va rog doamne si domnisoare nu fiti pudice ma intereseaza parerea voastra,ati patit si voi asa?ce faceti in continuare?sper sa nu va suparati pe mine ca sunt "dura"ca de obicei.

Pai zic io sa citim "Paza celor cinci simturi" - Nicodim Aghioritul si sa incercam sa si aplicam.
Doamne ajuta !

Urzicuta,ai deschis un subiect delicat,si daca este sa fim sincer o sa patim ca la rubrica "calugarie" cand ne vor sari toti in cap,fiindca din pacate eu nu pun aceasta problema doar pe seama femeilor...si iar femeilor,ci pe seama ambelor parti,deopotriva mirenii cu monahii,pentru care consider ca responsabilitatea trebuie sa fie reciproca.
Chiar daca teoretic biata Eva este intotdeauna vinovata,este ispita si unealta vrajmasului,cum se aude deseori prin manastirile de calugari,eu consider ca Adam este ceva mai perfid si in "inocenta" lui se disculpa mult prea usor de propriile actiuni,sau mai bine spus,de propriile greseli.
Toata lumea spune ca "bietii calugari sunt nevinovati,femeile sunt cu pricina!!!".Nu este chiar asa,si o marturisesc din experienta...dintr-o prea dura experienta.Si aceasta n-o spun dintr-un simplu gest egoist de-a ma curata de vina ce mi se atribuie,ci incercand sa fiu pe cat posibil de realista,detasata de situatia in sine.Bine-nteles ca nu pot intra in amanunte,insa realitatea de multe ori este dincolo de noi,iar cei care cred ca,cu propriul suflet intinat de faradelege pot dormi linistiti,pentru ca statutul de "ingeri" ai poate absolvi de orice raspundere sau vina spirituala,atunci n-au decat.

De acord cu tine Ory,nu stiu ce mi-a venit sa vb,despre asta,un subiect delicat..dar despre preotii "glumeti"nimeni nu are nimic de spus?e bine asa?sa destinda atmosfera?Oare mai marii lor stiu despre aceste glumite "nevinovate"?Va binedispune gestul cu retrasul piscotului "uite piscotul,nu e piscotul"sau cu paharul de vin care stim cu totii ce semnifica????????????

de stiut se shtie ce nenorocire shade in sinul barbatului, al calugarelui, al tipului bine care spune ca din cauza ei a dat in pacatul szmintelii din cauza femeiushtilor... sigur ca shtim shi sigur ca nu sunt ele de vina, dar cine o recunoashte, nu e mai frumos sa stai orb shi sa itzi lashi ochii ademenitzi de frumoase? e mai ushor, mai modern, cu atat mai mult cu cat moda, spune ca le admiri pentru a le vedea cum s-au imbracat, ce anume poarta, daca sunt de firma... dar problema nu este asta, ci fiindca shtim, problema se trage de la plata pe care shi-o iau barbatzii de la slava in fatza oamenilor, deci shtim ce ne chinuie cu grijile shi cu bucuriile acestei patimi lumeshti, ca asta nashte pe fica sa buna, fata babii cea rea, careia ii acordam in sufletul nostru toata consideratzia, poi ne preocupam de aceasta nurlie fata morgan mult mai bine shi mult mai atent decat cu sotzia, cu iubita cea adevarata... o ocrotim shi o ingrijim ca nu cumva sa-i fie atinsa nici cea mai mica coarda a orgoliului ei de fashneatza, fiind la moment nishte slujitori fara nici cea mai mica umbra de personalitate, aratindu-ne intr-o clipa cei mai umili robi sau dincontra cei mai pietroshi barbatoi, tzapeni shi plini de toata solutzionarea fara probleme, oameni-barbatushi de baza... deci shtim cat de josnici suntem, shtim, dar ne putem ridica? shi cu o domnishoara nu este frumos sa te portzi cu toata elegantza shi respectul? este! Deci stim dar nu suntem in stare sa facem ceva shi pentru ele dar shi pentru noi, nu reushim sa ne ridicam in picioare shi sa ne purtam ca shi cu un strain oarecare, ca shi un apropiat pe care sa-l tratam regeshte indiferent de fatza sa... nu reushim... nu reushim... shi pentru asta ne luam mereu shi mereu plata spurcaciunilor bineplacute de la slava oamenilor inchipuitzi... deci shtim ca este o treaba lumeasca al naibii de grea... shi apoi itzi mai canta shi orgoliul cu glasuri de sibila shi ishi da mana insushirile shi capacitatzile tale ca sa lucreze unele pentru altele shi uite asha treba se complica de nu mai ai aer, shi de la o simpla privire, se dezlantzuie ditamai uraganul, finalizat de multe ori cu divortzuri shi crime, cu scandaluri mondene asha fel incat in final chiar tzi-ai primit slava de la oameni fiindca ashtia se chiar bucura de nenorocirea ta... deci cine poata sa intzeleaga un barbat ce se bucura de neputintza de a se impotrivi unei gingashe copile care ii surade mereu... nu e ea de vina fireshte... dar e greu sa gaseshti o buna vietzuire, shi oricum pana acolo e un drum lung care de foarte multe ori se frange intr-o clipa... deci nu datzi cu parul in barbatazti ca e aproape cu neputintza... dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam doboratzi de fatalitate... :) deci stim, dar nu reushim sa facem, numai nu reushim... ca hotzul e mare pungash.... lumea adica.

"se cade ca femeile care produc sminteala in Biserica(nu din voia lor)sa se spovedeasca pentru aceasta?
de multe ori femeile vin in Biserica cu multa dragoste curata pentru tot ceea ce tine de Biserica,de slujba si se trezesc ca pricinuiesc sminteala barbatilor,chiar preotilor"

Pai daca nu sunt constiente de asta ,de ce sa se spovedeasca ?
Cum adica produc sminteala ,daca sunt decent imbracate ,nu au cum sa sminteasca ,mai ales daca au si un baticut pe cap.
Cele care vin indecent imbracate ele trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de Dumnezeu ,in sensul ca trebuie sa respecte casa Domnului ,apoi mai vorbim ,nu le impunem noi sa se spovedeasca.

"Sunt femei care fac lucrul acesta ..ba inca nu se "satura"la biserica vb.si pe telefon,vezi doamne cer sfaturi duhovnicesti...cum descoperim care sunt impostoare si care au cu adevarat nevoie de ajutor "

Si daca sunt impostoare ,ce ne intereseaza pe noi ?Sa le dam afara?
E bine ca vin si asa ,poate ascultind predica ,azi un pic ,maine un pic se fac mai ravnitoare decat altii .
Am auzit duminica la predica ,preotul zicea ca vin la biserica intre 3 si 4% din populatie.

