"Doamne-Dumnezeul nostru,da-ne noua cuvant bun si tare,ca sa sarim intru apararea credintei Tale,in fata celor care Te hulesc si te nedreptatesc.
Puna,Doamne,in glasul nostru taria credintei,mireasma iubirii,dulceata nadejdii,puterea bunatatii,mangaierea rabdarii,ca astfel sa biruim pe cei necredinciosi,aducandu-i la picioarele Tale,si sa imputernicim mai tare pe credinciosi,ca vanturile incercarilor batand asupra lor,sa nu-i scoata din fagasele credintei.
Da-ne Doamne mai presus de toate putere de duh curat si inalt,pentru ca fiecare dintre noi sa fim drept marturisitori ai tai ,ostasi neinfricati,fie cu cuvantul,fie cu scrisul,fie cu orice alta fapta,netemandu-ne de nimeni si neinfricandu-ne de asupriri si cazne.
Statornici vrem sa fim in turma Ta,Doamne,fara ratacire de Tine si fara cadere in prapastia pacatului,ca Tu esti Adevar,Doamne,si Tie marire inaltam,acum si pururea-si in vecii vecilor.Amin."

Fratilor, acum 5 min. am primit un telefon de la o prietena care este insarcinata in 7 saptamani. In urma ecografiei medicul i-a spus sa faca avort!M-a sunat sa imi ceara sfat.. Va rog pomeniti-o si voi la rugaciune sa o intelepteasca Maica Domnului, sa ii dea curaj sa isi duca crucea indiferent care va fi ea. Eu am incercat.. dar nu sunt decat un gunoi care nu are nimica bun. Pe fata o cheama Maria. (tot maria:D)
multumesc.

Toata rugaciunea mea de seara e pt Maria.:).O sa fie bine!!Maicuta Domnului nu sta degeaba acolo Sus.Sa ne rugam si Sf Nectarie care se stie ca a facut o minune intr-un caz asemanator chiar la noi in Romania.

Neaparat sa mai ceara parerea altor 2 medici inainte de a hotari ceva!
Dumnezeu sa o ajute!

La 6 sapt fatul are sub 2 mm. Ce a putut vedea medicul?

:)RH nu este compatibil cu al mamei si a fost sfatuita sa faca avort. Azi, am discutat cu ea , era mai calma, mai echilibrata. Aseara cand m-a sunat era "disperata" abia venise si nici nu o intelegeam prea bine. Mi-a cerut sa o pomenesc de aceea am scris pe forum, la dorinta ei. Rugaciunea multa...aduce si mila Lui.
va multumesc in numele ei celor care ati pomenit-o!

Nu inteleg, la ecografie nu se vede ca Rh-ul e incompatibil.
Mama are Rh negativ si eu Rh pozitiv si nu a avut probleme! E adevarat, puteau sa fie probleme. M-a nascut prin cezariana la recomandarea doctorului, atat.
Am auzit de o mama a 3 copii - sarcini cu incompatibilitate de Rh! A riscat, insa.
Imi mentin parerea, sa mai consulte si alti doctori.

Deja, i-am propus asta:) Am inteles ca si copilul si tatal au RH negativ, mama pozitiv. Medicul i-a spus la eco ca va avea malformatii copilul si i-a propus avort.. e tanara si mai poate face altul!! Acum mai multe nu stiu, nu sunt medic. Oricum va merge la alt medic cu siguranta!
Multumim Lidia!

