Doamne ajuta!
Si familia mea, ca multa lume ce i s-a inchinat lui, a primit ajutor neintarziat de la Sfantul Ioan Rusul, cel ce iubeste copiii si ii ocroteste.
Citisem viata Sfantului Ioan Rusul cu vreo 6-7 ani in urma, pe cand eram studenta si mi-a placut mult, nestiind ce rol frumos va avea in viata mea. Dar carticica cu viata lui a ramas undeva printre cursuri, la parintii mei, dupa terminarea facultatii. Si imi aduceam aminte rar de Sfantul.Dar cred ca Sfantul a fost mereu in viata noastra; asa imi explic purtarea lui de grija in anii ce au urmat.
Eram insarcinata si sarcina nu mergea foarte bine. Prin luna a 6a lucrurile s-au inrautatit, contractiile fiind foarte dese, copilul se auzea foarte slab, etc. Mergeam la medic in fiecare zi, de trei saptamani deja, pentru supravegherea bebelusului. Intr-o zi medicul mi-a spus ca nu aude copilul, nu reuseste sa ii asculte bataile inimii. A vrut sa ma internez in spital cat mai repede, adica a doua zi. Va face investigatii dar sa fiu pregatita, avand in vedere parcursul sarcinii, sa primesc si vestea ca voi pierde sarcina.
Pentru mine si sotul meu a fost cumplit sa gandim ca e posibil sa pierdem copilul. Imi era frica de ziua care urma. Oboseala si incercarile de inainte isi spuneau cuvantul.
Dar Dumnezeu lucreaza in chip minunat. Un coleg de servici al sotului, care tocmai a fost intr-un pelerinaj ce a cuprins si insula Evvia, a trecut pe la noi si ne-a lasat o cutiuta cu ulei sfintit, aghiazma si un fir de ata care mi-a spus ca era acolo, langa sfintele moaste.
Seara durerile s-au intetit si mi-am amintit de cutiuta Sfantului, m-am dat cu ulei sfintit, cu aghiazma si mi-am legat ata in jurul burticii. Imi era frica si plangeam; tare mult imi doream sa citesc viata Sfantului ca sa-mi mai iau gandul. Eram sigura insa ca am lasat carticica despre sfant la parinti. Am intrat in camera copiilor sa ii vad si in biblioteca, la lumina veiozei am vazut Cartea pe raftul de jos, cu icoana Sfantului spre mine. M-am bucurat mult. Am recitit-o si am adormit. A doua zi am plecat la spital, iar ata nu am scos-o. Medicul a constatat ca inima bebelusului batea cu putere iar eu aveam un alt tonus. Am repetat analizele si totul a iesit neasteptat de bine. Restul sarcinii a decurs fara pericole majore. In acest rastimp nu am mai dat jos ata de la burtica si ne-am rugat Sfantului. Am nascut la 42 de saptamani, o fetita de 3,300kg. I-am pus numele Ioana si pe 1 noiembrie va implini 2 ani. Fratiorii ei stiu ca Sfantul Ioan Rusul a ocrotit-o pe Ioana iar micuta are permanent aproape o iconita cu Sfantul.

V-am povestit acestea spre Slava Lui Dumnezeu si spre intarirea celor care sufera si asteapta ajutor din partea Sfintilor Sai.

Sa va traiasca fetita, multi ani fericiti. Cu multi ani in urma si eu am citit carticica cu Viata si Minunile Sf. Ioan Rusul si tin minte ca tare m-a impresionat ... imi aduc si acum aminte mai ales acea povestire in care un anume crestin pe nume Nicolae, care avea multa evlavie la Sfantul, in ultimul timp devenise cam delasator, insa Sfantul i-a adus aminte cu multa blandete. Nu spun mai multe, pentru cei care n-au citit cartea, ca sa le las placerea s-o descopere singuri. :)

Sf Ioan Rusul a facut o minune si cu tatal meu
 

Tatal meu a avot o prob de sanatate grave,dar medicii nu au putut spune cauza,iar tratamentul nu a functionat.In perioada aceea am mers in concediu in pelerinaj in Grecia (sf lui sept -inceput de oct 2008).M-am rugat la toti Sfintii pe unde am fost(Sf Nectarie,Sf Praschivi,etc...).Cand m-am intors in tara i-am adus tatalui meu mir de la Sf Ioan Rusul.La o sapt era complet vindecat :).De mentionat ca inainte eram sceptica in privinta ajutorului de la Sfinti.Vesnica multumire lui Dumnezeu pt minunea pe care a facut-o prin Sf Ioan Rusul,Sf Nectarie...etc. :).

Multe minuni a lucrat Sf.Ioan Rusul si cu mine, cel mult pacatos... a venit la noi in casa cu o "firmitura" din Sf.Sale moaste... am ramas toti MUTI de uimire... avem candela aprinsa la Sf.moaste alaturi de care avem si alte Sf,Moaste...
Sf.Ioane roaga-te lui Dumnezeu pt noi!!!

