Cred ca este nevoie sa se faca mai multe in privinta ajutarii celor care au de suferit din cauza alcolului se stie ca alcolismul cronic este o boala dar putini recunosc ca a devenit o mare problema de prea multe ori ne prefacem ca nu observam ce se intampla trebuieste mai mult ajutor pentru cei afectati de efectele nocive ale alcolului .

Cel mai bun remediu este spovedania urmata de impartasanie.Sa ne impartasim cat mai des si sa ne rugam cu lacrimi lui Dumnezeu sa ne scape de aceasta patima.
Cauza oricarei patimi de altfel este Akedia,starea de indiferenta fata de Dumnezeu.

Este adevarat dar ce trebuie sa faca cei care stau cei aflati langa un alcolic?Aceasta patima afecteaza si pe cel care trebuie sa indure consecintele care in unele cazuri sunt foarte grave.

Trebuie sa vorbeasca acesti oameni cu duhovnicul ca sa-i invete ce sa faca.
Doamne ajuta !

alcoolici nu se pot impartasi imediat asa cum cei decedati(fosti alcoolici)nu trebuie sa se pomeneasca in Pomelnic.Asa spun canoanele..realitatea e ca noi ii iubim si pe ei si trebuie sa-i ajutam sau macar sa ne linistim constiinta ca am incercat cumva...

Alcoolismul este o boala. Incepe parsiv, omul crede ca se poate controla. Poate are un serviciu stresant si simte ca alcoolul il relaxeaza. in doza mica e antidepresiv. Dar consumul zilnic, sau mult il face dependent. De obicei are prieteni de bautura care nu-l lasa sa renunte nici cand este bolnav.
Pana ce persoana in cauza nu-si da seama ca e bolnava, dependenta, cel de langa ea nu poate face decat sa se roage. Si sa-l suporte. Acum, cu sistemul acesta de analize de sange obligatorii, au fost cativa care s-au speriat! I-am propus unuia sa vorbeasca cu amicii lui: cati au analizele de ficat normale?
Cand isi da seama ca e bolnav,urmarea fireasca e sa ceara ajutor: si la medic,si la preot. Sevrajul, primele zile in care nu mai consuma, il face psihiatrul. Ii da medicamente, calmante. Pe urma, este lupta fiecaruia.
Auzisem in Bucuresti de Asociatia alcoolicilor anonimi. E o idee extraordinara: este inlocuit grupul vechi de prieteni, cu persoane aflate in aceeasi situatie. Auzisem de implicarea bisericii Radu-Voda, de rugaciuni la Sf Nectarie. Doar ca nu merg de obicei acolo sa ma rog si nu pot spune mai multe. Poate stiu altii.
Repet, pana ce respectivul nu hotaraste sa faca ceva, cei de langa el nu putem decat sa ne rugam.
Doamne ajuta!

In Biblie se spune ca "vinul veseleste inima omului" (Ps 104, 15) si ca e "folositor intocmai ca apa de-l vei bea cu masura" (Sir 31, 31). Dar atat in Sfanta Scriptura, cat si in scrierile Sfintilor Parinti intalnim adeseori o condamnare violenta a viciului betiei care, incepand pe nestiute, duce la o multime de alte pacate ruinatoare. Foarte adeseori bautura duce la destramarea familiilor, producand nenumarate suferinte atat victimelor acestei neputinte pacatoase, cat si oamenilor din apropierea lor, indeosebi copiilor."Betia este o dusmanie impotriva lui Dumnezeu... Betia e un demon atras de bunavoie... Betia indeparteaza Duhul Sfant", scrie Sfantul Vasile cel Mare. "Betia este radacina tuturor relelor... Betivul este un cadavru viu... Betia poate sluji in sine drept inlocuitorul oricarei pedepse, ea umple sufletul de tulburare si mintea de intuneric, facandu-l pe betiv rob, supunand-l la nenumarate boli, interne si externe... Betia este o fiara cu multe chipuri si cu multe capete... Aici da nastere la desfranare, dincolo la manie, aici la tampirea mintii si a inimii, dincolo la dragoste necurata... Nimeni nu-si inrobeste voia rea diavolului cat face betivul", afirma Sfantul Ioan Hrisostom. "Betivul este in stare de orice rau si e expus oricarei ispite... Betia ii face pe cei inrobiti ei neinstare de nimic", marturiseste si Sfantul Tihon Zadonski.

vinul de pe vremea Manutitorului era diferit si era folosit si ca remediu impotriva anumitor boli

Intr-o carte scrisa de un autor american baptist, am citit ca vinul pe care il bea la vremea Sa Iisus Hristos era must, nu vin.
Mai sus spune si alexandra28again, ca vinul era diferit.
Oare vin nu inseamna VIN?
Oare in post, cand e dezlegare la vin, nu trebuie sa bem vin?
Si in biblie e pomenit vinul si anume ca intaritor in caz de subrezire a sanatatii.
Iar in Epistola catre Coloseni, se spune: 2:16 "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura...". Bineinteles totul cu masura.

