Buna seara!
Mi-e greu sa scriu chiar si acest mesaj, dar o voi face pentru ca gandurile acestea ma framanta din ce in ce mai tare. Sunt o femeie de 32 de ani, care ar vrea sa se intoarca la Dumnezeu si la Biserica, mai ales ca ma aflu in fata unui pas important, ma voi casatori peste 7 luni... As vrea sa intru in casnicia asta cu sufletul curat, sa-i pot cere lui Dumnezeu cu inima impacata binecuvantarea... Dar mi-e teama, ingrozitor de teama, de momentul spovedaniei...
Nu pot sa mint... Nici nu pot sa caut o biserica in care sa fie acceptata cununia fara spovada. Pentru ca simt ca abia atunci as fi cu adevarat "condamnata". Da, am pacate. Nu stiu cat de mari, poate mai mari ca ale altora, poate la fel, nu stiu eu masura raului din lume si din oameni sa pot judeca propria nemernicie... Dar am taria sa le recunosc in fata lui Dumnezeu, atunci cand ma rog... Nu am in schimb taria sa le recunosc in fata unui preot!
De doua ori am incercat. La interval de ani intre ele. Prima data cand eram foarte tanara. Nu am avut o viata usoara, si era momentul in care intram prima data cu sufletul deschis intr-o biserica, cand simteam in adancul sufletului ca pot spune cu toata sinceritatea "Iti multumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat...". Asa ca am hotarat sa trec prin asta, am postit, am mers la biserica... Primul junghi in inima l-am simtit cand am intrat si am vazut ca spovedania nu se desfasura intr-un colt, retras, ci preotul spovedea pe toata lumea la un loc, nici gand de intimitate. Dar mi-am lut inima in dinti si m-am dus... Mi-am marturisit pacatele, pentru care ma caiam sincer, dar preotul nu numai ca a repetat cu glas tare, atfel incat au auzit toate batranele de acolo ce-i spusesem, dar m-a privit cu atata dispret si ura incat nici nu am mai fost in stare sa ascult restul... Am fugit cu obrajii rosii, am plans pe drum spre casa, am plans si in casa. Ma simteam ultimul om, o pacatoasa condamnata, asa ca mult timp nu am mai avut curaj nici macar sa intru in biserica, cu atat mai putin sa vorbesc cu un preot...
Totusi m-am intors, cu aceleasi ganduri, peste ani, din nou caindu-ma pentru pacate, dar si pentru indepartarea mea de Dumnezeu, si am patit cam acelasi lucru. De data asta fara umilinta publica, dar am ramas socata de atitudinea preotului, de intrebarile pe care mi le punea (daca ar fi folosit termeni ca "sodomie" nu mi s-ar fi parut poate deplasat si umilitor, dar m-a socat in primul rand exprimarea neaosa si apetitul pentru detalii al parintelui...). Din nou am iesit de acolo cu obrajii in flacari, plangand, simtindu-ma umilita. De data asta nu mai primisem ura, ci ironie si dispret... Oare un om, oricat de impovarat de pacate, nu merita o urma de iubire din parte preotului in fata caruia ajunge sa-si deschida sufletul? Ca nu dojana a fost cea care m-a descumpanit, dojana facuta cu iubire mi se pare emotionanta, ma duce cu gandul la cea a unui bunic fata in fata cu copilul neascultator... Ce m-a durut era... Lipsa totala a iubirii si a intelegerii.
Am nevoie sa imi curat sufletul, sa imi marturisesc pacatele, sa imi indeplinesc canonul... Dar nu mai am puterea sa indur inca o data asta. Raceala, dispretul... Mai exista preoti iubitori de oameni?