Sfantul Ioan Rusul i-a schimbat viata si inima sotului meu. Atat de mult il iubeste ca nu pot descrie in cuvinte. Are pe birou la el la serviciu ( si imaginati-va e ofiter!!!) icoana sfantului. In dreapta e icoana in stanga fotografiile noastre. Vorbeste cu el adesea despre noi, despre problemele lui....Mult il iubeste, mult!! Eu din mila Domnului am ajuns in Evvia si m-am inchinat cinstitelor sale moaste. Dar pentru ca am fost singura ma mustra constiinta f.mult ..desi chiar sotul meu ma inscrisese fara sa imi spuna in acest pelerinaj. Recent am descoperit ca avem particica din moastele sfantului aici aproape de noi la biserica din Ghimcesti. Mare bucurie avem acum! Sfantul Ioan Rusul este sfantul care m-a ajutat inainte de a-l cunoaste. Vazandu-i icoana am descoperit abia cine e. Sfinte Ioane roaga-te pentru noi pacatosii!

O "minune" recenta
 

Se pare ca Sf, Ioan Rusul nu are astampar si se nevoieste de colo-colo, printre noi, nevrednici pacatosi ai zilelor acestea.
Spuneam pe undeva ca, daca mi se intampla sa iau la ocazie pe cineva, niciodata nu iau bani de la nimeni. Nu o spun ca o lauda, ci ca o explicatie a faptului ca sotia mea, ani in sir statea la ocazie, de multe ori cu cei doi copii si cu bagaje, in drum spre/dinspre parintii de la tara. Cand in sfarsit am revenit in Romania si aveam masina noastra, sotia m-a rugat cu blandete: "Sa fii cu inima buna si sa iei pe cei necajiti in drumul tau, dar sa nu te bucuri niciodata la banutul lor!" Si cum cu genul asta de sfaturi am fost eu insumi de acord, n-am incercat s-o contrazic!...
La inceputul acestui an, sotia a trebuit sa se interneze intr-un orasel de munte, la aproape 200 km de oraselul nostru, iar eu a trebuit sa merg in acea perioada destul de des la ea la spital. O data, la intoarcere, am vazut la ocazie o doamna bine imbracata, care parca nici nu indraznea sa faca cu mana. Eu eram cu cei doi copii, cel mare alaturi de mine, iar cel mic in spate. Am oprit si am intrebat-o unde merge si a zis ca ar dori sa ajunga in primul oras aflat la vreo 60 de km. N-am vorbit nimic tot drumul, ci ascultam tacuti muzica religioasa de pe CD-urile facute de mine insumi, inspirat fiind de multe ori tot de userii acestui forum minunat. Ajunsi in apropierea orasului, doamna m-a rugat sa opresc undeva, ca vrea sa coboare. Era camp liber, dar am inteles ca doreste sa traverseze linia ferata... ma rog. La coborare a vrut sa-mi ofere bani, dar copiii au "sarit" imediat cu lamuriri: "Pastrati-va banii si mergeti cu Dumnezeu! Tati nu ia bani niciodata!" Usor stinghera, femeia a scos o carte din geanta si i-a dat-o copilului din spate: "Macar cu atat sa va pot multumi si eu! Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va binecuvinteze!" Am multumit frumos si ne-am continuat drumul. Cu atatea griji pe cap, nici n-am vazut despre ce carte era vorba. Imi imaginam ca femeia era membra a vreunei secte si s-o fi gandit sa ma "indrepte" catre ei! Stiam ca e vorba de o carte religioasa, dar nici nu am dorit atunci sa ma uit sa vad ce si cum.
Au trecut de-atunci exact 40 de zile. Astazi mi-a "sarit" in ochi acea carte care parca tot astepta s-o iau si pe ea in seama. Cand ma uit mai atent: "SFANTUL IOAN RUSUL - Viata, minunile, Paraclisul, Acatistul si slujba". Marturisesc ca pana astazi n-am stiut nimic despre acest sfant. Am deschis la intamplare si am inceput sa citesc si m-am pomenit cu lacrimi in ochi cu fiecare pagina ce-o parcurgeam. Mai apoi, m-am asezat comod si-am luat-o de la capat. Pe cat imi sta in putere am sa va redau cat am putut gasi pe net, ramanand de voi putea, sa continui sa transcriu restul din aceasta carte care nu poate lasa pe cineva indiferent!
In viata asta, nimic nu-i intamplator. Sunt sigur ca dupa ce veti citi, va veti lamuri singuri despre ce fel de sfant este vorba, si multi il veti indragi din prima clipa!

Sfântul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni
 

Patria natală - Rusia

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a ridicat împotriva turcilor în 1711.

