Azi noapte la ora 2 s-a mutat la Domnul iubitul nostru parinte si duhovnic Ioanichie Balan. Duminica va fi inmormantat dupa sfanta Liturghie in cimitirul manastirii Sihastria.
Va invit sa scrieti (daca voiti) un gand, o experienta personala legata de sfintia sa. Cred ca multi dntre noi i-au citit cartile. Am sa scriu si eu cate ceva , dar acumm pur si simplu nu pot.:(:( Spun doar ca imi va lipsi nespus de mult sfatul parintelui. Imi va fi greu sa ajung acolo in fata chiliei si sa nu il mai gasesc in prag..Dumnezeu sa il ierte si sa mijloceasca pentru noi. Am pierdut un OM dar am castigat un RUGATOR in ceruri!

Calugarul

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite , singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-I iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-I spui
Ca poate-I un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-I un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intanli
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice I-ai spune si I-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-I schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-I vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-I mangai plansul,
Ci roagate si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci incai tot calugar!
Iar daca va imbratatnii
Si-n lume frate , va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!

de Arhm. Ioanichie Balan.

Doamne odihneste sufletul Parintelui nostru Ioanichie acolo unde dreptii odihnesc!

http://www.youtube.com/watch?v=EldFCZjuNBc

Parintele Ioanichie Balan - Cuvant catre tineri

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Dumnezeu sa-l odihneasca si fie ca acolo, de sus, parintele sa nu inceteze sa se roage si pt. noi pacatosii.

http://www.orthodoxphotos.com/cgi-bin/photo.pl?path=Orthodox_Elders/Romanian/Fr._Ioanichie_Balan&file=2.jpg

Dumnezeu sa-l ierte.
CrestinOrtodox.ro - Ioanichie Balan

http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-video/secventa-pr-ioanichie-sfintii-romani.php

Dumnezeu sa-l odihneasca!

l-a cunoscut acesta pe parintele Cleopa Ilie? catzi ani avea cand l-a trecut Domnul la cele veshnice?

dinpacate nu stiu nici o boaba despre dansul... ???
"Sa-l odihneasca Dumnezeu cu draptzii Sai, fie-i tzarana ushoara!"

Domnul sa-l odihneasca cu Sfintii "unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit"!

Si sa ne puna si noua o "pila" sa ajungem acolo. :)

Elena

Da, ovidiu s-au cunoscut:) Pr. Cleopa implineste 8 ani acum pe data de 2 dec, de cand a plecat dintre noi. Pr Ioanichie, Pr Cleopa si Pr Paisie mult s-au iubit. Pr. Ioanichie punea pe hartie (carti) inima..gandurile..trairile..pr. Cleopa si Paisie. Sus acolo in camaruta "redactiei", scria ajutat de parinti ceea ce noi citim cu atat drag. Cand l-am vazut pentru prima data pe parintele Ioanichie, am simtit ca este un om sfant. Mereu avea o mangaiere, un gand, sa ne spuna. Adesea il vedeam in curtea manastirii inconjurat de oamnei. Statea cu rabdare si ii asculta, ii binecuvanta..imi va lipsi nespus de mult. Cand voi ajunge la chilia duhovnicului meu si voi privi spre usa parintelui Ioanichie..Dumnezeu sa il odihneasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Ma uitam prin net si ma gandeam..cata smerenie a avut pr Ioanichie. A scris mereu despre altii..oare cine va scrie despre el acum? Unii il cunosc atat de putin tocmai pentru ca sfintia sa a cautat intodeauna sa scoata in fata pe pr Cleopa, Paisie, Ioanichie Moroi, Iustin Popovici, Arsenie..si lista poate continua. Un adevarat exemplu de smerenie..

In cartile sfintiei sale nu gasesti despre el,dar despre alti duhovnici a scris cu darnicie.Si aceste carti minunate il arata pe autor,pe osteanul lui Hristos,parintele Ioanichie Balan.Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii Sai!

dumnezeu sa-l ierte

DUMNEZEU SA-L IERTE

Orice calatorie in scrisul sau descopera diversitatea. Insa, a scris in asa fel incat sa nu te simti strain. Te intampina in fiecare cuvant sau cu fiecare cuvant.
Dumnezeu sa-l odihneasca.

eu ce pot sa spun?Imi pare rau ca a plecat de la noi dar poate ca acum el deja a vazut frumusetile Raiului,poate i-a vazut si pe pr.Cleopa si pe pr.Paisie pe acolo si tare s-au mai bucurat reintalnidu-se pentru vesnicie.Ce bine de parintele!

Dumnezeu sa il odihneasca alaturi de sfintii Sai!

