Educatia religioasa nu are doar efecte pozitive, ci si unele negative DACA aceasta educatie religioasa este facuta haotic, habotnic, lipsind copiii de libertatea de a veni ei insisi in contact cu Dumnezeu asa cum simt si mai ales atunci cand simt.

Cum credeti ca trebuie facuta o educatie religioasa corecta?

Ce sa facem Iosif, daca nu am mai avut ed.religioasa de vre-o 60-70 de ani acum facem si noi ce putem. Cred ca avem doua modele care exista din care ne putem inspira: cel catolic unde biserica este "unsa cu miere" iar tinerii biziie in jur ca albinele la stup sau cel ascetico-monahal din insulele Solovki(de ex.) unde MII de preoti ortodocsi au fost impuscati sau au murit de frig muncind la canale, iar pamintul este imbibat de singe de martir si unde tinerii impreuna cu Duhovnicii lor merg in pelerinaje cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si au tot felul de activitati duhovnicesti-sportive-de calire spirituala, renoveaza , muncesc, invata sa picteze icoane, fac catehism.
Deci Estul si Vestul... fiecare cu prioritatile lui. Pe care-l alegem? Spune tu ca ai scris mult pe tema asta pe site-ul tau!:) Care-i parerea ta?

mai intai de toate trebuia precizat unde se face ed,religioasa in scoala sau acasa...acasa,oferindu-le propriul exemplu(ca parinti),deprindrea de a se ruga inca de mici(alaturi de alte deprinderi corect invatate incaltatul,imbracatul,dorinta de a imparti "ceva"cu alti copii cu saracii)..ceea ce este f.greu ..in viata caruia dintre noi e pe primul loc rugaciunea?Program strict respectat,o buna educatie morala supravegherea copilului.In primul rand noi suntem oglinda lui.Si sa nu uitam sa ne rugam pentru ei Maicii Domnului care stie ce trebuinte au copii,Sf.ocrotitori Stelian si Nicolae..impartasindu-i des.

Consider ca e foarte importanta educatia religioasa atunci cand sunt copii mici. Bunica mea mi-a insuflat aceasta educatie, m-a dus la biserica. Parintii mai putin. Dar datorita acelor primi 7 ani, pe urma, cand mi-a fost greu, am cautat singura sa merg.
Nimeni nu a fost habotnic cu mine,nu m-a pedepsit ca posteam sau ca nu posteam, ca mergeam sau nu la biserica,in toti acesti ani. Dar a fost alegerea mea sa merg.
Puterea exemplului personal e foarte importanta, de asemenea.
Oare ce efecte negative pot fi?
Poate copiii nu sunt atenti,iau totul in joaca atunci cand sunt mici, dar ceva ramane. Si cu mila lui Dumnezeu, se vor intoarce singuri spre credinta.

imi place topicul :) presupun ca te referi la educatia din scoli.
educatia religioasa e departe de ceea ce ar trebui sa fie. sunt rari profersorii care intr-adevar au acest dar de-ai educa pe altii in spiritul ortodoxiei... iar aceia merita tot respectul.
e adevarat ca si programa lasa de dorit, dar asa cum unii stiu ce si cum sa selecteze, asa ar trebui sa stie toti.
foarte multi asteapta ca elevii sa memoreze mecanic anumite informatii. am mai spus-o de cateva ori si repet de cate ori voi avea ocazia: degeaba il pui sa memoreze cum se numesc toate slujbele savarsite in biserica, in ce se imparte Sf Liturghie, ce se afla in Sf Altar, care au fost traducatorii Bibliei sau ale altor carti importante si in ce an le-au tradus..... si multe alte chestii pe care degeaba se insista daca elevul nici macar nu intelege ideile, principiile de baza ale ortodoxiei, de ce sfintii parinti au gandit asa si nu altfel... ei nu inteleg modul de a gandi si de a aborda diverse aspecte ale vietii cotidiene. daca el nu pricepe acestea, ce rost are sa memoreze alte chestii care chiar nu-i folosesc la nimic ?!

se abordeaza si aceste subiecte importante, dar prea putin... nu li se acorda o atentie suficienta. cateva ore pe an si gata... (o ora inseamna 45 min in care pierde vremea cu prezenta, mustrarea copiilor pt galagie, ascultarea etc etc...)
cu parere de rau o spun, educatia religioasa in scoli e facuta mai mult de ochii lumii... cu prea putine exceptii.

programa ar trebui simplificata, iar subiectele sa se bazeze mai mult pe legea morala, dogmatica.... si mult mai multe citate si exemple din Sfintii Parinti. manualele sunt sarace in citate, desi orice copil ar intelege mult mai bine si i-ar merge direct la inima cuvintele unui sfant; nu se compara absolut deloc scrierile sfintilor parinti cu manualele...

si ca sa pun punctul pe "i", in manualul pe care il am anul acesta, se insista subtil pe ideea ca Biserica Ortodoxa cu cea Catolica sunt surori...

Vorbind de educatia religioasa la copii, sa nu uitam ca nu putem sa`i indopam cu teologie. Biserica stie foarte bine ce sa faca si cum sa faca. Biserica face catehism de 2000 de ani. Nu cred ca noi mirenii am avea cum sa`i dam lectii. In schimb, scoala, ministerul, are ce invata de la biserica despre modul in care se face catehism. Pentru ca scopul nu este sa invete ca sa ia note bune ci sa se lumineze si sa se instruiasca spre a deveni buni crestini si atunci cand viata va fi grea ei sa stie si despre "calea mantuirii" nu numai despre "calea succesului".

Subscriu intru totul la opinia coziei. Asa e. Sunt doua variante. Ar mai fi si a treia, a protestantilor care fac o educatie morala (asa cred ca`i zic ei) prin diverse posturi radio prin muntii moldovei. Tot felul de posturi gen micul samaritean.

Sa ne lamurim. Exista mai multe modalitati de a face educatie religioasa. Pentur mine, cea mai importanta mi se pare cea din sanul familiei. Nici scoala, nici Biserica nu pot suplini pe masura functia familiei. Acest lucru se intampla doar in cateva cazuri, prea putine in comparatie cu necesitatile actuale.

