Multi dintre noi ne dorim de multe ori un anumit fel de a fi, un fel care sa fie unic, neasemanator, irepetabil...Pentru acest lucru rostim anumite cuvinte, savarsim anumite fapte, ne intalnim cu anumite persoane...Cand cel mai potrivit firii ar fi sa luam exemplul Sfintei Fecioare Maria. Ea rosteste acel "fiat" si totul se schimba. Aveti cunostinta si de alte cuvinte asemanatoare?

Am inteles ca "fiat"-ul este ceea ce rosteste ea :"Fie mie după cuvântul tău"
insa ce inseamna cuvintul Fiat?

Cred ca Tudor s-a referit la smerenia Maicii Domnului de a-si accepta viata. Daca imi e permis sa ma exprim asa. Banuiesc ca intrebarea e: cum si in ce masura urmam noi viata Maicii Domnului? Urmam smerenia Ei? Urmam jertfa Ei? Urmam viata Ei, in calitate de parinti la randul nostru? Ce rostim (cu fapta sau nu)noi ca sa ne schimbam pe noi insine? Avem puterea sa spunem asemeni Ei ( in necaz sau bucurie) Asa sa fie?
daca am inteles gresit iertare..

Da, la asta s-a referit Tudor cand a scris, la cuvantul "Fie" ca o acceptare si supunere a tot ceea ce vine in viata stiind ca totul este de la Dzeu, s-a recunoscut pe sine o roaba credincioasa a lui Dzeu care nu zadarniceste nici cu gandul planul lui Dzeu cu lumea.
Ce departe suntem noi, cum ni se cere ceva ce nu ne e pe plac, cum gata se urca in noi nemultumirea. Cat despre a ne accepta crucea si a o duce cu smerenie, ce sa mai vorbim ...
De fapt Maica Domnului a fost prevestita de prorocii VT care au vazut-o de pe atunci ca fiind o fiinta deosebita, care era asteptata sa-i vina vremea sa se nasca, pentru ca nu lua Domnul nostru Iisus Hristos trup din orice tanara.

Prin acest Fiat, Maica Domnului, ne descopera ca omul e impreuna-lucrator cu Dumnezeu la mantuirea sa. Majoritatea Sfintilor Parinti spun ca Maica Domnului raspunde in numele intregii umanitati. Daca intruparea Fiului lui Dumnezeu este un act al smerenie, atunci si acordul Fecioarei este un act al smereniei.

"Fiat-ul" Maicii Domnului: "Fie mie dupa cuvantul Tau" Lc. I, 38 exprima acceptiunea. Cuvantul Maicii Domnului este dovada unei credinte cum nu a mai avut cineva dintre oamnei. A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat de vreme ce L-au vazut inviat. A fost mai usor pentru crestini a crede ca Hristos a inviat avand marturia Apostolilor care si-au dat viata pentru El. Dar Maica Domnului fara sa se bazeze pe faptul trait al zamislirii lui Hristos in ea, a crezut pe baza unei simple fagaduinte, ca se va petrece cu ea acest fapt care depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin acesta l-a facut posibil.

Sfantul Ioan Botezatorul este un alt chip al smereniei, alaturi de ceilalti sfinti. Prin cuvintele:"Eu trebuie sa ma micsorez El trebuie sa creasca" Sfantul Ioan ne devine pilda pentru fiecare dintre noi. Asemenea acestui sfant, trebuie sa ne micsoram si noi in pornirile noastre egoiste si sa-L lasam pe Hristos sa creasca.