Prizonier de război

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului, sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi, vai!, cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Hristos şi s-au făcut musulmani.
Sfântul Ioan însă făcea parte dintre acei tineri pe care îi înţelepţeşte cunoaşterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrâneţile cinstite nu sunt cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor - o viaţă fără prihană”. Împodobit deci cu înţelepciunea pe care o dăruieşte Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică - necredincios.
Bătut, lovit, scuipat, devenit ţinta dispreţului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-şi lepede credinţa că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoşător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă laşi liber în credinţa mea, îţi voi împlini cu sârguinţă poruncile; dacă mă sileşti să-mi schimb credinţa, mai degrabă îţi predau capul decât credinţa. Creştin m-am născut şi creştin voi muri”.
Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan îşi întindea într-un colţ al staulului trupul obosit, mulţumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naşte într-o iesle săracă, lângă Bethleem.
Dumnezeu, văzând credinţa robului Său şi mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său şi, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta şi smerenia şi blândeţea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru vieţuire o cămăruţă apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-şi chinui trupul cu traiul greu şi nevoinţa în mirosul greu al dobitoacelor şi loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locaşul de nevoinţă unde el urma poruncile Sfinţilor Părinţi: ceasuri nesfârşite de rugăciuni şi îngenuncheri; puţin somn, ghemuit, pe podeaua goală şi acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puţină pâine şi apă şi rostind adesea psalmii proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învăţase de la mama sa - în limba rusă: „Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său şi făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă şi se împărtăşea cu Preacuratele Taine.
Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile şi rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi şi a celor de altă credinţă. A dat Domnul şi multă bogăţie stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa şi propovăduia tuturor despre virtuţile slugii sale.
După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mekka, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soţia acestuia a pregătit un ospăţ la care a invitat rudele şi prietenii soţului pentru a prăznui şi a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile aşezate înaintea oaspeţilor se afla şi un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-şi de soţul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi şi ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mekka. La auzul acestor cuvinte toţi invitaţii au râs; stăpâna însă a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuşi sau să o dea vreunei familii creştine sărace, precum obişnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.
Sfântul a luat farfuria şi, mergând în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mekka, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie şi simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, şi Acesta i-a ascultat dorinţa: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mekka. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuşi, invitaţii au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.
Peste puţine zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine şi farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „în cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăţ), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neştiind cine a adus mâncarea şi cum a intrat în camera încuiată. Neştiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieşeau aburi, am zărit, cu şi mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele casei noastre. Aşa încât, cu toată nedumerirea şi zbuciumul meu, m-am aşezat şi am mâncat cu mare poftă pilaful, şi, iată!, am adus farfuria cu mine şi văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înţeleg cum a ajuns la Mekka şi cine a adus-o”.
Auzind acestea casnicii eparhului au fost cuprinşi de teamă şi uimire, iar soţia i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mekka şi cum toţi l-au luat în râs pentru aceasta.
Vestea despre minunea săvârşită de sfântul s-a răspândit repede în tot ţinutul şi toţi îl priveau cu teamă şi respect, ca pe un om drept şi plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul şi soţia sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult şi l-au rugat să se mute în cămăruţa ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan şi-a continuat mai departe felul ascetic de viaţă, îngrijind de animale şi împlinind cu sârguinţă poruncile eparhului, iar nopţile petrecându-le cu rugăciuni şi cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul domnului: „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului, şi lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.

Mutarea la cele veşnice

După puţini ani însă, pe care i-a trăit în post şi rugăciune, apropiindu-se sfârşitul vieţii sale pământeşti, fericitul s-a îmbolnăvit şi a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfinţise cu rugăciunile sale şi cu reaua pătimire îndurată pentru numele şi dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi şi S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toţi. Cunoscând mai dinainte ceasul ieşirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăşi cu preacuratul Trup şi cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, şi astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăşi şi îndată şi-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.
Cu învoirea turcilor, preoţii şi creştinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creştinii ci şi mulţi musulmani şi armeni: cel până mai ieri rob şi sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoţie şi cucernicie mult truditul trup şi, cu lumânări şi tămâieri, cu atenţie şi evlavie l-au dus la cimitirul creştin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Descoperirea sfintelor moaşte

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferinţa şi torturile şi care îl împărtăşea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, aşa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ şi să-l aibă ca binecuvântare veşnică a lui Dumnezeu. După şovăielile preotului, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creştinii au deschis mormântul şi o, minune! - trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească şi evlavie l-au ridicat, au luat în braţele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaşte, şi l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obişnuia să privegheze fericitul Ioan.

Osman Paşa arde sfintele moaşte

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea şi Ibrahim al Egiptului, Osman Paşa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaşte, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creştini. Văzând însă trupul Sfântului mişcându-se în mijlocul flăcărilor ca şi cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziţi, lăsând odoarele bisericii şi povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră.
După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creştinii au împrăştiat cărbunii şi cenuşa şi au găsit trupul sfântului întreg; nu păţise nimic, era tot mlădios şi înmiresmat ca şi mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar şi de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

Sfintele moaşte ajung în Grecia

După conflictul dintre Turcia şi Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiţi să plece, luând cu ei sfintele moaşte, odoarele bisericii şi puţine lucruri personale. După multe peregrinări, moaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraş Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcţie s-a terminat în anul 1951 şi care adăposteşte astăzi racla cu Sfintele moaşte ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credinţă la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri şi alinări ale suferinţelor celor trupeşti şi sufleteşti.

Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aici cateva poze dintr-un pelerinaj

Minuni ale Sfîntului Ioan Rusul
 

Am ramas dator cu o promisiune pe care trebuie sa mi-o tin, cu atat mai mult cu cat Sfantul Ioan Rusul merita cu prisosinta sa fie cunoscut de toata lumea, atat pentru viata pe care a trait-o cat si pentru minunile pe care le-a facut si inca le mai face si in zilele noastre, fiind grabnic ajutator oricui indrazneste sa-i ceara ajutorul, fiindca Dumnezeu mult l-a iubit, si nu-i refuza nimic, atunci cand mijloceste pentru cineva. Indrazniti sa-l chemati in ajutor, citindu-i Paraclisul sau Acatistul si o sa fiti cu totul impresionati de bunatatea lui.

Am redat mai sus prima parte a minunilor aflate in cartea care spune despre viata si minunile lui, iar urmatoarele doua: un baston si Minune intimplata unui om de stiinta! au fost postate cu ceva timp in urma pe forumul nostru.

Se vindeca doi fratiori

Intr-o casa simpla din Lemeso (Cipru) o familie isi traieste suferinta: au doi copii de 6 si 8 ani, bolnavi de leucemie. Parintii si oamenii de stiinta, dau o lupta aspra pentru viata. Cu cat privesc fetisoarele palide si ofilite ale copiilor carora le-a pierit dorinta de viata si jucarii, cu atat inimile parintilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbeste de Sfantul Ioan din Grecia, ca este viu si face minuni si ca i se pastreaza trupul intreg.
Parintii indurerati ingenuncheaza in fata icoanelor din casa. Este seara, iar flacaruia candelei face si mai palide chipurile copiilor care dorm alaturi.
"Sfinte Ioane, se roaga mama, fa-mi copilasii bine! Nu pot sa rabd atata suferinta. Sfinte Ioane, vino si in casa noastra, intra aici in aceasta seara si cauta macar putin spre durerea noastra!"
Plangand pe tacute, tatal se ridica. Dupa un timp se ridica si mama. Se culcara. Cand se lumina de ziua, mama priveste catre copii si - ce-i vad ochii? Isi striga sotul sa priveasca si el: obrajorii copiilor nu mai sunt uscati, palizi, ci trandafirii si moi. Ii trezesc si ii pregatesc in graba. Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei.
"Dar, le spune acesta, de ce sa mai facem analiza sangelui? Obosim copii! Abia alaltaieri i-am examinat!" In urma insistentelor mamai si a tatalui, analizele se refac, iar rezultatele sunt clare: numarul globulelor rosii era acum normal. Copii se vindecasera. Minunea credintei avusese loc chiar in acea noapte.
Parintii au facut din ceara, doua statuiete de marimea copiilor, apoi au luat avionul pana la Atena, iar de aici in insula Evvia, la racla cu moastele Sfantului Ioan, in fata careia ingenunchiaza impreuna cu copiii. Acesta este singurul <<MULTUMESC!>> pe care il puteau spune in acel ceas. In urma lor, in biserica au ramas cele doua statuiete din ceara pentru a marturisi tuturor, minunile dragostei Lui Dumnezeu si a Sfantului Sau.

Am inceput si eu sa ma rog la Sf.Ioan Rusul si ma bucur mult de acest lucru,ma bucur ca prin Sfinti Dumnezeu este cunoscut peste tot,de bogati si saraci,de mari si mici etc.Impreuna cu Sf.Nectarie dar si cu alti Sfinti ne face cunoscuta puterea si iubirea lui Dumnezeu pentru oameni!

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai.


Doamne ajuta!

