Efectele televiziunii asupra mintii umane...

Efectele tv. Merge pana intra-acolo incat remodeleaza omul in intregime! Vazand copii ca nu mai sunt capabili sa se concentreze sau isi schimba comportamnetul, parintii nu isi dau seama ca, capacitatile lor neuronale nu se mai dezvolta normal. S-au facut statstici si s-a ajuns la concluzia ca: doar44% din absolventii de liceu nu sunt in stare sa calculeze din „minte” fara calculator! Pentru a avea o viata normala copii trebuie sa traissca intr-un mediu NORMAL familial ( ceea ce presupune o mama casnica pana ce copii ajung la o anumita varsta) , dialogul, calm, cald, cuvintele rostite cald, rar sa fie intelese au o fff mare importanta in dezvoltarea micutilor. Prin tv. Copii sunt lipsiti de linistea si ragazul necesar dezvoltarii normale. In fata televizorului micutii se obisnuiesc sa NU mai doreasca ci SA PRIMEASCA!!! In tarile occidentale, copii sunt lasati la tv, de mici ptr a „auzi o voce” nestiind ca de fapt aceea „voce” ii va forma copilul pe viata!!! 80% dintre copii care sufera de sindroame majore. Cum ar fi LD, ADHD sunt copii ce au cresut cu televizorul! In occident ( si nu numai) tinerii intampina greutati in intelegerea unui text, in urmarirea ideii si redearea ei...Televizorul creeaza o stare mentala pasiva!! Telespectatorul NU PRIVESTE CI PRIMESTE!!! Televiziunea propaga ateismul, violenta, erotismul! In urma unui studiu s-a constatat ca, in urma telenovelelor relatiile sexuale intre pers necasatorite sunt de 24 de ori mai frecvente. 94% din intamoplarile erotice se desfasoara intre pers necasatorite. 75% din videoclipurile de pe MTV au tenta etorica sau nimfomana. De aici, nemultumire fata de sot, sotie, reducrea dorintei de a vea copii, divorturi pentru a canuta sot/sotii cu bani si viata usoara! Dezvoltarea si imbogatirea mintii se face PRIN LECTURA , prin cuvant NU prin imagini!
Articol preluat din revista „Gand si Slova ortodoxe”

Puteti urmari cateva filme pe acesta tema pe site-ul crestinortodox. Ele se afla la sectiunea video, categoria prezentari, pag a II a.
[link=http://www.crestinortodox.ro/Conferinte__video-7_p2.html]

Virgiliu Gheorghe, cel care a analizat acest fenomen, spune :"in timpul vizionarii cortexul trece in stare alfa, iar partea stanga a creierului, "zona integrativa, intra intr-un fel de asteptare", sotii Emery afirma ca vizionarea TV este un fel de somnambulism constient. "Partea dreapta a creierului, care se ocupa de procesele cognitive - imagini din vise, fantezie, intuitie - continua sa primeasca imaginile de la televizor. Dar pentru ca puntea dintre partea dreapta si partea stanga a creierului a fost efectiv intrerupta, toate procesele comune, a constientiza informatia si a o pune in valoare, sunt eliminate. Daca sotii Emery au dreptate, atunci descoperirile lor sprijina ideea ca informatia primita de la televizor, nefiind disponibila pentru analiza constienta, pentru intelegere sau pentru invatare, intra nefiltrata, intreaga, direct in memorie. Este invatare in somn."

Dr. Erik Peper, cercetator in domeniul testarii electroencefalografice, profesor la Universitatea de Stat din San Francisco, subliniaza si el acest fapt: "Pentru a invata cu adevarat ceva, trebuie sa interactionezi cu sursa datelor. In cazul televiziunii, nu gandesti cu adevarat. Stiu ca, in cazul meu, pot sa invat ceva doar daca sunt angajat, ca in metoda socratica de predare. Cea mai buna metoda de predare este cea interactiva. De exemplu, unii invata cel mai bine atunci cand iau notite, fiindca notitele reprezinta un sistem cu feedback. Vizionarea TV presupune numai sa primesti - continua el - fara sa reactionezi. Nu face decat sa iti capteze atentia, iar tu primesti, nu privesti. Cititul produce o cantitate mult mai mare de unde beta. Este ceva anormal ca un om sa produca unde alfa in timp ce citeste. Partea ingrozitoare in cazul televiziunii este ca informatia ajunge la noi, dar noi nu interactionam. Intra direct in memorie si probabil ca reactionam la ea mai tarziu, dar fara sa stim la ce reactionam de fapt. Cand ne uitam la televizor, ne antrenam sa nu reactionam, si asa, mai tarziu, facem lucruri fara sa stim de ce le facem si de unde ne-au venit in minte".

???si totusi ce este de facut?sunt in continuare parinti..90%din parintii elevilor mei ii lasa si cate 8 ore pe zi la televizor fara intrerupere.,desi multi sunt prezenti fizic(sunt prin casa).rezultatul..copii agitati(ADHD multi)obezi,lenesi,cu deficit de atentie,violenti..probleme mari.Si asta am constatat eu,nu citez pe nimeni.Parintii se intreaba in continuare de ce sunt agitati copiii lor,de ce nu se pot concentra asupra unei sarcini usoare de invatare,de ce nu au rabdare sa-si asculte interlocutorul,de ce au limbaj violent,de ce comit acte antisociale(vandalisme,sunt implicati in crime vedeti recentul caz cu cei trei adolescenti)..desi le repet de zeci de mii de ori ..ori de cate ori am ocazia care este cauza esecului lor scolar(ceea ce a reamintit Jenica mai sus)ei NU VOR sa inteleaga ca sunt pricipalii vinovati...se intreaba retoric de ce sunt copiii lor asa..deja eu am obosit sa le tot explic si e vb.aici despre elevi mici..se stie ca pana la 7 ani se foemeaza circa 7o%din personalitatea viitorului adult,de fapt cred ca ar vrea sa paseze nereusita lor in carca scolii,a educatorului de pun incontinuu aceasta intrebare fara sa se oboseasca sa ia masuri in ceea ce priveste educatia copilului.AM 6 elevi care sunt supravegheati de parinti,care respecta un program (masa,odihna,teme,joaca)care sunt constiinciosi,harnici,atenti si de ce nu inteligenti.Restul...trag de ei ca de niste caini morti(scuzati exprimarea)..adorm la 12 noaptea,vizioneaza telenovele cu mama,stau la desene si jocuri pe calculator toata ziua,chiar in fata blocului cu baieti mari(derbedei)de la care invata tot felul de lucruri(in timp ce mama sta la telenovela)..sunt cuvintele lor nu presupunerile mele.Si nu am loc aici sa va spun cate si mai cate aud din gura lor.Asa ca trebuie sa ne asumam ESECUL,lipsa lor de educatie.Da Jenica ar fi nevoie mamele sa stea acasa mai mult timp si sa lucreze,(supravegheze real)efectiv cot la cot cu copiii lor,toti suntem obositi dar sa ne mobilizam mai mult,macar o ora-doua pe zi sa facem temele impreunA CU COPIII iar seara sa verificam iar cunostintele lor(jocuri did.)sa verificam ghiozdanul,sa-i invatam despre igiena personala(ca pe vremea lui ceasca:batista,unghii,dinti curati)
Intrebandu-i adesea pe parinti de ce isi lasa copiii laq televizor cei mai multi mint(nu au curajul repet sa recunoasca ca gresesc)se scuza ca au treaba multa prin casa,ca nu vizioneaza copilul decat un desen-doua..etc.Televizorul chiar indobitoceste si este un instrument de prostire in masa..ce mi-e hipnoza ce mi-e televizorul!