Iata programul Alcooholics Anonimous, ca ajutor pentru cei care vor sa se lase de bautura:
1. "Noi am recunoscut ca eram lipsiti de putere asupra alcoolului si ca vietile noastre devenisera de nestapanit.
2. Noi am ajuns sa credem ca o Putere mai mare decat a noastra ne-ar putea restitui sanatatea.
3. Noi am luat hotararea sa ne incredintam vointa si viata noastra lui Dumnezeu, asa cum L-am inteles.
4. Noi ne-am facut fara frica si cu minutie un inventar moral.
5. Am admis in fata lui Dumnezeu, a noastra si a altor persoana natura exacta a relelor noastre.
6. Am fost pe deplin pregatiti sa-i permitem lui Dumnezeu sa indeparteze toate aceste defecte de caracter.
7. Cu smerenie L-am rugat sa indeparteze defectele noastre.
8. Am intocmit o lista a tuturor persoanelor pe care le-am facut sa sufere si am avut dorinta sa ne indreptam.
9. Ne-am schimbat comportamentul fata de acesti oameni, in mod direct, ori de cate ori a fost posibil, cu exceptia cazului in care daca am fi facut acest lucru i-am fi facut sa sufere pe ei sau pe altii.
10. Am continuat inventarierea personala si, ori de cate ori greseam, o recunosteam imediat.
11. Am cautat ca prin rugaciune sa ne imbunatatim contactul constient cu Dumnezeu, asa cum L-am inteles noi rugandu-ne doar pentru cunoasterea voii Lui, in legatura cu persoana noastra, si pentru primirea puterii de a implini acest lucru.
12. In urma trezirii spirituale, ca rezultat al acestor trepte, am incercat sa ducem acest mesaj alcoolicilor si sa folosim aceste principii in toate problemele noastre."

Trebuie observat faptul ca acest program conduce atat de puternic catre ultima treapta a trezirii spirituale, incat un alcoolic indreptat poate ajuta un alt alcoolic.
(din "Vindecarea arborelui genealogic" de Dr. Kenneth McAll )

Dr. Jarvis sustine ca consumul zilnic de miere de albine si otet de mere acopera necesarul de acizi, pe care bautorul si-i ia din alcool.

Da, am patit-o si eu de cateva ori cu betia cu cativa ani in urma, dar din fericire si din mila lui Dumnezeu nu am cazut in aceasta patima. Pot sa spun ca starea de betie este foarte pagubitoare atat sufletului cat si trupului, pentru ca in acea stare total necontrolata si intunecata, mintea mea era ca o bila intr-un bol rostogolindu-se in toate directiile, fiind aruncata spre vatamare cu tot felul de ganduri imorale si necuviincioase si spre ras nebun peste masura, iar cu trupul am bolit mult cand m-am sculat, ca eram neputincios in a ridica chiar si o cana. Asa este, dupa cum bine a citat george din canoanele Sf. Vasile cel Mare.
Cat despre cei betivi si a lor vindecare, eu stiu ca nu poti sa stai de vorba cu un betiv in limbaj religios, ca te va insulta cu prima ocazie, ori te va considera nebun sau in cel mai bun caz te va ignora. Ei sunt orbiti de patima, nu pot si nu au puterea necesara sa se duca sa vorbeasca cu un preot pentru ca ei insisi nu vor asta, iar cei care vor sunt foarte putini, plus ca nici nu se pune problema de impartasanie asa rapida, ca doar trebuie sa depuna si ei acolo un pic de osteneala din proprie vointa ca astfel nu se poate.
Si aici sunt de acord cu Z.Lidia:

aaaaaaa,da!alcoolul este patima suprema.ca sa fiu sincer,abia am scapat de el.si tot din cauza alcoolului am primit si frumos dosar penal.sper.aper sa nu fie puscarie.stresul in care sunt este de nedescris.ma simt atat de murdar din cauza asta......o clipa de neatentie si a pus stapanire.FRATILOR,RUGATI-VA PT MINE.AM MARE NEVOI DE ASTA.VA IMPLOR.DUMNEZEU SA VA AJUTE IN TOT CE FACETI.