Urzicuta,spuneai ca se fac glume cu mirencele,de multe ori "inocente",eu tin sa precizez faptul ca se fac glume cu mirencele mai degraba,de multe ori "indecente",pentru ca daca ar fi virba doar de glumele binecunoscute,savarsite la cununie,n-ar fi bai,acestea sunt cu adevarat inocente,insa de foarte multe ori am avut ocazia sa constat ca in manastiri se fac multe glume cu conotatii sexuale,tocmai pentru ca acest subiect este interzis,este unul ispititor,si ca atare starneste involuntar interese unilaterale.
Din pacate,daca apare aceasta atractie,sa admitem ca uneori de iubire,fata de o parte laica,lupta nu se salasluieste prea mult fiindca dorinta si instinctul de-a atinge si de-a avea persoana respectiva,domina intreaga fiinta(sa-i spunem,monahala)si astfel intervine inevitabilul,respectiv hranirea ispitei.Astfel se formeaza subtil dar sigur,o oarecare relatie,se hraneste sistematic cu disperarea degajata de persoana care este mai inlantuita de legi potrivnice si restrictii.In mod paradoxal,aproape intotdeauna partea monahala,in astfel de situatii,se dovedeste a fi cea insistenta,cea plina de dorinte nestavilite,cea care ar face aproape orice ca sa mentina focul aprins si sa si-l potoleasca sistematic,cu dorinte si fapte,ce-i drept,limitate.Pentru ca doar o mica parte din acestia indraznesc sa mearga intr-o relatie pana la capat,manati de orgoliu si neputinta,necredinta si dorinta trecatoare.
Iar Eva,bat-o vina,confuza si neinfranata,asteapta in incertitudine sa se rezolve situatia de la sine,sa se faca lumina pe ulita ei,lumina pocaintei pe care a parasit-o odata cu acceptarea mangaierilor ciudate si groaznic de atragatoare.
Si pana la urma se va ajunge exact unde a ajuns Adam in inceputurile vremii,se va ajunge la "Eva m-a pus!!!",si intr-o demagogie desavarsita,calugarul obosit si izbavit de energia care-i tresalta sufletul odinioara,v-a marturisi cu nonsalanta;"stii,nu mai vreau sa fiu cu tine fiindca e pacat!"...adica,pacat a devenit in momentul in care,bietul de el nu mai este atras de persoana de care s-a folosit atata timp sa-si mangaie durerea atractiei si focul ei magic.
Si uite-asa povestile acestea rar se termina cu happy end.....Eva va plange in pumn,si-si va ura slabiciunea si prostia de-a crede in infinit,iar Adam isi va vedea in continuare de rugaciune pana i se va aprinde o altfel de flacara a iubirii fata de netrebnica femeie,pentru ca este prea putin probabil ca un calugar care-si permite sa se apropie de o femeie,sa se lepede de acesta tendinta...din pacate.
Si uite-asa traim si ne suportam cum putem pe-acest pamant,aproape niciodata sihastru,si cat se poate de social.Fiindca suntem o societate si-aici printre laici,si-acolo printre clerici,coexistam si facem ceea ce stim mai bine din natura nostra,NE FOLOSIM UNII DE ALTII!!!

Draga Ory, ai mare dreptate in tot ce spui. Si eu am o prietena care a tercut prin ceva asemanator si nu stim ce raspuns sa ii dau, ea de fiecare data motivindu-mi ca o sa treaca o perioada si apele se vor linisti. Postarile astea abia astept sa i le arat, deoarece poate o vor aduce cu picioarele pe pamint. Pe de alta parte eu una cred ca si partea monahala ar trebui sa fie mai retinuta......

cat despre glumele cu conotatii sexuale ai perfecta dreptate sunt preferatele monahilor si spun asta fiidca cunoastem si noi monahi care se comporta ca niste domnisoare cuminti(sau domnisori0,sensibili si duiosi.,cu vocea mieroasa si blanda,unsa...dar de fapt ei au invatat bine o lectie cea a fariseismului(sunt prieteni de-ai sotului..sper ca urmaresc pe forum).Oricum sufera saracii prea tare sufera din neputinta de a nu face ce trebuie,libertatea lor e ingradita,e frustrant pentru ei.Dar cunosc si preoti care joaca bine,sunt artisti emeriti...cand de fapt ei sunt robi ai placerilor de tot felul. sa nu le dam apa la moara,dicutiile cu acestia sa fie scurte,strict sa intrebam ce ne apasa,exista pangar, exista carti,avem mame ,sa aflam raspunsurile de la ei.Preotii trebuie sa faca cateheze .astfel nu mai vin oamenii sa le puna tot felul de intrebari,sa se tulkbure unii pe altii.Intotdeauna in rel barbat femeie indiferent de profesia celor in cauza va exista ispita,vor exista ganduri care murdaresc.e bine sa evitam privirile iscoditoare,insistente,chiar sa nu mai revenim in acel loc daca lucrurile stau asa si bineinteles sa nu lasam gandurile sa ne zapaceasca.ATENTIE .la.pofta ce pleaca din privire,mai ales in cadrul Sfintei Liturghii.Cat despre zambetele nevinovate mamele sa-si invete fetele sa fie mai retinute,mai rezervate,sa-si manifeste gingasia in sanul familiei si nu in afara ei..sunt oameni care abia asteapta sa profite de inocenta lor.....sunt niste biete constatari nu le luati drept sfaturi si mie mi s-a intamplat sa fiu tinta unei astfel de atentii exagerate din partea unor preoti.Este stanjenitor.

Am fost de curand la tara intr-o Biserica si am observat cu coada ochiului cum fara nici o rusine niste dudui se ingramadisera la propriu pe preot,cautand sa glumeasca cu el(ca la tara...)iar din gestul acestor fete nu razbatea nici cea mai mica urma de decenta,gesticulau.ochii se miscau in toate directiile haotic si :angry:infricosator....aveam o parere mai buna despre oamenii de la tara...si ca sa aveti de ce rade,preotul respectiv era chiar sotul meu

cred ca om sa trebuiasca sa-mi cumpar o pusca sau sa-i platesc barbatului garda de corp..vai de capul meu daca-si deschid fanele sotului un fan club:D

"cat despre glumele cu conotatii sexuale ai perfecta dreptate sunt preferatele monahilor si spun asta fiidca cunoastem si noi monahi care se comporta ca niste domnisoare cuminti(sau domnisori0,sensibili si duiosi.,cu vocea mieroasa si blanda,unsa...dar de fapt ei au invatat bine o lectie cea a fariseismului(sunt prieteni de-ai sotului..sper ca urmaresc pe forum)?