auzi jenica, nu stie medicul ce rh are copilul, ca la 6-7 saptamani cat are nu i-a putut lua sange la analiza. sotul meu are rh+, eu am rh-. am dus 2 sar cini cu bine si nu mi-a spus nici un medic sa fac avort . ori medicul n-are experienta, ori mai este si un alt motiv pt care a dat acest sfat. sa-ti spun ce stiu:
1)rh+ inseamna ca ai factorul rhessus, rh- inseamna ca nu-l ai . daca tata il are si mama nu, e posibil ca fatul sa il aiba, mostenit de la tata, iar organismul mamei sa produca anticorpi anti-rh care sa atace fatul, ca si cum acesta ar fi perceput de organismul mamei ca un corp strain, periculos. atunci se poate sa se nasca un copil cu probleme, dar probabilitatea este mica.
2)se efectueaza testul de anticorpi anti rh si acestia pot fi intr-o cantitate mica in sangele mamei, astfel incat sa nu fie periculosi pt fat. intereseaza-te daca amica ta a facut acest test!
3)eu am facut teste de anticorpi anti rh si s-au gasit in cantitate neglijabila, desi, dupa nastere, prelevandu-se sange din cordonul ombilical al copiilor, s-a constatat ca aveau rh+. si nu s-a intamplaty nimic rau nici in timpul sarcinii, nici dupa, desi teoretic copiii erau incompatibili cu mine. si azi sunt sanatosi, frumosi, destepti si obraznici. ma duc sa-i culc si-i urez amicei tale sa spuna la fel ca mine peste un an-doi.

Intr-adevar multi medici recomanda ca mama care rh diferit de al tatalui(de cele mei multe ori rh copilului este la fel cu cel al tatalui) sa nu faca decat un singur copil.Pt ca zic ei ,garanteaza numai pt primul copil ca va fi 100%sanatos.mama are Rh negativ.tata pozitiv.si din aceasta cauza nici nu a mai facut nici un copil.motiv pt care sunt singuraaaaa la parinti.dar din cate am inteles in zilele noastra se poate face ceva in cazul in care copilul are are rh invers decat mama.

Rugaciune de lasare in voia Lui Dumnezeu

Doamne, eu nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu singur stii ce am eu nevoie. Tu ma iubesti mai mult decat ma iubesc eu insumi. Da-mi mie, robului Tau sa vad ceea ce nu pot sa cer pentru mine insumi. Nu indraznesc sa cer nici crucea nici mangaierea. Eu stau inaintea Ta, inima imi e deschisa.. Tu stii mai bine ce imi este de folos. Tu vezi si lucrezi totul dupa mare Mila TA. Loveste-ma si vindeca-ma, doboara-ma si inalta-ma. Cinstesc voia Ta si TAC inaintea Ta, a sfintei Tale vointe si a tainelor Tale de nepatruns. TIE ma darui in intregime, nu mai am vointa, nici dorinta, inafara de a implini vointa Ta. Invata-ma sa ma rog, roaga-Te Tu insuti in mine.
nadajduiesc sa nu supar cu aceste minunate rugaciuni, dar ma gandesc ca unii dintre voi (poate)nu le cunoasteti si sunt atat de frumoase..ma iertati ca uneori doar copii si postez..cu drag jenica

Doamne iarta-ma, acum am citit! Sora mea, mie la 3 luni mi-a spus un super specialist in ecografie ca am gemeni! Si nu am avut gemeni niciodata, ci doar fetita mea iubita singurica...ne-am bucurat 2 luni degeaba, apoi ne-am desumflat urgent...Plus ca mi-a mai spus unul ca am un chist de dimensiune dubla fata de embrion si ca acesta va creste o data cu sarcina! La ecografiile care au urmat nu mai aveam nici un chiast, asa ca...nici nu cred ca a fost vreunul! Stiu cateva fete care au primit indicatie de a face urgent intrerupere de sarcina, au refuzat si acum au copilasi sanatosi si chiar o mamica careia i se dadea tratament de provocare a avortului in spital, care a fugit efectiv din spital luata de sot pe brate si a nascut o fetita fara nici un fel de malformatie! Si toate astea pentru ca medicii erau siguri de nu stiu ce chestii...
As putea povesti amar de situatii reale in care s-ar fi ucis copilasi nevinovati si sanatosi, daca Domnul nu era cu ei...
Doamne ajuta pe Maria sa-si lase pruncul sa traiasca, si da-le sanatate si credinta!