da,exista preoti iubitori de oameni,ce ai patit tu am patit si eu cu ani in urma,cerea detalii,picanterii...daca vezi ca preotul insista pe detalii care il privesc personal mergi la altul cu incredere,daca insista pe detalii de care este nevoie pt.a sti cat de mare e pacatul,unde sa-l incadreze,limbajul folosit trebuie sa fie cel din indreptarul catre spovedanie,termenii sodomie,malahie,limbajul popular nu are loc aici,puteai sa-i atragi atentia cu seriozitate si curaj.gandeste-te ca exista si preoti buni si iubitori de oameni,cauta-l pe acela.Si eu m-am simtit cu orgoliul sfasiat insa atatea bobarnace am luat peste nas ca aproape ca nu mai conta..preotii la care incercam sa ma spovedesc nu stiu cum se face dar sfarseau prin a cere detalii f.intime si f.amanuntite(doi preoti).Cel mai bine si corect este sa cumperi indreptarul de spovedanie si sa scrii singurica ce pacate ai,fara sa astepti sa te intrebe preotul ce ai facut sau n-ai facut .el poate sa iti ceara sa nuantezi fara sa dai detalii prea delicate.Oricum ai spune important e sa fii sincera,sa nu te ascunzi,in fond el e doar un om,iar in fata lui Dumnezeu am inteles ca ai avut momente de sinceritate,fa-o si in Biserica facand cumva abstractie de persoana preotului.Si daca te face sa te simti stanjenita spune-i cu toata sinceritatea ce te deranjeaza.de ce sa ascunzi si sa suferi,sa-l condamni apoi in lipsa.Palma pe care ai primit-o este poate un semn ca nu trebuie sa te mai ascunzi,trebuie sa ai taria sa recunosti unde ai gresit si cat ai gresit,sa nu te intereseze pacatekle altora sa le vezi pe ale tale ca fiind cele mai urate si chiar sa simti asta.

Da, cred ca ai dreptate, poate ar fi fost mai bine sa spun atunci ce m-a deranjat, dar cred ca am ramas cu ce am invatat de mica, din familie, ca in fata preotului lasi privirea in jos... Ma rog la Dumnezeu sa imi scoata in cale un preot care sa ma priveasca si sa ma asculte cu blandete... Nu stiu unde l-as putea gasi, nu-mi ramane decat sa am incredere ca Dumnezeu imi va duce pasii spre el...

Cred ca m-am exprimat prost, nu judec pe nimeni, ba chiar pot sa le gasesc si scuze respectivilor preoti, nu stiu daca are rost sa le spun aici, dar imi dau seama ca inainte de toate sunt tot oameni, nu ingeri, cu trairi omenesti. Dar am sufletul sfasiat intre teama de a trece din nou prin asa ceva si dorinta de a ma elibera si de a primi Taina Cununiei cum se cuvine...

Nu trebuie sa renunti. Este trist ca anumiti preoti nu inteleg ca in taina Spovedaniei preotul trebuie sa fie si un fin "psiholog". Spovedania presupune in mod indiscutabil cunoasterea persoanei umane, si n-as spune doar un psiholog, preotul trebuie sa se identifice cu problemele celui care vine la spovedit. Eu cunosc o rugaciune a Parintelui Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan, o rugaciune a duhovnicului pentru cei care se spovedesc. Parintele Sofronie ii cerea lui Dumnezeu in rugaciune: "Da-mi, Doamne, sa-l primesc pe cel care vine la mine asa cum tu L-ai primi, sa plang cu cel ce plange, sa ma bucur cu cel ce se bucura, sa ma intristez cu cel ce se intristeaza si sa-i imbratisez pe toti care vin la mine si sa-i aduc la Tine". Ce inseamna asta? Inseamna o identificare cu problemele omului. Din acest motiv, evit sa dezvolt problematica intrebarilor, adica in mod constient nu putem reduce spovedania la niste intrebari care sa fie exterioare. Ai cunoscut sufletul omului si atunci ai un dialog, ai intrat in taina inimii lui. Si el intra in taina inimii tale pentru ca atunci cand cel care se spovedeste simte caldura parinteasca a celui in fata caruia sta si simte ca ei doi stau in fata lui Hristos, in momentul acela, el insusi se deschide cum nu se deschide nimanui.
Cau ta si sigur Dumnezeu iti va decoperii un duhovnic pentru sufletul tau.

Cat de frumos!!! M-ai impresionat! iti multumesc din suflet!

bridezilla eu nu stiu ce pacate ai tu (nici nu doresc) dar sint fericit ca te cunosc.Credinta ta este mult mai mare decit crezi.Tu trebuie sa gasesti un preot nu un popa dar preot sau popa oricum nu conteaza prea mult tu te spovedesti lui Dumnezeu prin el. Iar Dumnezeu vede cainta ta. Si asta-i lucrul cel important. Cauta pina dai de un preot si nu te mihnii din cauza unui popa.

