inainte de toate un salut cald pt toti utilizatorii acestui site.
mi-e dificil sa pun un titlu concret...sunt intr-o situatie complicata.....nu ii gasesc raspuns...poate reusiti voi sa ma ajutati...sa-mi dati raspunsuri....
locuiesc in spania...in august am fost in tara...am vizitat-o si pe mamaia care este calugarita la manastire....m-am spovedit acolo la calugarul manastirii....mi-a facut "spovedanie generala" mi-a spus el,"de la 7 ani"...a fost pt prima oara cand intr-adevar m-am simtit usurata de orice pacat....mi-a dat canon...si legare de impartasanie 3 ani!mi-a spus:"nimeni...nici un preot,nici un calugar nu te poate dezlega peste cuvantul meu.....nu iti poate da sfanta impartasanie 3 ani....doar inainte de nastere....sau inaintea unei operatii;daca ai sa iei sfanta impartasanie o sa o iei spre osanda!"
in noiembrie m-am casatorit....preotul de aici mi-a spus ca pentru savarsirea cununiei religioasa este neaparat necesar sa ma impartasesc!!i-am povestit despre calugarul din tara...m-a intrebat pentru ce pacate m-a legat de la sfanta impartasanie...i-am spus dar el tot a insistat sa ma impartasesc...ba mai mult mi-a spus ca dupa Sfanta Taina a Cununiei voi fi dezlegata de orice canon si ca nu va mai trebui sa continui canonul dat de calugar!!nu stiu ce sa mai cred...eu sunt un simplu mirean nu cunosc regulile bisericii atat de profund.....cui sa dau ascultare acum?preotul de aici acum vrea mereu sa ma impartaseasca....el considera ca nu trebuia sa fiu legata 3 ani....si ca am gresit ca m-am spovedit unui calugar pentru ca ei judeca mult mai aspru mirenii!eu de la cununie am continuat canonul pt ca nu stiu ce sa fac!nu am gasit nicaieri scris ca Sfanta Taina a Cununiei te dezleaga de ceva....dar nici nu pot sa ma cert cu parintele sa-l contrazic si sa refuz cu indarjire impartasania dc el insista sa mi-o dea.....ce sa fac?va rog din suflet dc puteti lamuriti-ma....

asha ceva mai rar...

dar sotzul din spania e roman? iar Biserica la care vretzi sa va casatoritzi nu e catolica? fiindca daca este cum banuiesc inseamna ca acel calugar avea darul proorociei ???

cununia am facut-o deja....in 10 nov...sotul este roman si el...iar preotul este ortodox roman...avem biserica ortodoxa aici...
si cum banuiesti?ce proorocie...?hai ca m-ai pus pe ganduri...interesant raspuns am primit....:dozingoff:

Daca si-n Spania aveti Preot, atunci se cuvine sa asculti de cel care-ti este mai aproape. Nu degeaba i-a adus Dumnezeu acolo! Deci fa ascultare de cel care iti este mai aproape!

deci ai facut cununia dar inca totushi nu te-ai cuminicat? poi inseamna ca trebuie sa vorbeshti cu calugarul, sau poate ca trebuie sa rabzi cei trei ani... altfel am impresia ca nu se poate... la manastiri asha se prevede... ani multzi shi grei pentru diferite pacate... dar la mireni se dau perioade mai scurte din milostivire shi pentru neputintze...

impartasania de la cununie deja am luat-o...spre osanda sau nu.....nu am avut de ales...daca preotul asa a insistat ca e musai sa iau sf.impartasanie inainte de cununie.....ce puteam sa fac sa aman cununia???era imposibil!!!!....pe mine ma intereseaza dc sa o mai iau de acum incolo asa cum doreste parintele de aici din spania sau sa stept 3 ani?si canonul dc el zice ca nu mai este necesar sa-l fac......il continui sau nu???legatura cu acel calugar imi este imposibil sa o iau!
doua pareri ale unor preasfintiti diferite...asculta pe cine poti!!!
cred ca c-tin are dreptate...si eu m-am gandit...preotul de aici imi ramane duhovnic...este cel mai aproape de mine....cel care ma sfatuie mereu...imi cunoaste viata...pacatele....