Anul trecut citeam viata si minunile Sfantului Ioan Rusul,praznuit pe 27 mai, mi se parea atat de frumos si imi doream foarte foarte mult sa ajung si eu la Sfintele lui Moaste. Nici nu cred ca am cerut asta vreodata, nu credeam ca o sa fie posibil, deoarece nu aveam bani,era imposibil sa ajung eu in Grecia. Mi-a zis prietenul meu ca a vazut un pelerinaj de155 euro/pers, a vorbit cu sora lui,fara sa stiu, care s-a chinuit si i-a trimis 300euro. Nici cand ne-am dus sa platim avansul, nu-mi venea sa cred. A 4-a zi de pelerinaj am ajuns la Biserica Sfantului Ioan Rusul, am intrat si i-am sarutat picioarele; mirosea atat de frumos! Am trecut de mai multe pe la racla. Am stat 2ore, dar parca au trecut foarte repede, am cumparat icoane si am luat ulei din candela Sfantului, ulei vindecator, toata lumea lua, dar nu scadea nici un pic, la cata lume lua de acolo, tot plina ramanea, parca neatinsa. Si cand imi aduc aminte mi se face asa de dor. Doar 45 euro am avut de cumparaturi, imprumutati,si mancare de acasa. Nici nu-mi vine sa cred ca Sfantul Ioan m-a auzit si m-a adus la el, asa cum spune in acatist la icosul11: "Bucura-te, cel ce dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la Biserica ta;" si exact asta a facut pentru mine.
Sfintii Nectarie si Ioan Rusul au mai facut o minune:
Ne-a spus o colega de o prietena care avea o boala care ii distrugea plamanii, era internata in spital, conectata la aparate, doctorii i-au spus ca mai are 2 sapt de trait(asta era prin noiembrie 2009) fiindca plamanii ei sunt mancati pe dinauntru, si ca singura solutie este sa faca operatie de transplant in strainatate.deci ii trebuiau plamani noi. eu i-am dat acatist si ulei de la Sfantul Ioan Rusul ca aveam mult, si acatistul Sf. Nectarie fiindca e izbavitor de cancer. Si dupa un timp, ian sau feb, am mai intrebat-o pe colega de femeia aceea. mi-a zis ca e mai bine, nu a facut operatie fiindca n-avea de unde sa stranga bani, (nu stiu cate zece mii de euro), dar ea e acasa si se simtea mai bine.dupa ceva tp, prin martie, a venit singura colega la mine, foarte bucuroasa, spunandu-mi ca doamna a reusit sa stranga destui bani cat sa faca o operatie la Bucuresti(nu transplant) si se simtea mult mai bine.Amandoi Sfintii au ajutat-o si au avut grija de ea.

Minuni ale sfantului ioan rusul
 

Sfantul IOAN RUSUL a facut cateva minuni si cu mine.In anul 2008 am avut o problema destul de serioasa de sanatate(o hemoragie puternica );m-am rugat cu ardoare la Sfantul Ioan Rusul, am citit acatistul si minunea n-a intarziat sa apara.Printr-un concurs de imprejurari am ajuns intr-un spital renumit din Bucuresti si in urma unui control, medicul mi-a prescris un tratament, iar a doua zi -nici urma de hemoragie.,,Intamplator " biserica din orasul meu, unde merg in mod regulat la Sfanta Liturghie, poarta si Hramul Sfantului Ioan Rusul.I-am multumit Sfantului pentru ajutorul acordat si totodata l-am rugat sa faciliteze cumva ajungerea mea la moastele sale din Grecia (sincer, in sinea mea am zis ca ,,asa ceva nu-i posibil').Minunea insa n-a intarziat; m-am rugat pt asta in luna aprilie si in luna noiembrie eram in pelerinaj in Grecia , la manastirea din insula EVVIA si la manastirea SF NECTARIE din INSULA EGHINA. O adevarata minune....Anul trecut pe data de 26 mai mi-a venit asa dintr-o data chef sa fac ordine intr-un sertar cu carti ; mi-a cazut in mana cartea cu minunile Sfantului IOAN RUSUL; am deschis exact la articolul ,,ASA SUNT UITATI PRIETENII?" Imediat m-am intrebat oare cand este ziua lui?.A doua zi era ziua lui -27 mai.Acum ma rog Sfantului pentru o alta problema pe care odata rezolvata am s-o impartasesc tuturor. DOAMNE AJUTA !VIORICA

ajutati-ma
 

Buna seara va rog din tot sufletu sa ma ajutati si pe mine cu putin mir si agheazma de la Sfantul Ioan Rusul...as avea foarte mare nevoie va rog din suflet...
Multumesc.

Daca locuiesti in apropiere de Bucuresti, la Policlinica Polizu, este un paraclis al Sfantului Ioan Rusul.
Langa Giurgiu, cum mergi dinspre Bucuresti, aproape de intrarea in Giurgiu, pe dreapta este localitatea Slobozia, acolo este Manastirea Sfantul Ioan Rusul. Daca nu poti ia legatura cu Parintele Macarie Sotarca, staretul, gasesti numar pe site-ul manastirii, poate iti trimite prin cineva sau prin posta...

O minune a Sf Ioan Rusu
 

Cand era tata in spital cu o zi inainte sa moara am mers cu o amica la Polizu unde sunt moastele Sf Ioan Rusu.

Acolo la icoana sfantului se pun niste placute mici pe care sunt diferite forme: un picior, o mana, un cap, o femeie, un barbat, un copil etc.

Am dat un acatist sa se roage parintele pt tata si trebuia sa iau de la femeia de la lumanari o placuta de aceea ca sa fie pusa la icoana Sf Ioan Rusu. Placuta trebuia sa fie cu un cap (ca tata avea vasul de sange spart la cap) sau o placuta cu un barbat.

Femeia de la lumanari mi-a zis ca nu mai are placute decat cu "MULTUMESC" si mi-a dat placuta din aia. In fine parintele a pus placuta la icoana, i-am dat acatistul si am plecat.