Gandindu-ma la cum o sa imi cresc eu copiii ....as vrea sa fac cumva sa renunt la calculatorul din casa macar.dar cum sa fac asta ma gandesc eu,ca o sa vada si ai mei copii pe la altii calculator ...de fapt ma gandesc eu cum o sa ii fac sa inteleaga..

MA BUCUR CA CINEVA A DESCHIS SUBIECTUL DESPRE TELEVIZOR, ESTE F. PERICULOS ATAT PT. ADULTI CAT SI PT. COPII, UN PROFESOR LA SCOALA NE-A SPUS CA SUNT HIPNOZE IN TELEVIZOR, NU A VRUT SA NE DEA ALTE DETALI DAR SE STIE SI AM OBSERVAT CE HIPNOZA ESTE PT. COPIII PANA IN 3 ANI , CARE SUNT CEI MAI VULNERABILI, UN PARINTE PARCA PAISIE AGHIORITUL , CAND A STAT DE VORBA CU UN COPIL A SPUS CA A VAZUT CUM "DUHUL " TELEVIZORULUI VORBEA PRIN EL.
O PRIETENA MI-A ARATAT ACUM MAI MULTI ANI O POZA IN CARE ERA UN DOMN CARE ERA LINGA TELEVIZOR ( care era stins) IN ACEA POZA SE VEDEA F. CLAR IN DREPTUL TELEVIZORULUI UN CAP DE ... DRAC, ESTE ADEVARAT , M-AM INGROZIT CAND AM VAZUT-O. ACUM SUT BUCUROASA CA MI-AM SCOS CABLU, DAR AVEAM ISPITE LA INCEPUT CA CUM O SA STIU EU STIRILE , ACUM PRIMESC TOATE STIRILE PE ADRESA DE E-MAIL SI NU ACCESEZ DE CAT CE MA INTERESEAZA.
UN PARINTE DE LA MAN. SIHASTRIA ( PR. ANTIM) A ZIS O DATA LA PREDICA DUPA SF. MASLU CA ACELA CARE SE UITA LA TV NU E CRESTIN CU ADEVARAT.

eu am doua calculatoare si televizor dar nu misca nici unul dintre copii daca nu le dau voie.La televizor in weekend 2-3 desene(ATAT)si la calc.nici macar nu-si manifesta interesul sa se uite(eu fac acest lucru:cool:)Important e ca parintele sa fie ferm,sa fie seful ,iar copilul subalternul(fiindca vad ca tendintele in educatie sunt copilul sef si parintele marioneta),copiii sa aiba alternative placute(ai mei sunt obisnuiti de la 2 ani cu plastilina,cerate,creta,tempera,ceara,lana,hartie, foarfeca,lipici,rumegus.materiale reciclabile..si toATA ziua ei cer sa faca colaje,si-au dezvoltat f.tare imaginatia,perspicacitatea.stiu.sa faca,desene,sa picteze,sa modeleze cu lut..eu nu fac altceva decat sa stau pe langa ei si sa intervin doqar atunci cand cer ajutor sau gresesc Trebuie obisnuiti cu lectii de mici( 2-3 ani) sa coloreze,sa lipeasca,dactilopictura etc,4 ani exista caiete speciale 15 minute sa stea pe scaunel sa lucreze 6 ani caiete speciale semne grafice,litere,sa citeasca..cate 20-35 min.activitatea.Daca primesc si recompense adica vizionarea unui spectacol de teatru (tot ceva educativ )nici nu vor "visa" la televizor,vor uita de spiderman(care e un surogat).Eu de pilda ii tin afara 2-3 ore,mergem la Muzeul satului,la Antipa,la muzeul Militar acolo unde le place cel mai tare ,in toate parcurile,se joaca prin iarba ,alearga.Nu e greu de loc,numai sa vrem sa luam haturile in mana sa nu ne lasam condusi de copii..sunt f.multi care cedeaza toanelor,plansului,trantitului cu fundul de pamant..sa nu credeti ca nu mi s-a intamplat si mie ca nu au incercat..dar s-au dezvatat la fel de repede .. au incercat sa ma domine,santajeze etc.Parinti autoritari(pozitiv)asta lipseste copiilor!!!!Parintii sunt principalii vinovati de lipsa educatiei!Si aici as putea continua pentru ca sunt direct implicata intr-o problema pe care o cunosc(ca educator si ca parinte).Va rog atat:aveti grija,vegheati!

a venit cineva la sotul meu la Bis.cu un copil de 6 ani care visa pe satan,il descria exact cum arata.De ce?Mama nu-si dadea seama ca de la desene i se trage!Tot sustinea vrajile blestemele sunt cauza de multe ori nu vedem greseala pe care o facem cautam tapi ispasitori!..cand a fost descusut copilul acesta ,cu inocenta a inceput sa povesteasca ce desene vizioneaza el cu roboti si alte creaturi periculoase.Atentie!

SI LA MINE IN PAROHIE SE INTAMPLA TOT ASA VIN PARINTII CU COPII, SI SPUN CA SE SPERIE, NU POT SA DOARMA NOAPTEA PT. CA AU COSMARURI, ETC IAR PARINTELE INTREABA IA SPUNE MAMA CAT II LASI LA TV, IAR ELE SPUN CA TOATA ZIUA CA SA POATA SA-SI FACA TREABA, MAI NOU AM AFLAT CA COPII SE UITA LA MANELE TOATA ZIUA IAR EI SUNT CUMINTI- DEOCAMDATA
EU BAIETELULUI MEU I-AM LUAT DESENE ANIMATE PE CD CU DEGETICA, CEI 3 MUSCHETARI, DAR NU A FOST INTERESAT DE ASTA.