poi daca deja te-ai cuminicat, asta intzelegi prin impartasanie nu? s-ar putea sa te fi osandit preotul tau prin aceasta daca a insistat sa nu mai respectzi canonul fiindca a calcat ce a hotarat un alt preot ca itzi este de folos lasand ca posibilitate de impartasire doar boala sau insarcinarea, deci prevedea casatoria shi nu itzi permisese sa te impartasheshti, dar deoarece dumneata nu ai vrut sa calci acel canon ci la insistentzele shi sfaturile noului duhovnic ai primit aceasta, se poate sa nu te faci totushi vinovada de vre-o osanda shi deci ai facut bine ca ascultand pe Hristos, care prin preotul la care ai fost cununata, acesta tzi-a redus canonul de la 3ani la cateva luni cum se procedeaza in cazul mirenilor... deci imi pare intr-adevar shi mie ca nu trebuie sa mai tzii canonul parintelui calugar deoarece nu ai facut-o intentzionat pentru a-tzi reduce greutatea lui ci ai fost sfatuita de insushi Hristos prin parintele nou la care te-ai dat in ascultare... deci mi se pare shi mie ca ai facut bine deshi shi eu sunt un mirean banal deci nu potzi tzine cont de parerea mea decat asha ca unui mirean ca tine sau mai jos de tine... deci asta-i parerea mea dar este oarecum irelevanta... chiar nu se poate macar sa-i trimitzi o scrisoare la acel calugar pentru a te ruga sa te ierte, sau macar asha pentru a-l informa shi pe el de situatzia ta? chiar daca n-ai greshit totushi macar pentru ca sa nu aiba impresia ca ai fugit de greu la ceva mai ushor... oricum raman la parerea ca ai facut bine sa ascultzi pe parintele ortodocs la care te-ai spovedit ulterior cu conditzia sa-i fi spus dinnou toate pacatele tale care le-ai marturisit shi parintelui calugar...

Trebuie intrebat si calugarul ,trebuie vazut ce zice si el.
Eu nu m-as mai impartasi pana ce nu am o confirmare de la cel care mi-a dat canon.
Asta e riscul de a te spovedi la manastire ,dar si canonul eu il vad ca pe un medicament ,e spre vindecare.

Importanta e mantuirea ,in definitiv daca nu suntem vrednici sa ne impartasim trebuie sa facem ascultare ,daca facem canonul asta e tot pentru mantuire.

adevarat.....dar eu acum de unde mai stiu dc sunt vrednica sau nu de impartasanie?caci atat calugarul cat si preotul sunt preasfintii...pe cine sa contrazici?calugarul a considerat ca nu am voie sa ma impartasesc 3 ani...preotul a insistat sa ma impartasesc...amandoi imi stiu pacatele....si atunci?eu nu fug de greu...nu fug de canon.....dar daca esti dezlegat de un canon insa tu continui sa-l faci e ca si cum nu ai incredere in puterea lui de mantuire....trebuie facut atat cat iti este dat de preot si nu mai mult....daca preotul iti spune sa faci canon 1 an...1 an il faci si nu 2!nu stiu daca intelegi ce vreau sa zic.....

ma gandesc ca fac pacat ca nu ascult de calugar...dar la fel pot face pacat ca nu ascult de preotul meu duhovnic!!!:(nu mai stiu.....eu vreau doar sa am constiinta impacata...sa nu imi simt sufletul impovarat de un pacat pe care daca il fac nu il fac cu rea vointa ci din nestiinta!

:)
Doi soti au venit la duhovnicul lor:
- Parinte, în fiecare zi facem canonul de rugaciune pe care ni l-ati dat, si metaniile, si închinaciunile.
- Dar în restul zilei va gânditi la Dumnezeu?
- Nu, ne este de ajuns canonul.
- Rostul canonului este de a va apropia de Dumnezeu, de a-I cere sa va acopere cu mila Sa si sa va dea putere sa înfruntati ispitele. Dar daca în restul timpului traiti ca niste pagâni, fara sa Îi faceti lui Dumnezeu loc în viata voastra, fara sa Îi cereti sa va lumineze la fiecare pas mai important pe care îl faceti, unde mai e credinta voastra? Trebuie sa traiti ca niste crestini în toata vremea, nu numai când va faceti pravila.:)
fa astfel si te vei mantui!