Multumim Marilena pentru gandul bun, deja avem vesti bune. Vorbesc des cu Maria si imi spunea ceva de niste teste in care i-a verificat anticorpii (parca) si spunea ca e OK! Si de va fi nevoie, ii va face pe timpul sarcinii doze de anticorpi. Nu ma pricep prea bine dar intr-un cuvant E BINE! Pastreaza sarcina cu orice risc!:)
Bogdaproste tuturor de rugaciune.

CEl mai bine este sa caute un duhovnic sporit duhovniceste sa-i ceara sfat si sa faca o rugaciune pentru ea.
Este o femeia careia medicul i-a spus sa avorteze pentru ca fatul are malformatii si ca daca nu va avorta va naste un monstru.
Au fost si sotul si soacra impotriva ei, si o indemnau sa faca avort.
Femeia respectiva a fost la Parintele Cleopa si i-a cerut sfat.
Acesta i-a spus ca sa stea linistita ca nu va naste un monstu.
Parintele s-a rugat pentru ea si femeia a nascut un copil de toata frumusetea.

Marturia este din cartea "Manca-v-ar raiul" vol.1 care mai cuprinde si alte marturii:
MÃRTURII
Ai rabdare
Treci, mamã, si fa un pomelnic .
Nu fi tristã
Tu vei sluji Maicii Domnului
Du-te la Manastirea M.
Mãi frate, cînd te vãd nu te pot uita
Intre cer si ape
Recunostintã
Acestea nu le mai pot traduce
Tu sa cînti în opera Maicii Domnului
Dar parcã te ascultã?
Puteti sã stati si-o sãptãmînã

Cleopa Ilie, Patriarhul României?
Mergeti la Episcopul locului
Vrei sa vezi minuni?
Pleci tu, pleci
Dumnezeu sã te ierte
Spînul, barbã rosie si plesuvul
Credeam cã te cheamã Gheorghe

Doi stiuleti de porumb
Sã nu faci avort
Tu ce vrei?
Cioara îsi iubeste puii sãi
Vino la mine!


Ar fi bine sa caute un duhovnic iscusit:
Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Iustin Parvu, Parintele Irineu etc

Vrand sa deschid un topic cu acest titlu am cautat in topicul cu rugaciuni si am gasit acest titlu si aceasta postare.Desi sibiectul poate fi incitatant, nu am gasit nici o referire la subiect.
Voi relua ideia in speranta ca cineva va veni alaturi de mine sa intelegem de fapt ce trebuie sa cerem da la Dumnezeu iar daca cerem acestea ce trebuie sa facem pentru a fi pe calea cea buna,caci se stie ca noi cerem dar ceea ce primim, nu este intodeauna pe placul nostru.
Trebuie sa stim ca a fi crestin inseamna durere,chin,lacrima rana.
Crestinismul este o golgota ce dureaza o viata.
Cerand intarirea in credinta, Dumnezeu iti da prigoniri,ocari,boala suferinta.
Masura in care le poti indura iertand si iubind mereu pe acei care ti-le fac pe acestea,este masura in care tu ai sporit in credinta.

-Dumnezeu pe cei pe care-i iubeste ii cearta,desi stim asta ne vine greu sa le primim pe toate cu bucurie, jerfa suferintei isi pierde valoarea cand devine constientienta,ca si smerenia constienta,si daca nu zicem ''Doamne scapa-ma''din toata fiinta cand aproape ti-ai pierdut orice nadejde.
-Vom avea nevoie nevoie tot mai mult de inarmarea cu astfel de rugaciuni pentru intarirea in lupta impotriva prigonitorilor tot mai numerosi ai Dreptei Credinte. Rugaciune de lasare in voia Lui Dumnezeu