Pe drum eram nedumerita si nemultumita de ce nu au avut placuta care credeam eu ca e potrivita.

De-abia tarziu am realizat ca asa fusese sa fie. Placuta cu "MULTUMESC" era potrivita pentru tata. A doua zi a murit fara sa simta ceva si nu s-a mai chinuit (Dumnezeu nu l-a lasat sa stea paralizat, fara sa vorbeasca si sa traiasca asa ca o leguma).

Poate ca astea sunt singurele "placute" care ar fi trebuit sa existe...
Restul seamana a fetesism, cu parere de rau... si eu il iubesc pe sfantul Ioan, dar asta mi se pare total nepotrivit. Daca pe mine de exemplu ma doare piciorul, sunt sanse mari ca boala sa nu porneasca de fapt de acolo ci din cu totul alta parte (aveau cumva placute si cu pancreasul endocrin???). Si de obicei stim cu totii ca boala porneste de fapt din suflet...

Draga mea, nu e de mirare ca sotul tau il indrageste pe Sfantul Ioan Rusul si asa cum ai spus si tu ofiter fiind deoarece si Sfantul Ioan Rusul a fost militar! Deci poate fi considerat ocrotitorul militarilor! Si eu il indragesc foarte mult, i-am citit cartea de curand si intr-adevar este foarte frumoasa. Il indragesc foarte mult pe acest sfant, alaturi de Sf.Efrem cel Nou, Sf.Nectarie (acesti 2 sfinti m-au ajutat atat de mult la examene), Sf.Paraschiva, Sf.Nicolaie...toti Sfintii sunt minunati!

inca o minune
 

E a doua oara cand citesc acatistele Sfintilor Nectarie, Nicolae si Ioan Rusul. De fiecare data, in Saptamana Mare am primit raspunsul la rugaciune. Prima data am ramas fara serviciu, cgiar la inceputurile crizei; si am gasit altul, cum doar am visat sa am. De data asta aveam probleme de sanatate care nu imi permiteau sa raman insarcinata: un chist mare, care doar cu operatia se putea indeparta. Si in plus, am fost trimisa mai intai sa imi fac un test care arata daca acest chist e de natura cancerigene; nu am facut nici testul, nici operatia. dar m-am rugat cu incredere: din 16 februarie pana acum; dupa o luna de la primul consult, chistul s-a redus la jumatate; a doua luna e acum, si e sarcina...
Va scriu pentru a va asigura, in caz ca e nevoie, de minunile care se petrec in viata noastra, daca ne rugam cu credinta.
Va doresc tuturor numai bine.

Mulțumiri
 

Lăudat fie Isus!Mulțumim pentru mărturisirea credinței, Adina, și multe urări de sănătate!

Ce bucurie! Sa fie intr-un ceas bun, Doamne-ajuta!

http://deveghepatriei.wordpress.com/...acov-tsalikis/

""Pe Sfîntul Ioan Rusul, Stareţul îl vizita regulat, în special cînd mergea la Atena la doctorii care se în*grijeau de el.

«Odată m-am dus, spunea Stareţul, şi-l văd pe Sfînt viu, în racla lui, şi-i zic:

- Sfinte al meu, cum ai petrecut în Asia Mică? Ce virtuţi ai avut de te-ai sfinţit?

Sfîntul mi-a răspuns:

- Dormeam în peşteră, în iesle. în timpul iernii mă înveleam cu paie ca să nu îngheţ. Am avut şi sme*renie şi credinţă.

Peste puţin mi-a zis:

- Aşteaptă puţin, Părinte Iacove, că au venit acum doi oameni şi mă roagă pentru un copil bolnav. Aşteaptă că mă duc să-i ajut.

Deodată a rămas racla goală, pentru că Sfîntul a plecat. Peste puţin timp s-a întors din nou. Nu l-am văzut cum s-a întors, dar l-am văzut că se aşeza în raclă, ca un om viu».""

http://deveghepatriei.wordpress.com/...acov-tsalikis/

""Pe data de 15 Iulie 1990, în ziua de Duminică, dimineaţa, Părintele Iacov cobora de la chilia sa spre biserică pentru Dumnezeiasca Liturghie. Intrînd în Sfîntul Altar, a observat printre părinţii mănăstirii şi pe dumnezeiescul Ioan Rusul «în stare duhovnicească».

În noaptea trecută acesta îi spusese Stareţului, în faţa sfintei racle cu moaştele întregi, în biserica lui, la Prokopion:

«- Dumnezeu ştie! Creştinii cred că dorm, că sînt mort şi că nu-i pot ajuta. Eu însă sînt viu! îi văd întotdeauna. Trupul meu este în raclă, dar eu ies de multe ori din racla mea. Alerg printre oameni ca să-i ajut. Multă durere! Ei nu mă văd, eu însă îi văd şi îi aud ce zic. Şi iarăşi mă întorc în racla mea. Dar as*cultă, părinte, ce-ţi spun: multe sînt păcatele lumii; multă necuviinţă şi multă necredinţă.