Doi tineri casatoriti s-au hotarât sa se spovedeasca la acelasi duhovnic, si sotia a venit la duhovnicul sotului ei. Din lucrarea vrajmasului, femeia nu a fost multumita de sfaturile pe care le primea de la noul îndrumator, asa ca s-a dus sa se plânga fostului duhovnic, parintelui Ioan:
- Nu îmi e bine deloc, nu e ca sfintia voastra. Nu îmi da canoane grele si nici el însusi nu pare prea sporit. Vreau sa ma întorc înapoi. El sa ramâna la parintele lui, si eu la sfintia voastra.
Dupa ce a stat de vorba cu ea, parintele a convins-o ca îi este de folos sa ramâna la noul duhovnic. Desi nu era la fel de renumit.
Femeia s-a întors la duhovnicul sotului ei. Dupa câteva luni, a venit la parintele Ioan sa îi multumeasca:
- Foarte mult a însemnat pentru mine ca m-ati trimis înapoi. În timp mi-am dat seama cât de bun duhovnic este.
- Nu era bine tu sa mergi într-o directie, sotul tau în alta. Afla ca, atunci când duhovnicul meu a plecat pentru o vreme în Athos, eu tot la parintele tau m-am spovedit. Data trecuta nu ti-am spus asta ca sa te las sa te convingi singura de valoarea parintelui tau. Mâhnirea ta nu avea un motiv serios, era pur si simplu o cursa a vrajmasului.

Maica Domnului sa va acopere cu Sfantul Acoperamant Ramona:) si sa fiti fericiti pana la adanci batraneti!

multumes din suflet jenica pentru raspuns.pildele imi sunt de ajutor.se potrivesc situatiei mele.multumesc si pentru gandul bun...Dumnezeu sa te auda!

Un calugar i-a dat canon prietenei mele sa nu se impartaseasca 20 ani! pentru fapte pentru care un preot mirean nu cred ca da mai mult de cateva luni- un an. Numai Dumnezeu a tinut-o in credinta! Putea sa deznadajduiasca. Peste destui ani s-a casatorit si de atunci a primit Sf Impartasanie. A avut aceleasi dileme: nu terminase canonul. Insa, a avut incredere in parintele ei duhovnic, in harul lui.
Asa cum l-am auzit odata pe parintele Teofil Paraianu: chiar daca pacatul este mare, conteaza cata pocainta are persoana, sa nu-l mai repete, conteaza de asemenea legatura cu biserica: se mai scade din canon daca merge la biserica la slujbe, daca posteste, daca are viata curata.

Pana la urma, este sau nu obligatorie impartasania inainte de casatorie? Mi s-ar parea aberant sa fie, si in acelasi timp sa fii legat de un canon sa nu te impartasesti nu stiu cati ani, fiind obligat astfel practic sa cazi in pacat, pentru care iar nu te poti imnpartasi, etc...
Mai ales ca in ziua de azi nimeni nu mai e virgin la cununie, iar pentru curvie stiu ca se dau canoane serioase. Cum s-ar mai putea cununa lumea?
Mi se parea logic sa te poti cununa si neimpartasit.

NU, casatoria nu e dependenta de impartasanie. Te poti casatori fare sa te impartasesti. Ideea este ca este bine sa te spovedesti inainte de casatorie ca sa intri curat si fara pacate in viata noua de om casatorit, ca de fapt inaintea fiecarui mare pas din viata ta.

Ramona draga, Domnul sa te intareasca in cautarile tale care sper sa fie sincere. Sper ca nu esti aici ca sa gasesti oameni care sa te sustina in demersul tau de a nu mai face ascultare de preotul din tara si de a urma sfaturile celui din Spania. Eu una cred cu tarie ca preotul din tara avea dreptate.

