpul Liturghiei?

" Ca si semnul Sfintei Cruci, lumanarea este un semn distinct al crestinului, reprezinta calea implinirii noastre si a desavarsirii. Aprinzand o lumanare, credinciosul se roaga lui Dumnezeu, ii multumeste pentru marea Lui bunatate si ocrotire si da expresie credintei lui în Dumnezeu. De fiecare data, cand credinciosul se întalneste cu Dumnezeu, fie la rugăciune, fie la diferite ocazii: botez, cununie, înmormantare,el aprinde lumanari.
De aceea, însotim rugăciunile noastre pentru cei vii ca si pentru cei morti, de aprinderea lumanarilor în biserica, în casele noastre sau la mormintele celor dragi.
Pentru cei care sunt în viata, lumanarea este o marturisire a faptului ca omul, a ales calea luminii, nu pe cea întunericului, a ales faptele care se savarsesc la lumina nu la întuneric. Pentru ca Dumnezeu este Lumina, mergem la Dumnezeu cu lumina si El ne va rasplati noua.
Iar pentru cei care sunt decedati, lumanarea este calauza sufletului pe calea vesniciei, risipind întunericul mortii si apropiindu-se de Hristos, Care a spus: "Eu sunt Lumina lumii: cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii" ( Ioan 8, 12).
Fiecare biserica ortodoxă are un loc special amenajat pentru aprinderea lumanarilor, tocmai pentru a ne ajuta în satisfacerea nevoilor noastre spirituale si buna desfasurare a cultului nostru ortodox."
un sfat de pe un site crestin..mai multe nu pot sa-ti spun, sper ca cei care cunosc mai multe amanunte, sa nu ezite sa ti le spuna, Doamne ajuta!

Danyel, iti multumesc pentru raspuns.

Adaug si eu ca lumanarea mai are semnificatia de jertfa, holocaust, ardere de tot, adica o jerfa a noastra inchipuind fiinta care "arde" pentru Hristos in totalitate, "de tot", nelasind in urma cenusa ci numai caldura si lumina.

Lumanarea nu poate lipsi de la nici o slujba sau rugaciune, ea ne insoteste totdeauna cand ne intalnim in vreun fel anume cu Dumnezeu. Cand cineva se boteaza, cand se cununa, cand se impartaseste, cand moare, cand se roaga acasa la el sau in biserica, cand merge la Sfantul Altar cu prescura si cu pomelnicul, la mormant si in oricare alt moment se adreseaza lui Dumnezeu sau este in fata Lui, omul credincios aprinde lumanari.
Lumanarea simbolizeaza jertfa de sine, transfigurarea, transformarea in lumina prin ardere de sine, ceea ce reprezinta calea implinirii noastre si a desavarsirii. Ca si semnul Sfintei Cruci, lumanarea este un semn distinct al crestinului, ea sintetizand esenta credintei noastre, aceea ca nu exista alta cale de implinire, de mantuire, decat cea a jertfei. Jertfa se afla la temelia vietii, nimic nu se poate realiza decat prin jertfa de sine. Ca si lumanarea, omul se poate si el transforma in lumina, se poate indumnezei prin ardere de sine. Apoi, lumanarea este jertfa curata pe care o aducem noi lui Dumnezeu. De aceea insotim rugaciunile noastre pentru cei vii ca si pentru cei morti de aprinderea lumanarilor in biserica, la mormintele celor dragi sau in casele noastre.
Lumina este semn al prezentei lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu este lumina, mergem la Dumnezeu cu lumina. Lumanarea este, in acelasi timp si o marturisire a faptului ca cel care aprinde lumanarea este iubitor de lumina, a ales calea luminii nu pe cea intunericului, a ales si iubeste faptele ce se savarsesc la lumina nu pe cele care se fac pe ascuns, in intuneric, se inchina lui Dumnezeu care este lumina si se leapada de stapanitorul intunericului si de lucrurile ce se fac la intuneric. Este foarte important de semnalat ca omul aprinde lumanarea cand se indreapta spre Dumnezeu sau cand face lucruri legate de Dumnezeu, cand face lucruri bune. El nu aprinde lumanarea atunci cand savarseste lucruri de care se rusineaza, lucruri indoielnice, lucruri lumesti.

Sper sa nu se ajunga si la noi ca la catolici(in straninatate). In unele biserici, in loc de lumanari au pus lumanari electrice: apesi pe buton si se aprinde lumanarea.Practic, lumanari din plastic cu beculete mici. Unde s-a mai pomenit asa ceva?! Sa ma ierte Dumnezeu dar ne-am prostit cu totul...cu asemenea idei.:rolleyes:

??? :D :thumbsup:

Dar si la noi mai sunt cazuri... :hmmm: Dar poate nu ajungem prea de tot. :satisfied:

Sfintii Parinti ne spun ca omul are de invatat chiar si de la o simpla lumanare daca o contempla cum se cuvine. De aceea, e nevoie sa fim cu luare aminte la rostul si sensul folosirii ei in cultul public si particular.

Sfantul Simeon al Tesalonicului ne spune ca dupa cum lumanarea este curata (cea din ceara de albine), tot asa de curate trebuie sa avem inimile.

Dupa cum lumanarea curata are la baza polenul unei flori si are o aroma placuta, tot asa, sufletele noastre, trebuie sa aiba aroma placuta a harului dumnezeiesc.

Dupa cum lumanarea, se mistuie pe sine pentru a incalzi si a lumina, tot asa noi, trebuie sa ne jertfim pentru ceilalti, pentru a dobandi mantuirea.

Dupa cum lumanarea aprinsa lumineaza intunericul, tot asa lumina lui Hristos din noi trebuie sa straluceasca inaintea oamenilor pentru ca numele lui Dumnezeu sa fie slavit.