- Pentru ce spui acestea, Sfinte al meu, i-am răspuns. Nu vezi cîtă lume vine la darul tău şi se în*chină?

- Vin mulţi, Părinte Iacove, dar puţini sînt co*piii mei, a zis Cuviosul. Apoi a continuat: Pentru aceasta trebuie să vină război, deoarece multe păcate sînt în lume.

- Nu, Sfinte al meu, i-am zis imediat foarte ne*liniştit. De mic copil tot în război şi în suferinţă am petrecut în Asia Mică unde m-am născut, dar şi cînd am venit în Grecia. Apoi, după aceea, Sfinte al meu, dacă se face deodată război se vor pierde multe sufle*te înainte de a se pocăi.

- Trebuie să se facă război! Trebuie să se facă război! Trebuie să se facă război! a răspuns cu triste*ţe Cuviosul, dar cu voce hotărîtă.

Şi a continuat zicînd că vor veni inundaţii, in*cendii şi alte catastrofe în zona Eviei şi în alte locuri».

Cînd Părintele Iacov a spus aceste lucruri pă*rinţilor mănăstirii, era de faţă şi un teolog şi predi*cator mirean de la Atena. L-a rugat pe Stareţ să-i dea voie să amintească această descoperire în predica lui. Stareţul i-a dat voie, dar l-a rugat să nu spună cine a fost persoana care a avut descoperirea, ci să spună că un ieromonah oarecare… Cinstitul teolog a făcut ascultare.

Mai tîrziu, cînd Părintele Iacov mărturisea aces*te lucruri creştinilor, le spunea:

- Acestea nu le spun eu pentru că, mă iertaţi, văd vise şi închipuiri, dar le-a spus Sfîntul Ioan Rusul.

Toate cîte le-a descoperit Cuviosul Ioan Rusul în acea seară Stareţului Iacov, cu adevărat s-au împli*nit şi se împlinesc: La 1 August 1990 a izbucnit răz*boiul în Golful Piersic, în timp ce puţin mai tîrziu în Evia au fost inundaţii din cauza ploilor abundente. S-au pierdut vieţi omeneşti, s-au produs mari pagube şi incendiile au ars păduri şi alte lucruri. Dar, după cum spunea şi Stareţul în felul lui caracteristic:

- Nu cumva atîtea nenorociri care se întîmplă la noi cu atîta mînie, nu cumva este război?""

Manastirea Sfantul Ioan Rusul Slobozia/Giurgiu
 

Daca a fost cineva acolo, il rog sa-mi spuna cum se ajunge de la soseaua Bucuresti-Giurgiu pana la manastire.
Stiu ca manastirea se afla in apropierea Giurgiului, inainte de intrarea in oras pe soseaua Bucuresti-Giurgiu se face un drum la dreapta (am vazut indicatorul rutier cu alta ocazie cand am trecut pe acolo).
Cam ce distanta este?
Daca Dumnezeu vrea, maine as dori sa ajung acolo.

Edit: acum m-am uitat pe harta si se poate merge si din oras pe soseaua Sloboziei (chiar asa se numeste) catre fostul Combinat Chimic, apoi spre Slobozia, sunt vreo 8 km.

Daca mai aveti ceva informatii utile privind modul in care se ajunge la manastire, va rog postati-le.

Cam acum o jumatate de ora m-am intors de la Manastirea Sfantul Ioan Rusul Slobozia.
Este minunat, un coltisor de rai. Slujba a avut loc afara, este un altar cu foisor de lemn, construit in curte.
M-am simtit foarte bine acolo, nu a fost multa lume, parintele care a slujit ne-a amintit ca in 27 mai este praznicul Sfantului Ioan Rusul si ne-a invitat sa venim. Pentru mine e mai greu, am ajuns azi dimineata la 4 in Bucuresti, apoi am mers la Giurgiu, acum inapoi, iar maine acasa... Pana atunci sper sa mai pot ajunge la Sfantul Nectarie la Radu Voda si la Cernica, daca Dumnezeu vrea.
La Slobozia este usor de ajuns, se merge din Bucuresti pe soseaua Bucuresti-Giurgiu, apoi se traverseaza Giurgiu, si se face la dreapta spre fostul Combinat Chimic. In Slobozia, aproape de capatul comunei, se face un drum la dreapta iar pana la manastire este aprox 1 km.
Din sediul fostei unitati militare a iesit o oaza de verdeata si de liniste.
Spre capatul comunei este asezamantul de care se ocupa manastirea, pentru copii si batrani, persoane aflate in dificultate. Nu uitati de ei daca ajungeti pe acolo. Ii sunt foarte indatorata Sfantului Ioan Rusul ca mi-a ajutat sa ajung aici, impreuna binenteles cu Maicuta.
Doamne ajuta!