Educatia religioasa din scoli, desi uneori lasa de dorit, pentru ca nu suntem perfecti, ramane totusi o modalitate de a intra in contact cu un domeniu. Atata vreme cat ora de religie isi va propune sa fie un furnizor en-gross de informatii va esua cu siguranta. Cred ca ora de religie trebuie sa imbine cunostintele religioase fundamentale cu raspunsurile la intrebarile concrete de moment ale tinerilor. Asta e dupa parerea mea solutia perfecta.

Educatia religioasa din Biserica este din pacate inca afectata de lisa de organizare regasita de altfel la nivelul tuturor institutiilor societatii romanesti. Ea trebuie sa primeasca un nou impuls printr-o organizare interna mult mai buna. Deci, capitolul acesta lasa inca de dorit, desi poate prin anumite locuri situatia nu este chiar asa de cenusie.

Educatia religioasa din sanul familiei mi se pare extrem de importanta. Asa cum bine au precizat prietenii forumisti cea mai buna metoda de realizare a educatiei religioase este propriul model care sa se manifesta fara a se impune. E vorba aici, dupa parerea mea, despre acelasi mod in care se poarta Dumnezeu cu noi. Ne-a aratat cum este El si ne-a chemat spre a-L urma,fara a ne constrange. Asa trebuie sa fim si noi cu copiii nostri. La acest comportament trebuie adaugata foarte multa rugaciune. Cred ca nu ne putem creste copiii fara a ne ruga mult pentru ei, rugaciunea noastra fiind prilejuitoare de mult har pentru ei.

E important ca din educatia religioasa sa lipseasca rigiditatea si restrictiile absurde sau sa le impunem reguli super stricte. Un copil trebuie adus la biserica, insa acest lucru nu trebuie sa devina o obligatie, copiii au nevoie sa fie atrasi putin cate putin spre biserica, nu obligati sau sub amenintarea pedepsei.

Ar fi interesant sa aflam ce a contat foarte mult in educatia voastra religioasa. De exemplu, pentru mine a fost extrem de importanta credinta simpla si sincera a familiei care a fost pastrata cu fidelitate chiar si in cele mai grele momente. De asemenea, legendele religioase si-au avut rolul lor deosebit.

Draga Cozia,

Modelele sunt o sursa de inspiratie, insa trebuie vazut ce anume nu ar functiona la noi. Din pacate, in Occident lucrurile tind sa o ia in alta directie. Biserica tinde si ea sa faca prea multe compromisuri si nu mai reprezinta atat de mult un stalp al moralitatii, al adevarului dumnezeiesc. Din ce in ce mai putin se vorbeste despre pacat, despre starea actuala a omului, despre pocainta, etc.

Cred ca cel de-al doilea model ar fi mai potrivit pentru Ortodoxie, pentru ca Ortodoxie se inspira enorm din viata sfintilor, se hraneste cu o spiritualitate bogata pe care a reusit sa o pastreze cu fidelitate. Ortodoxia devine si mai vie cu cat ea reuseste sa se transmita si celor tineri printr-o educatie religioasa vie, practica, reala, printr-o indrumare indeaproape a copiilor si a tinerilor nostri.

surori vitrege poate, ...din Tati diferiti

cel putin 80% din educatie am primit-o de la parintii si maicutele din manastiri si din cartile recomandate de acestia...
pot spune ca, dupa exemplul propriu, o alta metoda buna pt a educa este a da exemple din povetele Sfintilor Parinti si vietile acestora... dar, bineinteles, pt a gasi cate un exemplu potrivit fiecarei situatii trebuie si tu, la randul tau, sa le cunosti bine, sa le fi studiat.
de aceea foarte multi, desi sunt acuzati, vorbesc foarte mult cu citate.

mie bunicii mi-au insuflat dragostea pentru Biserica,pentru Dumnezeu.parintii din pacate nici acum nu sunt convinsi ca este cel mai bun lucru pentru un copil sa asiste la slujba sau sa se impartaseasca..dar ma rog pentru ei si astept o schimbare de va fi sa fie.Bunica in schimb desi femeie simpla,taranca nu facea nimic fara sa se insemne cu semnul Sf.Cruci,imi spunea legende si-mi povestea din Biblie aveam povesti preferate de ex.Potopul lui Noe,avea casa plina de icoane.,nu stiam de desene animate,toata ziua ma jucam prin curte cu pamant cu papusi de porumb si sunt tare multumita pentru copilaria asta neviciata de calculator si televizor,nu aveam nici un fel de dointe asa cum au fetitele azi sa am papusi multe haine scumpe...mi-e dor de Anii aceia.Bunica era f.constiincioasa se trezea la 3 noaptea facea prescuri si le insemna pentu Biserica......erau momente magice pentru mine si nu mai puteam adormi de emotie fiidca urma dimineata sa mergem la Biserica,sa ma impartasesc,sa impartim..bineinteles ca ma bucuram si pentru cosnita plina ochi de gogosi,colaci,bomboane covrigi.Asteptam Pastele cu nerabdare tot anul nu pentru cadouri(ca nu prea primeam decat simbolic ceva) ci pentru atmosfera aceea de primeneala,de innoire,pentru bucuria de a merge la Biserica,pentru slujba,pentru a intra pe sub Masa,pentru a canta.Cam asta a fost.Anii au trecut si eu am fost prinsa in valtoarea unor evenimente mai nefericite ,am uitat de Biserica,m-am transferat la parintii in Bucuresti..si pana in urma cu vreo 8 ani nu am mai stiut nimic despre Dumnezeu,desi ii simteam prezenta clara in viata mea si sufletul meu tanjea dupa El.era atat de aproape ..apoi l-am regasit..si m-am trezit din amorteala in care zacusem.Imi cer scuze ca v-am ocupat atentia cu povestile mele deci pe scurt pentru mine a contat:felul(evlavia si explicatiile simple)in care imi povestea bunica despre Dumnezeu,fAPTUL CA MA LUA CU EA LA bISERICA si se intampla invers..eu ceream de multe ori ea refuza sa ma ia (era ger,vroia sa asculte in liniste slujba si eu o cam incomodam uneori)..baiatul meu nu cere sa mearga eu ii cer lui(celui mare)imi spune :mami eu merg la mamaie du-te tu la Biserica merg data viitoare,mamaie ma lasa sa privesc la desene vreau la ea.In sfarsit cand ii iau la Biserica sunt atenti,dar se mai si foiesc,ii mai apuca si joaca dar ii vad ca nu au bucuria pe care eu o aveam.Si se prea poate ca din cauza mea,cand ma rog sau citesc vreun acatist ma tot intreaba cand termin..de cateva ori insa cand eram f.trista si citeam destul de patrunsa cu lacrimi in ochi a devenit brusc interesat si a inceput sa-mi puna intrebari..modelul nostru ce important e..pacat ca nu avem trairea"cu noi"de fiecare data cand ne rugam...cred ca asta imi lipseste mie de nu ii pot atrage fara constrangere(ca am incercat de cateva ori si cu forta desi e nepedagogic m-au enervat)

Constragerea e foarte periculoasa, aduce cu ea uneori si drame si repulsii puternice. Chiar si discrepanta intre ceea ce credem si ceea ce facem poate sminti copilul indifernet de cat de mic sau mare este.

