Sa fii parinte este un dar minunat pe care Dumnezeu il face omului. El a spus ,, cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti". Totodata la nunta din Cana Galileii, a sfintit nunta. Din pacate multi oameni, nu vor sa urmeze poruncilor Domnului si aleg sa nu nasca copiii pe care El ii daruieste. Sau, daca ii nasc, ii abandoneaza. Lucrez la o fundatie care are grija de astfel de copii. vezi multa suferinta in ochii si trupurile lor. Noi parintii crestini, avem datoria sa ne crestem copiii in dragoste de Dumnezeu, sa ne rugam pt. ei, sa-i invatam sa se roage si sa fim un exemplu prin faptele noastre. Sunt multe de spus, dar acum timpul este limitat. Inainte sa inchei as vrea sa aflu parerile voastre, despre acest subiect. Si daca este posibil, sa ne rugam pt. ca Dumnezeu sa se indure de tara noastra si sa ne ierte pt. multimea pacatelor noastre.

Cred ca meseria de parinte este cea mai grea. Nu se invata decat in familie si bineinteles instinctul de parinte este sadit in noi de Dumnezeu. Dar, foarte putini stiu ce trebuie sa faca. De multe ori tinerii se casatoresc si isi doresc copii, dar nu imediat, mai amana putin... Si atunci incep sa apara grijile lumesti, ei au dorinte pt. realizarea materiala si incet-incet, copiii nu mai sunt prioritari.Timpul trece, ajung pe la 30-35 de ani si dintr-o data se trezesc ca vor copiii. De cele mai multe ori, femeile au facut deja un avort sau s-au pazit conjugal, si acum ei nu-i mai pot avea decat prin tratamente. Unii poate se roaga la Dumnezeu, e bine, dar ma intreb, de ce atunci cand Dumnezeu era gata sa le daruiasca copii, ei au refuzat. Nu judec pe nimeni, daca prin randurile mele jignesc pe cineva, imi cer scuze, dar ma doare cand se fac atatea avorturi.
Exista si cupluri care atunci cand apare un copil, nu reusesc sa se puna de acord asupra metodelor de educatie. Intradevar in primii ani de viata, copilul este mult mai apropiat de mama, dar si tatal are rolul sau. Eu am un baiat de 6 ani si ni l-am dorit mult. Fosta mea sotie avea sanse de 20% sa ramana insarcinat din cauza unor probleme de sanatate, dar prin rugaciuni catre Dumnezeu, Maica Domnului si Sfantul Mucenic Mina, minunea s-a infaptuit si a aparut puiul nostru, caruia i-am pus numele de Mina-Victor. Inca de cand era in burtica, noi i-am cantat, i-am spus povesti, l-am mangaiat, i-am vorbit si cand s-a nascut piticul ne-a recunoscut vocile. Ce vreau sa spun este ca legatura dintre copiii si parinti este foarte stransa. Si chiar daca sa ai un copil pare greu, cu ajutorul lui Dumnezeu totul ti se pare mai usor. Bucuria pe care ti-o da rasul fericit al puiului, face ca toate noptile nedormite si eforturile, sa ti se para nimic. Dumnezeu a facut ca in copii sa ne gasim alinarea sufleteasca, ei sunt ca niste izvoare din care noi ne improspatam fortele. de aceea trebuie sa avem grija sa nu tulburam aceste izvoare! Sufletele lor sunt ca niste carti nescrise, iar noi trebuie sa scriem doar lucruri bune. E adevarat ca din mana parintilor va cere Dumnezeu sufletele copiilor. Si vai de cei care vor avea motive sa planga. Poate pare cam pesimist, adr realitatea asa este. Nu incetez sa cred insa, ca acest popor va avea puterea sa se intoarca spre copiii sai cu dragoste crestina si cu ajutorul Domnului, vom fi binecuvantati din nou cu darurile Sale.