Sa va dea Dumnezeu in continuare putere de munca si de convingere...ca vin anii grei ai adolescentei...de acolo incepe de fapt bataia pestelui:D. Cit sunt mici si dragalasi,este o placere sa-i ghidezi, si cu bunatate si blindete FERMA le mai scoti prostiile din cap dar sa vedeti ce urmeaza...pregatiti-va frati si surori cu copii inca mici, bucurati-va de acesti ani dulci:D!
...si ce am mai observat urrzicuto este ca trebuie sa fie intelegere deplina intre soti, nu sa alerge copilul de la unul la altul ca sa i se faca pe plac, ca atunci s-a terminat. Aici de fapt este greul cel mai mare...sa reusesti sa-ti strunesti sotia sau sotul cind vezi ca gresesc si copiii profita....

:)Eu nu stiu daca as interzice pur si simplu sau as scoate tv sau calculatorul din casa. Daca as fi mama sfantului Iacov as merge cu copii in padure dar...nu sunt! Ce ma fac ca si eu folosesc si calculatorul si televizorul? Daca ar fi sa vorbesc din inima mea probabil as face ca Iov (probabil..nu ma judecati) si as plange, as da jertfe ptr copii mei.. dar nici asta nu sunt.. Atunci, cum spunea Daniela, ce e de facut concret? Sincer? Nu stiu.. stiu doar ac motivul pentru care am pus aceasta problema e simplu! Aseara fetita mea (de 11 ani) privea la televizor "savurand" o bataie intr doua fete intr-un film. Era atat de "prinsa" de acest scandal ca zambea... privind-o am inceput sa plang. Speriata m-a intrebat, de ce plangi mama???? I-am raspuns, of, of fata mea draga. cat de departe suntem de iubirea adevarata. De iubirea pe care o gasim amandoua in viata Maicii Domnului ( din care mai citim uenori seara). Ea, nu putea macar sa zambeasca cand un om suferea chiar de era dusman..dar tu o faci..desi e doar o poveste la televizor.. M-am ascuns in camerea mea si am ince[ut mai mult sa pleng gandindu-ma cat de viclean este diavolul..cum printr-o intamplare "nevinovata" petrecuta intr-un film, ne dezvolta rautatea..si ne slabeste iubirea fata de aproapele.. E atat de viclean...atat de viclean..
Nu stiu daca trebuie sa aruncam televizorele, nu stiu daca trebuie sa intrerupem netul, nu stiu nimic din toate astea dar stiu ca ar trebui sa imi petrec mai mult timp cu copii mei explicandu-le ce inseamna iubirea. Ce inseamna jertfa si a iti pune viata pentru aporpele..poate ca intelegan acestea SINGURI vor intoarce fata cand vor vedea o scena de bataie..sau poatechiar vor stinge televizorul.. Nu putem sa ii ferim la nesfarsit, ma uit la mine , azi sunt maine..poate voi fi din nou prin spitale..ce vor face din urma?? Cred ca asta e intrebarea pe care trebuie sa ne o punem..

si mie mi-e teama pentru ce va urma ,in sfarsit e greu sa fii un parinte bun,de fapt bun e acela care stie sa-i faca pe copii sa-l iubeasca pr Dumnezeu..desi ii lauda atat de mult..ziua ii suprasolicit alerg pe afara incat seara sunt franti de oboseala si cand spunem impreuna o rugaciune ii vad cum incep sa se strambe plictisiti,obositi ..asa incat ma declar invinsa.Nu stiu cum sa-i fac sa-si doreasca sa-i vorbeasca lui Dumnezeu(asta pt.ca nu le explic prea multe..ma limitez in a le citi povesti..cand lor le trebuie altfel de povesti cu talc,poate Biblia pentru copii..)Oricum e greu sa fii parinte,sper ca nu ati inteles ca eu am descoperit secretul succesului!Cozia ai dreptate pe masura ce ei cresc cresc si grijile si problemele.Nu ma speriati nu am experienta cu adolescentii!doar am citit cate ceva referitor la acesta varsta ingrata...si ma trec toate spaimele.As arunca si eu televizorul dar nu ma lasa sotul ca el se mai uita la stiri.El mi-ar arunca mie calculatorul,desi mai arunca si el cate un ochi critic pe forum sau scrie pe mess.Oricum nu suntem hotarati..e doar un gand..fireste un gand bun si ca orice gand bun sa nu staruie sa nu se transforme in fapta vine vicleanul si sopteste in ureche:da,dar aveti nevoie de ele,va foloseste ,printati materiale,corespondati cu prietenii....OFFFFF!off,maimai.

Da, este o mare problema a zilelor noastre. Ganditi-va ca multi din generatiile viitoare, sunt formati, crescuti ,nu de ai lor parinti ci de tembelizor si de calculator. Asistam azi la sinucideri in randul copiilor de pana in 12 ani. Groaznic ! ! ! Copiii parasiti , de parinti iresponsabili plecati in nu stiu ce tari pentru a castiga in moneda vrajmasului , euro. Acesti copiii nu alt "prieten"decat televizorul si netul. Vrajmasul s-a adaptat, vremurilor, lucrand perfid in stilul specific. Ce satisfactie mai mare pentru el, sa lucreze pe cei din pruncie, crescuti si in lipsa de credinta . Pana la urma urmei, suntem cu totii vinovati, partasi mai mult sau mai putin neputinciosi. Viitorul apropiat ne va rezerva mari si neplacute surprize.

Dupa multimea indurarilor si a suferintelor cauzate de pacatele mele, si cite or mai veni, Doamne, consider ca ce ai spus aici ramine BAZA cea mai importanta din cresterea copiilor. Deseori imi vin lacrimi in ochi cind vad la Liturghie copilasi cu chipuri luminoase care se impartasesc si care stau si asculta rugaciunile cum pot si ei, important fiind ca stau acolo cit de cit cuminti pe linga parinti si bunici, fiind ceva ce va ramine cu ei, in inima lor pe viata.
Televizorul sau computerul face parte dintr-un gigant mediatic in care se pompeaza miliarde de dolari si care nu se opreste daca aruncam aparatele. Este doar o chestiune de timp pina diavolul isi regrupeaza fortele si loveste din nou din alte surse, pe strada, la scoala, la prieteni, si cit crezi ca poti rezista insistentelor copilului sa mai vada si el ceva la TV, sa aibe MSN, Blackberry, mobil, etc.