ancah, imi place cum suna programul pentru alcoolici, frumos ar fi ca cei care vor indreptare sa respecte regullile din aceasta programa.
Iar pentru tine yulyan ne vom ruga si te vom pomeni in rugaciunile noastre sa te ajute Dumnezeu, dar trebuie sa te rogi si tu la Dumnezeu, dar mai cu indrazneala spre Maica Domnului, ca eu m-am rugat la Ea sa mijloceasca pentru mine intr-o problema grava si spre uimirea mea am fost grabnic ajutat, cu toate ca sunt un pacatos notoriu, dar cu dorinta de indreptare. Fa si tu la fel si ai sa vezi ca Ea te va ajuta negresit.

yulyan ma rog pentru tine sa ai putere caci drumul tau va fii lung si greu daca intradevar vrei sa reusesti trebuie sa lupti zi de zi .Trebuie sa recunosc ca stiu din experienta ca om care a trait o mare parte din viata langa alcoolici si nu sunt de acord cu parerea ca un alcoolic are prieteni care il fac sa bea intradevar ei cauta companiea celor ca ei dar sunt si multi care beau singuri .primul pas in ameliorarea acestei boli este sa-ti recunosti tie isati ca ai o problema si apoi sa ai puterea sa lupti dar sa fii constient ca lupta va fii pe tot parcursul vietii tale.

vedeti voi,eu am fost un privilegiat,dasindul pe dumnezeu.asta mia dat puterea de-a ma opri de pe acest drum nebunesc.dar sunt altii care nu au acest privilegiu.programele de dezalcoolizare sunt destul de puerile.odata ce ai iesit de aclo risti sa te apuci din nou de alcool.asta este drama.MULTUMESC PT RUGACIUNILE VOASTRE.DUMNEZEU SA VA JUTE

Am vazut in SUA adevaratele programe anti alcool unde esti ajutat clipa de clipa sa lupti ai un asa zis "sponzor" care este disponibil in orce moment sa te calauzeasca pe cand la noi asociatia alcoolici anonimi se limiteaza doar la intruniri in care fiecare isi spune parerea si spun de cate zile nu au mai baut dar multi continua sa bea deacea cred ca singurul ajutor viabil vine din credinta din ajutorul divin.

Asa este, in Romania lucrurile nu sunt bine puse la punct, inca. Desi sunt alcoolici din toate categoriile sociale. Imi inchipui ca destui oameni prefera sa se lupte singuri, ca sunt mult mai multi decat cei declarati, ca putini cer cu adevarat ajutor.

Exista http://www.dependenta.ro/
Sunt scrise multe lucruri pe aceasta problema.
Exista si un forum, unii s-au lasat. Cu ajutorul Domnului si a unor oameni care stiu despre ce e vorba.

tatal meu sufera de aceasta patima. nu este zi sa nu bea. si la fel, pt noi celalti, fiecare zi era un chin. era violent dar cu timpul, s-a mai calmat, probabil si pt ca eu am plecat de langa ei ca sa dau la facultate in alt oras. am vrut sa scap de acolo din iadul acela, cea mai mare bucurie a fost sa o las sa plec, singura mea durere fiind cea ca mama a ramas acolo. cand imi mai vizitez parintii, el sta cuminte o ora doua, dar mai mult nu se poate abtine. a avut momente in care s-a mai abtinut, cand asteptam musafiri sau ceva, dar asta de rusine cred. dar dupa ce plecau ei se grabea bucuros spre beci. eu am fost la un moment dat sa ma spovedesc si sa zic si despre tatal meu dar mi s-a cerut sa nu il judec si sa ma rog pentru el sa se schimbe. eu stiu ca este pacat sa iti vorbesti parintii de rau, dar in suflet gandurile tot exista si e greu sa ti le scoti din cap mai ales daca ai fost chinuit :(

Irina, sa te rogi pentru tatal tau, fara sa mai spui la nimeni de patima lui. Atunci cand iti vin ganduri ca ai un tata betiv, sa iti aduci aminte ca poate si tu ai o patima(viciu) care manie pe Dumnezeu, astfel vine smerenia care ne face sa nu mai judecam pe cei apropiati sau cunoscuti. Stiu ca alcoolicii fac viata un calvar in familie, dar daca si noi le raspundem cu revolta sau razbunare, mai rau inrautatim situatia. Am aflat mai demult o regula: sa te comporti cu ceilalti asa cum ai vrea sa se comporte ei cu tine. Noi cerem de la altii sa fie intr-un fel sau se schimbe; dar noi cand ne mai schimbam?
Irina, sa nu crezi ca in ultimele randuri am facut neaparat refereire la tine, dar cu ocazia asta am sustinut si eu o idee :D

ms pt sfaturi :)