Cred ca e bine ca din ale noastre sa le aratam copiilor doar ceea ce pot intelege, ceea ce ii poate cu adevarat atrage, trezindu-le interesul.

Ma gandesc ca e foarte importanta rugaciunea la masa. Daca o va spune cel mai mic, atunci e bine. Daca nu vrea sa o spuna niciunul din copii, pentru ca se mai intampla, e bine sa o spuna parintii.

De asemenea, duminica trebuie sa ne straduim sa o facem cu adevarat o sarbatoare in casa noastra. Ar fi minunat ca duminica sa alegem un decor special pentru masa, anumit meniu special. Sa ne pregatim in ziua de duminica mult mia intens, atat sufleteste cat si trupeste. Si prin acest lucru, copiii vor intelege ca duminica este intr-adevar deosebita, sa facem din ea o zi a invierii, o sarbatoare. Cati fac asta?

in copil actioneaza f.bine principiul imitatiei..adica cinstim cum se cuvine sarbatorile,Sfintii pe Dumnezeu si ei vor face la fel..vom amana.vom teoretiza fara sa lasam sa se vada ca si noi urmam in practica ceea ce sustinem..ei vor fi confuzi dezorientati,vor avea indoieli.Trebuie sa recunosc ca e greu sa fii parinte...nici nu pun bine capul in perna ca incep reprosurile sa-mi dea tarcoale.adica de soarta lor ma simt mai raspunzatoare decat de a mea,ca-i am in gestiune.Copilul meucel mare a dezvoltat o oaresce trufie ref.la participarea lui la slujba..el nu vrea sa stea in Biserica ci in Sf.Altar cu preotii eventual si imbracat cu vesminte pe masura lui.Altfel nici nu vrea sa auda.Ma intreb cat este dorinta de a juca un rol si cat este dorinta de a fi aproape de Sf.Taina care se savarseste in Sf.Altar.Acasa se joaca de-a preotii cadesc ,canta..Eu precizez ca nu m-am postat niciodata in naosul Bisericii,am stat cat mai retrasa nu din fatarnicie si falsa evlavie ci ca sa nu fiu tinta privirilor,a ironiilor,ocheadelor s.am.d.p.Copilul e mic inca.O fi bine ce dorinte are?Eu nu prea am tinut cont de ele,am facut cum am vrut eu..ar fi potrivit sa tin cont de ceea ce-si doreste el?

Si cam care ar fi tatal catolicilor?
Sa-ti fie rusine Andrei! Tatal tuturor este Dumnezeu catolici/musulmani/ budisti...etc!!!!
Fratele tau de singe daca nu crede nu-ti mai este frate? Il judeci, il mustri, din partea mea da-i o palma doua.....da nu-l urii! Nu-i spune ca nu ti frate ca el este inferior tie. Of Doamne cita iubire avem noi ortodocsii!

Hitler sau Stalin ? care au distrus ? pina la de nerecunoscut ?
citat:
"unica in schimb desi femeie simpla,taranca nu facea nimic fara sa se insemne cu semnul Sf.Cruci,imi spunea legende si-mi povestea din Biblie aveam povesti preferate de ex.Potopul lui Noe,avea casa plina de icoane.,nu stiam de desene animate,toata ziua ma jucam prin curte cu pamant cu papusi de porumb si sunt tare multumita pentru copilaria asta neviciata de calculator si televizor,nu aveam nici un fel de dointe asa cum au fetitele azi sa am papusi multe haine scumpe...mi-e dor de Anii aceia.Bunica era f.constiincioasa"

care mai doreste educatie ateista ?

de ai stii, ce ma doare, sa nu mai vezi un om normal, asa bunica, vreau si eu, ...

