Buna ziua,

Sunt casatorita de 5 ani si am o fetita de 2 ani si 3 luni. Va scriu pentru ca nu stiu cu cine sa mai vorbesc si nici ce sa fac. Casnicia mea a devenit un adevarat calvar de la nasterea fetei cand dupa cca 2 luni ne-am mutat de la parintii mei (zona Dristor) in casa socrilor (zona podul grand). De fapt au cumparat pe numele lor un apartament langa blocul lor. De atunci sotul meu a tot inceput sa ma acuze .. ca uite ce au facut parintii lui si ai mei nu .. ca trebuie sa-I respect pe ei sip e parintii mei sa-I “pun la punct” .. a inceput sa ma acuze ca nu sunt in stare sa fac nimic in casa .. sa-mi cresc copilul .. ajungand sa ma injure si pe mine si pe ai mei apropape zi de zi. Le-a interzis parintilor mei sa intre in casa, aproape ca nu mai au voie nici sa-si vada nepoata (nici macar in parc daca vin), nu vorbim la telefon din casa …

Anul trecut, pentru ca nu am mai suportat in luna iunie am intentat divort dar dupa 3 luni am renuntat de teama sa nu fac totusi ceva rau, am sperat ca lucrurile se vor schimba in bine, dar nu a fost asa. Am inceput serviciul dupa 1an si 2luni, atunci mi-a explicat ca mama lui trebuie sa stea cu fata ca e aproape si trebuie sa stea la noi in apartament. Am acceptat crezand ca va fi bine. Sambata sau duminica doreau si parintii mei sa vina la noi sau sa merg cu fata la ei dar a inceput sa tipe spunand ca el vrea sa stea cu fata in casa si ca nu il intereseaza de altii. Am tot tacut si i-am acceptat conditiile, dar tot nu a fost bine. La noi nu vin decat parintii lui, nu plecam nicaieri decat cu parintii lui, daca eu il rog sa mergem undeva cu fata imi zice mereu ca e obosit, ca nu are timp .. in schimb daca suna parintii lui imediat se imbaraca si se duce la ei (eventual ia si fata cu el). Nu mai stiu cum sa procedez iar acum mi-a pierit curajul sa plec din casa. Ma ameninta si ma injura mereu, mi-e frica pentru copil desi nu i-ar face rau niciodata intentionat .. asa cred .. De 3 zile mi-a luat cheile de la apartament si ma lasa sa intru doar daca e el acasa, cand pleaca ne inchide in casa, nu stiu ce sa mai cred. I-am zis sa ne vedem fiecare de viata lui ca asa nu se poate dar a inceput sa urle (din nou sa-mi injure parintii sip e mine odata cu ei) si am tacut de frica sa nu dea in mine mai ales ca fata s-a speriat si a sarit la mine in brate.

Sunt disperata, nu mai sunt in stare sa iau nici o decizie (atat de mult timp m-a facut proasta si etc.. ca am inceput sa cred si eu .. ), va rog sa ma ajutati



Multumesc,

Anita

Personal, consider ca cel mai bun ajutor il poti primi de la un preot/duhovnic.
La nivel de forum poti primi sfaturi, mai mult sau mai putin bune, in functie de priceperea si experiente fiecaruia sa ca, cel mai bine, apeleaza la duhovnic. Succes!

Se teme sa nu vorbesti cu un avocat, de te incuie? A innebunit cumva?
Nu am trecut prin asa ceva, nu sunt de specialitate. Stiu de la o prietena: daca fugi, pana sa bagi divort, se considera parasire de domiciliu si are motiv sa ceara copilul, sau chiar sa bage el divort.
La biserica, la spovedanie, daca mergeti amandoi la acelasi duhovnic e si mai bine.

Draga mea, sotul tau cred ca e nebun...ai grija sa nu ajunga sa iti faca rau fizic, caci psihic deja esti varza (la fel si fetita dupa cate observ). Nu mai astepta ! ai sa ajungi o leguma. Ca sa nu te simti vinovata cere sprijinul asistentei sociale, cere sfatul unui duhovnic si vorbeste cu un avocat (probabil ai un telefon sau parintii tai sa mearga sa ii ceara sfatul). Intradevar, dupa cate am auzit daca parasesti domiciliul (chiar daca esti insotita de fetita) iti poate lua copilul, dar mai bine informeaza-te sa vezi in ce conditii se aplica.

VAd ca e tare bine controlat de nebunii de parintii lui care l-au transformat intr-un schizofren.
Sa te ajute D-zeu!

Copiii raman intotdeauna cu mama, in special daca sunt asa de mici si daca sunt fetite. Si daca mama poate sa arate ca are unde sa o creasca si cu ce. Deci chiar daca pleci, sansele de a pierde fetita in instanta sunt minime.

El is motiveaza cumva actiunile? Este gelos? PArintii lui stiu de toata treaba asta? (cu inchisul in casa, cu luatul cheilor, samd) Vrbeste cu ei. In afara daca-s nebuni, sau chiar nu te plac deloc, ar face tot posibilul ca sa salveze casnicia fiului lor.

Inteleg ca a luat cheia, dar telefon nu ai? Inseamna ca nu mergi nici la serviciu?
Daca e vorba de sechestru... e cam grav.

Anita, pur si simplu nu stiu cum sa te ajut. Ma depaseste situatia ta. Nu pot decat sa va pomenesc la rugaciune. Atat pot face pentru tine. Iarta-ma!
Maica Domnului sa va acopere cu Sfantul Acoperamant!
cu drag jeni

:)Anita,o sa te pomenesc si eu la sfanta liturghie,poate imi spui si cum il cheama pe sotul tau,pe fetita si pe socri.Roaga-te si tu cat de mult si mergi la duhovnic si te marturiseste.Doamne ajuta!