Voiiam sa mai spun ca Televizorul sau computerul face parte dintr-un gigant mediatic in care se pompeaza miliarde de dolari cu un singur scop global acela de a ne indeparta de Dumnezeu prin orice mijloc posibil si deja aproape au reusit!

PROTOCOALELE DE LA TORONTO

Serge Monaste - ziarist la " Enquete " martie 1985
Iata un scurt fragment din cartea mai sus mentionata ce se refera la "Guvernul Mondial" ce va urma:
1}"Vom amplifica "Societatea Placerilor".Folosindu-ne de inventarea tehnicii "video" pe care am finantat-o si de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morala a tineretului. Ii vom oferi posibilitatea de a-si satisface, de acum incolo, toate instinctele.
2}"Vom incuraja "contestatiile studentesti: asociate cu toate cauzele privitoare la "ecologie". Protectia mediului ambiant va deveni un atu major, in ziua cand vom fi determinat natiunile-state sa-si schimbe datoria interna contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor ramase in stare de salbaticie.

3}"Vom umple vidul interior al acestui tineret, initiindu-l inca de la cele mai fragede varste, in universul computerelor. Vom folosi, in acest scop, sistemul de invatamant. Un sclav in slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.
În ultimul timp se remarcă o crescândă luare de poziţie a presei scrise prin articole critice la adresa televiziunii cu referire la efectele negative ale acesteia şi a culturii promovate de ea asupra copiilor, adolescenţilor şi vieţii de familie. La pagina de „Cultură - Mass-media” a „Jurnalului Naţional” găsim ştirea potrivit căreia în S.U.A. există printre numeroasele asociaţii şi un Consiliu de Televiziune al Părinţilor (PTC) care realizează topul „celor mai bune şi celor mai proaste emisiuni din prime-time”. Anul acesta, posturile tv vizate au fost: ABC, CBS, Fox, NBC, ITV, UPN şi WB, care difuzează programe de familie între orele 20:00 şi 23:00. Lista PTC vizează conţinutul acestor programe tv şi influenţa pe care o au asupra copiilor, iar criteriile pentru anii 2005-2006 au luat în considerare nu numai frecvenţa limbajului indecent, a conţinutului sexual sau a violenţei, ci şi spaţiul în programul TV, target-ul de audienţă şi subiectul emisiunii. Iată ce declară preşedintele PTC, Brent Bozell: „Suntem alarmaţi de faptul că aceste emisiuni sunt catalogate „prietenoase, de familie” când, de fapt, susţin contrariul. (…) Este evident că Hollywood-ul nu dă doi bani pe instituţia familială. Drept urmare, putem cita nouă programe tv din prime-time care sunt de-a dreptul imorale”.
La rubrica „Cel mai vizionat serial” găsim „The Family Guy” (Fox/21:00, duminica) cu următoarele referinţe: „Acest serial animat de joasă speţă a avut o revenire uimitoare după doi ani de difuzare, datorită succesului înregistrat de vânzările DVD-ului. Umorul merge mână-n mână cu referinţele sexuale(masturbare, incest, bestialitate, necrofilie), iar instituţii precum Biserica sunt ridiculizate. Şocant, dar adevărat! „The Family Guy” este cel mai urmărit serial de către adolescenţi (12-17 ani) şi se află pe locul cinci în preferinţele tv ale copiilor între 2 şi 11 ani. Faptul că o asociaţie de părinţi din America, constituită în mod expres pentru a analiza şi selecta emisiuni şi filme de televiziune, după mai bine de 50 de ani de la apariţia micului ecran a început să înţeleagă natura profund distructivă ce o au acestea asupra familiei, ne face să ne amintim cuvintele Părintelui Serafim Rose: „Televizorul trebuie să fie strict controlat şi verificat unde nu există destul unealta numărul unu de răspândire a atitudinilor curaj pentru a-l arunca pe fereastră, pentru a evita efectele nocive ale acestei maşinării care a adus şi ideile anti-creştine în sânul familiei, mai ales către tineri”.