Din pacate se infaptuiesc multe erori in modalitatea unor parinti de-asi educa proprii copii,in spiritul religios,si nu numai din partea parintilor,ci si in general,din partea diferitelor persoane care vor sa faca cunoascut Cuvantul Lui Dumnezeu.
Referitor la parinti,multi dintre acestia au tendinta de-a impune cu forta credinta,copiilor lor,de-ai supune pe acestia la posturi aspre inca din varsta foarte frageda,sa-si ameninte odraslele,in cazul in care acestea nu doresc sa le impartaseasca credinta.Cunoasc doi baieti,a carosr parinti ai obliga de la 6-7 ani la post foarte aspru,fara ulei,tinerea posturilor in intregime,nici macar bomboane dropsuri(transparente)nu le permitea sa manance,fiindca nu erau siguri de aproape nimic,ca n-ar putea fi de frupt.Si asa au trecut anii,baietii acestia s-au facut mari si independenti,si "au evadat"din sanul familiei,nemaivrand sa mai auda de credinta si asprimea acesteia.
Este fosrte delicat sa modelam sufletele celor din jur,fiindca,pana la urma este vorba de ceea ce are mai important un individ,respectiv sufletul,si,deci,nu cred ca orice credincios,sau presupus credincios poate avea aceasta abilitate de-a intoarce pe cineva la Domnul,mai ales cand se porneste din start cu impuneri si prejudecati evidente.Ca sa nu mai vorbesc de capacitatea extraordinara a unor credinciosi de-a defaima si de-a critica intr-un mod josnic,aproape tot ceea ce este in jur,indiferent de calitatea acestor lucruri inconjuratoare.Efectiv unii dintre acestia parca nu mai rationeaza,impinsi de un impuls nestavilit si extremist de-a subestima tot ceea ce nu este conform convingerilor lor,excluzand orice incercare de intelegere a altor optiuni.
Insa,cel mai urat si din pacate cel mai evident aspect al unor credinciosi,care de altfel intra si in contradictie cu propriul crezamant,este RAUTATEA.Am vazut multi credinciosi care se usuca de post,care se roaga in cele mai intime si tarzii ore ale noptii,care si-au facut culcus permanent in biserica,dar care nu au reusit sau poate ca nici nu si-au dat interesul sa se departajeze de rautate,o reutate care-i schimonoseste cu atat mai mult,cu cat ridica atat de mult in slavi Cuvantul Domnului.N-am intalnit atata reutate si atata lipsa de toleranta,cum intalnesc adesea la batranele cele mai imbrobodite si mai "sfintite".Uneori poate reprezenta o rautate de nedescris,schimband chiar vietile celor din jur,intr-un mod nefast.Si tot pe considerentul religios isi permit sa blesteme si sa invinovateasca fara intelepciune,fara ca macar sa se gandeasca vre-un pic la propriile reactii.Uneori,chiar le compatimesc,fiindca acestia nu pot,efectiv,gandi mai mult,si chiar in sinea lor reusesc sa-si nascoceasca scuze si motivatii pentru atitudinea lor dezgustatoare.Pur si simplu nu le poti sta in cale,la astfel de persoane,fiindca sunt de temut.Si in manastiri se intalneste adesea astfel de "perceptii"asupra credintei...din pacate!!!!!Uneori dorinta spre mantuire poate face un om foarte egoist,intentionand in subcostientul sau sa-si salveze sufletul,ajunge in acest sens sa "calce peste cadavre",pentru a-si atinge scopul.
intr-o zi o crestina,aflata in autocar pentru un pelerinaj la diferite biserici,era fosrte flamanda,si dupa 1 noaptea a inceput sa-si rascoleasca prin bagaje ca sa manance ceva,ca era zi de casligi.Insa,pe bezna abia ca apucase sa bage o bucatura de mancare(carne),ca se trezeste cu o palma peste cap si cu tipete din partea unei batrane "supercredincioase",care spunea;"scoate,scoate mai repede carnea din gura ca este pacat sa mananci",si in timp ce tipa la ea ai dadea palme peste cap,si incerca sa o aplece ca sa-i dea mancarea jos din gura.Femeia care intentiona sa-si potoleasca foamea era sa faca atac de cord,tremura saraca....INCREDIBIL DAR ADEVARAT!!!Aceasta pare mai degraba psihoza religioasa,decat credinta,si credeti-ma,sunt multe astfel de exemple,traim printre ele,si mai degraba incercam sa le ignoram decat sa ne impartasim si sa ne minunam in mod pozitiv,de "credinta"lor.
Imi spunea o prietena ca a auzit fugitiv,cuvinte dintr-o predica a unui mare duhovnic,inregistrat pe o caseta(nu cunosc detalii,insa am retinut esentialul).Cica o femeie f.credincioasa s-a dus la respectivul duhovnic si i-a spus;"Parinte,vedeti,au aparut cardurile acestea bancare in care se pun banii,ce sa face sa le primesc,sau sunt de la vrajmasul???!!!",la care Parintele exclama catre aceasta;"femeie,du-te si scoateti mai intai dracul din suflet si lasa cardurile!!!!....".Foarte sugestiva afirmatie!
Credinta trebuie insuflata,trebuie exprimata,in primul rand,cu propria credinta care inconjoara propria viata si o face mai vrednica,aceasta credinta trebuie transmisa cu multa intelepciune,pentru a nu leza,sau pentru a nu fi inteleasa tocmai gresit,si marturisita la randu-i cu aceiasi eroare.Credinta,in sine,poate caracteriza in mod diferit persoanele care o adopta,aceasta este de-nteles,insa cand ea aluneca pe un drum razvratit si incalcit de-atata reutate,ea poate mai degraba osandi.Iisus a venit sa propovaduiasca pe pamant,in primul rand Dragostea,si speranta de-a ne izbavi de pacatul stramosesc,insa s-a jertfit pe sine si,mai ales,s-a dat pe sine exemplu pentru noroade.

:( Daca am avea ca model pe Domnul nostru Iisus Hristos n-am mai da palme cand vedem pe cineva ca mai greseste.
Credinta nu se impune cu forta. Am o banuiala ca nu se invata in scoli! Tocmai pentru ca e ceva ce trebuie facut, nu pentru ca acel copil isi doreste cu adevarat!
Exemplul personal e esential.
Cu critica nu se rezolva mare lucru, nici la adulti, nici la copii.
Daca am invata sa fim blanzi si smeriti cu inima!

profa de religie din scoala la care sunt angajata este atat de blanda buna si iubitoare cu copiii si-i invata atat de multe lucruri ca vin parintii sa ma intrebe de unde stie copilul lor sa se roage, ba mai mult ii pune pe toti ai casei seara la rugaciune...ce exemplu minunat copilul sa-si invete parintii sa se roage!nu toti profii de rel sunt rigizi si fanatici.Cat despre doamnele in varsta de la Biserici multa vreme m-au enervat si pe mine.nici acum nu scap de "sfaturile"lor cand impartasesc copii..dar m-am invatat sa nu le mai dau atentie ..am o prietena cu un copil autist si saraca a fost alungata de zeci de ori din Biserica de matusile astea binevoitoare.oricum concluzia la care am ajuns este ca ele nu-l cauta pe Dumnezeu in Biserica cauta vrajba,barfa sa-i faca pe plac celui rau..pacat de varsta pe care o au.Si sa ne fereasca Dumnezeu sa intram cu copiii in Biserica ..ca nu mai contenesc babele cu sfaturile;ba sa iesim afara,ba sa-i ducem in parc ca acolo e de ei,ba ii tocaie pe maini si pe fata,ba se uita urat,ba bodoganesc,ba se apuca in timpul slujbei sa provoace copilul la discutii desarte.Greu cu ele!Probabil ca preotii ar fi bine sa ia aminte la aspectele acestea multi tineri sunt alungati de batranele acestea care stau mot in fruntea Bisericii sa faca ordine.

Unii parinti fac educatie religioasa cu forta!
Unii parinti fac educatie religioasa combinata cu tot felul de aiureli.
Unii parinti nu dau nicio educatie religioasa copiilor!
Foarte putini parinti reusesc sa isi educe copiii in spiritul corect!

Ce trebuie sa contina o educatie religioasa pentru copii?