Doamne, eu nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu singur stii ce am eu nevoie. Tu ma iubesti mai mult decat ma iubesc eu insumi. Da-mi mie, robului Tau sa vad ceea ce nu pot sa cer pentru mine insumi. Nu indraznesc sa cer nici crucea nici mangaierea. Eu stau inaintea Ta, inima imi e deschisa.. Tu stii mai bine ce imi este de folos. Tu vezi si lucrezi totul dupa mare Mila TA. Loveste-ma si vindeca-ma, doboara-ma si inalta-ma. Cinstesc voia Ta si TAC inaintea Ta, a sfintei Tale vointe si a tainelor Tale de nepatruns. TIE ma darui in intregime, nu mai am vointa, nici dorinta, inafara de a implini vointa Ta. Invata-ma sa ma rog, roaga-Te Tu insuti in mine.
nadajduiesc sa nu supar cu aceste minunate rugaciuni, dar ma gandesc ca unii dintre voi (poate)nu le cunoasteti si sunt atat de frumoase..ma iertati ca uneori doar copii si postez..cu drag jenica
-Multumim pentru o asa frumoasa rugaciune pe care n-o stiam,ce bine-ar fi de ne-am folosi toti asa ''copy-paste''.

din cate stiu eu, in cazuri de incompatibilitate, prima sarcina intotdeauna trebuie tinuta,asa am auzit, repet. Dumnezeu si Maica Domnului sa o ajute si sa o feresca de rele si pe ea si pe bebe mic. Doamne ajuta

Nu cuvantul "a ajunge" te face sa ajungi ci miscarea! Degeaba facem rugaciune daca nu miscam ceva in noi insine. Harul ajuta dar sa facem si noi ceva..sa ii iesim in intampinare ca Dumnezeu niciodata NU va interveni peste vointa noastra! Cerem dar facem ceva sa primim? Rugaciunea fara miscare ( nevointa) ramane la stadiul de poezie frumos recitata. Spune un parinte: Fa tu 1 pas si Domnul va face restul... auzi, Doar 1 pas..dar sa-l facem!!!

Cererea de intarire a credintei presupune deja o cunoastere a acesteia,caci acel care a gustat pe Hristos stie ca "bun este" .
De fapt aceasta dorinta este incercarea si stradania noastra de a urca pe "scara virtutilor".Stiu ca este bine sa ne laudam mai ales cu neputintele noastre dar haideti sa incercam sa vorbim mai la obiect caci sunt unii care cauta raspunsuri.Si eu le caut!
Putem noi oare sa ne dam seama pe care treapta ne aflam?Ne este de folos sa stim aceasta?
Suntem pe calea cea buna?Cei de langa noi sunt pe acelasi drum cu noi sau fiecare merge pe drumul lui?
Daca viata noastra s-a indreptat ce am facut pentru ca macar cei din familie sa fim in acelasi gand si in acelasi Duh?

Dorina, parerea mea e urmatoarea.
Daca discutam aici (pe forum) cele adanci ale sufletului nu este de folos. De ce? Nu cred ca e cineva atat de sporit sa Nu cada in madrie ( slava desarta ) daca un altul ii scrie o lauda aici de fata cu toti ( o stiu din experienta) sau in privat. Daca ne-am folosi tacand...poate ca ar fi mai bine...parerea mea. Ba mai mult, AVEM ca exemple VII vietile duhovnicilor nostri. Pi numai putin sa ma gandesc la parintii mei si nu stiu ca vreunul din ei sa fi spus vreodata eu stiu unde am ajuns. Orice sporire este sporire DACA este in smerenie..ori smerenia nu vb despre sine niciodata! Ai intrebat daca suntem pe calea ce buna..nici asta NU stiu. Pentru ca nu sunt sigura ca, calea mea este si calea care o astepata Hristos de la mine. Imi amintesc odata cineva..a spus parintelui I. parinte e bine oare ca uneori simt nevoia sa tac rugandu-ma si vin lacrimi multe? oare sa citesc in continuare acatsitul acoperamantului sau sa tac rugandu-ma? Zice avva, ehhei crezi ca asta va fi mereu? Bucura-te acum si ptr vremea cand nu va mai fi..ce asa?? Direct?? Nuuuu trebuie din treapta in treapta...acelea sunt rare si ptr cei desavrasiti. Deci cum sa stim Cand si DACA suntem pe cale cand insasi parintii spun ca fie si numai ptr un gand pleaca bucuria?. Aceste parereri sunt personale daca nu sunt ceea ce ai asteptat iarta-ma mai mult nu stiu ce sa spun. Nadajduiesc sa pun inceput bun si apoi poate voi indrazni sa vb si de rugaciunea pentru sporirea credintei.
bucurii........