Dupa cum o lumanare il lumineza pe omul aflat in intuneric, tot asa lumina virtutilor, lumina iubirii si pacii, il fereste pe crestin de intunericul necunostintei.

In afara bisericii sunt locuri special amenajate pentru aprinderea lumanarilor si e bine. In interiorul bisericii n-as vedea cu ochii buni daca fiecare ar aprinde dupa capul lui lumanari.

"Fericit e acela care a pastrat inca intelesul
datinilor Parintilor, al Traditiei lor simple,
care a raspuns cu o lacrima la cantarea unui psalm;
cel care, prin vointa rupand indoielile sufletului,
citeste cu induiosare Sfanta Biblie
si, ascultand clopotelele Bisericii, noaptea, cu evlavie,
rugandu-se, a aprins in fata sfintei icoane
o lumanare sacra si a plans dinaintea ei."

Va multumesc tare mult ca ati redeschis acest topic si ca l-am vazut si eu astfel. Si bunicuta mea s-a stins ca o lumanare, ardere de tot, care se mistuie pana la sfarsit ca sa ii lumineze pe altii. Problema e ca s-a stins fara lumanare la capatai. Candela era aprinsa in alta camera, de catre tatal meu. Ea m-a invatat ca de fiecare data cand se face pomana pentru morti, se da totul cu lumanare aprinsa si in momentul in care dai pomana cu lumanare spui (tare sau in gand): "pentru sufletul robului X". Tot bunicuta mea ma invata de mica sa aprind lumanari la vii si la morti si sa spun asa, cand aprind lumanarea: pentru vii: "Primeste, Doamne Iisuse Hristoase, Maica Domnului lumina aceasta de la mine, X, si imi iarta mie pacatele si .... "(in continuare se spune pentru ce se mai roaga omul). Apoi ea mai aprindea inca o lumanare pentru toti sfintii (ii pomenea pe nume pe toti la care se ruga ea): "Primiti aceasta lumina, Sfanta Parascheva, Sfanta Varvara, Sfantul Nicolae... de la mine, X si ma ajutati...". La morti aprindea lumanarea si zicea asa (in gand, fireste - eu va scriu acum cum imi zicea ea sa ma rog cand aprind lumanari - si zicea toate acestea, pentru ca zabovea destul cand aprindea lumanari, in timp ce altii faceau o cruce si aprindeau imediat lumanarea si ieseau): "Primeste, Doamne, lumina aceasta pentru sufletele robilor tai - si ii insira pe toti - si le iarta lor pacatele".

Ea cand se ruga acasa, se ruga cu mai multe lumanari aprinse si cand le aprindea, spunea la fel: "Primeste lumina, Sfinte Nicolae, Sfinte Haralambie, etc... " - ii pomenea pe toti pe care ii stia. In ultimii ani nu se mai ruga, nu mai avea putere sa stea la rugaciune...

La Sfanta Liturghie eu vad ca se aprind lumanarile de pe coliva / pomana cu putin timp inainte sa vina preotul sa dea binecuvantarea la masa. Bine, eu mai pun si o candeluta din aia alba, ca sa arda tot timpul slujbei. Nu imi plac deloc babutele care se inghesuie ele sa aprinda lumanarile toate. Fiecare sa stea langa pomana lui si sa isi aprinda el singur, cu mana lui, lumanarea, ca doar e jertfa lui. Acuma, bunica imi zicea ca, pe vremea ei, se aprinde lumanare si cand citeste preotul Evanghelia si la iesirea cu Sfintele Daruri... Probabil ca se mai practica pe la tara, la oras nu e permis - in anumite biserici chiar sunt afise ca e interzisa aprinderea lumanarilor in biserica. Eu ma bucur cand reusesc sa aprind o candeluta alba la cate o icoana. Bunica era foarte suparata cand locurile amenajate pentru aprinderea lumanarilor s-au mutat afara din biserica, chiar si eu imi aduc aminte cand eram micuta ca se aprindeau lumanarile in biserica, undeva in dos. Probabil ca la multe biserici de la tara inca se mai aprind in biserica.

Fireste, atunci cand aduci pomelnicul la altar, il duci cu lumanare aprinsa - e si asta o jertfa. Citeam undeva ca aprinderea lumanarii e echivalentul arderii de tot de la evrei. Si la impartasanie.

Sper sa ii foloseasca cuiva ce am scris aici, pentru ca bunicuta mea era foarte comunicativa, ii placea foarte tare sa invete lumea - nu era ca babele astea, sa traga de maneca omul, ca de ce nu te inchini, de ce nu faci metanie, de ce stai colo si nu colo... dar cand vedea ca omul nu stie ceva, intra in vorba cu el si il facea sa priceapa. In biserica, se lua numai si numai de cele care nu purtau batic, mai ales daca le vedea in varsta. Spunea ca si ea era tanara si nu stia ca trebuie batic, dar a visat o femeie cu un teanc mare de baticuri in brate, in biserica, si a rugat-o sa isi aleaga unul pe care il voia, si sa il puna pe cap. Era suparata ca preotii nu mai invata oamenii, ca nu mai fac cateheza si se bucura foarte tare cand putea sa ajute cu cineva cu o vorba sau cu un sfat. De multe ori, mergea cu mine sau cu tata si se oprea chiar si o ora sa aline suferinta sau sa invete pe cineva ceva. Eu eram micuta, ma plictiseam, nu mai puteam, auzeam de atatea ori acelasi lucruri - folositoare, de altfel si duhovnicesti - ca de aia am si retinut multe - pentru ca ii invata pe oameni. Si apoi ne zicea sa nu ne suparam, ca pe omul ala poate nu o sa il mai vada niciodata si ca trebuia sa il invete, in timp ce noi ii suntem tot timpul alaturi...