Într-un mod sistematizat şi în acelaşi timp caustic, Virgiliu Gheorghe evidenţiază principalele probleme pe care televiziunea le creează familiei în zilele noastre:
„1. Timpul petrecut de membrii familiei în jurul televizorului este un timp mort pentru existenţa acestuia. În loc să se sprijine reciproc, să se completeze unul pe celălalt în treburile casei, membrii familiei se uită la televizor. Nu numai că activităţile casnice intră în criză - femeia nu pregăteşte la timp mâncarea, bărbatul nu repară ceva sau nu face cumpărăturile -, dar membrii familiei nu mai au nici răgazul de a comunica spre a-şi împărtăşi problemele, grijile sau împlinirile, de a se sfătui unul cu celălalt, de a găsi sprijin şi mângâiere.
Masa în familie, eveniment central în existenţa cotidiană a acesteia, un moment al împăcării, al comuniunii, al comunicării şi al mulţumirii, a fost înlocuită cu luatul mesei în faţa televizorului. Chiar şi atunci când întreaga familie este prezentă , uitându-se la aceeaşi emisiune, fiecare se află departe de celălalt, cu mintea plecată în lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplină nici bucuria femeii că mâncarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a plăcut soţului şi copiilor, nici a bărbatului că se află în mijlocul familiei sale, avându-i pe toţi împrejur, nici a copiilor că se află alături de părinţi. Masa în faţa televizorului este cel puţin un motiv de indiferenţă sau de lipsă de respect faţă de celălalt, dacă nu chiar o pricină de irascibilitate şi ceartă pe marginea emisiunilor urmărite.
2. Starea de fericire este o realitate subiectivă, spune Virgiliu Gherghe. Oamenii pot să aibă bani, bucurii, succes, să fie chiar iubiţi, şi totuşi să se considere nefericiţi. Totodată, există oameni săraci, cu probleme, cu griji şi chiar lipsiţi de o afecţiune deosebită care se consideră fericiţi sau, oricum, mai fericiţi decât primii.
Omului nu-i este de ajuns că trăieşte bine, că se simte mulţumit de situaţia în care se află sau de oamenii din jurul său pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea că într-adevăr situaţia pe care o trăieşte este una fericită, demnă de râvnit. De aceea el compară permanent ceea ce i se întâmplă cu modelul pe care-l are în minte sau cu ceea ce vede în jur. În acest context, televiziunea joacă un rol nefast în viaţa oamenilor. Ea devine termenul de comparaţie pentru cei mai mulţi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configurează modelul de om fericit. Aici începe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza în chip desăvârşit prototipul lumii TV. Şi, chiar dacă se presupune că reuşeşte acest lucru, constată cu amărăciune că încă nu a ajuns la fericire. Aceasta nu înseamnă însă că va conştientiza faptul că modelul prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportări a telespectatorului la modelul propus de televiziune, care sunt consecinţele acestui fapt pentru viaţa familiei contemporane?
3.Viaţa de familie apare arareori pe micul ecran , cu toate că, în realitate, în jurul acesteia se configurează în chip firesc existenţa majorităţii oamenilor. Prezenţa familiei devine sesizabilă, mai cu seamă, în filme, în special, în seriale sau telenovele în care oamenii au mai mult timp liber şi mai mulţi bani şi se distrează aproape tot timpul. Trăiesc întâmplări senzaţionale, fascinante poveşti de dragoste, emoţii puternice. Trăiesc mult mai intens, nu au timp să se plictisească şi să se uite la televizor, ci trebuie să acţioneze. Telespectatorii care au această lume drept model când revin la atmosfera propriei case vor constata izbitoarea diferenţă care există între cele două lumi. Propria viaţă de familie pare cenuşie, apăsătoare, plictisitoare, cu probleme, griji, lipsuri şi chiar cu neînţelegerile inerente unei vieţi normale, în comparaţie cu întâmplările extraordinare, cu viaţa deosebită pe care telespectatorii îşi închipuie, prin prisma televiziunii, că o duc alţii. Apare astfel un cerc vicios: problemele se acutizează tot mai mult, proporţional cu timpul dedicat vizionării căci viaţa de familie devine tot mai săracă, iar oamenii se vor simţi din ce în ce mai mult îndreptăţiţi să caute cu jind la ideala lume ficţională. Comparaţia vieţii personale de familie cu cea strălucitoare, trăită pe micul ecran, devine astfel o sursă permanentă de nemulţumire şi frustrare, cadru prielnic pentru apariţia tensiunii şi neînţelegerilor familiale.
4. Membrii familiilor de pe micul ecran sunt independenţi unul faţă de celălalt. Activitatea filmului este centrată aproape întotdeauna pe ceea ce îi individualizează pe aceştia - interesele, cariera, aventurile fiecăruia. De aici telespectatorul, femeie sau bărbat, învaţă sau îşi însuşeşte acea mentalitate în care obiectivele şi interesele individuale sunt separate de cele ale familiei. Această atitudine prin care telespectatorul începe să acorde mai multă importanţă nevoilor, intereselor şi satisfacţiilor individuale, decât celor comune, ale familiei, este una dintre principalele cauze ale divorţului în lumea modernă. Fiecare cu cariera lui, cu banii lui, cu preferinţele lui, cu programul, cu prietenii lui, cu propriul ego, încât până la urmă soţii se trezesc că au multe lucruri care îi separă decât îi apropie.
5. O altă frustrare pe care o naşte televiziunea este produsă de comparaţia, uneori chiar inconştientă, pe care telespectatorii o fac între propriii soţi şi eroii micului ecran. Bărbaţi sau femei, drăguţi, şarmanţi fermecători, aproape întotdeauna foarte sexi, bogaţi şi puternici, gata să satisfacă plăcerile partenerului, îi pun în stare de inferioritate pe bieţii soţi sau soţiile care, în chip firesc, nu pot concura cu un personaj ficţional, interpretat de un actor tânăr, bine machiat şi retuşat cu ajutorul tehnologiei video, care trăieşte şi se pregăteşte numai pentru a întruchipa idealul, a forma o imagine cât mai perfectă. Acest erou ficţional care pătrunde şi ia proporţii în imaginaţia telespectatorilor este cel mai mare duşman al vieţii de familie.Cu el se săvârşeşte prima oară adulterul şi adesea, tot el este cel care împinge în viaţa cotidiană persoana respectivă către adulter.
6. Dorinţele inoculate de televiziune, în special prin publicitate, se transformă în mintea telespectatorilor în zid despărţitor între bărbat şi femeie sau în pricină de tensiune şi scandal. Dorinţa de lucruri, bani şi plăceri cultivă în special instinctul posesiunii, egoismul şi individualismul, şi prin aceasta slăbesc relaţia cu celălalt. Omul îşi transferă treptat orizontul de împlinire de la comuniune, iubire faţă de cel de lângă el, de la bucuria de a fi împreună cu suţul sau cu copilul, la universul obiectelor şi al plăcerilor egoiste, o realitate care - în versiunea TV - este vrednică de dorit. Maşinile, hainele scumpe, distracţia, confortul, luxul de la televizor nu sunt la îndemâna oricui. De aici încep să apară nemulţumirile şi reproşurile.
7. Televiziunea joacă un rol principal în normalizarea relaţiilor sexuale în afara căsătoriei, a adulterului, a perversiunilor sexuale şi a divorţului. În telenovele, spre exemplu, relaţiile sexuale sunt de 24 de ori mai frecvente în afara căsătoriei decât cele între soţi sau 94% dintre întâmplările erotice se desfăşoară între persoanele necăsătorite. De asemenea, adulterul şi divorţurile abundă, depăşind cu mult rata celor din realitate. „De ce să te mai străduieşti să-ţi păstrezi fidelitatea faţă de soţ sau soţie când plăcerea o poţi obţine şi în altă parte sau când toată lumea procedează la fel?” sugerează televiziunea prin falsa realitate pe care o promovează.
8. În condiţiile în care soţul sau soţia îşi vor hrăni simţurile şi imaginaţia prin vizionarea materialelor erotice sau pornografice, criza familială se va acutiza extrem de rapid. S-a putut constata anterior că vizionarea acestora generează, după numai câteva săptămâni, mutaţii vizibile în mentalitatea indivizilor. Nemulţumirile sau frustrările privind persoana celuilalt şi chiar propria persoană, slăbirea fidelităţii, a dorinţei de a avea copii sau de a întemeia şi a susţine o familie sunt consecinţele directe ale vizionării materialelor erotice şi pornografice. Plăcerea devine personajul principal în viaţa oamenilor dependenţi de astfel de mesaje. Dacă pentru o asemenea persoană plăcerea va putea fi găsită şi în afara căsniciei, o plăcere lipsită de responsabilităţi, facilă şi seducătoare, atunci această alegere devine foarte probabilă.
Televizorul, după cum demonstrează Maria Winn, este un străin care pătrunde în casele noastre şi care, insinuându-se în viaţa fiecărui membru al familiei, reuşeşte să-i îndepărteze pe unul de celălalt. Televiziunea este mai mult decât o persoană: este o lume cu care ne împrietenim, împreună cu care petrecem adesea mai mult timp, în care investim mai multă afectivitate decât în cei apropiaţi. Lumea TV ne revendică numai pentru ea şi permanent ne şopteşte, ne sugerează cu subînţeles că există o altă viaţă care merită să fie trăită decât cea a monotoniei familiale, iar noi merităm această fericire.
Procesul de transformare a omului aşezat zilnic câteva ceasuri în faţa televizorului este unul de natură cvasistatică. Adică suficient de încet pentru ca în fiecare zi oamenii să apară ca şi neschimbaţi, identici cu ei înşişi. Efectele mici, cumulate pe parcursul timpului, fac ca după câţiva ani să se ajungă ca oamenii să nu se mai poată înţelege, să nu se mai recunoască unul pe celălalt. Ei nu mai sunt ei înşişi cei din trecut, ci un produs al formării sau al alienării mediatice. Astfel, încet-încet, această voce, care prin toate imaginile ce ne pătrund în minte devine din ce în ce mai convingătoare, ne va face să ne simţim tot mai îndreptăţiţi să ne revendicăm o viaţă tot mai comodă, cu mai multe plăceri şi mai puţin efort. Celălalt, soţul sau soţia, în măsura în care nu ne poate oferi această viaţă sau care constituie o piedică în dobândirea „libertăţii” sau a plăcerilor va fi receptat, chiar dacă numai la nivelul inconştientului, ca un potenţial duşman. Dacă despărţirea nu este posibilă din cauza copiilor, a mediului social sau din alte cauze, atunci individul se va simţi îndreptăţit în sufletul său să se poarte urât şi violent cu cel de lângă el (soţul sau soţia), să se răzbune pe el pentru eşecul, starea de nefericire indusă, de altfel prin mass-media. Chiar dacă nu vor divorţa, viaţa familiei ajunge adesea să fie un adevărat coşmar. Fantasmele plăcerilor neîmplinite sădite de televiziune în minţile telespectatorilor fideli devin astfel cei mai mari duşmani ai vieţii de familie şi, în ultimă instanţă, ai oamenilor pe care îi stăpânesc şi îi neliniştesc permanent.
Având în vedere toate acestea, reproşurile, cearta, violenţele verbale şi fizice vor deveni tot mai frecvente şi mai grave în viaţa familiei configurate în jurul televizorului şi a valorilor acestuia, mai cu seamă, pe fondul irascibilităţii şi nervozităţii generate de viaţa stresantă a omului contemporan. Acest comportament se încadrează, de altfel, în atmosfera generală a dramei TV. Prin acest comportament, telespectatorii au şansa să-şi transforme propria viaţă într-o scenă, să se simtă pentru câteva clipe eroii propriei telenovele. În astfel de condiţii, despărţirea poate deveni iminentă, în special în contextul unei mentalităţi induse tot de televizor, al unor stereotipii de genul: „Dacă relaţia nu merge, ne despărţim civilizat şi ne refacem fiecare viaţa”.
Virgiliu Gheorghe încheie capitolul privind consecinţele vizionării programelor TV „ca experienţă prin excelenţă nihilistă”, asupra familiei, subliniind că „televiziunea preia copilul sau omul matur de la nivelul mentalităţii pe care o are, pentru ca printr-o succesiune de paşi, printr-o serie de metode, argumente şi justificări - construcţia şi manipularea situaţiilor de viaţă, a contextelor, a replicilor şi atitudinilor personajelor de pe micul ecran - să-l conducă pe telespectator către o mentalitate egocentristă, străină sau chiar polemică vieţii de familie. Familia fiind principalul duşman al vieţii de consum, este normal ca aceasta, prin instrumentul ei principal - televiziunea - să lupte împotriva familiei. Cine îşi asumă riscurile de a deţine un televizor în propria casă trebuie să conştientizeze toate cele prezentate anterior, căci depinde în primul rând de noi soarta acestui război”