Noi nu avem de unde sa stim ce e in sufletul fiecarui om ,noi nu le cunoastem pocainta .
Si apoi bine ar fi sa cautam la ale noastre ,ca nu stim nici ziua nici clipa.
Eu am respect pentru monahi ,oricum ei au mai multa dragoste de Dumnezeu decat mine ,or mai fi avand si ei pacate ca oameni sunt.
Dupa ce am venit de la o manastire dintr-un mic pelerinaj toate mi se pareau desarte.
Fericiti cei ce se afla acolo ,sa le dea Dumnezeu sanatate ca se roaga pentru noi.
Or mai fi unii si altfel ,dar eu ii consider exceptii.

urzicuta cred ca pur si simplu esti geloasa sau esti deranjata de faptul ca femeile il solicita uneori (cu telefoane/ discutii) care nu sunt intodeauna justificate de o cautare de raspunsuri sau de sfaturi "duhovnicesti". Pana la urma pot fi doar o simpla joaca, te face sa te simti bine. Eu cunosc foarte multe fete care sunt singure si petrec f mult timp pe la manastiri (in general de calugari, am participat la multe intalniri in care se mai faceau aluzii sau glume. Rau sau bine, sigur se intampla si nu prea ai ce face. Pe de alta parte daca esti setata sa inregistrezi toate aceste lucruri s-ar putea sa el reperezi f repede. Un preot este un lider intr-o comunitate, un simbol de care evident ca esti atras. Situatia paote fi controlata 100% de barbat in sensul de a nu se lasa smintit. Nu il poate pazi altcineva decat el insusi.

vreau sa stii Anita ca nu am avut intentia sa arunc cu noroi in ei,evident ca sunt mai buni decat multi dintre noi numai MACAR pentru ca se roaga si pentru noi in tp ce noi ABIA INGAIMAM o rugaciune si aia scurta de cerere..a fost o constatare nevinovata.Oricum tu mergi in pelerinaje scurte, eu am monahi in familie (cativa )asa incat imi place sa cred ca vad lucrurile intr-un mod mai realist..discutam aici despre cat de bine este sa glumim cu monahi,cu preoti de mir,daca e bine sa fie niste bariere intre noi si acestia...ASTA ERA IDEEA!!!!!!!

calator...m-ai prins..nu cred ca mai sunt geloasa cred ca am depasit totusi momentul..sunt INDIGNATA!consternata de tupeul fiicelor EVEI!!!!!eU CE AR TREBUI SA FAC in astfel de situatii sA ma prefac ca nu-mi pasa SI LUCRURILE SA CONTINUE ASA sau sa le trag usor de maneca(aratandu-le cine este seful) cu dragoste frateasca,spunandu-le ca nu se cade(ASTA E SI TITLUL TOPICULUI)

va rog nu mai radeti de mine,
de ce nu putem sa discutam deschis fara ipocrizie si mici rautati?

nu vorbim aici pentru a primi eu sfaturi eu sunt destul de mare,poate ii putem a-i ajuta si pe altii,pe tinerele fete care se aciuaza pe langa manastiri tulburand linistea vietuitorilor de acolo,totusi calator manastirile sunt sufocate de aceste tinere fete carora le place sa piarda vremea pe acolo. La Antim,la Radu voda de ex.fara nici un fel de rusine ziua in amiaza mare un calugaras cam grasut (si prostut..ca rimeaza)se harjonea,impingea,radea cu doua fatuci una mai minora decat alta sa fi avut impreuna cele doua vreo28 de ani.Corect este???In vazul lumii?Nu critic comportamentul calugarului inca o data precizez ..fetele imbrobodite cu fuste lungi(dealtfel deghizate in credincioase numai pe dinafara)ce cautau fratilor la manastire neinsotite de parinti...e vb.de educatie sau de lipsa ei.F.multe mame care nu se ingrijesc de sufletul copilelor lor,le obliga sa se imbrace ca niste arboaice convinse fiind ca astfel nu-si vor ridica fustele.

eu l-as critica si comportamentul calugarului pentru ca incurajeaza astfel de situatii. Un ciorchine de fete o sa intalnim prin preajma anumitor calugari (ma refer la fetele "vesele" despre care vb in ac topic)Acest gen de fete in general nu au o relatie / un iubit, isi petrec timpul cu fuste lungi si manastiri Nu au dezvoltat prea multe relatii cu colegele lor ci sunt prietene doar intre ele. E normal si sanatos pentru o fata sa cocheteze.

Sunt deacord cu tine mai Urzicuto in privinta acestor fete, dar poate ca pe ele incerc sa le scuz putin deoarece multe neavind un prieten gasesc in persoana calugarului acel .....nu stiu cum sa ma exprim........"sentiment, acea stare" pe care ti-o da timpul petrecut linga un barbat. Se duc sa se spovedeasca si incep tot felul de discutii pe care sunt sigura ca daca ar fi avut un prieten le puteau purta cu el. PROBLEMA ESTE DIN PARTEA MONAHILOR CARE AR TREBUI SA STIE CE DRUM AU ALES. MULTE FETE POATE AU O LABILITATE SENTIMENTALA DE CARE SARACUL MONAH INCEARCA SA LE SCAPE PRIN ATINGERI, VB CU ORELE LA TELEFON,(DINDU-LE SFATURI:D), SAU FACIND GLUMITE. Am vazut un astfel de caz, el calugar de 32-33 de an si ea de 19-20. Nu facea nimic omul, doar o ajuta sa treaca peste despartirea de prieten.Viata este grea si apar multe ispite dar cred ca cei care sunt mai avansati in ale credintei nu trebuie sa profite de mai putini cunoscatori. Am uitat sa spun ca fata abia atunci a inceput sa mearga la biserica pt a se ruga sa ii aduca Dumnezeu inapoi prietenul......cind a auzit ca nu se cade sa aiba aceste discutii cu duhovnicul ei a ramas uimita deoarece ea credea ca sunt normale, ca toate fetele vb. asa cu el. Acui e vina?

cam asta e..in rest sa ne vedem de ale noastre,de copiii nostri,de fetele noastre (daca avem)de educatia loir.e o problema de educatie pana la urma si poate fi si o problema de ...hormoni.Cine stie?si eu care m-am apucat sa invinuiesc bietele fete si bietii calugarasi...

Urzicuta, mi-ai adus aminte de un episod din viata mea. Aveam 15 ani si eram intr-o excursie la manastirile din Moldova cu toata clasa. Ajunsi la Putna, a venit un calugar sa ne vorbeasca despre manastire. Nu stiu cat am retinut din cele povestite, caci ochii tuturor fetelor erau la calugarul de o frumusete rara. Avea niste ochi albastri si parul negru, cum rare ori am intalnit.
Si ce a facut calugarul? A prezentat manastirea fara a clipi din ochi, privea peste noi,de parca noi nici nu eram acolo. Privirile noastre nu-l atingeau. Grea scoala a fost aceea de ghid de manastire, dar cu siguranta i-a folosit mult.
Ma gandesc cu mintea de acum la cele intamplate atunci si ma intreb cum de am reactionat si eu la fel ca celelalte fete, avand in vedere ca intotdeauna am fost mai timida si nu obisnuiam sa ma manifest astfel. Abia acum, dupa atatia ani, imi dau seama ca prin noi, satana il punea pe acel calugar la incercare.
Presupun ca atat calugarii, cat si preotii sunt pregatiti sa faca fata acestor incercari,care ar veni din partea enoriasilor. Spovedindu-se se pot intari si pot face fata incercarilor. Dar daca se omite acest amanunt la spovedanie, atunci si pacatul capata putere. Una e sa cazi, asi alta e sa nu te mai ridici.