Am scris ieri unui parinte care are probleme cu fiul sau.Si eu am problema cu fiul meu, probleme artificiale create de fosta sotie si de familia ei.Ieri am citit si o carte ,,Avortul si anticonceptionalele" si aceasta m-a facut sa ma gandesc ca problemele parintilor sunt complexe si poate isi au radacina in necredinta noastra ca popor. Nu sunt pesimist, nu am pretentia ca sunt sfant, sunt doar un pacatos care se lupta pt. mantuirea sa, dar sigur acest popor se indreapta spre pierire. In cat timp asta depinde de credinta noastra si de Milostivirea lui Dumnezeu. Sunt cifre impresionante aproape 2 milioane de copiii avortati in fiecare an, prin avort sau mijloacele contraceptive. Si atunci te intrebi, cum de ne mai rabda Dumnezeu?! Domnul Iisus a spus:,,lasati copiii sa vina la mine, ca a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor". Iar noi ce facem? Ii omoram si ne spunem dreptcrediciosi. Am colegi care sunt protestanti si parintii lor au nascut toti copiii pe care i-a daruit Dumnezeu. Iata exemplu de credinta!Si atunci de ce ne plangem ca nu ne mai casatorim, ca nu ne asculta copiii, ca ne lovesc toate relele? Pai, ma tata avem ce ne dorim, pt. ca daca slujim diavolului, primim ale lui.Dumnezeu este datatorul de Viata, iar noi ne inchinam diavolului care n-a creat nimic ci de la inceput a fost pierzatorul vietii. So, oameni buni, sa incercam sa ne apropiem cu dragoste adevarata de copiii pe care Dumnezeu in mare Sa milostivire, ni daruie spre indreptarea vietii si spre mangaierea batranetilor. Ca nimeni nu e vesnic tanar si copiii sunt odihna parintilor. In ei noi ne implinim, prin ei traim si dupa ce ne ducem in pamant. Poate vi s-a parut ca-s cam prost dispus, celor care vizitati aceasta sectiune a forumului, dar nu e decat expresia DURERII CA SUNTEM UN POPOR CARE NU NE IUBIM VIITORUL! Ma rog ca Dumnezeu sa nu ne piarda pt. pacatele noastre si sa-si aplece urechea spre cei care zi si noapte se roaga pt. noi.

Sa fii parinte e greu,dar in acelasi timp este cea mai frumoasa,,meserie". Sper sa putem creste in credinta, pt. a fi parinti buni. Avem acum toata libertatea,ne putem educa copiii religios, trebuie doar sa vrem. De asemenea e necesar sa ne facem timp pt. ei,lasand grijile, alergarea aceasta continua aproape dupa cele materiale. Castigam material, dar saracim spiritual... Iar pretul il platesc mai ales copiii,care sunt lasati de cele mai multe ori in ,,grija" televizorului sau computerului. Unii, plangem, ne frangem mainile,dorind sa fim iubiti,intelesi de copii,dar,ma gandesc,oare nu avem ceea ce am oferit? Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne lumineze mintile, sa ne imblanzeasca inimile si astfel sa ne crestem copii buni, de care sa ne bucuram alaturi de El

:D Maine imi vad puiul!:D:D:D Sunt fericit! Imi aduc aminte cum ii dadeam sa manance si cum ma jucam cu el cand era micut. ma bucur de asemenea ca am posibilitatea sa petrec timp cu copiii sin spital. ieri m-am jucat cu ei, i-am hranit, mi-am incarcat sufletul de liniste. E minunat sa ai puiuti, sa-i vezi cum cresc, sa te bucuri de zambetul lor! :D

:D:D:D:D:D Mi-am vazut piticul si am petrecut frumos impreuna!!! Ne-am jucat, am ras, am dansat, a fost superb! Astept cu nerabdare sa vina sambata viitoare, sa ne vedem din nou. E minunat sa ai copiii, te simti in al 9 -lea cer! :D:D

Buna ziua tuturor!
Am o intrebare si sper sa gasesc aici un raspuns.
Am doi baieti si as vrea sa ii dau la gradinita. Cel mare are 3ani1/2 si chiar trebuie sa mearga. Am aflat de la o mamica despre o gradinita unde educatoare sunt maicute, dar catolice. Mamica aceasta este foarte multumita privind lucrurile pe care le invata copilul acolo (multe si variate, fara a se incerca indoctrinarea sa religioasa), felul in care este supravegheat si ingrijit (copiii nu se imbolnavesc asa des...), programul (prelungit), care ii permite sa-si pastreze serviciul, faptul ca maicutele nu solicita "daruri" periodic, cum se intampla cu doamnele de la gradinite obisnuite, care conditioneaza atentia acordata copilului de ce si cat primeste de la parintii sai.
[i]Noi suntem ortodocsi si ma intrebam daca nu exista ceva asemanator in Bucuresti, dar obladuit de maicute ortodoxe? Stie cineva ceva? Daca da, cum se desfasoara lucrurile acolo?
[/u]Multumesc.