Si ce e dureros e ca preotul din Spania poate sa faca astfel de afirmatii: "ca pentru savarsirea cununiei religioasa este neaparat necesar sa te impartasesti" si ca "dupa Sfanta Taina a Cununiei vei fi dezlegata de orice canon si ca nu va mai trebui sa continui canonul dat de calugar". Nu-i adevarat. N-as dori sa deformez imaginea unui preot, dar este foarte indoielnica aceasta atitudine. Nici macar una din cele doua afirmatii nu e corecta. Marea atentie ca exista printre preoti si distrugatori de suflete. E o afirmatie grea, stiu, dar din pacate adevarata.

As incheia zicand ca omul zilelor noastre nu reuseste sa constientizeze dimensiunea pacatelor sale de se crede vreodata vrednic sa se impartaseasca. Daca ai vedea mai bine pacatele tale, cred ca si canonul calugarului ti s-ar parea mic.
Domnul sa ne lumineze pe toti!

Elena

Oare nu are preotul har sa lege si sa dezlege? Oare si-ar risca el mantuirea sa impartaseasca pe cel oprit asa, fara sa judece? Nu cunosc regulile dupa care hotaraste preotul. Dar ma indoiesc ca le cunosti si tu, Elena. Preotul hotaraste de fapt pentru fiecare. Te impotrivesti si nu-i faci ascultare pe buna dreptate daca e eretic. Insa iti spun ca nu e singurul preot care a hotarat sa dea impartasanie in asemenea conditii. Pentru ca am mai cunoscut pe cineva in aceeasi situatie.
Cel mai bine e sa ai duhovnic, acelasi la care te spovedesti mereu, care te cunoaste. Caderile se repeta uneori, avem aceleasi lupte, pana le biruim uneori trece timp.
Poate stie cineva mai bine ca mine, student la teologie sau preot, cum stau lucrurile.

:) Draga Ramona, bine ai venit printre noi cautatorii de comori... sufletesti, bineinteles! Ca raspuns la dilema ta, ma gandeam de ce nu iei legatura cu preotul calugar (ieromonah) care te-a spovedit in Romania... n-ar trebui sa fie prea complicat, mai ales ca si bunica ta spui ca este la acea manastire. Ar putea sa ii spuna despre tine si sa stabileasca cu dansul o ora/zi convenabila, la care la ii dai telefon din Spania si sa discuti cu el mai pe indelete. Stiu, nu este ca atunci cand esti fata-in-fata, insa cred ca ar fi mai productiv decat sa te framanti asa, de una singura si de capul tau (scuza-ma!) ca pana la urma peste cuvantul dansului ai trecut, cu sau fara voia ta, si deci ar fi intelept sa primesti sfat direct de la dansul. Sa-ti dea Dumnezeu ganduri bune!

Mirela ti-a dat un sfat foarte bun ca sa iei legatura cu duhovnicul din tara. Am discutat situatia ta cu un preot. Mi-a zis ca numai Preotul la care te-ai spovedit in tara si care ti-a dat canon mai il poate dezlega. Asa ca nu e deloc duhovniceste sa vina un alt preot sa dezlege ce nici macar nu poate sa dezlege. Deci trebuie sa mergi la cel din tara. Mai imi zicea ca fiindca oamenii nu mai pot sa tina canoanele cum le tineau altadata, acum se imparte timpul la 10. Adica daca pt un canon se dadeau 20 de ani, acum se dau 2. Deci in situatia canonului tau cu 3 ani, sa nu fie de fapt o fapta care ar fi cerut un canon de 30 de ani si a facut preotul iconomie si ti-a dat numai 3 ani. Of, Doamne, pazeste-ne sa nu cadem ca e trist sa fim despartiti de Tine!