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

aceste cuvinte imi amintesc de cuvantul Pr. Savatie. Trebuie sa mor eu (patimilor) ca sa traisca El in mine. Foarte frumos spus george:)

Pentru mine este un lucru extraordinar cum de Dumnezeu a zamislit in fecioara Maria pruncul. Ma gandesc ca din punct de vedere fizic s-a intimplat un lucru minunat in pantecul sfintei fecioare, dar in acelasi timp fara interventie pe plan material, ci numai cu insuflarea Duhului Sfant, intr-un fel nedeslusit noua. Mereu ma gandesc ca Dumnezeu nu depinde de nimic si nu are nici o piedica atunci cand vrea sa intervina in firea umana, fara sa sa lase urmari neplacute, pentru ca El face totul "bine foarte" dupa randuieli si tehnici numai de El cunoscute! :)

El toate le poate.Ceea ce noua sunt cu neputinta, Lui sunt cu putinta. Ceea ce noi nu intelegem, Lui toate sunt de inteles, find deasupra firii noastre, puterii noastre de perceptie si intelegere. Oricum acest topic deschide o portita a deslusirii, intelegerii, a supra firescului zamislit si acceptat ca atare inainte de orice, aceasta defineste acea smerenie, sfintenie unica a Prea Curate Fecioare Maria, simbol al puritatii si a acceptarii Duhului Sfant inainte de orice, fara o cercetare sau o indoiala a faptului in sine.

Multi din noi cauta, minunea savarsirii unui lucru, unui fapt in sine si de multe ori acea minune asteptata este chiar langa noi, fara sa o sezizam in mod direct. A urmari cu tot dinadinsul savarsirea unei minuni, ne indeparteaza de la adevarata credinta, reducand-o treptat la un scop in sine, secatuind-o." DOAMNE NORII NEGRI AI NEFERICIRILOR SE GRAMADESC ASUPRA CAPULUI MEU SI INTRISTARILE CHINUITOARE MA INGROZESC. DAR, DESI SUFAR, NU CARTESC IMPOTRIVA TA, PREABUNULE, CACI TU ESTI TODEAUNA SPRIJINITORUL MEU SI PIATRA CEA NECLINTITA, PE CARE SUNT INTEMEIATE, NADEJDILE MELE. . . . . . " Deci sa credem inainte de a vedea faptul in sine implinit. Aceasta este dragostea adevarata in EL, fara un scop in sine, direct si palpabil. "SLAVA TIE CELUI CE SINGUR STII DE CE INGADUI SA FIM PRIGONITI PE NEDREPT " sau " SLAVA TIE, PRIN CARE NU MAI EXISTA CEVA PIERDUT FARA DE NADEJDE"sau "SLAVA TIE CELUI CE INTORCI NEPRIHANIREA CRINULUI IMACULAT CELOR CE SE POCAIESC".

"Nu ma voi teme de mii de popoare care imprejur ma impresoara" (Ps.3)
" Intru necaz m-ai desfatat" (Ps. 4)

Primul verset din Psalmi ma intareste, iar al doilea ma ajuta sa duc greul.

"Tine mintea ta în iad si nu deznãdãjdui"

Pentru noi, pacatosii, nu cred ca exista "formule magice".
Numai rostind nu ne schimbam. Rugaciunile ne ajuta, dar nu cred ca una anume.
Numai vorbele nu schimba ceva, daca nu insotim "rostirea" cu "facere" (de bine, eventual). Cel putin asa cred eu.
Si rugaciunile altora pentru noi cred ca ne ajuta sa ne schimbam, mai ales cele de la biserici si manastiri.

Tocmai asta e, ca ceea ce ne-a cerut Tudor nu sunt formule magice ci sunt cuvinte ale unor oameni care au facut drumul de la "ureche la inima" - de la informare la formare. Pe de alta parte Dumnezeu le-a raspuns celor care au grait: "Eu trebuie sa ma micsorez ca el sa creasca", "Fie mie dupa cuvantul Tau"... ceea ce denota ca o rostire de acest fel - este o expresie a faptului ca ei au devenit subiecte ale lucrarii dumnezeiesti.

Cei care au rostit aceste cuvinte au depasit distanta dinte cuvant si fapta. Nu cred ca sunt formule magice. Acestia au depasit aspectul abstract al filosofiei.