Te vad foarte fericit cand te intalnesti cu puiutul tau. Dar nu inteleg un lucru:de ce nu esti MEREU langa el. Cred ca avand dragoste si intelgegere stand sub acultarea duhovnicului, problemele se pot rezolva in cuplu/familie. Eu provin dintr-o familie monoparentalasi foarte greu mi-a fost cu "tata de smbata"...care a fost pana la urma "tata de luna". Cred ca iti e greu fara puiut...la fel de greu ca si mine fara puiut desi mi l-am dorit enorm, crescut in echilibru, dragoste, rugaciune.exact ce n-am avut eu.
Tu lucrezi cu copii? curand voi lucra si eu, dupa licenta in stiintele educatiei!
fii tare!:):)

Pai n-am cum, pt. ca dupa divort asa am stabilit cu fosta sotie. In timpul divortului am stabilit verbal ca il pot vedea pe Mina-Victor, ori de cate ori voi sdori. Insa n-a fost decat un siretlic ca sa fiu de acord cu divortul. Oricum cat m-as fi opus, n-aveam sanse. La casatorie trebuie sa fie amandoi de acord, la divort, nu. E si normal, casatoria e lucru lumesc(cea civila), de aceea si divortul este facil. Nunta crestina este taina si cu ea nu te joci. Dar... Am citit in cartea ,,Calauza ortodoxa pt. familie si societate" ca in Grecia casatoria are loc doar in biserica. De aceea acolo sunt putine divorturi. Mi-e dor tare mult de el, dar poate in timp Ana Maria va vrea sa ma lase sa-l vad mai des. Doamne ajuta!:D

Spicuiri din cartea ,,Calauza ortodoxa in familie si societate" de Arhimandrit Ioanichie Balan: Care sunt datoriile paintilor fata de copii mici:
- Sa nasca copii din dorinta, din datorie si din iubire crestina, iar nu din intamplare, din indemnul altora si de frica pedepsei divine;
- Sa-si boteze copii la timpul cuvenit si sa poarte grija de ei ca de cel mai mare dar primit de la Dumnezeu;
- Sa se roage pt. copiii lor si sa ceara de la Dumnezeu sanatate, intelepciune, credinta tare, viata curata si mantuire pt. ei;
- sa le dea de mici o buna educatie religioasa, sa-i duca regulat la biserica, mai ales la Sfanta Liturghie, si sa-i invete rugaciuni scurte pe de rost;
- Sa-i impartaseasca la 30-40 de zile cu Preacuratele Taine si sa-i duca la preoti pt. rugaciune si binecuvantare;
- Sa-si fereasca fiii atata in casa, cat si afara, de tot felul de sminteli, de copii rai, de vorbe urate, de filme cu batai sau de desfrau, etc;
- Sa faca rugaciunile impreuna cu copiii lor, pt. a-i invata de mici sa se roage lui Dumnezeu cu dragoste;
- Sa nu-si lase copiii in casele vecinilor, mai ales la televizor, ca sa nu se sminteasca sufleteste;
- De la varsta de 4-5 ani sa-si culce copiii separat de parinti si fetitele separat de baieti;
- Sa randuiasca copiilor educatoare si ingrijitoare buna si credincioase, ca sa-i duca la biserica si sa le vorbeasca de Hristos;
- daca parintii vor face asa, copiii lor vor creste in frica de Dumnezeu si vor fi izbaviti de tot raul in viata.:)

Nu inteleg! Cand v-ati casatorit, nu ati facut-o in Domnul? A fost doar "de forma".Oricum, oricat ai incerca sa suplinesti lipsa, nu este posibil. Va fi totusi o trauma pentru el.Ma rog, ca psiholog am intampinat multe cazuri de acest gen. Cel mai gre e in adolescenta...Ma rog, mai discutam. Ceea ce poti face pentru el, fa din toata inima.

Intrati pe forumul www.copilistet.ro. Acolo veti afla totul despre gradinita ortodoxa Copil Istet. O zi buna!:)

Ba da. este un subiect delicat pe care prefer sa nu-l discut public.