Se mai spune, pe buna dreptate, nu-i face altuia, ceea ce nu-ti place tie. Sa ne gandim tot timpul ca puteam fi noi in locul celui cazut . E foarte usor sa judeci, dar mult mai greu sa ajuti. In cazul patimei betiei si mai ales a celei cronice, rugaciunea, familia si medicina trebuie sa formeze un tot, in ajutorul celui bolnav, pentru ca este vorba de o boala sufleteasca si trupeasca. Deci , sa nu judecam ci sa ajutam. Si ca o completare , vinul este una, iar taria, tuica si alte asemenea, alta. Dezastrul zilelor noastre sunt acele bauturi spirtoase car fac flagel in randul consumatorilor si mai ales in randul celor tineri. Alcoolismul are la baza, consumul nu de vin ci mai ales consumul de spirtoase care macina intregul organism. Alcoolismul este o grava problema a zilelor noastre. Sa ne rugam pentru cei cazuti in aceasta patima !

Eu am auzit (de la o monahie pe care am intrebat-o) ca pot fi trecuti pe pomelnice toti, cu conditia sa fi fost botezati. Mai mult, pe pomelnice se trec explicit chiar si cei nespovediti si neimpartasiti, cu mentiunea aceasta, asa ca nu vad de ce nu ar putea fi trecuti si alcoolici.
Daca nu se poate impartasi imediat nu stiu, dar am citit mai multe canoane si nu am gasit oprire de la impartasanie pentru alcoolici. Nu ca nu ar fi buna, daca asa ar fi.

dar pentru fumatori sunt opriri ? pt ca tatal meu si fumeaza

patima betiei e intr-adevar grava. se spune ca trebuie sa ne rugam pt cei in aceasta stare si sa nu ii judecam. dar.....sa ma ierte Domnul pt acest dar.... cum poti controla tu ca cel in cauza sa nu mai duca paharul la gura? daca el nu vrea? daca el se lasa in voia acestei patimi? de fapt e acelasi lucru cu orice patima. nu? daca nu tai raul de la radacina tu ca om caruia Dumnezeu ti-a oferit liberul arbitru si libertate? de rugat te poti ruga pt cineva. il poti ajuta si fizic luandu-l de o aripa si ducandu-l la dezaccoolizare si la diferite alte programe anti alcool si antitabac. dar daca el nu vrea si a 2 a zi o ia de la capat si toarna il el cu disperare? poate voi stiti mai bine. toate cele bune va doresc.

BETIA – CEI CE-SI BEAU MINTEA
34. Grozava expresie si adevarata cuvant cu cuvant. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoartei cerebrale: excita spre poftele genezice. Exact acelasi lucru îl face si alcoolul, sub orice formă si la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleasi pofte. Nu suplineste însă nici un hormon în rolul său binefăcător, ci pe oriunde trece ameteste, arde si atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase si fire telefonice. Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus si se transmit zestre părintească la copii.
Mai grav: dacă prea din tinerete se dedau flăcăii la must, se întâmplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia si vor produce niste celule incapabile de rodire. Se apără si firea pe cât poate: nu ia în spate orice i se încarcă. Chiar dacă se dau la vin mai tîrziu si încă nu scapă de pedepse. Asa de pildă, cercetătorii în chestiune au găsit forme monstruoase de spermatozoizi, avînd ba două capete, ba două cozi, ba alte forme, efecte ale betiei. Betia îsi înscrie urmările pînă si în celula genezică, mică de 60 de miimi dintr-un milimetru.
Ceea ce e dureros e faptul următor: dacă se întâmplă vreo zămislire cu o atare sământă beată, si care-i mai mult siluire decît iubire, urmasul va fi, cu maximă probabilitate, epileptic – boală de nervi fără leac. Aceasta e cu atît mai sigur, cu cât la scârba si spaima bietei mame, se mai adaugă si bruftuluiala cîtorva înjurături de Dumnezeu. Deci, dezechilibru în toate părtile, dezechilibru în mediul umoral, dezastre în patrimoniul erediar, dezechilibru moral, o mai fi având si mama ceva de adaus, dacă nu alta, cel putin spaima ce-o mănâncă, si încă e de ajuns ca să se arate pe lume, în loc de un chip senin, un chinuit de draci si martor la judecată împotriva părintilor săi.
Sfârsitul betivului e sau în sant sau în casa de nebuni; iar sufletul în iad încă de aici. Urmasii lui – nu mai zic nimic, mila mă opreste; totusi, mai am si o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.

Părintele ARESNIE BOCA

Daca intradevar parintele Arsenie a scris aceste lucruri, ... ?

Nu a spus minciuni, dar e la o extrema. Aceea de a cataloga un om, fara sa il poti ajuta.
Pentru ca stiu astfel de oameni, care ar dori sa iasa din acest iad.