Floare de Crin


Vazut-am ieri intr-o gradina,
Un fir de crin fara de floare.
Tulpina lui parea ca spre Lumina,
Cu frunze rupte, cere indurare!
Ca-n loc ca floarea ei imaculata
Langa, icoana Maicii Domnului
Sa se odihneasca..
Mireasma ei atat de parfumata,
Atrase doar, o patima... lumeasca.
Intre atatea flori inmiresmate
Parea ciudata, vesteda tulpina.
Cu trupu-i zvelt, cu frunzele plecate,
O Floare, ce murise fara vina!
Din trupul ei cel stins,
O noua floare, spalata de "zapada",
Inmiresmata, alba, fara vina..
Va-mboboci din nou
La a Pastelui chemare:
Veniti cu toti, ca sa luati Lumina!

Uneori vina fetei este ca, Pur si Simplu a crezut (in copilaria ei) ca TOTI calugarii sunt ingeri in trup., sunt un fel de Doamne-Doamne VIU! La fel de grav si dureros, e cand altii isi bat joc de cei ce au trecut prin asemenea SUFERINTA!

Ai mare dreptate Suflete ranit......dar ce putem face? Lumea este rea si neintelegatoare.Cei ce nu au trecut prin asa ceva stiu doar sa judece.

cristina toate gresim intr-un moment sau altul important este sa nu staruim in greseala sa tragem concluzii sa invatam ceva,altfel vom cadea din lac in put.

urzicuta: gelozia nu aduce nimic bun cu ea. Incearca sa gasesti cauza si elimin-o. Altfel vei avea ocazii de gelozie toata viata. Te va chinui pana vei intelege care e motivul real al geloziei tale.
Valoarea unei persoane nu consta exclusiv in aspectul exterior, ciin primul rand in calitatile interioare. La acestea gandeste-te cand il privesti pe sotul tau, nu la cat e el de atragator. Oricum nu poti ridica un gard electric in jurul lui, nu? :) Poate ca Dumnezeu i-a dat un aspect placut, ca sa-l folosesca cu intelepciune in meseria lui.
Am intalnit un preot cu un aspect foarte placut la vedere (in general romanii sunt oameni frumosi, atat femeile cat si barbatii), cand am fost la maslu. Vreau sa-ti spun ca emana atata sfintenie, incat am avut impresia ca ma aflu in fata unui sfant.
Ar trebui sa discuti cu sotul tau despre acest aspect ridicat de tine. E posibil ca sotul tau, in calitate de preot, sa vrea sa se faca placut oamenilor, ca ei sa vina la biserica, iar fetiscanele sa inteleaga gresit mesajul lui.
Ma indoiesc, ca avandu-te pe tine de sotie, se va uita la niste enoriase.

cred ca si noi purtam o vina destul de mare.
uitam ca si ei sunt oameni si atunci avem pretentii de la ei... sa fie nu stiu cum, sa se comporte nu stiu cum, sa vorbeasca intr-un anumit fel... :hmmm:
sunt oameni si m-as fi plictisit daca ar fi fost toti la fel..

uneori, din dorinta inconstienta ca ceilalti sa respecte un anumit tipar dam in paranoia... si nu exagerez. unii sunt la limita, mult nu mai au. si atunci cand cineva face o gluma sau un gest avem impresia ca are ganduri necurate...

nu neg, mai sunt si persoane care au ganduri necurate... dar o vorba inteleapta spune sa nu judeci omul pana nu mergi si tu in pantofii lui.

Nu este admis ca preoti si calugarii sa faca glume necuviincioase.Preotul poate fi mustrat de superiorul sau pt asa ceva si daca nu se indrepta poate fi caterisit.Evident slabiciuni sunt multe.Dar femeia nu trebuie sa ispiteasca prin nimic pe nici un barbat strain si nici barbatul pa vreo femeie straina.De asemeni nici ea si nici el nu trebuie sa se lase ispititi.O femeie care isi etaleaza ,,calitatiile'in public este ca o marfa ca se expune.In general statutul marfurilor este acela ca sunt de vanzare.Si barbatul care isi etaleaza fizicul in public are aceeasi conditie.Si de obicei cumparatori se gasec.Dar biserica respinge un astfel de comert.Chir daca nu se intmpla nimic intentia(Chiar nemarturisita sau inconstienta)este implicita.

cineva ii spunea unui tanar care se plangea ca nu gaseste o fata cu care sa se insoare :du-te in manastire si ai sa vezi cate fete o sa gasesti.....

:dontgetit::(

???

vai de noi :dozingoff:

urzicuta, amintirea simpla de la inceput a fost pomenirea neincetata a lui Dumnezeu. Aceasta pomenire pierzand-o noi, amintirea cea simpla s-a divizat. Asa s-a nascut si asa se succede felurimea gandurilor la cele marginite, odata cu uitarea unora cand ne amintim de altele. Omul nu-si mai poate retine mintea la un singur lucru, pentru ca fiecare e marginit si nu poate intretine in om un interes netrecator. Cand mintea se indreapta insa spre Dumnezeu (amintirea vine de la admentem - a tine mintea la ceva sau ceva in minte; aminte sa ne fie, inseamna a tine ceva in minte) nu mai e divizata de gandurile variate ce se succed, pentru ca Dumnezeu e nemarginit, e o hrana nemarginita pentru contemplatie. Astfel, eu cred ca pentru cei care nu mai sunt in legatura cu Dumnezeu, poti fi si imbracata, ca ei tot dezbracata te vad. Deci, iata de unde vine adevarata sminteala.

Foarte bine spus calator,chiar asa este,aproape intotdeauna exista "un ciorchine de fete"alaturi de un calugar care merge prin manastire,si cu adevarat,acest gen de fete traiesc permanent vizitand manastirile,cunoscute,de altfel,se afiseaza in societate intr-un fel nonconformist,cu fuste lungi si foarte exigente cand este vorba sa fie admirate sau abordate de barbati(mireni,sa specificam),fiindca atunci cand este vorba de abordarea din partea partilor monahale,nu mai sunt deloc atat de "serioase",ranjind,deseori si fara motiv.IMI PARE RAU,ESTE O REALITATE EXPRIMATA CAM DUR,DAR ESTE O REALITATE,PE CARE O CUNOSC FOARTE BINE.Dar sa stiti ca,daca aceste fete isi gasesc prieteni ,sau chiar soti,in societatea lor laica,aproape instantaneu acestea incep sa fie ignorate de partile calugaresti,odinioara "buni prieteni",lor nu le convine ca acestea sa aiba obligatii,chiar daca in aparenta acest fapt nu ar avea vre-o relevanta in constiinta lor.Deci,in aparenta!