Asa este. Dumnezeu m-a inzestrat cu acest dar, pentru care ii multumesc. Doamne ajuta!:)

Sambata mi-am vazut copilul, a fost frumos, insa ceva m-a facut sa ma intreb oare de ce e nevoie ca copilul meu sa traiasca departe de mine si in stres? Ei, exista probleme mult mai mari, sunt oameni care au probleme groaznice, insa fiecare simte durerea sa cel mai acut.???????????????
Ma gandesc putini oameni stiu cum sa-si creasca copiii, p-utini suntem cu adevarat parinti, este si aceasta una dintre tarele societatii noastre. Se spune ca acest popor este bun, primitor, isi iubeste copiii, isi respecta batranii, etc..., insa realitatea este ca suntem reci, indiferenti, ingrozitor de absenti din vietile celor dragi, ne neglijam copiii, batranii, si in general ne inchidem in cochiliile noastre. N-o spun doar pt. ca trec printr-o perioada de tristete maxima, ci pt. ca eu cred ca este o realitate cu care din pacate traim de multi ani. Vremurile pe care le traim ne obliga sa ne aliniem, sa nu ne dorim si sa nu alergam decat dupa valorile materiale. Cei mai multi dintre noi nu facem decat sa fim sclavii acestei societati care ne obliga sa acumulam bunuri,sau ne obliga sa muncim pt. aceea bucata de paine pe care o mancam cu noduri si cu lacrimi in ochi. Suntem acum impartiti in bogati, putini si o masa de saraci, mai mult sau mai putin, care se chinuie sa-si duca viata de pe o zi pe alta. Tinerii nostrii (si am ex. in famila mea), muncesc ca niste roboti, iar in zilele libere, se "distreaza" incercand sa se "anestezieze", sa uite de toate umilintele suportate pt. gramada aceea de bani pe care o primesc. Unii dintre ei, pt. ca altii, o fac pt. ca nu au nici dupa ce bea apa. Si iata viitorul acestui neam se duce pe apa sambetei, devine cinic, si nu vede decat banii ca mijloc de satisfacere a oricaror nevoi. O mica parte din ei, il mai cauta pe Dumnezeu si se ghideaza dupa valorile crestine. Si asa se intampla cu aproape intreg poporul acesta, chinuit dealungul istoriei sale, de cele mai multe ori de cei care l-au condus. Nu mai avem mila unii fata de altii, nu stim sa ne respectam, nici macar in biserica nu vrem sa o facem. "Alergam" in viata aceasta manati de interese marunte si unde ajungem? De cele mai multe ori, ajungem in iad. Si astfel ne pierdem sufletele. Dar revenind la cresterea copiilor, cred ca mai avem mult de invatat pana sa ne iubim copiii cu aceea dragoste pe care Domnul Iisus a avut-o atunci cand i-a chemat la Sine. Sa ne rugam ca Dumnezeu in marea Sa milostivire sa ne ajute sa ne putem creste copiii si sa crestem si noi odata cu ei, in aceasta dragoste in care toti suntem datori sa fim. Doamne ajuta

Slava Domnului astazi nu mai sunt trist. Parintele astazi a dat citire mesajului Sfantului Sinod in care se rugau credinciosii sa-si aduca fiecare ajutorul pt. sprijinirea celor in nevoi. Eu cred ca atata timp cat vom sti sa fim solidari, nu doar in momentele de criza, vom putea sa dainuim ca popor. Acum avem prea multe griji, insa Slava Domnului, avem si ajutor. Suntem fericiti ca ne-am nascut si traim intr-o tara ortodoxa. Putem impreuna sa ne ridicam deasupra vremurilor si sa invingem necazul. Si astfel cautand in noi resurse si cautandu-l pe Dumnezeu, dandu-i Slava in fiece clipa, macar cand suntem in casa Sa, putem trece cu bine peste tot ce este murdar. Avem ocazia sa ne aratam disponibilitatea pentru a-i ajuta pe ceilalti, avem puterea de a ne sprijinii si de a fi uniti. Trebuie ca incet, incet sa invatam sa-L urmam pe Dumnezeu, sa-L ascultam si sa-I implinim Voia. Astfel vom invata sa ne crestem copiii bine si sa ne facem un viitor frumos. Responsabilitatea este a tuturor, noi suntem poporul roman,avem destinul nostru in aceasta lume, trebuie sa vrem sa ascultam de Dumnezeu si sa ne urmam destinul. Doamne ajuta!:rolleyes:

Timpul trece, copii cresc, parca ieri se nastea puiul meu!:)Acum va implinii sapte ani, e inaltut si atata de frumos!!!!!!:D

Felicitari pt puiul tau, dar cred ca important esta pt acel copil sa stie si de mama si de tata. Daca divortul a fost din vina ta mergi si cereti iertre daca e din vina ei fa acelasi lucru . Nu astepta sa vina ia la tine ,(sper sa nu zic ceva aiurea caci nu stiu bine situatia ta ) dar ce e clar este faptul ca o zii pe saptamana nu este suficient pt copil sa se bucure cu adevarat de familie, incearca sa faci tot posibilul sa fiti iar o familie ,este cel mai bine pt copil asa.:D

Este pacat cand adultii ii amesteca pe copii, in problemele lor. Sufletele copiilor trebuiesc protejate, de aceea noi avem datoria sa ne purtam cu mare grija. Ei sunt nevinovati si daca noi ne certam, ei sufera foarte mult. Ei ne vad pe noi buni, frumosi, si avand toate calitatile.Vor sa le fim exemplu, de aceea este foarte important cum ne comportam, trebuie sa ne straduim sa ne ridicam la exigentele lor. Chiar daca viata este stresanta, cu ajutorul Domnului vom reusii sa ne pastram calmul, sa gasim zambetele si vorbele bune, sa avem timp pt. ei, sa "ntram"in jocul lor si astfel ii vom face fericiti. Este trist ca se intampla divorturi, copii sufera cel mai mult.Este pacat ca noi ca societate nu stim, nu vrem sa fim credinciosi... Sper si ma rog, sa invatam sa fim parinti buni si sa ne iubim copii si sa-i crstem crestineste si sa-i formam ca oameni buni si tari in credinta.

de aceea trebuie sa avem mare grija cand alegem pe cineva , caci bine este sa intrii o singura data in Biserica cu persoana dorita in cadrul Sfintei taine a nuntii (de fapt cred ca ar fi bine ca Biserica sa uneasca o singura data doua persone) .Deci mare grija la cine veti alege ca ar trebuii sa fie singura!

Timpul trece, puii cresc, noi imbatranim, iaca vine vremea sa ne ducem la locul nostru(sa speram ca va fi in rai) si ce ramane in urma noastra? Puiutii si felul cum i-am crescut. Sa ne rugam sa putem fi parinti buni si sa-i crestem crestineste.

Viata uneori, nu te iarta! Nu ai prea multe optiuni,insa trebuie sa mergi inainte. Sa fii parinte, inseamna sa te sacrifici. De multe ori, trebuie sa strangi din dinti, sa infrunti o mare de nedreptate, sa suferi, pentru a-i oferii copilului, candva, o oaza de normalitate, un exemplu bun, un parinte cu adevarat responsabil, crestin si asa cum ne sfatuiesc preotii sa fim. E greu, cumplit uneori, dar atunci cand esti parinte, putin cate putin, metaforic si real vorbind, mori putin cate putin, pe masura ce copilul tau creste. Dar nu trebuie sa fim tristi, e bine, copiii cresc, noi investim in ei si ne bucura vietile. Cum? Prin implinirea viselor noastre, atunci cand ii vedem buni crestini, pregatiti din toate punctele de vedere, pentru mantuire. Doamne ajuta.

Dumnezeu,in marea Sa milostivire, ne-a daruit posibilitatea de a avea copii. Din pacate, multi nu isi doresc sau daca ii fac, ii abandoneaza sau ii cresc necorespunzator. Traim vremuri grele si totusi societatea ofera celor care au un copil, o suma de 8 milioane pe luna, cred. Nu stiu daca tuturor, sau cum este conditionata obtinerea acestei sume(adica daca trebuie sa lucrezi inainte de a intra in concediul pt. cresterea copilului),insa cred ca exista posibilitatea de a creste un copil. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu lasa nici un copil fara ajutor, El poarta tuturor de grija. Intradevar, uneori credem ca nu avem suficient pentru a-i creste, ne indoim de puterea Domnului, ne lasam dusi de ganduri si coplesiti de probleme. Dar trebuie sa credem cu putere, sa ascultam sfaturile duhovnicilor, si sa primim cu toata inima copiii, acest dar minunat pe care Dumnezeu ni-l face.:)

Dragostea Domnului este nemasurata. Doar El face ca multi copiii care sunt abandonati de ani de zile, bolnavi sa traiasca. Astfel ne arata ca exista suferinta mai mare decat a noastra.