PAi cum draga Marius,nu stii,
Hristos este capul Bisericii noastre asa cum Papa este capul Biericii lor, si asta prietene nu este de la mine, ca cine sunt eu, un mic mirean incepator, ci de la teologi;)

Deci citeste ATENT intrebarea, nu era vorba de tatal OAMENILOR ci al Bisericilor "surori"

Din nou daca citesti atent eu nu am spus canu mi-i frate ci am fost OBIECTIV, am spus ca este vitreg
Palme nu le-am dat catolicilor ca ar insemna sa ne asemanam lor in impulsurile violente de care au DAT DOVADA, insa cind a fost sa-i mustram, bai nu se lasa neam! dar deh, ce ti-e si cu mindria asta combinata cu fudulie:D

Nici macar din Sf.Ap. Toma nu se trag, ca le-am aratat si dovezi si TOT NU CRED!:(

Din pacate s-au cam terminat si bunicile alea. Acum batrinele stau si povestesc de Spania, Italia, ce si-au mai luat de pe-acolo, de fata din Texas care nu mai vrea sa auda de Romania si care desi este in America are pretentii sa le trimita parintii bani din Romania ca ei sa aibe de distratii acolo, etc...asta ca ca sa nu iesim din topic, si nu judecam, ci doar observam si invatam...

..sa stii sa te adaptezi structurii sufletesti a copilului,sa mentii o atmosfera linistita in casa,sa ai un loc unde se roaga toata familia(mai rar in cazul meu),sa le citim povestioare cu talc,sa-i ferim de anturaje,sa le oferim alte alternative,sa le inspiram incredere astfel incat sa nu fie nevoie sa ne minta,sa nu avem acea asprime care il sperie pe copil si-l determina sa ne minta.Pe scurt copilul are nevoie de armonia din familie,de dragoste si de harul lui Dumnezeu.Cand legatura copiilor cu parintii nu este buna copilul nu evolueaza bine si se resimte esecul lui in orice intreprinde.E nevoie sa fim echilibrati ,sa nu avem dispute in fata copilului,desi...sa avem in vedere structura sufleteasca specifica a fiecarui copil.Sunt copii care au nevoie de mai multa atentie si sunt copii care cer mai multa asprime.Sa le impunem un program pentru a-i det.sa fie orgaizati,dar sa nu exageram.Programul il facem impreuna cu copilul,sa fie adaptat necesitatilor lui si varstei,particularitatilor temperamentului(firii).Din program sa faca parte si rugaciunea si mersul duminica la Biserica asociat cu mersul prin parc apoi(sa nu i se para chiar o corvoada)si as putea continua pana maine.

desi citim reviste sau carti despre cresterea copiilor scrise de dr.spock&co daca nu citim Sf.Evanghelie impreuna cu el si nu avem in noi o intuire a drumului corect degeaba toate stradaniile.Sunt atatia oameni celebri cu copii ratati care s-au folosit de toate retetele lumii.Pe langa credinta sunt oameni simpli care au o intuitie buna,il invata pe copil sa respecte reguli sociale,fara sa-i incorseteze libertatea(se joaca,rade este liber sa alerge fara sa deranjeze pe altii fara sa faca rau).Eu mizez pe bunul simt al omului simplu decat pe doctoratele parintilor care se declara atotstiutori,sunt tot timpul disperati nestiind ce sa mai ofere copilului lor.,nemaicontenind cu laudele cate au facut ei cate i-au cumparat odraslei...si vorbesc aici din experienta cu astfel de parinti:parinti modesti copii modesti,cu bun simt,altruisti,veseli,odihniti si la pol opus parinti trufasi copii asisderea,rai,egoisti,egocentristi,tupeisti,obosit i(de la calc si jocuri video)superficiALI.Cred ca e de preferat un copil modest unuia arogant desi tendintelke parintilor sunt de a avea copii cat mai liberi cat de indrazneti se poate,cu "personalitate".EDUCATIA ESTE CONSOLIDAREA BOTEZULUI UN FEL DE BOTEZ PRELUNGIT.Puritatea sufleteasca a ceklui ce educa(a parintelui)este fundamentala ea face sa se nasca o legatura naturala cu sufleutl copilului.puritatea si bunatatea sunt cele doua arme cu care dezarmam orice pornire rea a copilului.Vorba lui Comenius "creanga trebuie altoita cat e verde"..primii sapte ani se face educatia forte.Sunt mame simple taranci care inca mai fac semnul crucii asupra leaganului copilului lor,il invata cu semnul crucii de mic..cred ca ei invata de la noi fara sa-i fortam sa faca gesturi de fatada..adica daca eu ma inchin cu seriozitate,evlavie inn fata unei Biserici copilul imi va imita gestul si nu e doar o vb in vANT.dACA II VOI spune "inchina-te ca toata lumea"gestul i se va parea teatral,regizat.Misterul care se afla in suflete,in plante in arbori se va porni singu si va inflori daca va fi pus in conditii bune.Daca nu ploua cand trebe degeaba ploua mai tarziu planta nu se mai coace..de aceea una dintre atributiile meseriei mele este aceea de a atrage atentia parintilor:atentie la primii 7 ani,atentie la prima copilarie.Religia este importanta ca sentiment si ca logica de explicare a tutuor fenomenelor religia explica stiinta(Chupacapra salutare!)Lipsa educatiei religioase:copii capriciosi,imbatraniti prematur fara inocenta,fara orizont,adesea degenerati intelectual.

Trebuie sa invatam de la Creanga sa tratam copilul ca pe o fiinta de basm dar totodata si ca pe o fiinta serioasa care trebe sa si munceasca cot la cot cu noi(sarcini mai usoare aprox.aceleasi).Cu un astfel de copil nepervertiti de toate cuceririle tehnicii va fi mult mai usor de lucrat sufletul lui va fi modelat usor.In scolile Waldorf se face o intoarcere a copilului la origini,toate mat.cu care se joaca in gradinita sunt naturale,activitatile sunt rudimentare(tesut,cioplit,cusut,impletit,..merg pana intr-acolo incat copiii invata tesutul la razboiul de lemn),mersul in gospodarii taranesti,contactul cu natura..partea rea e ca se exagereaza cam mult cu natura(ca deh sunt new-ageisti).Copilul trebuie sa iaba contact cu lucrurile sfinte,cu unelte cu istoria,cu civilizatia adevarata nu cea a mancatorilor de mcpuisor de la mcdonald.
Nici nu mai stiu care era intrebarea ta Iosif cred ca m-am indepartat de subiect...dar ai atins un subiect care pe mine ma framanta tare (ca parinte dar si ca educator0si as sta sa-mi declar offurile pana maine.Imaginati-va ca sunt un cosmar pentru parintii elevilor mei,au ajuns saracii sa ma evite fiindca eu tot timpul am cate "o vorba sa le spun"(desi nu intotdeAUNA pun problema intr-un mod f. diplomat)..oricum elevii mei inteleg ca spre binele lor o trag pe mamaie de maneca la sedinta cu parintii.Copiii saracii inteleg..parintii au mintea prea alterata de tigari si coca cola ..aaaa.si de euro!