Uite Daniela o poezie minunata, ca tot vorbeam despre responsabilitatea parintilor:)
Vreţi voi părinţi?
de Traian Dorz

Vreţi voi, părinţi, să fie copiii voştri sfinţi?
– Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.
Hrăniţi-i nu cu pâinea aceasta de pământ,
ci cu puterea dulce a sfântului Cuvânt.
Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?
– Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?
Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
– Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?
Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi,
Şi cu umblări curate? – Dar voi cum vă purtaţi?
Cînd voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,
– voi veţi purta osânda de creşterea lor rea.
Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţi
să vi se ierte vina, şi viaţa v-o schimbaţi.
Abia atunci vor creşte şi-ai voştri fii frumos
cu sufletul şi trupul, urmaşi ai lui Hristos.

Foarte frumoasa Jenica, multumim, ...dar din pacate practica ne omoara...vorbesc de mine, nu pentru toti...:), ...ar fi bine daca i-am putea creste in mici comunitati crestine unde toti lucreaza in bine, ziditor,cu Dumnezeu inainte, dar in oras... unde sa-i tii, intr-un turn de fildes?

Vreti voi parinTi?
de Traian Dorz

Vreti voi, parinti, sa fie copiii vostri sfinti?
Scaldati-i nu in apa, ci-n lacrime fierbinti.
Hraniti-i nu cu painea aceasta de pamant,
Ci cu puterea dulce a sfantului Cuvant.
Vreti voi sa va asculte în totul si mereu?
Dar ascultati voi oare asa de Dumnezeu?
Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
Dar viata voastra cum e, si ce vad ei la voi?
Ii vreti cu-mbracămintea smeriti si cumpatati,
Si cu umblari curate?..
Dar voi cum vă purtaţi?
Cind voi umblati ca lumea si va purtati asa,
Voi veti purta osanda de cresterea lor rea.
Cadeti mai bine-n lacrimi, cu-amar sa va rugati
sa vi se ierte vina, ai viata v-o schimbati.
Abia atunci vor creste si-ai vostri fii frumos
Cu sufletul si trupul, urmasi ai lui Hristos.
mi-a placut teribil..sper sa nu mai supar pe nimeni ca dau copy/paste:)

Eu nici atat nu stiu Andrei, dar macar avem nadejde..
cu drag jenica

FRUMOASA POEZIE, UNEORI MI SE PARE ATAT DE GREU SA FIU MAMA E O RESPONSABILITATE F. MARE, SI CRED CA CEL MAI BUN LUCRU ESTE RUGACIUNEA PARINTILOR PT. COPII, F MULT AJUTA.

putintell...ma speriati cu responsabilitatea de parinte...DAR...DE ABIA ASTEPTTTT!!!!!:):):):):):):)