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Imi pare rau pt. dvs. daca imi permiteti sa va dau un sfat, aveti mai multa grija de suflet, smeriti-va si incercati sa aveti o viata cu adevarat crestina. Doamne ajuta

Draga Silverstar,
Am citit in repetate randuri despre durerea ta de a-ti fi pierdut copilul. Desi sunt mama, tot nu pot sa-mi imaginez dimensiunile durerii provocate de moartea copilului tau. Nimeni din cei, care nu au trait o asemenea nenorocire, nu poate sa se puna in situatia ta sau sa simta ce ai simtit tu. E o intrebare continua si un gol, la care nu gasesti raspunsul si care nu se umple, prin lipsa sensului si lipsirea de obiectul dragostei tale. Acest gol il resimtim la moartea cuiva drag, ruda sau prieten, tanar sau batran. Dar mai ales tana si nevinovat. Cum putem da sens unui lucru lipsit de sens?!? Cel putin aparent, lipsit de sens. Durerea noastra mare ne face sa ne poticnim in cautarea sensului. Cautam explicatii durerii noastre, a lacrimilor noastre si ne impotmilim in hatisul raspunsurilor pe care ni le dam. Dar cheia mortii nu e la noi. Nu noi suntem stapani asupra ei. Dumnezeu stie numarul zilelor noastre, multe sau putine, cate avem. Micutul sau micuta ta nu s-a impotrivit hotaririi divine si e acum in bratele Feceioarei Maria, dupa cum am citit in poezia scrisa, sub inspiratei, de tine. Tu, Silverstar, inca nu ai gasit raspunsul, dar nici un om nu ti-l poate da, nici chiar tu. Caci intelesurile astea sunt doar la Dumnezeu. El ti-a auzit intrebarea si de atunci iti tot raspunde, dar glasul lui dulce e acoperit de harmalaia gandurilor tale. Taci si asculta; caci are sa-ti spuna nu numai de locul sfant si curat in care a dus acest copil nevinovat, dar si de locul tau in inima Lui, daca-ti gasesti timp sa-L bagi in seama o clipa, si sa simti iubirea ce ti-o poarta.

Pentru Anca: Se pare ca asta nu ai citit-o. Altceva nu pot scrie deocamdata. Poate dupa ce vor trece sarbatorile. Daca si peste aceste sarbatori voi putea trece...