Jenica,sunt de acord cu tine!Eu am dorit doar o discutie mai deschisa despre acest subiect.Nu ca as fi eu sporita !!!Vai de capul meu ca nici sa postesc calumea nu sunt in stare,nu ma uit la televizor dar ma ating de calculator de cateva ori pe zi si cate altele nu fac.Teoretic stiu multe ca am citit dar cate le pun in practica iar in viata mea este vai si chin.
Dar,acum stiind cat timp am pierdut si neputand nici sa merg asa repede ca sa va ajung din urma pe voi astia tineri care ati luat "drumul crucii"de timpuriu ma cuprinde asa o teama.......si ma intreb daca voi avea timp de pocainta.

eu cred totusi ca o vorba buna, incurajatoare, spusa din suflet si nu de complezenta e binevenita... sunt aici pe forum oameni care merita acestea si nu trebuiesc tratati cu indiferenta, vezi Doamne din smerenie sau mai stiu eu ce pericol de slava desarta. Dumnezeu ajuta in toate, inima curata sa avem!

Spune asa frumos parintele Arsenie ;
[COLOR=Red]Orice suspin poate fi o rugaciune[/COLOR] draga dorina, deci iata ca orice clipa poate fi un timp. Nu timpul ne mantuieste ci Clipa. Niciodata nu e prea tarziu sau prea devreme important este sa NU dezanajduim.. Chiar daca am cazut, am gresit sa NU ne predam inimile celui rau ci taras gropis sa intidem mainile spre Tatal nostru si cu lacrimi sa ii cerem sa ne ierte. Sa avem mereu constiinta ca ORICE pacat am facut, DA am facut DAR nu ne-am lepadat de Hristos. Ci asa cu hainele rupte si murdare am indraznit sa ne atingem de Hristos ca femeie cu scrurgere acum 2000 de ani.. Acesta e atitudinea demna de un crestin adevarat draga mea sora, aceea de a Nu capitula ORICE pacat am face, ORICAT timp am pierde. Astfel gandind/simtind vom judeca ORICE cadere ca pe un accident.. apoi ridicati (prin spovedanie) mai mult vom alerga spre Stapana noastra.
Da mirela, sunt atatea suflete frumoase pe acest forum, sunt postari care iti umplu inima de bucurie si o adanca pace..Maica Domnului sa le rasplateasca osteneala.

Cat despe rugaciune, parerea mea e ca mai intai TREBUIE sa ne cunoastem pe sine. Sa ne intoarcem in noi si sa incercam sa descoperim ce ne este noua de folos. Pentru ca daca pe mine (spre ex) ma odhneste postul aspru pe tine mirela poate te odihneste cititul sau metaniile sau milostenia. De aceea Nu intodeauna ceea ce mie imi foloseste ajuta si un altul. Imi amintesc ca am citit odata intr-o carte a parintelui Porfirie asa:
Niciodata Batranul nu dadea acelasi sfat la 2 pers. CHIAR daca aveam ACELASI necaz.
Pentru ca omul este ca paharul, daca e mic este satisfacut cu cat are ..e plin si asta il multumeste nu priveste la celalat pahar mai mare si nici nu doreste sa aiba mai mult...ptr ca ar pierde si ceea e are deja prin revarsare.. Da sunt bune discutiile dar vedeti voi dragii mei, fiecare om este unic. Fiecare om iubeste/primeste/simte in felul sau. Niciodata 2 omameni nu vor simti la fel. [COLOR=Red]Rugaciunea adanca este o tacere adanca[/COLOR]...si prin asta cred ca am spus totul..:9:

Vezi,daca vrem putem sa comunicam cu propriile noastre cuvinte si nu cu citate din carti.
Sunt subiecte legate de partea poftitoare a noastra care aduna multe comentarii,de ce nu ar putea si subiectele legate de poticnelile noaste pe anevoiosul drum al credintei sa aiba zeci de pagini caci la urma urmei de aceea suntem pe un forum crestin-ortodox.
Eu am avut ispite cumplite (dupa pacatele mele),mai am si acum deoarece uratorul credintei nu doarme si unde vede putina nevointa vine ca sa.ne-o fure caci aceasta este treaba lui.
Vreau sa va provoc la o discutie despre ispite caci de ce sa nu recunoasteti intarirea credintei inseamna si biruirea acestora.