Inca ceva: Domnul nu judeca pe cei care iL iubesc.
Si asta se poate generaliza pentru orice viciu. Unii fac asta, sau ailalta, si nu stiu cum sa iasa de acolo.
Stiu de un preot care sa dus la detinuti, altul care a predicat la curve, chiar in "casa de toleranta".

Cred ca nu suntem noi cei care sa ii criticam pe sfinti .Sfintii sunt casnicii lui Dumnezeu si cine se i-a de sfinti se i-a de Dumnezeu.
Aici Parintele trage un semnal de alarma pentru toti betivii, nu numeste pe cineva in parte. El vrea sa arate cat de grava este aceasta patima. Crede-ma ca eu am in familie asa ceva si cunosc destul de bine situatia, sunt foarte rare cazurile când un beţiv impatimit de mult timp in acest viciu vrea sa se lase de baut. In aceasta situatie rugaciunea poate face foarte putin pentru el.CEl mai important lucru este vointa lui. Poti sa te rogi tu 24 din 24 , daca el nu vrea sa se lase putine sanse sunt sa-l trezeasca rugaciunea. Pentru aceasta trebuie sa fii intr-o treapta de rugaciune ca a lui Arsenie Boca.Ca spunea cineva ca a vrut sa se duca la Parintele Arsenie Boca si vazâându-l in altar Parintele se ruga si era cu o jumatate de metru deasupra pamantului, si văzâand aceasta nu l-a mai deranjat. Nu zic ca nu exista si exceptii. Acest lucru il spune si Parintele Arsenie.
Chiar venind o femeie la el si plangandu-i-se ca sotul ei este betiv Parintelui i s-a facut mila de ea si s-a rugat pentru el si omul s-a tamaduit.
A tolera lucruri ca acestea este totala lipsa de iubire si de mila.
Spunea un Parinte ca adevarata mila nu este atunci cand dai unui sarac sa manace sau ii dai o haina. Aceea este pomana.
Adevarata mila este cand ii doresti mântuirea sufletului, iar ca duhovnic daca nu mustri asa ceva ai sa dai socoteala pentru fiecare suflet pe care l-ai lasat sa traiasca in continuare in bezna pacatelor si in patimaile care il vor duce direct in iad.
Cred ca un Sfant de masura Parintelui Arsenie Boca cu greu se va mai naste in Romania, chiar daca nu este cononizat incă (spunea un Parinte )ca sfintii sunt sfinti dintotdeauna Biserica canonizându-i nu face decat sa confirme sfintenia lor, si mai spunea Parintele Gheorghe Aniţulesei de la Rădăuţi(un duhovnic foarte bun, se aseamana cat de cat in teorie cu Arsenie Boca nu stiu daca si in pracatcă). ca Biserica Romana a fost cam zgarcită cu cononizările alţi sfinti români canonizaţi deja de alte biserici : bulgara, sârba, rusă, dar de B.O.R nu.
Oare nu stii frate pe câti i-a intors Parintele Arsenie Boca la credintă, ca majoritatea din cei care l-au vizitat s-au lasat de o multime de vicii.
Si adeavarul asta este ca spunea alt Parinte:
[b]Va veni timpul, si vad aceasta, Când lumea va inebuni, si cei care nu vor vrea sa inebunească, vor fi ei insisi socotiti nebuni.[/i]
Asa ca mai intai Dumnezeu, si apoi omul, asta era regula pe care o aplica Părintele Boca. Multi de astăzi au ajuns sa se inchine omului, nu i se mai inchină lui Dumnezeu.
Vezi Părinti care nu îsi mai mustră copii si atunci când face un rău, in loc sa-i arate ca nu e bine ceea ce face si sa-l mustre, (chipurile din dragoste) zice: lasa-l mai că a gresit si el. Dupa aceea face alta năzbâtie, lasa-l mai ca a gresit si el, si tot asa. Si se trezesc că se fac copii mari si nu se mai inteleg in nici un fel nu-i mai ascultă si atunci dă fuga la duhovnic si vai Părinte ce să fac că nu mă mai inteleg cu el, nu vrea deloc să mă mai asculte.
Păi nu asa măi frate dragă, voi nu vedeti la ora actuală este prea multă tolerantă.
Si aceasta se datorează chipurile dragostei, prea multei dragoste) pe care au avut-o când pornirile rele ale copiilor au fost trecute cu vederea de catre parinti.
Asa că să nu ne mirăm că in România avem Asa de puţini crestini autentici să nu ne mirăm de ce avem asemenea conducători, care legiferează homosexualitatea. Chipurile domne, ce, homosexualii nu sunt si ei oameni, trebuie să le arătăm dragoste, să le legiferma patimile (chipurile dragoste)ca Romania sa devina o alta Sodoma .Păi asta este dragoste? Cu sigiranta daca tu legiferezi o astfel de lege, cu amai mult vei încuraja păcatul .Dacă până atunci existau homosexuali, şi cu siguranta existau, acum pot face asta si public si legal, si sa se manifeste si public.
Si asa vedem cum din prea multa dragoste (chipurile) va trebui sa-i primi si pe sectanti si sa le recunoastem credinta ca fiinda adevarata ca si ei sunt fii ai lui Dumnezeu (chipurile)
Si asa in ziua de astazi omul nu mai este interesant decat de buna stare materiala, de suflet deloc. Si tolereaza o multime de lucruri Isi vinde cahiar si credinta chiar si sufletul nmai sa aiba satare materiala buna, confort si pantecel plin, si de suflet nu-l interesează.
Asta este mila care duce la iad. Mila materiala, mila doar de trup si de placerile acestei lumi.
SA nu uitam un lucru :