Dumnezeu sa il odihneasca alaturi de sfintii Sai!
Prima mea spovedanie a fost la Parintele Ioanichie, in 1993. Zburam cand am iesit de la dansul. Dumnezeu ni-i ia pe acesti Parinti purtatori de har, dar ne lasa alti indrumatori, parinti sau mireni. Macar daca am implini pe sfert din cate ne-au invatat.

Acum ascultam o predica a Parintelui incare vorbea despre "aliantele" noastre ieri cu rusii azi cu americanii, si se intreba Parintele Dumnezeu sa-l ierte ...de ce nu se poate de unii singuri? de ce trebuie sa depindem ba de unii ba de altii?

Patria sihastrilor si a sihastriilor

Nu stiu cate tari or mai fi in lume mai impodobite fie si fizic, daca nu altcum, decat Romania. E semn ca mai sunt oameni care se mai roaga. Tara asta a avut si are sfinti. Sunt si acum sfinti. Stim o sfanta care, hai sa-i spunem numele, Ecaterina, traieste undeva in munti. Nu am vazut-o fata catre fata, dar trimitem un preot sa o impartaseasca din cand in cand. Iti spune si cum te cheama, iti spune si cele ce vor sa fie. O femeie. Nu a avut familie, tatal ei a murit, ea a ramas singura si sta undeva intr-un bordei in padure si se roaga cu mainile la cer. Atata pot sa spun despre ea. Sunt sfinti si de azi incolo, Romania mai are sfinti, Romania este o tara a sihastriilor, cum nu intalnim in alte tari. Duhul lucreaza mai mult cand sunt unul, doi sau mai multi adunati in numele Preasfintei Treimi. Ori, sihastrii au implinit aceasta treime harica, au ales linistea. Si Romania este in spatiul acesta carpatic pe care ni l-a dat Dumnezeu, caci tara asta nu ne-au dat-o oamenii, nici voievozii nici imparatul. Aceasta tara rotunda ca o prescure, careia inca ii mai zicem Romania, a fost si pare sa mai supravietuiasca si de acum incolo, ca o patrie a sihastrilor si a sihastriilor.
Sfintii fara nume
Prin sihastru intelegem un om de liniste. Prin cuvantul grecesc care vine de la isihie, sihastru este un om care iubeste linistea. Liniste nu inseamna sa dormi si sa mananci, ci sa te rogi in taina, sa poti vorbi cat mai direct cu Dumnezeu si neincetat, daca se poate. De ce romanii au iubit viata isihasta? Pentru ca si laicii, mirenii au iubit viata isihasta. Ce sunt satele romanesti din Apuseni, din Maramures, chiar din Bucovina noastra, din zona Moldovei? Sate micute cu oameni foarte linistiti. De ce sunt mai agitati oamenii din localitatile mai mari decat cei din localitatile mai micute? Pentru ca oamenii din localitatile mai micute se roaga mai mult. Au mai multa liniste, asculta mai putin zgomot, vad mai putin pe orizontala si mai mult pe verticala. Se roaga mai mult. Deci si sihastrii care au venit si au intemeiat aceste mici sihastrii, au venit dintr-un spatiu rural, de la stana cu oi, dintr-un satuc, dintr-o casa cu 8 - 10 copii. Si nu au facut altceva, decat au continuat viata sihastreasca, de liniste, de acasa. Au dus-o intr-un munte sau intr-o poiana. Sihastrul a adaugat la rugaciunea pe care l-a invatat mama inca ceva in plus: inima lui, rugaciunea lui Iisus, lacrima lui, privegherea de noapte, posturile, toate acestea l-au facut sacru, ca un sfant, un cuvios, fara nume. Asta-i taina mare a romanilor, sihastrii cu multi sihastri, dar sihastri fara nume. Asta-i smerenia si noi trebuie sa o subliniem. Nu e prostie asta, ci este mare calitate duhovniceasca. Nu si-au scris numele nici pe piatra si poate nici macar pe cruce. Au trait numai in anonimat ca sa-i cunoasca numai Dumnezeu, iar numele lor sa fie scris in cartea vietii. Si bine ca nu le-au ramas numele, ca ne laudam prea mult cu numele lor. Ici - colo ne-au mai ramas prin toponimii. Atat. Oameni care au trait ca niste straini, ca sa fie cunoscuti doar de Hristos. Asta nu intalnesti in multe locuri. (Arhimandrit Ioanichie BALAN)
Cu conferinte nu prea salvam Romania
Toate manastirile au fost sihastrii la inceput. A venit voievodul, i-a placut locul, a facut o donatie si s-a ridicat manastirea, ctitorie a domnitorului nu stiu care. Uite, manastirea Putna nu e cea pe care o vedem acuma.
A fost pe locul sihastriei lui Daniil Sihastrul. Aceea a fost manastirea Putna, dupa aceea a venit marea manastire, de interes national sa zicem, ridicata de Stefan cel Mare, care era mare pentru pentru ca este mai incarcata de patriotism si de traditie, decat de incarcatura spirituala si duhovniceasca, cum era cea a lui Daniil Sihastrul.
Pe scurt, asta ar fi viata sihastreasca, viata de rugaciune, de smerenie, nu total rupta de lume, ci atat cat se poate. Cand satul era in nevoie, cand mama plangea de necaz, cand voievodul era in primejdie, ce faceau calugarii, soldatii lui Hristos? Ce-a facut Daniil Sihastrul: se rugau pentru tara.
Acum Romania, socotit la kilometru patrat, este tara cu cei mai multi monahi si cu cele mai multe manastiri. Nu este insa un prilej de lauda. Este un prilej de frica. Vai noua daca ne gandim doar cantitativ, si nu calitativ. Ramane sa ne gandim: noi astazi ramanem numai cu istoria sihastriilor? Ne laudam cu toponimia, ca aici a fost un sihastru si aici un pustnic? Ramane sa vedem daca ne pastram aceasta verticalitate din istorie. Aici e raspunderea tuturor romanilor. Cu conferinte nu prea salvam Romania, cu vorbe frumoase nu prea salvam Romania. Cu traire frumoasa in Hristos, fratilor, vom razbi. Cu traire autentica in Hristos, cu rugaciune, cu viata curata. (Ioanichie BALAN)