"Pentru a te mantui este de ajuns sa vrei" - Sfantul Ioan Gura de Aur

da, subscriu si eu la alegerea acestui citat biblic.

in general, cred ca un cuvant care ajuta mult este si un simplu "bine" ... chiar si atunci cand nu prea esti de acord cu interlocutorul tau... cel putin asa nu mai pui paie pe foc, spun asta si vizavi de unele spirite cam incinse pe aici pe forum :) doar linistea este cea pe care o cautam, nu galceava sau indreptatirea cu orice pret... ca stie Dumnezeu mai bine de ce suntem in stare.

Nu-i critica sau nu-i judeca pe alti oameni - priveste-i pe ceilalti ca pe niste ingeri, indreptateste greselile si slabiciunile lor, si osandeste-te numai pe tine ca fiind cel mai mare pacatos. Acesta este primul pas in orice fel de viata duhovniceasca.
Par. Serafim

"8. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat."-Psalmul 19
Aceste cuvinte ma pot schimba, atunci cand sunt incercata.
Numai bine!
Evi

Da, ei au facut acel drum, dar noi nu. Cel putin nu cei mai multi dintre noi. Prin urmare, numai rostind noi cuvintele acelora, noi nu o sa reusim sa ne schimbam. Cel putin eu nu. Ar fi frumos sa spun cateva cuvinte ale unui parinte si sa ma schimb. Cred ca cel putin multa rugaciune este necesara pentru a incepe sa ne schimbam, probabil ca si post, si milostenie, si altele.

Ce sa rostim ca sa schimbam si sa ne schimbam ?
Pai cred ca depinde de starea in care te afli. Daca ma aflu la inceput de drum rostesc ceva conform starii mele de la inceput. Inaintand insa, fiindca am rostit la inceput ceea ce am rostit, acum pot sa ma aflu la alta stare si sa rostesc altceva. Ma gandesc ca daca mai apoi ajungi mai induhovnicit, nu mai rostesti tu, caci inima o sa rosteasca pt. tine. Tu dormi si inima se roaga. Inima se roaga asa cum simte ea atunci la momentul respectiv, nu e ceva tipic. Tipic , tipic si la inima nimic ? In starea de contemplare de exemplu, ce sa rostesti daca ochii iti sunt tinta, gura cascata, mintea in ceruri si inima simte dulceata , mierea duhovniceasca ?
Asa ca la inceput de drum, trebuie sa rosteasca constiinta noastra, despre noi insine. Vazand mizeria din noi, trebuie sa vorbeasca lacrimile ca sa curete, sa gradinarim umanitatea din noi, sa incepem procesul de curatire, ca ii gros covorul aista de noroi.
Atunci, daca noi am vorbit cu lacrimile si ne aflam pe drumul cel bun, putem rosti de ex. - Nu ma lasa Doamne sa cad din nou, Tie iti dau gandurile mele si ai Tu grija de ele ca Tu ai spus "Fara de Mine nu puteti face nimic". Si atunci Doamne daca fara de Tine nimic nu pot face, iar eu sunt un pacatos, ma predau Tie Doamne cu totul si ai Tu grija de mine. Daca am murit pt. lumea asta, fiindca am ales Calea cea buna, iata ca deja am si schimbat si m-am schimbat. Cum ? Din drumul cel rau pe care ma aflam, am sarit pe Calea cea buna despre care M-a invatat Domnul. Am schimbat drumul, am schimbat si omul. Omul vechi a devenit omul cel nou. Are loc metanoia mintii si a inimii si incep sa mi se deschida ochii duhovnicesti. Simt schimbarea in mine caci Domnul imi da a simti. Imi vad pacatul, vad moartea si privesc zilnic cruci si morminte ca sa iau aminte, sa nu uit ca nimic nu sunt. Pastrez o stare duhovniceasca, de trezvie, de discernamant, de iubire, de iluminare, cu dorinta de a inainta tot mai aproape de Domnul Nostru, adica de Iubire.
In fiecare zi rostesc. Ce rostesc ? Rugaciuni. In fiecare zi citesc. Ce citesc ? Biblia, Sfintii Parinti. Particip la slujbele Bisericii, Sfanta Liturghie. Deci iata m-am schimbat si acum rostesc cu nadejde. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine Pacatosul. Ar mai fi de zis....dar poate altdata ca e cam lung mesajul. Am spus aici ce ar trebui sa facem - varianta care am simtit-o eu, dar mai sunt binenteles si altele.
Doamne ajuta-ne !