În Epistola I către Corinteni apostolul Pavel scrie: „Nu stiti că cei nedrepti nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu? Nu vă înselaţi în privinta aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii (bărbaţi care se prostituează cu homosexualii), nici sodomitii (homosexualii), nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defăimătorii, nici răpăretii nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu. Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spălati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihăniti; în Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru. ? (1 Corinteni 6:9-11)

Parintele Arsenie Boca avea studii de medicina. A explicat foarte bine consecintele consumului de alcool. "Mila preventiva, pentru viitor, care ma face sa scriu". Un semnal de alarma: consumul excesiv dauneaza sanatatii.. si sufletului.

Sa ne rugam. Desi Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunea noastra. Pentru ca El poate indrepta totul intr-o clipita. Dar rugaciunea unuia pentru altul este cel mai usor si la indemna mod de a raspandi dragostea pentru aproapele.:)Rugaciunea pentru cel alcoolic inseamna prima treapta a iubirii.

In primul rand,jeny11,sunt curioasa daca de pe tastatura ta nu poti folosi semnele de punctuatie,in special virgula,fiindca sincer,ma obosesc randurile tale scrie "fara oprire" in exprimare.
Si acum sa trecem la subiect,un subiect pe care il cunosc si-l inteleg foarte bine,traind aproape intreaga viata langa un asemenea exemplar,negativ,din pacate.
Tatal meu a fost alcoholic de cand ma stiu,de cand m-am nascut,aproape ca mi-l amintesc vag cu o infatisare pe chipul careia sa nu se vada urmele mereu prezente ale acestei nenorocite bauturi.Iar cel mai dureros lucru este faptul ca INTOTDEAUNA cei din jur vor suporta consecinte nefaste,consecintele interminabile ale unei vieti care te obliga la supunere...cum ar fi copii ale acestor subiecti.Tata s-a dedicat efectiv,acestui viciu,n-a vrut nici ajutor din partea celor din jur,sau poate ca n-a avut capacitatea si puterea sa-l accepte,si-asa a mers de mana cu acest distrugator "prieten",pana acesta din urma i-a pus capat,capat vietii.Si,de parca aceasta n-ar fi fost de-ajuns,un frate de-al meu,s-a gandit in neputinta si prostia lui sa-i urmeze tatalui "exemplul",si astfel,mai rapid si mai sigur decat acesta,a devenit alcoolic notoriu la varsta de,doar 30 de ani.Si-asa a inceput si fiul sa-si sape groapa si sa distruga aproape totul din jur,dar cu o diferenta fata de mama,pe-acesta sotia nu l-a mai indurat si nici realitate selectiva a vremurilor contemporane.
Acum este ceva mai bine,fratele a avut diferite probleme cu "creditorii",fiindca acesti oameni pierd in timp simtul ratiunii si incep sa faca un sir lung de greseli,care uneori tind sa devina chiar fatale.Astfel ca fratele meu a dat mana cu moartea,bataie pana la coma,pericolul imbolnavirii de epilepsie,si alte complicatii pe care numai otrava de alcohol le poate aduce.Astfel ca,dupa o perioada de spitalizare si dupa lungi analize asupra propriei vieti,fratele meu s-a hotarat sa renunte la alcool,si a reusit,cumva,insa nu stiu pana cand,fiindca traim printre influiente,printre oameni care cu usurinta-ti pot determina deciziile,uneori intr-un mod negativ,si traim printre tentatii...tentatii josnice,exact asa cum se exprima si este in general societatea in care traim.
Dar asa cum a spus cineva pe-aici,sa nu uitam ca aceasta patima este in primul rand o boala,care se manifesta ca atare si atrage asupra ei alte si alte afectiuni,unele subtile si altele vizibile,dar cu siguranta foarte daunatoare.Alcoolul,prin calitatea lui de-a da dependenta creierului,tinde sa substituie si sa diminueze unele functii ale organelor vitale ale unui om.Astfel ca,odata instalata aceasta dependenta,de multe ori severa,fiindca intotdeauna dependenta se vrea hranita cu o cantitate si mai mare,pentru indepartarea ei este nevoie de un tratament adecvat.Un tratament medicamentos,dar si psihologic,cu o supraveghere indeaproape a individului pus fata-n fata cu lupta crancena cu propriul organism care nu-l mai asculta.Daca renuntarea la alcool se face rapid si fara tratament se poate ajunge si la deces,astfel organismul intrand in colaps.Functiile acestuia nu mai pot functiona la capacitatea normala datorita lipsei stimulentului care le-a fost furnizat atata timp,alcoolul,si de aceia acestea trebuiesc treptat readuse la capacitatea normala de functionare,prin tratament medicamentos.
Nu este de-ajunsa vointa in cazul alcoolicilor,pentru renuntare,chiar daca aceasta este in majoritate impusa.In primul rand,pe plan psihic insasi aceasta vointa este vizibil afectata,ca sa nu mai vorbim de slabiciunea initiala care caracterizeaza determina un individ sa recurga la astfel de stimulente,stiute destul de clar ca nocive.Sincer,foarte rar mi-a fost dat sa vad un alcoolic ca se lasa de bautura,fiindca traim intr-o lume in care bautura aceasta este la tot pasul,pentru tot buzunarul,si pe deasupra mai confera si posibilitatea de-a suporta,aparent mai usor sau mai inconstient,societatea mizerabila,hoata si mincinoasa in care zace tara noastra.Ca sa nu mai vorbim de educatie!!!,care joaca rolul cel mai important in perceperea responsabilitatii a fiecaruia dintre noi.