Nu prea inteleg ce spui, ory.
Adica fetele se duc la calugari din interese meschine, si calugarii le accepta pe fete, iar daca acestea isi gasesc cate un prieten, calugarii nu se mai uita la ele (asa cum se uita un barbatla o femeie?). Daca am inteles bine cele spuse de tine(?), nu stiu ce calitate de fete sunt acestea, care umbla si cu calugari, isi gasesc si pe altul pe langa si mai vor sa intretina o relatie si cu calugarii?!?
Mi se pare o gandire cam stramba. doar o femeie usoara intretine relatii cu mai multi barbati odata.
Cand ai o relatie cu un barbat respectiv femeie, e normal sa iei distanta de la al treilea.
Sau nu am inteles eu bine despre ce e vorba?!?

m-a bufnit rasul cand am citit, dar e adevarat..
si oricat ati incerca sa-i judecati frumos (adica afirmatii de genul.. "nu vreau sa-i judec, dar nu mi se pare normal sa...") nu sunteti cu nimic mai presus decat ei.
monahii, cu acelasi trup plin de slabiciuni ca si noi, sunt ispititi de 7 ori mai mult ca noi..
"singurii care au scapat de aceasta patima au fost sfintii" a spus un parinte... iar eu cred ca nici macar acestia, nu toti, au scapat de patima..


ory, dupa cum te exprimi te gandesti la cineva anume si astfel generalizezi...
aceasta dorinta poate aparea din senin, pur si simplu.. nu neaparat ca fata respectiva l-a ispitit in vreun fel... crede-ma.
pot fi multe posibilitati.. dar nu cred ca ne priveste pe noi acest subiect. ne depaseste. dupa cum spunea un sfant parinte... daca vedem pe cineva pacatuind sa plangem si sa ne gandim ca maine noi vom fi mai pacatosi decat acela..

Ory vb din proprie experienta? Citindu-ti postarile anterioare, asa am dedus.

