Sectarul: Ce este Sfânta Tradiţie, pe care voi, ortodocşii, o socotiţi al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o puneţi în egalitate cu dumnezeiasca Scriptură?
Preotul: Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt şi curentul viu al vieţii Bisericii, fiind al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi, ca atare, având aceeaşi autoritate ca şi Sfânta Scriptură.
De la Adam şi până la sfârşitul lui Avraam au trecut 3678 de ani , şi cu 430 de ani, cât au stat israeliţii robi în Egipt (Gal. cap. 3), fac 4108 ani. În aceşti ani, nici Sfânta Scriptură nu a fost şi nici sâmbăta nu s-a ţinut ca sărbătoare de vreun popor. Timp de atâtea mii de ani, oamenii cei credincioşi şi aleşi ai lui Dumnezeu s-au povăţuit pe calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie, adică după învăţătura despre Dumnezeu însuşită prin viu grai; şi numai vreme de 1400 ani – cât a fost de la Moise până la venirea Domnului – s-au călăuzit şi de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.
După cum mai înainte de a se scrie cărţile Vechiului Testament lumea s-a povăţuit la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la calea mântuirii numai prin Sfânta Tradiţie (predania prin viu grai), tot astfel, mai înainte de a se scrie cărţile Noului Testament, Sfânta Tradiţie a fost dreptarul după care primii creştini s-au povăţuit la calea mântuirii. Primul care a semănat învăţăturile Noului Testament prin viu grai în urechile oamenilor a fost Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani şi jumătate cât a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neîncetat în această vreme a învăţat poporul. Iar după ce Şi-a împlinit ascultarea către Părintele Său, pe Apostolii Săi nu i-a trimis să scrie, ci să propovăduiască la toată lumea Evanghelia, spunându-le: Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).
Din ziua întemeierii ei, anul 33 d.Hr., şi până în anul 44 d.Hr., când Sfântul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fără Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfânta Tradiţie, din care o parte va fi consemnată mai târziu în scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins că sunt inspirate şi scrise de Sfinţii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea trăia adevărul Evangheliei mai înainte ca el să fi fost scris, îl trăia prin Tradiţie.
Aşadar, iată ce este Sfânta Tradiţie: izvorul şi rădăcina ambelor Testamente – al celui Vechi şi al celui Nou – şi de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeieşti şi o socotim ca având aceeaşi autoritate şi însemnătate ca şi Sfânta Scriptură.
Sectarul: Sfânta Scriptură este cuvânt dumnezeiesc şi nu este iertat a o înlocui sau a o schimba cu Tradiţia, care este cuvânt omenesc, pentru că scrie în Evanghelie: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Iar apoi: Aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu pentru rânduiala voastră. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: poporul acesta... zadarnic Mă cinsteşte, învăţând învăţături care sunt porunci ale oamenilor (cf. Matei 15, 3, 6-9; Marcu 7, 13). De aceea nu este voie să înlocuim şi să schimbăm sau să adăugăm şi noi la legea lui Dumnezeu, cuprinsă în Sfânta Scriptură, prin cuvântul omenesc al Tradiţiei.
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce spui dumneata, căci legea lui Dumnezeu nu este cuprinsă toată numai în Sfânta Scriptură. Auzi ce spune dumnezeiescul Evanghelist Ioan, că sunt încă şi alte multe câte a făcut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici în lumea aceasta n-ar încăpea cărţile ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25). Iarăşi, acelaşi Evanghelist Ioan declară în una din epistolele sale: Multe având a vă scrie, n-am voit să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină (II Ioan 1, 12). Aşadar, vezi că dumnezeiescul evanghelist mai mult se bucura cu ucenicii săi când avea posibilitate să le vorbească prin viu grai (predanie) decât atunci când le trimitea ceva în scris, iar voi, sectarii, ţineţi orbeşte (şi nebuneşte) numai la cele scrise şi nu băgaţi de seamă că atât Mântuitorul cât şi mulţi dintre apostoli n-au lăsat nimic în scris, ci au propovăduit prin viu grai. Cred că despre voi a voi a proorocit marele Prooroc Isaia că cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea (Isaia 6, 9).