Dorina, pentru a intelege natura si rostul ispitelor TREBUIE sa ne cunoastem pe noi insine. Este atat de important! Pentru ca daca noi nu stim ceea ce ne stapanste Nu avem cum lupta impotriva.. Apoi, si ispitele sunt impartite in mai multe categorii.. Dar! dupa parerea mea umila consider ca INTOTDEAUNA e bine sa le primim cu [COLOR=Red]PACE[/COLOR] si pentru [COLOR=Red]PACATELE [/COLOR]noastre nicdecum ca "rodul" unei oarecare sporiri.. am citit odata undeva (cred ) ca pe un oarecare... l-a chinuit cel rau o noapte intreaga si ii spunea te lepezi?? iar pers nu raspundea ci spunea DOAR Stapana...Stapana si pangea prin vis.. Spre dimineata a plecat uratorul de omanei amenintand..tot te voi birui.. Cred ca sfanta Smerenie e arma cu care putem invinge ispitele..dar Smerenia e o virtute pe care putini o au...
Apoi ,noi ( si eu, deci o spun din exeperienta) mai avem obiceiul de a da vina pe "ispita" si cand e vb de slabicune sau neputinta proprie. Am fumat? m-a impins cel rau..am curvit? m-a impins cel rau.. am mintit? m-a impins cel rau.. dar acestea toate sunt de fapt propriile noastre patimi .. Cred ca, daca am spune mereu ca nu am ajuns la nivelul de a fi ispitit ci TOATE sunt pentru slabiciuni si neputinte am primi mai usor incercarile.. dar poate gresesc. Pe acest forum sunt preoti, teologi.. poate vor veni cu comletari despre rostul ispitelor...
bucurii si rabdare draga mea dorina nu pana la prasit ci pana la sfarsit cum frumos ne invata iubitul nostru parinte Cleopa.

Cum sa ne cunoastem pe noi insine?
Candva, parintele Teofan mi-a spus asa:
Cand simti ca inima ti se tulbura, pieptul te apasa si constiinta te mustra ia un caiet si scrie, scrie TOT ceea ce simti. Cine te-a suparat (daca asta e cauza ) sau ce pacat ai facut sau ce gand ai avut. Scrie acolo TOT ceea ce simti de-a valma (cum imi place sa spun) nu cauta sa scrii proza..nici nu gandi cele ce vei scrie. Pur si simplu acopera-ti urechile inchide ochii ( metaforic vorbind) si scrie tot ce simti, furie, bucurie, TOT. In timp... cand te vei linisti si vei citi cele ce ai srcris/simit i vei vedea/intelege singur unde ai gresit, ce ar fi trebuit sa faci si nu ai facut, pe cine ai jignit/judecat fara sa realizezi in acele momente. Consider ca e un bun sfat pentru ca: in momentul in care este suparat, nervos, tulburat NU esti capabil sa analizezi la rece! Ci esti influentat de tine insuti( slabiciune) sau de cei din jur. Si ORICE ti-ar spune un altul CHIAR cu scop bun NU vei putea primi. Astefl invatand din propriile greseli si tinandu-ti sub control mereu propria-ti fire vei ajunge cu mila Domnului sa te cunosti pe tine insuti. Eu am procedat astfel si credeti-ma mult ajuta...nici nu banuiti cat de mult..