Cred ca problema invatamantului teologic este confuzia care se face intre latura formativa si cea informativa.
Familia ar trebui sa fie cea care formeaza copilul.
In schimb scoala ar trebui sa informeze, sa ii invate pe copii notiunile religioase. Sunt cazuri in care profesorul de religie pune accent mai mare pe latura formativa, aspect care, pe langa incompatibilitatile de ordin deontologic, nu face decat sa obtina o reactie de "adversitate" din partea familiei si chiar a profesorilor.
Si as mentiona in acest ultim caz spovedaniile "cu clasa", interesul sporit al profesorului de religie pentru aspecte personale ale vietii elevilor (ex. ai tinut post?, te-ai spovedit? tii canonul dat de preot? mergi regulat la biserica?), aspecte care se rezolva in relatia personala cu duhovnicul, nu in cadrul orei de religie.
In acelasi timp majoritatea elevilor, dupa ani intregi in care li s-a predat religia, nu au niste notiuni clare (nu stiu cele 10 porunci, nu stiu rugaciuni de baza, nu cunosc virtutile).
As mai aminti si tendinta de a preda in stilul "noi-voi", care are ca urmare crearea unor prejudecati pe criterii religioase.

Taci tu sa vorbeasca faptele tale.:) Nu intodeauna da roade, dar de cele mai multe ori Da.

Si totusi Mirean, cunosc personal cazuri in care parintii!! au mers la biserica/postit de rusinea copiilor. Ba mai mult o profesora de religie, a recunoscut in fata copiilor ca Nu posteste intodeuna. Uimit un elev ii spune, doamna daca d-voastra nu postiti sa stii ca voi posti eu ptr d-voastra! Copii sunt fiintele cele mai pure si mai curate, de aceea consider ca trebuie multa sensibilitate si rugaciune sa patrunzi in inima lor si SA RAMAII ACOLO! Nu prin constrangeri.

Cazurile mentionate de tine sunt exceptii.
Profesorul de religie nu poate tine locul familiei sau al duhovnicului. Iar daca totusi va incerca asta, o va face in detrimentul informatiilor care trebuie sa le impartaseasca elevilor.

Si eu am auzit de cazuri in care parintii au ajuns la Biserica de dragul copiilor, dar nu asta este problema.

Ideea era ca profesorul ii poate informa despre Taine, post, rugaciune, modele de comportament crestin (aici este inclus si modelul familiei crestine). Dar de aici pana la a-i "dojeni", în calitate de profesor, pentru anumite chestiuni legate de religie, care tin de aspecte personale/intime ale vietii elevilor, este cale lunga. Si nu mi se pare OK implicarea profesorului de religie in viata intima a elevilor.

Subliniez: Profesorul de religie nu poate tine locul familiei si duhovnicului, indiferent de pregatirea pe care o are!

Nu putem uita, ca doua tragisme au lovit nociv omul, mai ales începand de la Renastere: 1. ateismul, care l-a inchis, l-a facut prizonier in limitele naturii, inferioara omului - facandu-si din ea, deopotriva, ideal de preocupare si camp de prada, si nu de "Euharistie", iar pe sine lipsindu-se de adevaratul model si tel superior al existentei si osandindu-se la un handicap spiritual. 2. materialismul, care - subordonand spiritul materiei, si pe un fond antropocentric, lipsit de Dumnezeu - Creatorul, il subordoneaza instinctelor primare, printr-o metamorfoza distrugatoare, manifestata in senzualism, mania drogurilor, boli ucigatoare...etc. Aceste consecinte ale pacatului, ca refuz la comuniunea cu Dumnezeu, rastoarna deodata in atatea suflete ordinea valorilor si întreaga gandire si simtire omeneasca. Spunea domnul Dan Puric: "sa dam acestui popor o stare de spirit si nu o ideologie". Educatia religioasa, mai ales in scoala, trebuie sa depaseasca modalitatea ideologica.

Ufff da tare proasta mai sunt. Nu reusesc sa si pricep ceea ce citesc intodeauna. Cred ca de asta prefer cartile pr Cleopa, era mai putin filozof:) geroge frumos ai spus dar eu nu pricep cam nimicuta....iarta Nu e vina ta.
Mirean daca prof de religie este si preot, atunci consider indreptatita interventia lui. Aoleuuu iar suntem in "duel". Sper sa nu ajungem la PTO tv, la emisiunea aia a lui banica junior:D

Daca preotul este si profesor, din doua una, ori neglijeaza activitatea pastorala, ori pe cea didactica.
Si sa nu-mi spui ca predarea orei de religie este tot o forma de pastoratie ca nu tine...

Nu stiu despre ce emisiune vorbesti. Nu prea am timp sa ma uit la TV, cu atat mai putin la emisiuni cu Banica.

Cat despre "duel", eu nu vad lucrurile asa. Am postat o idee, ai atacat-o, o sustin cu argumente...

si totusi de ce este nevoie pt.o buna ed.religioasa ce ingredient va lipseste voua in rel cu proprii copii???Mie imi lipseste rugaciunea nu am program nu au nici ei tot timpul sunt ocupata cu altele celui rau ii place sa ma distraga de la lucruri importante.copiii mei spun mecanic rugaciuni eu spun mecanic de cele mai multe ori(desi as putea sa-mi infrang oboseala)rugaciunea da aripi.Ma rog fireste pt.copiii mei dar nu cu ei alaturi asa cum trebuie(sa creem atmosfera de rugaciune).apoi fiecare mananca cand apuca nu ne strangem niciodata la pranz decat duminica.copilul trebuie sa aiba traire,sa i se "inmoaie"sufletul care desi curat cum zici tu Jenica poate fi usor pervertit de rautatile acestei lumi..va rog nu va departati de la subiect vreau sa aflu parerile voastre.