Voi fi putin dura guasar:) dar am o intrebare, nu numai pentru tine ci pentru toti tinerii de pe forum. Daca te sperii de responsabilitatea de parinte, de ce nu te-ai gandit la asta inainte de a face sex? Au, nu stiti ca sexul inseamna copii??? Cred ca ar trebuie sa deschidem un topic intitulat " Sexul = Copii" acolo sa le explicam tinerilor ca a fia fi parinte este o MARE RESPONSABILITATE. Ce spuneti mamelor? si tatilor?
Daca ar fi numai televizorul...dar sunt atatea alte ispite capcane..de aceea repet ce sriam mai sus. Solutia (cred eu) este sa NU MAI ANGAJAM BONE LA COPII NOSTRI, SA NU II MAI LASAM LA GRADINTIE SAPTAMANALE, SA NU II MAI ASEZAM IN FATA TV. LA DESENE SI NOI SA NE FACEM MASCA SI UNGHII,SA VORBIM CU EI, SA II INVATAM DE MICI IUBIREA LUI DUMNEZEU de mici!!! din fasa mama, spuen-i mereu o poveste despre bunatatea Maicii Domnului si va fi bine..sau cel putin asa ar trebui.

Este intradevar adevarat ca tv-ul are multe influente negative, si transmite multe mesaje subliminale care patrund in psihicul nostru. Va spun sincer ca eu numai ma uit la tv decat foarte foarte putin. Motivul : nu gasesc nimic interesant :) (p.s. : singurele emisiuni educative sunt pe canalele Discovery).

Televizorul o inventie draceasca sa darame duhovniceste zidirea Lui Dumnezeu! Simplificati-va viata ca sa se indeparteze stresul lumesc!

Asa este, dar este greu de pus in practica cind ai copii, nevasta/sot...nu prea poti sa-ti "simplifici" viata, sau poti, dar ramii singur cuc, pustnic intr-o mare metropola... citi oare pot trai asa? ...sau sa zicem ca te muti la sat, in provincie, acolo alte probleme...

Spune si tu Ion ce poate omul simplu sa faca?

Rugaciune si rabdare! Daca au crescut cu televizorul cu greu se vor lepada de el. Ba mai mult, daca ii vei forta sa se lepede de el, va fi mare cearta si galceava in casa. Trebuie post, rugaciune si rabdare sa inteleaga ei insisi ca exista un televizor duhovnicesc mult mai bun. Acela nu cere curent, nu te dor ochii, nu iti curata mintea ci o umple de Har dumnezeiesc.

Amin, Amin!

Jeni ma sperii:(:(:(:(de unde stii tu sigur ca noi toti tinerii de pe forum am facut sex?...???

EU i-am fortat pe copii sa nu mai priveasca nici la desene,dupa ce am vazut ca dupa doua-trei desene (pacifiste chiar)prezinta tulburari de atentie,anxietate.Am luat cablul si l-am ascuns.Au fost urlete lacrimi in prima zi,dar fiind mici s-au obisnuit.Altfel ar fi devenit dependenti..la calc.nu au loc de mine:D ...de fapt nu sunt interesati fiindca le retin atentia cu altele..jocul in principal,povestile.

o mare dracovenie tv-ul..eu privesc putin cel mai putin din casa,nu am mai urmarit un film de vreo 6 luni.Urasc in special telefoanele mobile(nici nu posed),am inceput sa urasc zgomotul de orice fel (o fi patologic?????)

----------------------what?vrei sa spui off topic?

"Am luat cablul si l-am ascuns"

:D:D:D Succes in continuare, lupta de abia incepe...

asta am scris dar nu stiu de ce s-a sters:(

..peste cadavrul meu se vor mai uita!sa-si puna pofta in cui!eu sunt seful(dupa sotul meu evident)

un articol mai vechi :

Televiziunea si violenta.

Una dintre problemele cele mai des intalnite este aceea a violentei, ea putand fi astazi generalizata de filmele si emisiunile de la televizor. Nu putem pune exclusiv pe seama televiziunii ingrijoratoarele brutalitati sociale din prezent dar numeroase opinii considera ca ea are un rol important si agravant. Totusi televiziunea arata in majoritatea cazurilor realitatea, o realitatea nu prea placuta pentru altii, dar este totodata si lumea in care traim noi toti. Majoritatea specialistilor mentioneaza patru factori agravanti datorati televiziunii:

*

Un efect de pasivitate, caracterizat de o indiferenta si de o insensibilitate anormala fata de violentele efective
*

Un efect de teama excesiva de a nu cadea victima violentei;
*

Un efect de cerc vicios, caracterizat de tendinta de a se indentifica cu personajele agresive, de a actiona asemenea lor si de a cauta mereu emisiuni prea brutale, tendinta observabila la copiii care urmaresc programe cu caracter violent – deoarece copilul nu poate lua distanta fata de aceste imagini ale agresivitatii.

"dormim" viata privind TV
 

"Las' ca v-am gasit eu ac de cojoc. De-acum dormiti, dormire-ati somnul cel de veci, ca v-am asternut eu bine! " (Din povestea lui Harap Alb)

Virgiliu Gheorghe:

Cercetarile efectuate in ultimele decenii arata ca, indiferent de continutul programului de televiziune urmarit, traseele electroencefalografice ale celor care privesc la televizor se schimba dobandind, dupa numai doua minute de vizionare, o configuratie noua, specifica, neintalnita in nici o alta activitate umana (starea de hipnoza si de vis nu pot fi socotite activitati).

Se inregistreaza o micsorare a nivelului activitatii corticale. Se constata o scadere a frecventei undelor cerebrale care trec din starea beta in starea predominant alfa si delta. Emisfera stanga isi diminueaza extrem de mult activitatea, proces ce se desfasoara concomitent cu intreruperea partiala a puntii de legatura dintre cele doua emisfere – corpul calos. In acelasi timp, ariile cortexului prefrontal (centrii executivi ai creierului) sunt periclitate.

Inca din anii ’60, McLuhan sustinea faptul ca “esential intr-un proces de comunicare nu este mesajul transmis, ci mediul prin care se realizeaza comunicarea (the medium is the message)”. Mai concret, fiecare mijloc de comunicare – vorbirea, scrisul, radioul, telefonul si televizorul – structureaza intr-un mod specific si definitoriu mesajele pe care le transmite.
“Nu este important ce vedem la televizor, spune McLuhan, ci faptul ca ne uitam la televizor.” Fiecare mediu – televiziunea, in special – ne face sa ne raportam intr-un anumit fel la lumea care ne inconjoara, ne modeleaza comportamentul, perceptiile si universul de gandire.