Imi pare tare rau ca nu mai vine si altcineva la aceasta discutie caci,sunt convinsa multi au intrebari fara raspuns.Intarirea in credinta ar putea insemna dobandirea smereniei (defintita si a fi, recunoasterea pacatoseniei tale,infruntarea rusinii de a te recunoaste astfel,si curajul de a primi fara cartire sanctiunile meritate care au drept scop curatirea si stergerea pacatelor).Nu trebuie uitat faptul ca cel pacatos este in permanenta asistat de Dumnezeu in nevointa sa,acesta, in dragostea sa nemarginita ne da doar atat cat putem duce si ne ajuta cand ne poticnim.Si aceasta nevointa dureaza toata viata.
Ma regasesc in pilda fiului risipitor,ca fiind chiar eu fiul care si-a cerut partea sa de avere,a plecat in lume ,a cheltiut-o si apoi s-a intors sarac cerand mila tatalui.
Recunoscandu-ma,stiu si ce a facut acesta dupa ce a fost primit de tatal inapoi.A cautat sa recupereze timpul pierdut in pacate.
Ceea ce nu stiu este daca fratele lui,l-a acceptat si iertat pana la urma sau a ramas suparat pentru bunatatea si puterea de iertare a tatalui.???
Ce bine seamana pildele din evanghelii cu realitatea si cat de vii sunt ele si astazi!!!!!!!
In legatura cu scrisul in momente de mare ispitire,da,este o idee interesanta,am facut lucrul acesta dar,din instinct pentru ca este una din indeletnicirile mele dar nu am facut-o asa cum spui ca te-a invatat acel parinte.Voi incerca!

Dorina, pentru astfel de cazuri are tot parintele Arsenie o vorba:
[COLOR=Red]Nu prea vad sa ai dreptate insa te iubesc prea mult sa te contrazic![/COLOR]
In baza acestei fraze as indrazni sa spun cu mana pe inima, NU CRED pur si simplu REFUZ sa cred ca poate ramane cineva suparat daca noi iertam cu ADEVARAT! Daca fiul cel risipitor ardea de iubire este imposibil ca fratele cel mare sa nu fi simtit macar caldura focului daca nu putea vedea flacara.. Totul, totul incepe de la mine si CU mine.. daca eu ma voi schimba si tu te vei schimba, daca eu voi iubi si tu ma vei iubi (poate in timp..).. este imposibil sa nu ajungi sa obosesti sa urasti, sa nu iti doresti fie si pentru o clipa Pacea. mereu am simit astfel si am indemnat astfel. Schimba-te tu (eu) si prin tine se va schimba si fratele..

Sa cerem de la Domnul dorina sa invatam [COLOR=Red]Iubirea[/COLOR]! Sa invatam sa il iubim pe Tatal nostru, pe Stapana noastra.. Daca voi cadea, daca imi voi pierde credinta, daca voi ajunge la deznadejde.. inima mea tot va arde dupa CEL pe care il iubesc. Daca pe tine omule care m-ai ranit, jignit, prigonit te-am iertat si m-am intos la tine ptr ca te iubeam atunci oare cum va fi daca cu aceeasi intesnitate am iubi pe Domnul???....indemnata de aceata iubire ma voi ridica tarss gropis si ii voi cere iertare. Pararea mea ce asta trebuie sa cerem si e suficient;
Doamne, Domnul meu si Dumnezeul meu invata-ma sa te iubesc, invata-ma dorul de Tine, ajuta-ma sa ma uit pe mine si sa ma odihnesc intru Tine AMIN!

[SIZE=2]Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca[/SIZE] [SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2]Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2]Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2]Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.[/SIZE]
[SIZE=2]Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE][SIZE=2]Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.
[/SIZE]



[SIZE=2][/SIZE]

Multumesc Jenica pentru rugaciune si pentru raspunsuri ,teoretic exista rspunsuri la orisice problema si gasim in Sfintii Parinti invataturi ziditoare de suflet.Din pacate realitatea bate orisice inchipuire!!!

Sa ne ajute Domnul si Maicuta Domnului Dorina, sa ne insusim si practic.. "teoria". Altfel toate aceste 'cuvinte" scrise pana acum raman doar.. un mod plastic..de exprimare.. Doamne, Domnul meu si Dumnezeul meu ajuta-ne, milostiveste-te..invata-ne sa ne cunoastem pe noi insine..astfel in lupta si intariti fiind sa dam sufletului "medicamentul" care ii va aduce Viata vesnica Amin!