Pentru a intlege religia si credinta Ortodoxa:( cite ceva din ce am inteles eu)

-Informativ este bine sa se ocupe SI scoala( cum spunea si Mirean)

-Sa petreaca verile la tara. Este foarte important sa auda Toaca fiind inca adormit si clopotele batind.

-Sa nu creasca smiorcait(tot de la tara) , sa nu faca figuri la mincare sa se invete sa manince mincare gatita, simpla, sa suporte diverse mirosuri fara sa se vaite( si mai ales vedeti ca ei stau cu ochii pe noi, daca facem greseala sa ne vaitam si sa ne dam aere nu va mirati ca ei vor face la fel in multe altele), hainele sa nu devina idol, sa-i tinem pe copii ignoranti( cu ciorapul pe cap cum se zice) cit mai mult in privinta infatisarii, a firmelor celebre de imbracaminte. Vreti sa creasca induhovnicit faceti asta desi tendinta este de a-l cocolosi si a-i cumpara totul la modul competitiv cu ceilalti, AICI aveti mare grija, ca asa ii pierdeti.

-Sa oferim multe posibilitati de deschidere si mai ales CRESTERE a sufletului, nu numai prin Biserica. Sufletul trebuie antrenat prin Iubire si prin sentimente si emotii inalte pentru a avea MEMORIA ACESTUI SIMT, prin Arta, Cultura, sentimente patriotice, de APARTENENTA la o cultura si la o COMUNITATE,concerte simfonice, mai ales cei care au fost si foarte religiosi, Bach, explicati-le pe muzica ce inseamna fuga, scara, doborirea obstacolelor si dorinta de a ajunge la Dumnezeu prin muzica, prin cantate, etc

- Aduceti copiii cu voi sa cunoasca vecinii din cartier, pe care sa nu-i ocoliti si pe care sa nu-i judecati , mai ales IN FATA LOR, ca e vai si amar...mai tirziu, cunoscind vecinii si faptul ca-i vorbiti numai de bine si le gasiti justificari daca este nevoie, ale "neajunsurilor" lor le va fi rusine sa faca prostii prin cartier, vor fi responsabili, nu vor arunca sticlele de cola de terenul verde, ACOLO E ORA DE RELIGIE, in acel moment, nu trebuie sa mergi mai departe ca sa o cauti...

- Duceti-i la munte sus la cota si asteptati pina va intreaba EI de ce este asa de liniste aici, si ce mult le place acolo in linistea aia, lasati-i sa se rostogoleasca prin iarba, sa se imbibe ca un burete de acea liniste. Lasati-i sa-i prinda o ploaie torentiala, sa umble uzi, murdari, sa se joace cu animale, insecte...

- Vrei sa inteleaga religia - Puneti-i la munca, nu-i cocolositi, nu le faceti treaba lor si asta de mici
- Nu-i lasati sa doarma mult
- Invatati-i sa dea milostenie si sa vorbeasca cu saracii, cu handicapatii cu batrinii, cu tiganii, cu musulmanii:D, dar nu fortindu-i sau dascalidu-i ci face-ti voi asa in fata lor de citeva ori.
- De expunerea lor la Biserica nu mai vorbesc ca s-a scris muuult

scuze, faceti

ai perfecta dreptate Cozia ,eu ma stradui sa fac toate acestea,nu-mi iese cu rugaciunea desi stiu ca modelul e de vina(eu).pentru a avea un copil sensibil,milos,echilibrat trebuie sa facem ce ai enumerat tu aici si multe altele,foarte important :facem toate acestea impreuna cu el sau lasam pe bunica (ca are mai multa rabdare)sa-l supravegheze ea?La tara copilul intra intr-un alt univers compatibil cu nevoile lui,dar la oras iarna de cele mai multe ori acasa copilul manifesta o dependenta de parinte de multe ori devine agasant.Imaginatia lui e ingradita de asa zisele jucarii de plastic peste tot imprastiate.daca la tara se juca cu unelte,in caruta,cu tot ce gasea prin curte carucioare de butelii etc,inhama cai imaginari etc.aici parca are un blocaj de memorie si e f.derutat.Cred ca de vina suntem noi care cumparam tot felul de prostii din plastic care se numesc jucarii crezand ca le facem o mare bucurie,incercand sa acoperim astfel lipsa noastra din viata lor.F.multi parinti cu salrii mari care evident lucra mult fac aceasta greseala.rezultatul copii derutati alintati peste masura cu care se lucreaza greu.Ar fi ideal copilului sa-i fie oferite carti de mic,sa citim in prezenta lui ca si el sa indrageasca cartea sa-si doreasca sa citeasca..decat roboti,spidermani si alte prostii.
Pana la urma nu poti sa faci unui copil agitat dependent de desene animate educatie religioasa..e prea mult pentru el..el e obisnuit cu altfel de stimuli.Am mai observat ca intre 6 si 7 ani se petrec f.multe schimbari in viata afectiva a copilului..atentie la aceasta varsta urmeaza sa se spovedeasca el trebuie sa fie invatat despre aceste lucruri valorile de bine,frumos adevar nu trebuie sa-i fie straine.

Vorbim despre acelasi lucru, asadar impartasesc aceeasi opinie cu tine. Te rog sa nu iei cele postate de mine ca pe "observatii". Le consider pareri personale, care argumenteaza un punct de vedere.
Consider ca "insusirea unor principii abstracte sau definitii" ar trebui sa se faca in scoala, ioar cele invatate acolo se aprofundeaza in Biserica, sub indrumarea duhovnicului. Incercam sa spun (cu un termen putin fortat) ca este bine sa se elimine "suprapunerea de competente". :)