"Doboara, puternice, cum a grait Stapana, pe cei puternici de pe scaune, moartea si iadul, si ridica-i pe cei smeriti, adica firea oamenilor, prin Izbavitorul sufletelor noastre, Care S-a intrupat din tine si a coborat in iad ! " (din Psaltira Maicii Domnului ).

sa ne smerim precum floarea soarelui- ep. DANIIL de Virset;adica smerenia este cheia tuturor acestor exprimari enuntate mai sus.:)

Rugaciunea de mai jos este pentru mine cea mai puternică rugăciune, este rugăciunea care mă readuce mereu cu picioarele pe pământ, mă calmează la dureri şi îmi aduce bucurie în suflet. De fiecare dată când spun această rugăciune cu toata credinţa şi gândul, Maica Domnului mă ajută fără întârziere. Este o rugăciune făcătoare de minuni. Şi cea mai importantă pentru mine. O să o scriu aici pentru că este foarte folositoare sufletului. Este vorba de rugăciunea de la finalul cinstitului paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu :

"Stăpâna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine ! Ştiu cu adevărat că am greşit mult şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe Preabunul Dumnezeu, Care S-a născut cu trup din tine. Am înainte multe chipuri ale celor care, mai înainte de mine, au mâniat bună îndurarea Lui : pe vameşi, pe desfrânate şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora pentru pocăinţa şi mărturisirea lor, li s-a dat iertare de păcate. deci, punând înaintea sufletului meu cel păcătos acele chipuri, care s-au umilit şi uitându-mă la bogata milostivire a lui Dumnezeu, pe care au primit-o, am îndrăznit, şi eu, ticălosul, să alerg cu pocăinţă la milostivirea ta cea bună, o , preamilostivă Stăpână. Dă-mi mână de ajutor şi cere de la Fiul Tău, şi Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele. Cred şi mărturisesc că Fiul Tău, pe care L-ai născut, este cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Judecătorul viilor şi al morţilor, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cred, iară, şi mărturisesc că eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Aşijderea, eşti izvorul milostivirii, mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduţi, neîncetată şi puternică mijlocitoare către Dânsul, mult iubitoare a nemului creştinesc şi chezăşuirea pocăinţei mele. Căci, cu adevărat oamenii n-au alt ajutor şi acoperământ, afară de tine, Preamilostivă Doamnă. Nimeni din cei ce au nădăjduit spre tine nu s-a ruşinat şi prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimeni nu rămâne părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea nemăsurată, deschide uşile milostivirii tale mie, celui ce am rătăcit şi am căzut în noroiul adâncului. Nu te scârbi de mine întinatul. Nu trece cu vederea rugăciunea mea , a păcătosului. Nu mă lăsa pe mine, ticălosul, pe care m-a dus la pierzare răul vrăjmaş. Ci îmblânzeşte spre mine pe Milostivul Dumnezeu, Care S-a născut din tine, ca să-mi ierte păcatele mele cele mari şi să mă izbăvească din pierzania mea. Ca şi eu, cu toţi cei ce au dobândit iertarea, să cânt şi să măresc nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu , Celui născut din tine şi neînfruntată ta folosinţă pentru mine, în viaţa aceasta şi în sfârşitul veacului.

Amin"

"Ce sa rostim ca sa schimbam si sa ne schimbam?"