...Si acum Preasfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, intru tot laudata, nu inceta a te ruga pentru nevrednicii robii tai, ca sa ne izbavim de sfatul celui inselator si de toata primejdia; si sa fim paziti nevatamati de toata lovirea cea veninata a diavolului; ci pana in sfarsit cu rugaciunile tale pazeste-ne pe noi neosanditi. Ca prin paza si cu ajutorul tau fiind mantuiti, slava, lauda, multumita si inchinaciune, pentru toate sa inaltam, Unuia in Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu cei drepti!
Va ramane in sufletul tuturor prin minunatele carti pe care le-a scris despre locuri sfinte,despre mari duhovnici si despre ce trebuie sa stim noi in biserica si in societate.
Cititi-i cartile si nu veti regreta,va fi un timp castigat si nu pierdut pentru sufletul fiecaruia!:)

Prin noiembrie trecut,am avut ocazia sa comand de la Editura Manastirea Sihastria ( la care am ajuns cu un numar de telefon dat de o tipografie ) cele 12 volume din VIETILE SFINTILOR ; in momentul cand am primit coletul la expeditor era scris PR.IOANICHIE BALAN ; nu mai auzisem acest nume dar mi-a ramas intiparit in memorie ; odata cu coletul am primit si o lista cu cartile existente si disponibile la editura, lista de pe care la foarte putin timp am facut o noua comanda ; inca nu primisem comanda si am auzit pe radio TRINITAS nefericita stire cu disparitia acestui mare duhovnic ; la cateva zile am primit coletul si la expeditor era trecut acelasi nume PR.IOANICHIE BALAN ; intre timp fusese inmormantarea ; in momentul de fata citesc lucrarea PELERINAJ LA MORMANTUL DOMNULUI al carei autor este arhimandritul IOANICHIE BALAN lucrare ce nu se poate citi decat cu lacrimi in ochi ; am ramas foarte surprins de disparitia lui cu atat mai mult cu cat am aflat o multime de informatii ; acest parinte a lasat in urma lui o multitudine de pagini scrise sub inspiratia unui nemarginit har;mi-am propus sa ajung neaparat la mormantul de la M.rea Sihastria ,acolo unde isi doarme somnul de veci si il rog pe bunul Dumnezeu sa-i randuiasca o tarana usoara si o cale spre cer asa cum merita ; recomand cu toata caldura lucrarile PARINTELUI ARHIMANDRIT IOANICHIE BALAN ramase marturie celor ce indragesc cartile cu continut ortodox.Dumnezeu sa ne-ajute.

Citesc,ma minunez si nu-mi pot stapani lacrimile. Fericit ai fost parinte Ioanichie Balan cand ai calcat pe urma pasilor lui Iisus in tara sfanta ,fericit ai fost parinte Ioanichie Balan cand ai asternut pe hartie,cu harul cel nemarginit daruit de Cel de Sus,impresiile din aceasta calatorie minunata ,gandindu-te la cei ce nu o pot face,fericit sa fii si acum si pururea acolo unde ai plecat si unde cu siguranta Dumnezeu te va aseza alaturi de cei drepti pe care i-ai iubit atat de mult. Fii fericit parinte iar eu la randul meu sant fericit ca mi-a dat Dumnezeu norocul sa pot citi ceea ce ai scris si ai lasat pentru cei ramasi. Slava Tie Dumnezeul nostru,slava Tie.