Cu toate ca teoria era argumentata prin numeroase exemple din istoria culturii, din antropologie si teoria comunicarii, ea parea destul de putin credibila pentru marea parte a comunitatii oamenilor de stiinta. In anul 1971, Herbert Krugman, un cunoscut cercetator din domeniul neuropsihologiei, punea la punct o serie de experimente menite sa demonstreze, precum a recunoscut singur mai tarziu, contrariul teoriei lui MacLuhan.

El urmarea sa arate ca activitatea neurologica inregistrata in timpul unei comunicari, pe parcursul cititului sau al vizionarii TV, nu depinde de mediul prin care se realizeaza comunicarea, ci de natura mesajului. Krugman analizeaza miscarile oculare si electroencefalogramele realizate pe un grup de tineri, comparand activitatea neurologica a subiectilor din timpul lecturii cu aceea care se inregistreaza pe parcursul vizionarii TV.

„O persoana citea o carte cand a fost deschis televizorul. De indata ce a devenit atenta la ecran, frecventa undelor cerebrale s-a modificat considerabil. in mai putin de doua minute subiectul se afla predominant in stare alfa – relaxat, pasiv, neconcentrat. Reactia cerebrala a subiectilor la trei tipuri de continut al programului TV a fost esentialmente identica, desi i-au marturisit lui Krugman ca unul le place, altul le displace, iar al treilea ii plictiseste. Ca rezultat al unei serii de asemenea experimente, Krugman ajunge la o concluzie contrara asteptarilor sale: aceasta stare predominant alfa este caracteristica modului in care omul reactioneaza la televiziune, la orice program de televiziune. (…) Se pare ca raspunsul la televiziune este foarte diferit de raspunsul la materiale tiparite (…) raspunsul electric al creierului este in mod evident dependent de mediu, si nu de continut”.

Cativa ani mai tarziu, la Universitatea de Stat din Canberra, Australia, se desfasura un important proiect de cercetare condus de sotii Emery. La fel ca si Krugman, acestia ajung la concluzia ca, „indiferent de emisiunea vizionata la televizor, undele cerebrale au un raspuns caracteristic. Raspunsul tine de mediu mai degraba decat de continutul transmis. Odata ce televizorul este pornit, undele creierului incetinesc pana cand undele alfa si delta devin preponderente. Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu atat sunt mai lente undele cerebrale.”

......................................
Deoarece in mai multe randuri, pe parcursul acestei lucrari, se vor face referiri la tipurile de activitate electrica corticala (patru la numar) ce caracterizeaza starile mentale sau activitatea creierului, trebuie facuta urmatoarea precizare:

- Undele b (beta) care au frecventa cea mai mare – intre 14 si 30 Hz – apar in creier pe parcursul proceselor de gandire, de analiza si de decizie, in majoritatea starilor de veghe, atunci cand mintea este concentrata asupra unei sarcini, a unei activitati oarecare;
- Undele a (alfa) cu o frecventa cuprinsa intre 7,6 si 13,9 Hz domina activitatea corticala in momentul in care persoana se afla intr-o stare de relaxare;
- Undele 0 (teta) – intre 5,6 si 7,6 Hz – sunt cele care definesc starea de somn usor si anumite stari meditative;
- Undele 5 (delta), cele mai lente, intre 4 si 5,6 Hz apar in creier pe perioada somnului profund.

Pe parcursul vizionarii TV, masuratorile au indicat o deplasare a varfului spectrului de activitate electrica corticala dinspre undele beta, cu frecventa inalta, catre cele mai lente – undele alfa si teta, cu o puternica predominanta a spectrului undelor alfa.

„Modelele de emisie alfa, inregistrate in zona occipitala, apreciaza dr. Peper, dispar in momentul in care o persoana da comenzi vizuale (concentrare, acomodare), cand are loc un proces de cautare de informatie. Orice orientare inspre lumea exterioara creste frecventa undelor cerebrale si blocheaza emisia undelor alfa. Undele alfa apar in momentul in care nu te orientezi spre ceva anume. Poti sa stai pe spate si sa ai niste imagini in minte, dar esti intr-o stare cu totul pasiva si nu esti constient de lumea din afara imaginilor tale. Cuvantul potrivit pentru starea alfa este “in afara spatiului”, fara orientare. Cand o persoana se concentreaza vizual sau se orienteaza catre ceva, indiferent ce, si observa ceva in afara sa, imediat are loc o crestere a frecventei undelor cerebrale (unde beta), iar undele alfa dispar. Asadar, in loc sa antreneze atentia activa, televiziunea pare sa o suspende.”


Toate studiile constata aparitia unei anomalii neurologice in timpul privitului la televizor, si anume o inhibare a activitatii emisferei stangi a creierului, care-si reduce extrem de mult activitatea.

„Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa indeplineasca toate activitatile cognitive. Acest fapt poate avea consecinte din cele mai importante pentru dezvoltarea si sanatatea creierului. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic: nu descompune si nu decodeaza informatia in partile ei componente. Emisfera dreapta proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale, logice.”

Nu putem trata rational continutul prezentat la televiziune deoarece emisfera stanga a creierului nostru nu este operationala. Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul Jacoby. El a descoperit ca, „din 2700 de oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor cu cateva minute inainte”.

Acelasi lucru este constatat si in cercetarile efectuate de sotii Emery. Acestia arata ca, la adultii carora li s-a facut electroencefalograma pe parcursul vizionarii TV, emisfera stanga este foarte putin activa. Ei apreciaza ca „vizionarea TV se situeaza la nivelul constient al somnambulismului. Emisfera dreapta inregistreaza imaginile de la televizor, dar, din moment ce legaturile incrucisate dintre emisfere au fost partial intrerupte, aceste imagini cu greu pot fi constientizate. De aici dificultatea celor mai multi oameni de a-si aminti multe dintre lucrurile pe care le-au vizionat anterior.”

Transferul activitatii creierului de pe emisfera stanga pe emisfera dreapta, concomitent cu intreruperea partiala a puntii dintre cele doua emisfere, fenomen ce se manifesta pe parcursul vizionarii TV, conduce la o anomalie neurologica in contextul in care creierul, aflat intr-o stare mentala pasiva (inhibitie a activitatii emisferei stangi), este pus in situatia de a absorbi o cantitate uriasa de informatii.

Mintea omului in fata televizorului nu mai este un subiect deplin constient al procesului de cunoastere, pe care sa-l poata controla dupa capacitatea ei de intelegere, de rationare si organizare a materialului parcurs.

Efectele televiziunii asupra mintii umane
 

Cartea in format audio poate fi ascultata aici:
http://www.ortodoxmedia.com/inregist...a-mintii-umane

Este o carte foarte interesanta si utila.