52 PM E de la topicul "De ce crezi in Dumnezeu?"
De ce cred in Dumnezeu? Sau, mai curand, cand am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu? A trebuit sa dau de necaz, de necaz foarte mare ca sa cred in Dumnezeu si in atotputernicia Lui.
S-a intamplat cu multi ani in urma. In viziunea unora, ca o anumita problema sa se rezolve favorabil lor, desi eu nu prezentam un pericol real pentru rezolvarea acelei probleme, eu trebuia sa dispar, adica sa mor. Fusesem avertizata ca persoana respectiva (printr-o vrajitoare, desigur!) imi face farmece cu oase de mort si pamant de pe morminte, dar nu am crezut, am ras spunand ca asa ceva exista numai in povesti, nu poate fi adevarat cu buna stiinta sa condamni pe cineva la moarte.
De la un timp, noaptea, mai ales joi spre vineri, dar nu stiu la ce intervale se repeta, o voce de femeie, fix la miezul noptii, ma scula din somn si-mi poruncea sa ma arunc de pe balcon. (Pe atunci locuiam la et. 6 intr-un bloc turn). De frica, de rusine, de teama de ridicol nu am spus la nimeni ce mi se intampla, dar nici nu am facut vreo legatura cu ce mi s-a spus in legatura cu farmecele. Cand se intampla, ma trezeam extrem de speriata, luam copilul in brate si cartea de rugaciuni pe care o tineam langa perna si plagand, citeam rugaciuni acolo unde se deschidea cartea, nu cautam o rugaciune anume. Dar la biserica nu mergeam, nu ma ducea mintea. Atat, faceam o cruce din cand in cand, iar in biserica daca intram de 2, 3 ori pe an, la vreo ocazie.
S-a intamplat ca printr-o asemenea stare sa trec acasa la parintii mei, casa pe pamant. Fix la miezul noptii, vocea, foarte autoritara, mi-a spus ca e ultima oara si ca trebuie sa ma arunc de pe balcon, pentru ca ea nu mai are rabdare cu mine, ca pentru mine totul s-a termint. Eu eram la departare de 100 de km. de casa mea, de apartamentul in care locuiam. Simteam ca nu mai rezist, asa ca atunci, in puterea noptii am trezit copilul si voiam sa plec spre casa ca sa fac ceea ce mi se cere. Copilul a inceput sa planga si-atunci mama a venit sa vada ce se intampla. Eu repetam intr-una ca trebuie sa ajung acasa, pe balcon. Intre timp, in puterea noptii, mama a chemat o vecina deoarece era speriata tare de starea mea. Dupa ce a trecut momentul acela cat eu am fost sub puterea vocii, a vrajei, plangand, am povestit ce mi se intampla de aproape un an de zile.
Dupa un timp m-am linistit si m-am culcat inapoi, numai linistita nu, la gandul ce s-ar fi intamplat daca eram acasa la mine, la bloc.
A doua zi, vecina mea a fost si i-a povestit unui preot ce mi se intampla. Preotul a spus ca sunt farmece si ca ar trebui sa vin la biserica, numai daca vreau eu, nu obligata, nu adusa cu forta. Sigur ca m-am dus de buna voie, singura. Slujbele pe care mi le-a facut mi-au fost de mare ajutor. Am simtit imediat puterea lui Dumnezeu. Am respectat ce mi-a spus parintele, am facut intocmai cum m-a invatat si m-am intors acasa la mine, dupa cateva saptamani, complet "vindecata" de tot raul care fusese aruncat asupra mea.
Dar, in tot acest timp, am facut o greseala foarte mare, greseala pentru care voi suferi toata viata. Nu mi-am luat si copilul cu mine la slujbe, nu l-am dus la biserica, nu l-am impartasit si, cam la 2 ani de la cele povestite, intr-una din zile cand veneam acasa, Lucian a calcat pe o movilita de pamant asezata in fata usii, chiar la iesirea din lift. Atunci nu mi-am dat seama ce e cu picul acela de pamant in usa noastra. La doua zile de la aceasta intamplare, copilul meu a murit in accident de masina, la numai 6 ani si 15 ore. I-a ramas tortul in frigider si mie durerea...

Sunt oameni haraziti sa faca rau si oameni care suporta efectele acestui rau. E greu sa suferi, dar nu cred ca ai prefera sa faci altora raul. Daca suferinta isi are sensul pe drumul nostru catre dragostes lui Iisus Hristos, care El insusi si-a dat viata pentru noi, atunci a face rau altuia e lipsit de sens. Bucura-te ca te numeri printre cei care sufera. Sa nu uitam sa multumim Lui Dumnezeu pentru suferintele nostre. Daca nu pentru altceva, macar pentru faptul ca nu producem noi suferinta altora. Doamne ajuta!

Imi pare foarte rau pt. suferinta dvs. insa credeti-ma, si eu am o durere in suflet... Copilul dvs, eu cred ca este in rai, alaturi de Dumnezeu, este foarte greu sa credeti aceasta? Durerea pierderii unui copil este imensa, dar ganditi-va la Maica Domnului prin ce suferinta a trecut cand l-a vazut pe Domnul, batjocorit si rastignit! Ma rog ca Domnul sa va ajute sa puteti trece peste acesta durere si sa va aline suferinta. Eu lucrez cu copii paralizati, am lucrat si cu cei cu hidrocefalie, am vazut multa suferinta si credeti-ma stiu despre ce vorbesc atunci cand afirm ca Dumnezeu in marea Sa milostivire le poarta de grija acestor suflete nevinovate.Doamne ajuta

Draga Silverstar,
Singura, care iti poate intelege durerea de a fi pierdut un copil este Fecioara Maria, Maica Domnului nostru. Impartaseste-I Ei din durerea ta, te va intelege perfect si te va putea ajuta sa transformi acest sentiment frustrant al piederii in dragoste, ca atunci cand vezi un copil sa-l inunzi cu dragostea ta, ca si cand ar fi propriul tau copil. Dragostea e o forta ce te duce inainte, caci nu lasa pe nimeni la cele vechi, ci trasforma in bine tot ce atinge.
-----------------
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, ca esti mai presus decat serafimii.