Noi suntem foarte buni a face faptele rusinoase, pe care apoi le ascundem, dar cand e vorba ca acestea sa fie scoase la lumina nu ne mai convine. Cred ca tocmai rusinea pe care o simtim vis-a-vis de pacatele noastre, ne face pe noi sa ne smerim. Oare preotul e vinovat ca am facut acele fapte, sau noi ca ne-am lasat prada ispitei.
Poate ca nu a procedat bine preotul, ca a spus cu glas tare, dar noi nu stim ce are si ce nu are voie sa spuna un preot la spovedanie. Poate ca nici nu a vorbit atat de tare, pe cat ni se pare, dar in loc sa ne para rau de faptele noastre, preferam sa-l blamam pe preot, care are sarcina de a ne ierta pacatele.
Doar ce l-am ascultat pe Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc vorbind despre exorcizari, si aici afirma ca diavolul ne invata sa ne fie rusine a marturisi pacatele, caci a face acele lucruri e rusinos, nu a le marturisi in vederea iertarii.

bmd> iti multumesc mult pentru cuvintele tale, si vreau sa va spun tuturor cat de fericita sunt ca am ajuns sa scriu aici problema mea, vorbele si incurajarile voastre mi-au dat curaj si putere. Am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa gasesc pacea si linistea de care am nevoie...

ancah> Draga mea, daca nu mi-ar fi parut rau de faptele mele si nu as fi vrut sa le scot la lumina, as fi putut ca in acel timp in care m-am indreptat spre Casa Domnului sa ma duc la terasa sa beau o bere, asa cum fac multi din cei din jurul meu. In timpul in care am postit as fi putut sa dansez. Nu m-a dus nimeni cu forta, impotriva vointei mele, acolo...
Eu am invatat de mica, de la bunica mea, care era o femeie extrem de buna, curata si credincioasa, ca Dumnezeu e bun... El este bunatatea insasi... Ca te primeste cand te intorci la el, chiar impovarat de pacate, ca pe fiul risipitor... Ca Hristos a iertat-o pe Maria Magdalena atunci cand s-a cait pentru faptele ei... Nu mi-e rusine sa imi marturisesc pacatele. Am spus ca mi-e teama... e cu totul altceva. Nu de judecata lui Dumnezeu, pentru ca aceea este mereu dreapta. Ci de judecata preotilor...
Daca un copil greseste il cresti si il pedepsesti, pentru ca trebuie sa invete sa nu mai repete greselile. Dar asta nu inseamna ca nu il iubesti, dimpotriva, si chiar daca va plange la maturitate va ajunge sa-ti multumeasca. Dar daca drept pedeapsa dupa ce-l bati bine si ii dai si pantalonii jos si-l dai afara pe usa, ca sa-l faci de rasul cartierului, asta se cheama cruzime si abuz...

Din cate spui tu ca ai patimit vrand sa te spovedesti, indraznesc sa spun ca ai fost deja iertata, chiar daca nu ai primit dezlegare. Cu conditia ca de atunci sa nu fi repetat cele facute!
Tinand cont de faptul ca te-ai cait sincer, mi-e greu sa cred ca Dumnezeu a ingaduit sa fii "aratata" cu degetul in public, caci doar cu toti suntem pacatosi. Cum sa indraznim sa ne aratam cu degetul unul pe altul, mai tare ne smintim.... Unde mai e taina spovedaniei?
Poate ca era mai bine sa fi mers undeva la o manastire retrasa, la un preot calugar care stie ce e lupta cu patimele etc... Sa-ti fi scris toate pacate pe hartie(insa fara amanunte) si daca ii convenea bine, daca nu la altul...! Detaliind pacatele, insemna sa ti le amimtesti iar si astfel te smintesti. Asta-i lucrare dracesca!
.

Draga bridezilla, m-a bucurat raspunsul tau. LA smerenia ta, va adauga si Dumnezeu iertarea Lui.

Exista o multime de preoti buni si intelegatori, nu-ti fie frica! Indrazneste, mergi si te spovedeste! Dar nu intra in prima Biserica pe care o intalnesti, ci cauta putin. E adevarat ca spovedania are aceeasi valoare peste tot, caci Hristos e cel care primeste marturisirea si iarta pacatele. Insa pentru zidirea ta sufleteasca, e important sa gasesti un preot cu har.