Elena

va multumesc din suflet pentru toate sfaturile voastre...insa nu stiu in ce masura m-au ajutat...
legatura cu acel calugar imi este aproape imposibil sa o iau....eventual printr-o scrisoare....la care nu stiu daca imi va raspunde....telefon are doar maica stareta(mobil)care mai niciodata nu este in manastire si daca este,semnal au doar "in varful dealului"....mi-l si imaginez pe calugar alergand acolo sa poata vorbi cu mine:(...de ajuns acolo cine stie cand voi mai ajunge...nu o vazusem pe mamaie de 10 ani!!
dupa cununie m-am spovedit iar.preotul m-a intrebat daca am facut canonul pana la cununie."l-am facut si dupa cununie",am raspuns.mi-a spus ca nu mai este necesar sa-l fac pentru ca taina cununiei m-a dezlegat de canon!!"cum???",am intrebat."tu si sotul tau sunteti acum UNUL..."si apoi o explicatie de genul ca fiind "doar unul" prin continuarea canonului as pune si in spatele sotului meu greul pacatelor mele din trecut....banuiesc ca preotul de aici are o viziune aparte despre cununie!!!se intelege ca unirea a 2 suflete care,de altfel,se completeaza si rezulta UNUL asa cum spunea dansul....echivaleaza cu UN NOU INCEPUT...care spunea el este FAMILIA...si mai spunea:"ce este mai sfant decat familia?"....atunci rezulta ca familia binecuvantata de dumnezeu prin sfanta taina a cununiei trebuie sa fie lipsita de pacat...si atunci cununia te spala de pacat pentru a putea "incepe in curatie inceputul"......
suna intr-un fel logic....parca am facut deductii matematice.......
dumnezeu sa ma ierte ca iau sfanta impartasanie peste voia calugarului...caci parintele insista sa mi-o dea...iar eu nu o iau ca ma simt vrednica de ea ci pentru ca daca ma opun parintele imi da mereu argumente care sa ma faca sa inteleg ca legarea ce am primit-o nu mai exista
ma si vad la spovedanie stand sa ma contrazic cu parintele!!!
eu ma caiesc pentru pacatele cele mari pentru care am primit legare(caci nu am primit legare pt pacatele ce le face tot omul zi de zi cu voie sau fara voie,din stiinta sau din nestiinta)...Dumnezeu stie ca imi plange sufletul pentru ele zi de zi....si ca nu le uit...sper El sa le uite si sa fie indurator cu mine...Nu asta este cel mai important oare?Sa te caiesti de pacatele ce le-ai facut si sa nu le mai repeti?
Eu am decis sa iau sfanta impartasanie ...caci repet nu ma pot contrazice cu parintele duhovnic...Dumnezeu stie ca nu iau sf.impartasanie ca ma consider vrednica de ea ci pentru ca ma aflu intr-o situatie deosebita.....
daca am sa ajung candva din nou la calugarul din romania am sa-i povestesc istoria si poate atunci voi primi alta legare pentru neascultare....dar macar atunci o sa-mi fie situatia clara.

Draga Ramona Elena. Am citit toata discutia... Fiecare are dreptate in felul sau. Un parinte din Pateric a facut asa, fiind invitat la masa in timpul unei zile de post, el si ucenicul sau. Ucenicul nedumerit, nu stia ce sa faca. Parintele, calm, a mancat mancarea de dulce, iar ucenicul dupa el, iar apoi s-au dus mai departe in treaba lor. Mai tarziu, facandu-i-se foame, ucenicul a vrut sa manance iarasi mancare de dulce. Atunci parintele i-a spus: Ce faci? mananci de dulce? Ucenicul: dar am mancat deja, dimineata! Da, dar aceea a fost din dragoste pentru oamenii aceia. Acum, cind suntem iarasi singuri, noi tinem randuiala noastra.
Parintele din tara are dreptate: esti "legata" si ar trebui sa tii canonul dat de el. Hristos a dat Apostolilor si, prin ei, tuturor episcopilor si preotilor, puterea de a lega si dezlega "...cate veti lega pa pamant vor fi legate si in Ceruri si cate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in Ceruri..." Si parintele din Spania are dreptate in unele privinte: in randuiala Cununiei, mirii trebuie sa se impartaseasca. Asa era in biserica primara - vinul si painea ce se dadea mirilor era, de fapt, Sfanta Impartasanie. Dar, mai departe, ar trebui sa te lase sa iti tii canonul dat pana la terminarea termenului. Apoi, daca vrei, poti sa asculti de parintele din Spania.