Da!,vorbesc din proprie experienta si din ceea ce am vazut in jurul meu ANI DE ZILE,din ceea ce a fost,este si va fi o realitate a vietii monahale,realitate trecuta cu vederea,insa destul de semnificativa.Iar teorii precum "nu suntem noi in masura sa judecam",reprezinta doar scuze atribuite acestor realitati pe care,oricum,nu le putem schimba,fiindca viata,chiar si acolo,continua sa existe mereu in relatie cu mirenii,este nevoie de acestia,si chiar daca uneori aceasta relatie devine bizara,si mai putin bazata pe principiile impuse de acel loc,aceasta realitate va continua,fiindca oamenii au nevoie de oameni,iar slabiciunile au nevoie de hranire,oricat le-am defaima si am pretinde noi ca trebuie sa le calcam in picioare.Ispita este doar un nume dat dorintei,ea este o forta care asupreste fiinta pentru a-i da sens,sensul placerii si-al nesatului din instinctele oamenilor,de aceia ispita aceasta mai si invinge si se infrupteaza cu patima,fiindca omul in orice cadru ar trai,doreste sa se implineasca din multe puncte de vedere,doreste sa simta si sa atinga,mai presus decat aceasta credinta ,uneori ajunsa la stadiul de "fictiune".Si aceste dorinte fac posibila evidentierea partilor bune,in divergenta cu cele rele.
Stiu,imi veti sari in cap,pentru ca doar astfel poate dainui conceptul de castitate intr-o viata "aparent"sihastra,acoperind realitatea,potrivnica realitate cu scuze si disculpabilitati inexistente.Realitatea este ca omul este inzestrat cu instincte,cu simtiri formidabile,simtiri pe care nu si le-a insusit de la sine putere,ci i-au fost daruite.Iar el, natangul de om se vrea mai presus de sine,si ca-ntr-o mandrie paradoxala,doreste sa-si suprimeze aceste simtiri,dar de multe ori nu reuseste,nici chiar intr-o viata sihastra,pentru ca viata din om este foarte complexa si puternica,si astfel se resemneaza prin a se minti si a impaca ambele trasaturi ca niste virtuti deopotriva,simtirea cu-nfranarea,greseala cu iertarea.....caci este destul de inteligent.
Suntem inteligenti,de aceia suntem buni la predici,la invocat Cuvantul Domnului,de fiecare data cand realitatea ne cere raspunsul concret asupra nonconcordantelor pamantesti,si ne simtim absolviti de subiectivism,pentru ca "predicam",Cuvantul care oricum se vrea neinteles,pentru ca este MARET de neinteles.
De la varsta de 13 ani pana pe la vre-o 30 de ani am trait,vazut,adulmecat si simtit foarte multe din ipostazele si fiintele vietii monahale,dar si cele din jurul bisericilor laice.Realitatea nu m-a speriat ci doar m-a facut mai obiectiva,mai sincera cu mine insami si cu ceea ce se-ntampla in jur,si tot aceasta m-a facut ceea ce sunt.Realitatea este mult divizata de preconceptii,de la cuvant pana la fapta trebuie intotdeauna sa traversam obstacolele societatii,dar si a lumii interioare din fiecare dintre noi,dar mai ales trebuie sa constientizam diferentele intre cuvant si fapta,intre simtire si fapta si cuvant,intre traire si toate acestea la un loc,pentru a fi inainte de toate demni,constienti de ceea ce suntem si demni de contributia nostra in societatea fizica si spirituala.Mai ales cand vine vorba de credinta,efectiv nu putem sa-l sfidam pe Dumnezeu prin atata ipocrizie,ca si cum intr-un mod subconstient ai denigra insasi valoarea si existenta,fiind noi insine prefacuti in cuvant,mereu cuvant si fapta IOC.Am auzit atatea predici si cuvantari smerite la viata mea,din partea celor clerici si laici apropiati de Dumnezeu,atatea cuvantari din suflete pline de ura si de patima neastamparata,incat imi este greu sa cred ca partea vrednica si binecuvantata o reprezinta majoritatea,imi vine greu sa-i gasesc sensul pe care si-l doreste viata monahala,imi vine foarte greu sa cred ca Dumnezeu isi valorifica temeiul prin aceasta tagma religioasa.Si-atunci incerc sa-l gasesc pe Dumnezeu,nu in complexitatea poruncilor inventate de oameni,ci in simplitatea lucrurilor inconjuratoare,in finetea naturaletii,in formidabila si minunata viata care stapaneste fiintele,cu un scop de la sine inteles.Incerc sa-l gasesc pe Dumnezeu in incontestabilele fenomene care ne-nconjoara,in cuvinte de iubire exprimate atat de cu subanteles verbal,dar confirmate mult mai puternic prin simtirea nestavilita de bine si de bun in jurul oamenilor.Mai presus de toate Dumnezeu cunoaste cugetele oamenilor,iar noi cu aceste cugete ne jucam de-a misticismul,creeand o religie complexa prin cuvant,prin atata cuvant care a dus la saracirea simtirii adevarate,a dus mai degraba la departarea de tendinta spre desavarsire.
Cand am spus despre acest stil de cochetare a calugarilor cu partile femeiesti,m-am referit mai ales la acela lipsit de moralitate,in sensul ca nu este indecent,orice ai fi,sa-ti tinda sufletul spre alt suflet,ci acel stil de-a nu mai tine cont spre cate suflete tinzi,atata timp cat tu oricum stii ca nu-ti este permisa nici una,si astfel cazi in extrema care te afunda si mai mult decat legea fireasca a impreunarii.Invaluit de o dorinta vasta de-a fi apreciat si stimulat,in viata ce a devenit monotona,nu mai tii cont de nimic si astfel personalitatea confuza isi permite sa adulmece pe cat mai mult posibil.Si-asa ajung calugari sa se apropie de "n"femei,bine-nteles,limitandu-se la sarutari si-mbratisari,(asta in cazuri imbucuratoare),si astfel nu mai tii cont ca e post sau nu,ca e voia Domnului sau nu,profiti de placerea atingerilor carnale,fara o ratiune a completarilor acestora cu firescul traseu dintr-o relatie.Iar cand vine vorba de decenta si de responsabilitatea implicatiilor afective fata de persoana coplice,deodata devine calugarul cuviincios si plin de pocainta,caci el nu are nevoie de asa ceva,a avut nevoie doar de potolirea patimilor trecatoare,si gata.Cu usurinta si cu sustinere "spirituala" ai da un sut in fund persoanei care i-a cazut in plasa...asta pana data viitoare,cand va fi acelasi miel nevinovat in cautarea de prada atragatoare....prada ce ulterior va deveni un tap ispasitor pentru toate,bine-nteles unul supus involuntar legilor complicate ale "iubirii".
Acum 8 ani de zile m-am mutat la casa mea,singurica si plina de sperante vagi.Majoritatea cunostintelor mele erau calugari sau maici,si bine-nteles ca doreau sa-mi cunosca noua casa,care de altfel era si "luxoasa" pe-atunci.De felul meu sunt o persoana destul de exigenta si serioasa,insa implicatrea inca din copilarie in biserica nu m-a facut imuna la specificul ei si relatiilor sociale in cadrul acesteia.De altfel nu sunt nici genul de om prea protocolar,chiar daca locuiam singura nu prea invitam la mine prieteni,sau prietene,fiind o fire mai singuratica.Dar trebuia sa mai vina si cunoscutii pe la mine.Astfel ca am invitat mai din initiativa,mai autoinvitati,cativa prieteni,printre care si calugari.Va spun sincer,foarte sincer,din cei pe care-i cunosteam,de altfel,de foarte mult timp,prinzandu-ma intr-un mediu atat de placut si de intim cum poate fi casa omului,NU A FOST UNUL,DAR NICI MACAR UNUL CARE SA NU INCERCE SA MA-NGRAMADEASCA LA UN MOMENT DAT,SA MA SARUTE,SA-MI EXPRIME CUVINTE DIFERITE CU CONOTATII SEXUALE,SI CHIAR CU TENDINTE INSISTENTE.Credeti-ma,am incercat sa tolerez,sa ma fac ca nu am vazut sau simtit acestea,am incercat sa port discutia si prietenia cu aceiasi nota anterioara,dar ei erau atat de insistenti incat m-am scarbit si m-am izolat de acestia.Ce-ar fi iesit sa fi cedat la fiecare imparte!!!Doamne fereste!M-as fi simtit un nimeni,mi-as fi calcat in picioare intreaga personalitate,oricum nu concepeam asa ceva,insa am ramas cu un oarecare gust amar,imi doream sa-i simt aproape uneori,ei reprezentau viata mea,imi doream sa am cu cine discuta pe diverse motive,indispensabile de orice tendinta lumeasca de apropiere dintre doi oameni de sex diferit.Pe ei nu-i interesau decat ca sunt singura,si potential disponibila.Am invitat si baieti mireni,prieteni,dar sincer nici macar unul "nu s-a dat la mine",cum se spune,si nu pentru ca ar fi avut prietena(caci si acestia aveau...din cand in cand),ci pentru faptul ca in societate ne bazam pe anumite principii de la sine intelese,pe care daca le calcam riscam sa fim marginalizati si tratati nedemn.Poate veti spune ca astfel de tendinte de regula se bazeaza si pe o oarecare reactie de incurajare din partea femeii.Nu,la calugari nu exista reguli si nici temei in astfel de situatii...la ei doar reactiile izbucnesc ca dintr-un vas sub presiune.Va spun sincer,de regula in relatiile periculoase care se intemeiaza sau tind sa se intemeieze intre calugari si mirence,aproape intotdeauna partea calugareasca este cea insistenta,este cea care profita de toate posibilitatile de-a dobandi apropierea sau intruparea scopului,si nicidecum femeia,sau ispita cum se mai spune.Si cel mai periculos lucru in acest context o reprezinta insasi haina amagitoare si aparent inofensiva a persoanei pe care o poarta cu "atata vrednicie".
Un mirean cucereste o femeie intr-un anumit stil,poate cu rabdare,cu tendinte care evolueaza in dorinta,intr-un fel anume decent si firesc.Din manastire,insa aceste reactii se desfasoara fara legi si fara principii bine definite,astfel ca barbatul aflat sub aceasta tagma presupune femeii lipsa de obligatii din partea acestuia,el poate sa aiba si pe alta si aceasta sa nu aiba dreptul de-a reprosa,pe considerentul ca el este oricum solitar,neapartinand in realitate nimanui....nici macar Domnului.Devine totul un haos in care un mirean se poate simti sufocat si lezat de atata lipsa de interese benefice,cu atata profit sentimental,dezgustator de "sentimental".
Si,DA!,am fost candva sedusa de un astfel de om,care de altfel mi-a scimbat intreaga viata,dar nu este el vinovat,ci tocmai aceste minciuni si neconcordante scuzate de pretexte,vinovat este sistemul care tolereaza o viata realista in virtuteauneia care se dovedeste mai mult fictiva.Vinovata este parsivitatea omului care v-a creea intotdeauna victimele vulnerabilitatii,in acelasi timp in care va urca pe culmi marete desavarsirea.
De aceia am invatat sa fiu libera,mai ales in interiorul meu,lipsita de prejudecatile atator legi discriminatorii referitoare la viata ce se doreste a fi sihastra,doar cu cuvantul,am invatat sa nu ma complic in credinta prin teorie,multa teorie neputincioasa si plina de inteles divers.Ma bazez pe cat posibil pe moralitate si cinste,iar daca pe aceasta reusesc sa o dobandesc ma simt mai aproape de Dumnezeu.Nu-mi schimonosesc fiinta si instinctele pe principiul infranarii divine,incerc doar sa mi le inteleg,sa le respect ,sa le moderez si sa nu le subestimez,pentru ca ele reprezinta parte incontestabila din noi.Si n u incerc sa "nu mai fiu pacatoasa",fiindca aceasta este o fictiune,incerc sa-mi cantaresc pacatele,sa-mi cantaresc neputintele,sa fiu sincera cu mine insami,sa simt chinul regretului de-a gresi uneori,dar sa nu ma osandesc pretinzandu-ma altfel,afirmandu-ma altfel...cantr-o piesa de teatru in care-mi joc propria fire.Trebuie sa fiu constienta de ceea ce sunt,de ceea ce fac si pot face,trebuie sa fiu constienta de ceea ce cred si sa desfasor in jurul meu valorile care se pot conforma cu fiinta noastra,care pod da roade benefice,si care nu ne duc prin exces,in eroarea neputintelor permanente.Suntem oameni si acesta reprezinta un dar,ne-a fost dat principiul de baza al convietuirii intre oameni,si-acesta trebuie respectat,ne-a fost permisa impreunarea si adoptarea casatoriei,este oricum greu sa fim si oameni,nu cred ca este nevoie de aceasta permanenta tendinta spirituala spre desavarsire care dupa cum se vede duce mai mult la haos decat la echilibru si la "mantuire".Nici macar nu trebuie sa ne ostenim atata sa fim decenti,ci doar sa ne pese de cei din jur,sa ne pese cu adevarat si cu siguranta nu vom da gres.Aceasta legatura intre monahicism si social,din punctul meu de vedere,nu reprezinta decat un paravan al unei tendinte extreme de crezamant,in realitate suntem si traim toti la fel,la fel de social,cu aceleasi criterii materiale si spirituale,doar in medii diferite...atat,doar in medii diferite,si nimic nu poate infirma aceasta realitate decat "teoriile mereu scuzabile si abstracte",pe care nici macar Dumnezeu nu stiu daca le sustine.