Daca esti intr-un centru universitar, incearca sa-l gasesti pe duhovnicul ASCOR-ului, la biserica une merg studentii. De obicei acesti preoti sunt delicati. La Cluj, de exemplu, pr. Ciprian e extraordinar. Vorbesti cu el, si pur si simplu INTELEGE ce ai in suflet!

Intreaba si prieteni sau cunoscuti care merg la spovedanie. E imposibil sa nu iti recomande un preot care sa spovedeasca asa cum trebuie, un preot care uraste pacatul dar IUBESTE pacatosul!

Daca mentionezi regiunea din care vii, in mod sigur cei de aici, de pe forum, ti-ar putea recomanda pe cineva aproape de localitatea ta.

Maica Domnului sa te acopere si sa iti ajute! primul pas l-ai facut deja scriind aici...indrazneste! :rolleyes: suntem alaturi de tine! Acum nu mai esti singura, ne-ai castigat de frati:)

eu am un obicei:pe toti cei care sunteti din Bucuresti va indemn sa va duceti la par.Vasile de la Biserica Rusa(Universitate).Acest preot are o finete si o delicatete extraordinara.Este un bun psiholog stie sa lucreze cu si in sufletul omului,te vei simti tare bine sa stai de vb.cu Sfintia Sa.Desi are multi ucenici nu respuinge pe nimeni si gaseste ragaz chiar pana tarziu sa stea de vb.ca un prieten cu toti.Un om sensibil,bland si bun.Tare drag imi e!

Si eu recomand biserica Rusa, si pe ambii preoti de acolo! Eu vin de la distanta mare ca sa ma spovedesc acolo...si imi foloseste mult.

Va multumesc la toti pentru caldura voastra... nici nu-mi imaginam ca sunteti atat de buni!
Sunt impresionata de raspunsurile voastre si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut sa apelez la solutia asta...
Voi merge sigur la Biserica Rusa! O stiu, am fost de cateva ori acolo la slujbe si la Denii...
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvanteze pe toti!

:)Dumnezeu sa te ajute sa gasesti un duhovnic bland potrivit firii tale.Doamne ajuta!

Te felicit din tot sufletul. Remuscarea si rusinea pacatului savarsit ai invinso cu brio si asta este cel mai important. Nu ai cedat si ai mers mai departe, dragostea de Dumnezeu a invins , cu toate piedicile vrajmasului. Esti pe drumul cel bun si asta conteaza cel mai mult . Mergi mai departe, fi tare si nu te abate de la drumul pe care ai pornit. O VIATA IN LUMINA ! +

Eu stiam ca preotul nu are voie sa spuna din pacatele marturisite de cei care vin la el, mai ales sa faca referinta chiar la persoana respectiva asa cum a facut in cazul bridezilei. Pai mai este valabila CONFIDENTIALITATEA sau nu?

Preotul nu are voie nici macar sa spune pacatele celor spovediti dupa ce a terminat de spovedit si oamenii au plecat, in plus nu ai voie tu sa spui ce ai marturisit la preot sau sa intrebi pe o pers spovedita ce pacate a marturisit. Toate astea sunt pacate. Preotul ala nu respecta taina spovedaniei, probabil se grabea si spovedea in grup, ceea ce e ca si cand nu ar fi spovedit deloc+pacatul lui ca a facut asemenea abatere grava care duce numai la rau si indeparteaza oamenii.
bridezilla, tu trebuie sa citesti din indreptarul de spovedanie si sa iti formulezi un limbaj specific preotesc ca sa te inteleaga. Intreaba preotul inainte sa te spovedeasca daca e confidentiala spovedania sau e in grup . Cred ca daca e preot care respecta spovedania se va mira ca exista si spovedanii in grup.
La calugari daca te duci e mai rau o sa iti dea canoane prea grele si daca nu le respecti odata ce le-ai primit e grav, mai bine du-te tot la mireni dar vezi si tu cum se desfasoara cu altii ca nu nimeresti tu chiar prima, lasa macar 2-3 inaintea ta sa vezi cum e.

a...si gandeste-te protul ala nu te cunoaste, desi ar fi bine sa mergi la acelasi preot duhovnic, dar momentan ca nu ai mai fost nu te cunoaste, spui ce ai de zis in 20 minute si te eliberezi de ele pt toata viata (daca nu le repeti ).