Fiind in mare ispita am mers la un parinte.Irineu se numea(sunt multi duhovnici cu acest nume si toti sunt imbunatatiti).
I a-m spus"parinte sunt tare pacatoasa"si am inceput sa-i spun necazul meu.(acest parinte este foarte bolnav eu nu stiam aceasta).
Ce mi-a raspuns? "Fiaca mea,tu pacatoasa?Daca ti-as spune eu cat sunt de pacatos n-ai mai sta de vorba cu mine,hai spune-mi durerea ta!" si am inceput sa-i spun ,indreptatindu-ma pe mine, asa cum facem multi dintre noi.In timp ce povesteam am vazut cum ii curgeau lacrimile acelui parinte in barba.Am iesit din chilie cu semtimentul ca in fata mea era Dumnezeu care plange pentru pacatele noastre.Si mi-am dat seama cat sunt eu de rea si cat de departe sunt de ceea ce vrea Dumnezeu de la mine!Nu mi-a dat nici un sfat.A plans doar pentru durerea mea.
A fost cea mai dura lectie pe care am primit-o.

" Teoretic stiu multe ca am citit dar cate le pun in practica iar in viata mea este vai si chin." Draga Dorina, crezi ca ti-ar fi mai usor sa-ti duci crucea, daca ai sti mai sunt persoane ( adica eu ), care ma confrunt cu aceleasi probleme pe care le-ai expus in mesajele anterioare???
Am fost acum cateva zile la hram la M.Bistrita si discutand cu parintele meu, ii spuneam plangand ca ispitele nu-mi mai dau pace, ca nu reusesc sa fac armonie intre copii mei si jumatatile lor si sti cum m-a linistit, spunandu-mi, sa-i multumesc bunului Dumnezeu pentru tot ce-mi da, ca altfel de prea mult bine, as putea sa-L uit.
Sti Dorina, cand vad in biserici baieti tineri care bat metanii si se inchina pana la pamant in fata icoanelor, am ochii in lacrimi si-mi pare rau ca baiatul meu nu face la fel. Ma rog din tot sufletul, sa-l lumineze si pe el bunul Dumnezeu si intr-o zi sa -l vad facand asa. Am baiat bun la suflet, e casatorit, are doua fetite dar sti ce mi-a zis: " mami, cand ai fost de varsta mea, ai mers la biserica "? si eu am zis : " nu ", am mers doar la sarbatorile mari. Fara cuvinte!
Sa-ti marturisesc ca arde sufletul in mine cand ii vad ca duminica, in timpul Sfintei Liturghii, ei dorm linistiti?!
Bine zicea Jenica, dam vina pe ispite la toate problemele noastre.
Desi constientizez ca tot ce mi se intampla sunt datorita numeroaselor pacate facute pe tot parcursul vietii mele, cu voie sau fara voie, si acum, vorba ta, desi am citit multe, am auzit multe, tot nu reusesc sa fiu, asa cum i-ar place bunului Dumnezeu. Of, cate ar fi de spus !!!
Draga Dorina, iti doresc din suflet, post usor si putere sa rabzi toate prin care treci. Trebuie sa ne ducem crucea, nu primim mai mult decat putem duce. Doamne ajuta! cu mult drag, icamilin

Nu trebuie sa deznadajduiesti. Prezenta si rugaciunea ta din timpul Sfintei Liturghi este ca un acoperamant pentru copii. Este bine ca acum resesti sa imprimi in ei dragostea pentru Hristos, totul va lucra in timp. Este un caz fericit cand un copil isi mai surprinde parintii la rugaciune sau ca merg la Biserica, sa va ganditi la acei copii care intrand in casa isi surprind parinti in fata televizoarelor la telenovele.
Apostolul Pavel ne spune ca la inceput trebuie sa-i hranim cu lapte si mai tarziu cu bucate.