...poate cei mai noi pe forum ar putea aduce o contributie la acest subiect.

Doar atat:
miluieste-ma :(

Si in Pateric intalnim cuvintele: "Spune-mi, batrane, un cuvant ca sa ma mantuiesc", cuvinte care dau marturie ca nu era vorba de o explicare teologica, nu era un sfat...era un cuvant care sa dea viata ucenicului, daca-l primea. Eu stiu ca noi crestinii nu suntem meniti sa traim singuri. Trebuie sa alegem sa ne facem o noua familie(sa ne casatorim) sau sa ne alaturam unei familii existente (sa ne facem monahi).

De unde stii asta?

Daca un om se simte mai bine singur, nu exista vreun motiv sa se casatoreasca sau sa intre într-o comunitate de calugari. Viata monahala impune niste obligatii care rapesc o parte din libertatea omului iar viata de cuplu de asemeni e solicitanta.

Cred ca singuratatea e cea mai prielnica pentru viata de rugaciune.

Un cuvant deosebit de smerit si plin de responsabilitate in acelasi timp este cel al Sfantului Ioan Gura de Aur care a zis inainte de a muri:'Slava Tie Doamne pentru toate!!!' Il puteti folosi si voi in multe imprejurari.

Eu asa consider, ca nu-i bine ca omul sa traiasca singur. Singuratatea te face sa te privesti doar pe tine.

Ai dreptate ca singuratatea te face sa te privesti pe tine dar asta e ceva pozitiv.

Pe de o parte nu-ti consumi resursele spirituale/fizice, pe de alta Dumnezeu te ajuta sa te pocaiesti, sa-ti amintesti pacatele. Cred ca si într-o casnicie ideal e ca membrii familiei sa fie fiecare adunat launtric. Nu cred ca a fi casatorit înseamna ca trebuie sa acorzi mai putina atentie lui Hristos. Ceea ce simtim fata de ceilalt exista si fara manifestari trupesti ale afectiunii.

" Mai degraba putin si cu dreptate, decat agoniseala multa cu strambatate" Pilde 16,8

Eu nu cred ca exista o reteta unica pt.schimbarea noastra sufleteasca ,fiecare este diferit in functie de incarcatura pe care a mostenit-o cum spune par.Teofil Paraian.
Dar in mod sigur rugaciunea e cea care ne poate schimba ,avem acatiste ,Paraclise ,sf.Evanghelie.
Rugaciunea ne ajuta si in descoperirea unor pacate pe care le-am facut mai demult si le-am uitat ,sau nu am stiut ca sunt pacate.

cereti si vi se va da, cautati si veti gasi,bateti si vi se va deschide-cred ca este un citat pe care toata lumea il stie si care prin simplitate te mobilizeaza la actiune(cereti,bateti,cautati) la cercetare ,la vointa si la multa multa speranta

In parte asa o fi! Insa atunci cand treci printr-o incercare, o ispita ingaduita de Dumnezeu, nu prea mai e placuta singuratatea...

Nu suntem creati sa traim izolati unul de celalalt, ci dinpotriva. Acum sa fiu cinstit draga Constantin, sunt momente cand doresti singuratatea, sa-ti faci o proprie evaluare sau pur si simplu sa te rupi de tumultul cotidian, sa stai in liniste in rugciune si cu gandurile bune si linistitoare.

Chiar in lume fiind, te poti izola luand distanta fata de pacat.

Sa sti ca ai mare dreptate, pentru ca am ajuns sa citesc acest raspuns al tau, cautand la Generalitati alte subiecte, evitand sa ma enervez vazand ca a apaut pe prima pagina ineptia cu inregistrarea a lui 666. Mai bine ne indepartam decat si noi la randu-mi sa cadem in fara de legi. Pentru noi mirenii, tentatiile si ispitele sunt la tot pasul. Este una sa stai izolat de rele si alta este sa fi chiar in mijlocul lor.