;) vad ca tii mai mult la ideea de casatorie, decat la sotul tale (mi se pare absolut normal)! Totusi cred ca orice preot cu minte iti va da binecuvantare sa te desparti de el, dar cel mai bine roaga-te tu la Dumnezeu si fa dupa cum iti spune inima!!! Dumnezeu sa te ocroteasca, si sa dea Dumnezeu sa gasesti o casa pt tine si fetita ta, unde sa puteti duce o viata linistita!!!

Vezi sa nu aiba vreo boala mintala. Am o cunostinta f. apropiata care atunci cind s-a casatorit nu stia nimic ca el este suferind psihic. Dupa 3-4 luni de la casatorie a inceput sa se manifeste cam cum face sotul tau. Si mai important este faptul ca parintii lui au stiut asta, umblasera cu el pe la toti medicii, dar au ascuns. Ai grija ce faci. Vorbeste cu un duhovnic deoarece cu el poti sa intrii mai mult in amanunte si in afara de asta cred ca are si mai multa experienta. Si tu continua sa ai incredere in tine, nu asculta la ce spune el.Viata este o lupta, nu trebuie sa ne lasam, lupta pina la capat.

Dar cum de inainte de casatorie se comporta normal? Eu nu cred ca este o boala din moment ce a reusit sa te faca sa te casatoresti cu el. Scopul lui este de a te tine in frau asa cum vrea el, parerea mea este ca abuza de tine, te asupreste psihic si moral, un gest urat din partea lui, in loc sa-ti ofere afectiunea unui sot iubitor, el te izoleaza si te restrictioneaza fara motiv :(. Roaga-te si tu la Dumnezeu, cu ce altceva putem sa te ajutam? ca suntem neputinciosi...

Anita daca a fost om bun cand v-ati casatorit mai acorda o sansa.
Iti vorbeste un om care acum 20 de ani se afla in postura fetitei tale.
Imi amintesc ca mama tot indura, se ajunsese la batai fizice, imi aduc aminte cum mama batea la usa propriei case ca sa-i deschid usa.. Sa nu fie asa si la tine, sfatul meu ar fi sa stai o perioada la parinti (cu copilul desigur) pana se calmeaza apele, sa vb. neaparat cu un duhovnic, sa te rogi lui Dzeu, Doamne sotul meu s-a tampit la cap, da-i minte, adu pace in familia mea si daca se face voia lui Dzeu se implineste.
Eu cred ca si el este un om bun, caci daca tu esti suflet bun nu se putea altfel, dar se mai intampla ca grijile vietii sa aduca zapaceala.
Mai acorda o sansa, incearca sa lupti cu ajutorul lui Dzeu sa-ti aduca pace in familie, ca sa fie bine.
Daca nu se va putea vei stii dupa ce vei fi luptat. Nadejde! O sa te port in putina rugaciune.

Doamne ajuta!

-Daca nici macar un fir de iarba nu creste fara grija lui Dumnezeu, cu atat mai mult mai multa grija va avea Domnul de un copil si mama sa,deci pune-ti nadejdea in ajutorul Lui si
al Maicii Domnului si al sfantului de casatorie pe care il aveti,roaga-te de cate ori poti,(nu e nevoie de rugaciuni din carti sunt bineprimite rugaciunile sincere cu ,cuvintele noastre) si cu prima ocazie ia legatura cu preotul duhovnic,daca nu ai gaseste-ti unul si sigur vei primi ajutor grabnic.Doamne ajuta!

poi stimata doamna, cum se poate sa fitzi asha de superficiala in sensul doar al echitabilizarii companiei socrilor asupra fetitzei?

eu observ din ce atzi scris ca sotzul dumitale a rabdat 3 ani sa stea la parintzii dumneavoastra, pe cand dumneata te plangi ca statzi intr-un apartament separat dar ca mai vine shi mama dansului pentru a sta cu fetitza? poi au trecut doar 2 ani fatza de cat a indurat dansul pe socrii sai... shi spunetzi-mi cum v-atzi simtzi daca atzi afla ca socrii tai, stimata doamna, i-ar baga in cap sa divortzeze, asha cum probabil ishi inchipuie dansul ca atzi fost bine sfatuita? Deci nu ma mira ca a reactzionat cu atata durere shi suparare cand a observat ce planuri "frumoase" v-atzi facut... incat va inchide in casa sau nu va lasa sa-i rapitzi fetitza... sau nu shtitzi cat de mult se atasheaza un tata de fetitza lui? ce inima putetzi sa avetzi? poate ca el n-ar intentzia sa va intinda nici o cursa pentru a scapa de dumneavoastra, poate e doar cu nervii la pamant in aceste dispute intre socrii, shi reactzioneaza asha cum considera ca e bine pentru familia lui... cine poate shti, chiar daca injura, inima este mai presus de gura iar daca nu va bate shi nu sparge inca va putetzi simtzi binecuvantata... Deci n-am ce sa va sfatuiesc decat sa incercatzi sa nu mai ducetzi razboiul socrilor, ca discutziile shi nemultzumirile rauvoitoare ale parintzilor in mod fatalmente shi regulat dezbina orice casatorie, cu atat mai mult cu cat dragostea s-a racit sau a aparut o alta ispita in viatza unuia dintre ei... :(

:) dilemioara mamica, poi asta nu e mahomed...:p