Alte sugestii pt iarna:
Daca esti in Bucuresti, gaseste un bazin de inot si duceti-i cit mai des si e bine sa va vada si pe voi.."inot de familie"...prin casa sa aveti un puzzle "on the go" ca o statie de joaca, un sah,...si sa nu uitam peste tot pe unde mergem....sa spunem cu ei "Hai, cu Dumnezeu inainte, Doamne Ajuta!, Slava domnului ca nu ai luat nota 4...:D ca sa vada copiii ca Dumnezeu nu este numai in Biserica ci il pomenim in orice activitate distractiva sau serioasa, la bine sau la rau:)

continui..in lipsa parintilor care muncesc pana seara tarziu copiii raman singuri daca sunt mai maricei sau cu bunicile care sunt lipsite de autoritate..copilului ii lipseste comunicarea indeosebi cu mama(se stie ca limbajul joaca un rol imp.in structurarea creierului)..copilul raman la desene la tv este lipsit de contactul emotional direct..e lipsit de stimularea prin dialog,lipsit de experienta vorbirii(nu ma intrebati cum povestesc elevii mei in cls aII..ce probleme au in exprimare in organizarea ideilor,cata saracie verbala..despre euro,spiderman si eroii din desene stiu multe lucruri nu stiu sa se bucure de iarba care incolteste,de culorile fascinante ale frunzelor toamna...de atatea alte lucruri pe care ei nu le pot "simti".Au privirea goala cand faci un exercitiu de imaginatie cu ei.La ora de desen desi nu au o anumita tema ei cer idei..asta spune mult!este efectul hipnotic al televizorului au blocaje emotionale.Multi dintre ei nu au nici macar o carte de povesti acasa,de povestit nu le povesteste nimeni,nimeni nu le canta asculta muzica din cutie(casetofon sau calc):manele cel mai adesea.Au casele pline de kitchuri care mai de care mai scumpe dar nu au un raftulet de carti...de Biblie nici vb.sa exploreze prin simturi nu au voie ca strica,murdaresc,zgarie mobila.covorul.Eu am fost socata sa aflu ca nici un elev de-al meu nu picteaza acasa..fiindca murdaresc peretii!!!!E mai convenabil sa stea la tv.
Pe scurt:oameni buni cum sa-l educe parintele sau proful de religie pe unul(prichindel)care:
-se foieste pe scaun dand intr-una din maini sidin picioare(hiperactiv)
-este distras de orice stimul
-nu stie sa comunice(sa-si astepte randul
-nu se poate concentra
-nu stie sa se joace linistit(baietii sunt incruntati si incrancenati mereu)
-vb excesiv
-este agresiv,iritabil,ori introvertit,anxios
-are dificultati in a tine minte ceva
-este plictisit,apatic
-acuza oboseala
Am in clasa copii cu tulburari de atentie,de conduita,de limbaj,lenesi,hiperchinetici.E o nebunie.copiii acestia sunt viitorul nostru.Din 14 copii doar cu 4 lucrez activ ceilalti sunt "opera"lipsei de atentie din partea parintilor.Cu cine sa faci educatie?????Viata de familie nu mai este organizata..climatul familial este cheia succesului.cu iubire si atentie obtinem rezultate.Sf.Ioan Gura de Aur zicea undeva "..observati darul copilului de la natura spre a-l dezvolta,dar si cusurul de la natura ,spre a-l indrepta".Educatie facem cand suntem langa copil nu in Italia,nu in Spania trimitandu-i 100 de papusi/zi.Mai bine una jerpelita si caldura noastra sufleteasca.parintii care nu se ocupa de copii cred ca se osandesc mult.Au asist neputincioasa la moartea spirituala acestor copii,ucisi de nepasarea parintilor lor.Cred ca mamele in special trebuie sa fie aproape de puii lor,ele sunt"candela"cum numea Sf.Ioan...Tot Sf.Ioan vb.despre educarea celor cinci simturi a vorbirii(gura+cauza tuturor relelor),auzul,mirosul,vazul,pipaitul..despre asta a povestit Cozia.Trebuie cultivat sufletul copilului:rugaciune,ducerea la Biserica(asa cum povestea jenica),post(asa cum povesteste soacra mea care a avut 9 copii..evident postea ea posteau si ei ca nu aveau incotro:),citirea Sf.Scripturi,eu mai recoman niste carticele din care citesc elevilor si copiilor mei Limonariul mirenilor(intamplari de folos)si binenteles istorioare duhovnicesti pentru copii..apoi povestile clasice ale copilariei(combinate clasice plus duhovnicesti)ca sa se adape sufletul lor mai bine.si f.important sa aiba tot timpul o ocupatie(dar nu sa ingrijeasca caini si pisici sunt total impotriva acestei responsabilitati):sa munceasca,ajute in gospodarie(sa fie laudat),sa ajute un copil mai slab pregatit(fapte bune)..sa stie de frica..e nevoie si de un pic de asprime..sa se teama fara sa fie nevoie sa facem un obicei din asta.:)Stiti zical:indoaie pomul cat e verde..copilul e un copacel iar parintii gradinarii datori sa curete gradina de buruieni..daca ierburile sakbatice o vor umple vor fi greu de indepartat.Toata lumea dupa forum ma uraste pentru acest sfat.Am mai deschis o data subiectul acesta.Copilul sa stie de rusine,sa aiba teama.eu tot timpul ii intreb pe elevii mei:cine-i seful aici?cine sunteti voi?(raspuns:subalternii:D)V-am plictisit destul cu filozofiile mele..dar e un subiect delicat pe care il iau f.in serios.toate cate am enumerat aici eu ma stradui sa le implinesc,iar lipsurile pe care le constat in educatie(desi nu sunt expertul cu o pregatire exceptionala in domeniu..nu am nici macar ex de definitivat in invatamant)vreau sa ne faca sa ne simtim si mai raspunzatori decat suntem.

inotul este recomandat sau omactivitate care sa presupuna miscare:role(dezv.musculatura piciorului0,gimnastica,atletism...mers pe jos macar 1 km pe zi.Apoi ex.utilitar aplicative(pe care vrei nu vrei prin parc le fac)catarat,tarat...

si jocuri educative:lego pentru cei mici,cuburi din lemn(eu merg mai mult pe jucarii de lemn pe mat,naturale)modelam cu coca,folosim tot felul de "materiale"din bucatarie(faina,malai,orez,melcisori..poentru colaje0..m,ateriale naturale:castane,frunze dopuri de pluta facem girafe le pictam,furnici,omizi cu scobitori...decupam din mat.textil flututir,frunze..eu lucrez si cu hartie origami9exista carti cu instructiuni..si cate si mai cate...pot face prichindeii..partea proasta este ca murdaresc dar s-a inventat masina de spalat,vopseaua lavabila!!!!