ory,
oricit de crestineste ar trebui sa ma adresez tie, nu pot sa nu-ti spun ca esti exagerata. tot ce ai scris sint numai ABERATII, ar trebui probabil sa luam fiecare fraza in parte si sa o ANALIZAM.
90% din tot ce ai scris sint ABERATII. si asta ti le zice cineva care are tangenta cit de cit cu ce spui tu ca ai cunoaste.
eu am simtit un singur lucru din tot cearsaful intins aici de tine: O URA NECONTROLATA.
fata de cine si de ce, numai tu stii si Dumnezeu.
insa, nu ne umple si pe noi de ceea ce simti tu.

Nu cred ca aberatia poate fi exprimata atat de elocvent,prin insasi conceptul de aberatie,nu poti defini astfel ceea ce simti,vezi si traiesti ani de zile,chiar daca tu AndreiB esti la curent cu realitatea "proprie".Exact despre ceea ce spuneam ori o cunosti si te minti,ori o ignori si chiar nu o percepi.In definitiv suntem la fel,exprimam ceea ce gandim in conformitate cu exteriorul si interiorul...dar fiecare in felul si dupa mentalitatea individuala.
Daca ar fi URA,poate mi-ar fi mai simplu sa ma resemnez cu aceasta neputinta si sa-i dau realitatii numele acesteia.dar nu este,este doar O REALITATE pe care cei ca tine si ca altii prefera sa o metamorfozeze in interminabilele teorii despre credinta,credinta cu roadele slabite de aceasta realitate.
Aberanta este sita in care cernem CUVINTELE DE FAPTE!!!!MEREU CUVINTE,SI MULT PREA PUTINE FAPTE!,PE ELE DOAR LE PERCEPEM,SI-ATAT,LE DAM DRUMUL IN SITA SA SE DUCA MAI DEPARTE IN ARIA DE EXISTENTA VERBALA.

Nu exista, cred, niciun pateric in care sa nu gasim macar o apoftegma despre cadera in curvie a calugarilor. Multi au ramas in pacat, multi s-au ridicat.
Dar mi-e greu sa cred ca un crestin practicant nu stie ca aceste caderi sunt de la diavol si nu de la om, precum si rezistenta sau ridicarea din pacat sunt de la Dumnezeu.
Daca judecam, sa judecam pacatul, nu pe cei care cad in pacat.

ory draga, mie mi-a placut ce ai scris, shi nu e vorba de nici o ura cum zice AndreiB ci de o incercare de dreapta observatzie a lucrurilor shi intamplarilor din viatza ta shi in general, lucru care este de admirat cu atat mai mult cu cat vorbeshti de o abordare a depashirii vorbariei printr-o prezentza spre Dumnezeu o urmare in fapta in trairea obijnuita.

Pe de alta parte e trist ca pare ca tzi-ai mai pierdut oarecum dorintza de inaltzare prin cautarea adevaratelor virtutzi, punand in locul lor acceptarea fatalitatzilor, dar e bine ca nu le confunzi cu tendintzele spiritismului exaltat, dar mereu in tine ca shi in noi este drama pocriziei, care nu iese decat cu post dupa randuiala shi multe rugaciuni cum ne invatza Hristos ca ashea cum dracii ies ashea shi aia... ma gandesc...

dar daca aceia erau asha de atrashi de tine in mod nepermis, mai mult calugarii ortodocsi, eu ma gandesc cum ca e vorba shi de vina ta fara sa te acuz adica ma gandesc la o anumita "otrava" din tine pe care ai primit-o/citit-o shi ea se manifesta... ca asha am patzit shi eu, aproape 18 ani am avut o otrava romano-evreiasca ce pe o parte a paginii scria romaneshte shi pe cealalta evreieshte, dar problema nu cred ca venea, sper, de la faptul ca era in doua limbi scrisa, ca nu shtiu evreieshte, ci mi se tragea de la altceva dar shi de la pacatele mele, dar aia era problema mea, shi era un intuneric in mine shi eram in erezie completa shi nici macar nu realizasem shi mi se intamplau numai catastrofe dar shi de la pacate dar cred ca de la scrierea aia, ca in final insfarshit sa realizez in ce iad eram shi de unde mi se tragea... shi abea acum de cateva zile am scapat afland Adevarul, shi cumparasem otrava din librarie sau nici nu mai imi amintesc de unde era... apoi am cautat-o dar n-am mai gasit-o prin casa shi bine ca n-am mai gasit-o shi abea abea am realizat ce catastrofa era fiindca era ciuntita scrierea shi era imbracata in piele.