Hristos a inviat!
In Saptamana Luminata, am aflat ca matusa mea Gina (Virginia), bolnava de cancer (suspicionat prin decembrie cand a fost la noi si confirmat abia mai incoace, spre primavara si declarat neoperabil de doctorii din Washington DC), era intr-o stare destul de proasta, desi i se mai dadusera cca 5 luni, deja renuntasera la chimioterapie. Am luat si am citit cartea si Paraclisul Safntului Ioan Rusu ( cu toate ca se pare ca nu e bine, in Saptamana Luminata?), gandindu-ma ca cine stie, la cate minuni a facut... In drum spre casa, chiar prin dreptul bisericii, imi vine un gand ... daca tot e sa moara, n-ar fi mai bine sa moara in Saptamana Luminata? Si a doua zi am aflat ca a murit. Dumnezeu s-o odihneasca, si ce sa zic, multumesc Sfantului Ioan Rusu, pentru ca a avut rabdarea sa ma asculte, si Bunului Dumnezeu, ca i-a acordat acest privilegiu.

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca.
Si o sora a mea a murit anul trecut in ziua Izvorului Tamaduirii, iar alta sora in a treia zi de Pasti acum cativa ani. Dumnezeu sa le ierte si odihneasca.

Cei care il cinstiti pe Sfantul Ioan Rusul
 

Nu uitati ca maine este praznuirea sa.
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...therussian.jpg
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=70

Aici aveti un articol amplu despre Sfantul Ioan Rusul:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...e-sale-minuni/

Cititi pe aceasta pagina de mai sus, marturisisrea miscatoare a unui viitor proaspat tatic a doi baietei gemeni, sa-i ajute Dumnezeu.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-de-mucenicii/

http://strajeriiortodoxiei.blogspot....ul-27-mai.html

De ziua Sfantului Mucenic Ioan Rusul, Hram la Biserica Maternitatii Polizu din Capitala:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/hram..._capitala.html

o minune a sf ioan rusul
 

uraaa!!! era luna aprilie, o duminica insorita, in acea zi aveam avion spre casa, spre Romania! bucurie mare! am ajuns sa ne spovedim( Doamne-ti multam!) si impartasim. tot in acea zi, povestind cu un parinte la manastire aflam despre o noua minune a sf ioan rusul( pe atunci nu stiam ca sotul meu este bolnav) un tanar din vestul tarii, vine la manastire in jud. hunedoara, avea o problema la picior, nu era nici rupt, si nici entorsa nu avea. fusese la mai multi doctori si nu prea aveau ce sa-i faca, venise cu gandul la manastire sa se faca bine. cum manastirea e pe un deal, a cazut si s-a lovit mai rau la picior. un parinte i-a spus sa se roage sf. ioan rusul, 40 zile, paraclisul si acatistul sf. ioan rusul. tanarul s-a intors in orasul natal, s-a rugat sf , iar in a 40 zi, noaptea a venit sf ioan rusul la el, si i-a indreptat piciorul, iar dimineata piciorul era vindecat. s-a reintors cu bucurie in manastire povestind minunea.

spre sfarsitul concediului, reusim sa ne facem analizele medicale. sotul meu... avea o prob la ficat, analizele ....triple, in prima faza d-na doctor crezuse ca e hepatita( doamne iti multumesc!), nu era hepatita dar putin a lipsit, toxicitate ff mare. ne-am intors in germania( sotul meu lucreaza 6 zile pe sapt, o saptamana de noapte, o saptamana de zi) a inceput regimul...si un singur medicament un hepato protect. mi-am adus aminte de minunea sf ioan rusul, de la manastire. si m-am rugat 40 de zile(aveam binecuvantarea duhovnicului sa ma rog sf. ioan rusul), paraclisul si acatistul sf ioan rusul pt sotul meu. la o luna trebuiau repetate analizele. in luna mai in germania, landul hessen, sunt ceva sarbatori, si am mers la medicul de familie sa-l programez pt analize. l-a programat peste cateva zile, apoi rezultatul a venit peste cateva zile bune din cauza sarbatorilor locale. Rezultatul l-am luat intr-o zi de luni , analizele scazusera ff mult, aproape de limite normale, nu pot sa va descriu cata bucurie era in sufletul meu, stiam ca sf ioan rusul ne ajutase. peste cateva zile am realizat, duminica fusese a 40 zi de rugaciune, iar luni am luat rezultatele.

multumesc bunule dumnezeu, multumesc maica domnului, multumesc mantuitorului si sf. ioan rusul.

minunat este dumnezeu intre sfintii sai.

doamne ajuta!

Rugaciune permanenta......
 

Am revenit.Rugaciunile mele nu raman fara raspuns niciodata. Ma rog la Sfantul Ioan Rusul, la Sfantul Nectarie,citesc Acatistul Maicii Domnului Izbavitoarea, Psalmii si mai nou din Patericul Egiptean (la indicatia preotului duhovnic).Nici-o rugaciune nu ramane fara raspuns....Incercati si veti vedea.....