si tatal meu a fost dintotdeauna un om f.slab si nu i-a pasat decat in felul lui de noi,cei din jur.sau poate,sa nu gresesc nu a constientizat cat rau ne provoaca.eu una tin minte ca ma izolasem la un moment dat intr-un colt al casei in care imi caram mancare si carti si ieseam cu teama pana si la baie cu mainile la urechi pt.a numai auzi cuvintele urate adresate mamei,jignirile vesnice.Cu mine era f.dur nu parea sa aiba intelegere pt.nimic,daca ar fi putut sa ma tina intr0o cusca,sa nu am porietene sa nu ma viziteze nimeni ar fi fost ok.oricum nu ma vizita nimeni fiindca imi era rusine9eram si eu adolescenta).Ca sa scap din tensiunea aceea sa nu mai aud interminabilele lor discutii si acuzatii vesnice"nu esti buna de nimic""esti la FEL CA MATA..."ETC.sincer as fi fugit in lume ,as fi devenit poate aurolaca..la firea rebela pe care mi-o construisem atunci..noroc cu restrictiile de pe vremea lui ceasca...si imi construisem o lume a mea cu muzicile mele ca un copil autist,au fost multi ani cand eu nu stiam sa comunic cu nimeni,eram timida si anxioasa,ma speriam si de umbra mea,imi era teama de oricine ar fi putut sa tipe la mine,sa ma jigneasca.Si am inceput sa citesc si am invatat sa ma autoeduc(atat cat m-am priceput),am facut efeorturi mari de vointa pentru a ma schimba,pentru a-mi infrange toate temerile.A fost o atmosfera de cosmar.Acum ne impacat bine..niciodata nu i-am reprosat tatei ca bea pentru ca nici acum nu am curaj sa-l infrunt(si oricum as starni o furtuna care nu ar ajuta la nimic).Suntem vecini,pe aceeasi strada,eu nu calc in casa aceea desi ii iubesc si-i respect ca si parinti,pentru mine casa lor e casa groazei.Si cand ma viziteaza el stau ca pe ace sa nu spun ceva gresit pentru ca dracuie sau scapa si acum cate om vorba de "duh"...am inca un blocaj emotional vis a vis de el si un sentiment de vinovatie ca nu-l pot ajuta sa renunte la alcool.Cat despre mama a tolerat cu stoicism situatia,dar din pacate si ea si-a construit o lume a ei,s-a inasprit peste masura,nu ca ar fi fost vreodata afectuoasa cu noi..le plang de mila.Nu va doresc sa aveti experientele mele...fiindca atitudinea tatei de indiferenta si respingerea (toate fetele sunt proaste-citat)m-au aruncat de multe ori din lac in put.Intr-adevar alcoolul e la fel de periculos ca drogul mai ales pentru cei din jurul alcoolicului,e ca si cum ai trai cu dracul in casa(iertata fie-mi expresia).

nu va mai povestesc de gandurile sinucigase pe care le aveam, de deprimarea si frustrarile mele..as putea scrie un roman.