Asa este ! Secretul spovedaniei este sfant. In cazul relatat nu s-a respectat nimic nici macar bunul simt daramite cele sfinte. Este primul caz pe care il aud in acest sens.

nu e chiar primul caz ..sa fim seriosi..daca Patriarhia inchide ochii sigur nu va fi ultimul..pacat ca nu se iau masuri si sunt primiti toti neavenitii la Fac,de Teologie,numai baieti seriosi nu sunt toti!Acum sa ma iertati si pe mine ca nu ma pot abtine!Un astfel de om nenoroceste un biet suflet,nu e corect.Eu i-as face publica si identitatea(desi nu se cade) ca sa fie ocolit...oricum zvonurile circula repede si se mai mira preotii ca raman bisericile goale.....

pe de o parte neavenitii si pe de alta parte preoti oameni deosebiti de care insa se aude f.rar pt.ca sunt discreti si nu iubesc publicitatea,in Bucuresti sunt destui.

e bine SA NE INTERESAM dar e bine sa ne si rugam pentru a intalni un astfel de om,sa fim si noi vrednici.

Ai dreptate. Un alt aspect, eu stiam ca spovedania publica nu se mai practica astazi, afost valabila pentru perioada primelor secole.

sau poate n-ai observat ca respectivul duhovnic, nu numai ca te-a ajutat sa fi iertata de pacate dar te-a shi plasat pe traiectoria cea buna a mantuirii... poi nu te inrosheai asha de tare pentru ca ashteptai laude de la oameni? pentru ce itzi era asha rushine la marturisire shi nu la timpul cand gresheai, pacatuiai? Ei bine asha ma intreb shi pe mine ca shi eu sunt greu pacatos dar nu prea accept cu draga inima cand imi spune altul pacatul ci doar cand vorbesc eu despre mine... ??? asha ca nu shtiu ce duhovnic vrei ca acela la care ai fost mi se pare ca s-a dovedit intzelept... dar nu din intzelepciunea oamenilor ci din intzelepciunea lui Hristos... :)

Ovidiu, nu vreau sa te contrazic, pentru ca eu chiar cred in faptul ca suntem diferiti... Cu totii venim din acelasi loc, si aspiram spre acelasi tel, dar caile nu se suprapun. Pentru tine poate ar fi fost solutia perfecta. Pe mine m-a facut sa stau departe de Casa Domnului 6 ani... Eu nu am vrut sa condamn pe nimeni, ma gandesc, dupa cum am mai spus, ca si un preot este tot om, nu stiu exact ce s-a intamplat in ziua aceea, nu stiu daca nu cumva a trecut el insusi prin ceva greu, care i-a tocit rabdarea, care l-a indemnat sa faca acea "spovedanie de grup"... Poate avea si el un copil bolnav acasa, poate era el insusi bolnav, poate era obosit... Poate a gresit si s-a cait dupa aceea. Sau, poate, pur si simplu, intelepciunea lui nu era nelimitata, poate a intalnit oameni ca tine, care au primit cu bucurie acest mod public de ispasire a pacatelor, nu stiu... Nu m-am mai intors acolo niciodata, si oricum nu sunt eu vrednica sa-l judec. De aceea m-am ferit sa spun numele preotului sau biserica la care slujea. Am simtit ca mi-as fi facut un pacat mai mare decat toate... Totusi, cred ca un duhovnic bun este cel care te apropie de Dumnezeu, nu cel care te departeaza.
Si ca sa intelegi - desi am mai spus, dar poate nu am reusit sa ma exprim bine... Nu m-am inrosit nici de rusinea marturisirii, nici pentru ca asteptam lauda pentru faptele mele. M-am inrosit pentru ca ma asteptam sa fiu ascultata si judecata de preot si de Dumnezeu, si m-am trezit judecata de comunitatea din cartier... Mai mult, din cartierul unde locuiam. Si, in cel de-al doilea caz, pentru ca m-am rusinat de limbajul folosit de acel preot si de apetenta lui deosebita pentru detalii sordide... (chiar daca erau pacate pe care in mare masura nu le facusem)...