Poi draga ory mai shtii psalmul 50, ca eu stiu doar doi psalmi shi mi se pare deadreptul cutremuratori de ce se intzelege, mai ales daca shtii ca Regele David a iubit femeia altuia, a generalului sau de alt neam, shi a pus la care sa fie acela ucis ca el sa o poata lua de sotzie pe nevasta aceluia, shi l-a omorat prin viclenie, shi a venit la el proorocul Natan sau cum il chema ca nu mai shtiu, shi i-a spus atat de frumos cum nu exista cuvinte in Cauzele nerodirii Cuvantului lui Dumnezeu in lumea moderna publicat pe site, iar apoi nu shtiu daca ea a nascut pe fiul sau cel care l-a haituit shi sabia a fost asupra sa shi doar o parte din popor au ramas alaturi de el chiar daca Domnul l-a iertat, iar David shi-a purtat crucea sa pana la sfarshit iubindu-shi fiul ce ridica mana asupra Sa, asupra Domnului, shi a murit acela sagetat de arcashii regelui fiind spanzurat de pletele sale in alergarea calului care se incurcasera in crengile unui copac:

...
Regele David a comis o indoita faradelege: pune la cale uciderea generalului sau Urie si ia de sotie apoi pe Batseba, nevasta acestuia. La regele ucigas si adulter vine, din partea lui Dumnezeu, proorocul Natan, ca sa-l cheme la pocainta. Natan se foloseste de o parabola, spunandu-i regelui

"Erau intr-o cetate doi oameni: unul bogat si altul sarac. Cel bogat avea foarte multe vite mari si marunte, iar cel sarac n-avea nimic decat o singura oita, pe care el o cumparase de mica, o hranise si o crescuse cu copiii lui. Din painea lui manca ea si se adapase din ulcica lui, la sanul lui dormise si era pentru el ca o fiica.

Dar iata ca a venit la bogat un calator si gazda nu s-a indurat sa ia din oile sale sau din vitele sale, ca sa gateasca cina pentru calatorul care venise la el, ci a luat vita saracului si a gatit-o pe aceea pentru cel care venise la el.

Atunci s-a maniat David cumplit asupra acelui om si a zis catre Natan: Precum este adevarat ca Domnul este viu, tot asa-i de adevarat ca omul care a facut aceasta este vrednic de moarte. Atunci Natan a zis catre David: Tu esti omul care a facut aceasta... Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ti-ai luat-o de sotie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amonitilor. Deci nu se va departa sabia de deasupra casei tale in veac, pentru ca tu m-ai nesocotit pe Mine... Atunci a zis David catre Natan: Am pacatuit inaintea Domnului. Atunci Natan a zis: Domnul a ridicat acum pacatul de deasupra ta... " (cf. II Regi 12, 1-5; 7, 9-10; 12-13).

Ce se poate observa din pasajul citat? Ca atata timp cat David a crezut ca cuvantul proorocului nu-l priveste pe el, viata sa, faptele sale, ramanand deci exterior cuvantului, el face judecati de valoare si chiar corecte: " Vrednic de moarte este acel om!" (II Regi 12, 5). Dar in momentul in care profetul il avertizeaza ca el este omul la care se refera cuvantul Domnului, si ca el si fapta sa este infierata de cuvant si ca destinul lui este implicat in cuvantul Domnului, David nu mai face constatari si aprecieri, ci savarseste Pocainta: "Am pacatuit inaintea Domnului!" (II Regi 12, 12).

Important de subliniat in acest context este si urmatorul lucru: Atata timp cat David a ramas exterior cuvantului, in pacat, si fara sa se simta implicat in mesajul cuvantului, sabia lui Dumnezeu era deasupra casei sale si inca pentru vecie (II Regi 12, 10), de unde deducem ca langa pacat este si mania lui Dumnezeu (Rom. 2, 9). In schimb, in momentul pocaintei, proorocul ii spune lui David: "Domnul a ridicat pedeapsa de deasupra ta" (II Regi 12, 13). Intelegem, prin urmare, ca implicarea in mesajul cuvantului coincide cu iubirea, iertarea si mila lui Dumnezeu intoarse spre lume.

Atata timp cat David a privit istoria din parabola ca o intamplare cu alte personaje, a ramas impietrit. Cand a primit descoperirea profetului si a inteles mesajul lui ca aplicandu-se la fapta lui, face metanoia.
...
de Pr. Prof. Dr. Stelian Tofana

:|:|:)

ory, dar nu stiam ca tu ti-ai petrecut aproape toti anii vietii in manastire; tu altceva ne-ai povestit pe alte topicuri. Stiam asta despre clausemi, nu despre tine. Presupun ca sunteti doua persoane diferite. Experienta altuia nu poate fi numita experienta proprie, oricat de mult ne-ar impresiona. Avand in vedere acest lucru, nu-ti inteleg amaraciunea legata de manastire, daca ai avut doar accidental legaturi cu manastirea, ca orice mirean. Povestea ta cu ratacitul in padure nu poate sa fi trezit chiar asa sentimente negative; si apoi noi, crestinii, mai si iertam celor care ne-au facut rau. La ce bun sa repetam la infinit aceleasi si aceleasi lucruri ,nedigerate, in loc sa ne gasim partea noastra de vina. Stii bine, ca Dumnezeu ne vorbeste prin alti oameni; deci sa luam aminte. Chiar daca ai avut unele evenimente neplacute in viata ta, nu le lasa sa te urmareasca toata viata. Incearca sa le clasezi.
Pe noi, cei de pe forum ne-ai convins ca viata la manastire nu e roz; ca nu e numai rugaciune. Am fost la manastire si am vazut: asa e, nu e numai rugaciune, dar e SI rugaciune, si anume neintrerupta in biserica, ziua si noaptea. Exista straja de noapte; maicute, care se trezesc la 3 noaptea si citesc din Pateric, sau rugaciuni. Nu e usor, apoi au si canon de facut. Cunosc o maicuta, care dupa 8-10 ani s-a calugarit, adica a depus voturile acum 2 ani. Acum are 31 ani. In anii cat a fost sore, si acum ca e maica, a fost bolnava si este inca; totusi n-o s-o vezi fara zambet in ochi. Crezi ca ei nu-i este greu? Ii este , dar le duce pe toate cu dragoste pentru Hristos. Cand vorbim despre calugari si calugarite, sa ne gandim putin si la maicile, care le duc toate fara sa cracneasca. Care isi duc crucea!