Da DAR SUFLETELE LOR..!!?!

din pacate sufletele lor nu pot fi salvate daca la asta te referi mai grav e ca "trag"in jos si alte suflete de langa ei.

Dar oare ce i-a facut pe ei sa cada in patima asta, care era nemultumirea lor? Ar fi interesant de aflat ce au si EI de spus despre cei din jurul lor, povestea lor...

tatal meu a fost dintotdeuna un om slab(sufleteste),nemultumirile lui au fost probabil multe,cele pe care le-am observat eu:o casatorie nereusita,mama persoana dominatoare,posesiva,foarte indarjita in lupta cu viata,preocupata sa faca intotdeauna totul de una singura,ignorandu-ne total pe toti ai casei,preocupata sa aduca bani,iar tata un tip mai boem,mai fragil,flegmatic..imaginati-va doi oameni atat de diferiti cel mai puternic carandu-l dupa el taras pe cel mai slab mai mult pentru a salva aparente decat din considerente morale,incapacitatea lor de A gasi un mod de comunicare,lipsa de respect,de politete,de intelegere.E clar ca tata s-a simtit un neputincios,el fiind si un misogin(culmea ce nevasta a gasit!)chiar nefericit la nasterea mea sustinea ca fetele aduc ghinion ca nu-s bune de nimic,asta era "incurajarea "pe care am primit-o toata copilaria..asta ar fi motivul pe care l-am observat eu si or mai fi si altele habar n-am...nu pot sa comunic cu ei nici acum.Tata e tot timpul beat iar cand e treaz e f.nervos(tot din motivul asta)o singura data am incercat timid sa-l intreb de ce bea,de ce se autodistruge si mi-a inchis repede gura spunandu-mi sa nu ma mai iau dupa"proasta "de mama..ca si cum faptul ca el bea nu e evident.Daca ar recunoaste ca bea ar fi un mare pas spre indreptare...a avur cateva momente in care a mers la Biserica si parea sa inteleaga cate ceva din predicile parintelui..dar probabil ca lipsa de sustinere a mamei si rautatile cu care ea il rasplateste il doboara si mai tare.In fine e o cauza pierduta si eu personal am un mare sentiment de vinovatie,desi sincer ma rog pentru ei.Fata de mine tata a revenit la sentimente mai bune si deja nu ma mai considera inferioara fratelui meu,nici nu ma lauda9nu ca as merita)dar imi vorbeste frumos atata vreme cat evit discutiile jenante,stanjenitoare despre alcool,cu mama despre bani sau afacerile ei.Avem o relatie obisnuita,niciodata nu ne-am strans in brate,sa-mi declare ca ma iubesc niciodata nu s-a intamplat(eu fac asta de cel putin 10 ori pe zi cu copiii mei).Avem toti trei un blocaj emotional f.puternic.Poate ca daca n-ar fi baut altfel ar fi stat lucrurile..oricum nu recomand nimanui sa se castoreasca cu un alcoolic sau cu unul caruia ii place sa bea un paharel,pentru ca lucrurile pot scapa oricand de sub control.Si sincer dupa atatea tarasenii cate s-au intamplat in familia mea acum simt ca sunt in rai cu actuala si ADEVARATA mea familie,desi as avea oaresce lipsuri materiale.

scuze pentru exprimare nu mai stau sa corectez,sa pun virgulele, pe alocuri se cere...

Draga Urzicuta, m-a impresionat povestea ta, copilaria ratata din multe puncte de vedere , din cauza acestei patimi nenorocite. Trauma a ramas in sufletul tau adanc intiparita, dar te felicit pentru taria ta si multumeste- I Lui Dumnezeu, ca ai o familie reusita cu doi copii sanatosi si un sot pe masura, dupa cate stiu , preot. Roaga-te pentru ai tai, inclusiv pentru tatal tau. SARBATORI FERICITE !

multumesc la fel,se putea si mai rau,nu?oricum sotul meu m-a salvat de la si mai rau punandu-mi in brate cateva carti care mi-au schimbat complet perceptia pe care o aveam asupra lucrurilor.Acum cred ca intelege toata lumea de ce eu sunt un pic dusa cu pluta,sau cateodata cam artagoasa,sa stii ca intr-adevar raman niste cicatrice in sufletul copiilor traumatizati intr-un fel sau altul sau batuti.

Alcolicii ascund in aceasta patima o mare suferinta, deceptie. Pentru a trata aceasta boala trebuie cautata cauza. Tatal meu spre ex. bea cand isi aminteste ca locuieste intre moldoveni:D Asta este cea mai mare durere a lui. El un bucurestean crescut in Pajura a ajuns in moldova. Iubirea nu a reusit sa infranga mandria:( din pacate..