Dragii mei, sunt foarte fericita! Cred ca am mai spus si inainte, cred ca Dumnezeu ne duce pasii pe drumul cel bun, totul este sa ne lasam purtati in acea parte... Si mie mi-a deschis o usa. Cineva, afland de problema mea, a actionat in primul moment in numele meu, si-a asumat raspunderea si si-a sunat preotul duhovnic cerandu-i permisiunea sa vin sa ma spovedesc la el. Pe mine m-a anuntat abia dupa aceea, ca parintele asteapta sa-l sun. Mai mult de rusinea acelei domnisoare (pe care abia o cunosc) si a parintelui am pus mana pe telefon si am sunat, si marturisesc ca la inceput chiar imi tremura vocea de spaima si nici nu mai stiam cum sa vorbesc, dar atata blandete am auzit in vocea acelui om, mi-a vorbit cu atat de multa caldura cand i-am explicat ca sunt speriata, ca m-a linistit pe loc. Mi-a spus ca ma asteapta cu drag miercuri, care e si prima zi din postul Craciunului... Si acum ma simt deja mai usoara, si mai linistita, si abia astept sa ajng la biserica aceea. E o biserica mica, dintr-un cartier, de care nici macar nu stiam ca exista. Dar sunt sigura ca va fi bine, si ii multumesc Domnului ca a facut sa se intample asa. Si va multumesc si voua, ca gandurile voastre bune mi-au dat puterea sa caut!

Si va rog sa ma mai ajutati cu un sfat, ca am uitat sa-l intreb pe parinte, si nici dansul nu mi-a zis nimic: nu am mai fost sa ma spovedesc decat inainte de sarbatori mari, cand oricum posteam... Acum, avanad in vedere ca nu e post in calendar, eu trebuie sa-l tin oricum?

Poi daca de gura lumii itzi pasa shi nu de capul shi trupul lui Hristos care sunt shi ceilaltzi credincioshi... iar eu n-am spus ca ar fi pe placul meu o spovedanie publica... dar preotul spune nu numai pentru el insushi dar shi pentru ceilaltzi creshtini "... shi nu voi spune cuiva taina ta shi nici sarutare ca iuda nu-tzi voi da..." dar te intreb shi daca ar shti toata lumea, poi atunci de ce ne rushinam cand afla o lume intreaga shi nu ne rushinam cand facem pacatul? dar cator sfintzi foarte mari nu le-a aflat lumea pacatele, shi totushi sunt dintre cei mai mari "caci multzi dintre cei dinurma vor fi cei dintai" asha ne spune Domnul... shi dinpacate "multzi dintre cei dintai vor fi cei depeurma"... e greu intr-adevar la spovedanie cand te spovedeshti la tot satul... ca de acolo shi-a tras numele spurcat shi satana :(

nu trebuie sa pui nimic in gura in dimineatza in care mergi la spovedanie, asha mi-a zis preotul... shi mie mi-a frica fiindca shi eu trebuie sa ma duc... ???

Multumesc de sfat... Frica... sa nu-ti fie, pentru ca sunt putini cei care au patit ca mine, slava Domnului...

Da, asa mi-a spus si mie preotul, sa nu mananc si sa nu beau nimic in ziua de spovedanie. ma bucur pentru bridezila ca a reusit cu ajutorul celor ce au postat pe acest topic sa isi gaseasca linistea sufleteasca si impacarea de constiinta. Succes si tie si lui vsovi, urmez si eu cat de curand la denuntarea pacatelor.

Dar tie vsovi, ti-ar fi placut ca preotul la care te-ai spovedit prima oara, sa spuna cu glas tare cele mai ascunse ganduri ale tale in asa fel incat sa le auda toti cei prezenti? Din ce am citit am vazut ca nu iti place. De ce crezi ca gestul acelui preot a fost benefic? Si asa noi oamenii facem mari eforturi sa marturisim grozaviile pe care le facem, de ce sa ne mai impovareze si preotul cu marturia publica?

Dragii mei, Ii multumesc Domnului si va multumesc voua ca m-ati indemnat sa nu renunt si m-ati incurajat sa fac pasul acesta. Am fost azi si m-am spovedit. Am gasit un preot exact asa cum m-am rugat eu sa fie, un om extraordinar, un preot cu har, care prin blandetea si bunatatea lui m-a facut sa nu am nici o teama, sa-i marturisesc toate pacatele care ma apasau... Si, desi in acele momente eram atat de trista si de emotionata incat nu m-am putut abtine si mi-au dat lacrimile, in momentul in care parintele mi-a vorbit si mi-a dat dezlegarea si canonul, am simtit pur si simplu ca sunt fericita, L-am simtit pe Dumnezeu langa mine... Asa ca, daca tot eu intrebam in primul meu mesaj, acum sunt in masura sa si raspund: Da, mai exista si preoti iubitori de oameni, uneori chiar in biserici de cartier! (Poate nu e singurul, dar vreau sa va spun ca parintele a refuzat chiar sa-i dau un ban pentru spovedanie, asa ca i-am pus la donatiile pentru biserica noua...)

Multumim Tie Maica Preacurata! Mare bucurie ne-ai facut Bridezilla!
Acum, incearca sa nu mai gresesti:)

Da jenica, asta e o recomandare dupa spovedanie, sa nu mai pacatuim, dar de fapt acest lucru mi se pare mie cel mai greu de facut: sa nu mai facem pacatul din nou, avand in vedere ca avem o patima sau un viciu de care vrem sa ne lasam. Vreau sa te intreb ceva pe tine Jenica: banuiesc ca si tu ai avut o slabiciune, (ca sa nu ii zic viciu). Ai reusit cumva sa te vindeci de acea slabiciune cu ajutorul Maicii Domnului? Nu ca m-as indoi de asta, ca chiar am primit ajutor de la Ea acum cateva zile, dar totusi am vazut ca ai pomenit de multe ori pe Maica Domnului in multe topicuri, poate ca a facut o minune in viata ta! :) Imi spui si mie daca este asa?

veilur, nu voi face o spovedanie pe forum:) dar iti voi povesti un caz minunat legat de ajutorul Maicii Domnului.
Eram in tren si langa mine era o femeie insarcinata. calatoream noaptea si pe biata mama o luasera durerile. Ne-am speriat toti!! Mi-am amintit ca aveam supra mea, o cordeluta atinsa de cinstitul Brau al Maicii Domnului daruita de un bun crestin (caruia tin mereu si mereu sa ii multumesc!!nu voi trai indeajuns sa multumesc) Am scos cordeluta de pe mijlocul meu si am dat-o femeii. Am invatat-o sa ceara ajutor Preasfintei si o mare minune!! Durerea a incetat!! Nu stiu daca a nasut fata, dar daca da cui siguranta poarta numele Maria:)
Ma intrebai daca o iubesc pe Maicuta Domnului. O veilur..spun doar EA este Preasfanta este Stapana, este bucuria sufetului meu si Lumina ochilor mei. EA..este Stapana...

:) cea mai mare minune facuta de Maicuta Domnului e insasi faptul ca traiesc. Pot sa merg, sa imi ingrijesc copilasi... Pentru aceasta niciodata nu voi putea sa ii multumesc. Mai e un pas pana la Intrarea in biserica a Maicii Domnului, sa mergem veilur, sa mergem impreuna la icoana Preasfintei sa sa ii multumim ca TRAIM:rolleyes:

Jenica, dar eu nu ti-am cerut sa te spovedesti aici, vroaim sa stiu doar daca te-a ajutat sa scapi de un pacat mai grav, pentru ca atunci cand cineva cinsteste atat de mult numele Maicii Domnului, inseamna ca a fost cumva vindecat ori a primit mare ajutor din partea Ei. Dar stiu si faptul ca nu trebuie sa se faca o minune pentru noi ca sa ne rugam la Maica Domnului, ba dimpotriva, cu atat mai mult trebuie sa cinstim numele Ei pentru faptul ca nu am avut nici o nenorocire pana acum.

Puterile Maicii Domnului sunt foarte mari, fara de sfarsit, am simtit-o in permanenta. Rugaciunile adresate din inima si cu multa dragoste , fac minuni fara a baga de seama, ne ajuta in lupta noastra continua cu pacatul. Caderi vom mai avea, dar ajutorul Ei nemijlocit il vom simti tot timpul. Mania Bunului Dumnezeu ar fi fost inzecita daca Ea nu ar fi mijlocit pentru noi. Sa nu existe zi in care sa nu ne rugam Ei !