Sectarul: Creştinii nu trebuie să se lase ademeniţi de alte învăţături omeneşti înşelătoare, deosebite de cele dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi, căci aşa ne îndeamnă apostolul: Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după stihiile lumii şi nu după Hristos (Col. 2, 8). Aşadar, datoria noastră este să ne ferim de înşelăciunea predaniei (tradiţiei) omeneşti.
Preotul: Dumneata după cât văd eşti prea sucit la minte şi la înţelegere şi nu poţi face nici măcar această deosebire, de a înţelege care sunt învăţăturile cele cu predanie omenească şi care sunt cele cu predanie apostolică şi evanghelică. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi care se referă la predania învăţăturilor omeneşti şi la filosofia cea deşartă a veacului de acum, şi care nu are nici o legătură cu Sfânta Tradiţie cea evanghelică şi apostolică, a Bisericii lui Hristos. Apoi în dosul acestui citat, rău înţeles de dumneata şi de cei cu aceeaşi înţelegere asemenea dumitale, îţi ascunzi viclenia şi otrava eresului care te stăpâneşte şi te învaţă a te împotrivi Predaniei celei apostolice ale Bisericii celei dreptmăritoare. Sfânta Tradiţie nu este predanie omenească, nici filosofie şi nici deşartă înşelăciune, ci este Cuvântul lui Dumnezeu care s-a predat nouă prin viu grai. Marele Apostol Pavel ne învaţă şi ne îndeamnă să ţinem cu tărie predaniile, zicând: Aşadar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (II Tes. 2, 15), iar voi, sectarii, îndemnaţi pe creştinii cei neîntăriţi să hulească şi să lase predaniile apostoleşti şi bisericeşti şi nu înţelegeţi că însăşi Sfânta Scriptură este un rod al Duhului Sfânt, care a crescut din rădăcina şi din pomul Sfintei Tradiţii.
Sectarul: Sfânta Scriptură ne este de ajuns pentru credinţă şi pentru mântuirea noastră şi deci nu avem nevoie şi de Tradiţie. Aşa rezultă din cuvintele Apostolului Pavel către Timotei: De mic copil cunoşti Sfintele Scripturi care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Iisus Hristos. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea care duce la dreptate (II Tim. 3, 15-16). Cuvintele sunt limpezi; oricare adaos la Sfânta Scriptură este de prisos.
Preotul: Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Testament, căci cea a Noului Testament nu era încă scrisă. Pavel îi scrie lui Timotei că Vechiul Testament îi poate servi ca cel mai bun învăţător pentru întărirea credinţei cele în Hristos şi pentru educarea în creştinism. După tâlcuirea voastră, a sectarilor, ar urma ca nici cărţile Noului Testament – care în marea lor majoritate aveau să fie scrise în perioada ce a urmat acestei scrisori adresate de Apostolul Pavel lui Timotei – să nu fie primite, ci să ne ţinem numai cele ale Vechiului Testament, despre care aminteşte aici Marele Pavel lui Timotei.
Sectarul: Nu putem admite tradiţia, pentru că în ea au intrat cu vremea multe elemente false şi astfel, mai ales astăzi, nu mai putem deosebi Tradiţia cea adevărată şi apostolică de cea falsă.
Preotul: Ascultă, omule, nu crede în această privinţă minţii tale nici celor întunecaţi la înţelegere asemenea ţie. Crede cele ce auzi de la noi, că Biserica lui Hristos a statornicit adevărurile de credinţă – dezvoltate de-a lungul Tradiţiei – prin canoane Apostolice, ale Sfintelor Soboare Ecumenice, ale celor locale, ale cărţilor simbolice, prin mărturisirile de credinţă şi mărturisirea ortodoxă, închegată şi formulată definitiv la sinodul de la Iaşi (1642), şi prin alte multe sinoade de sfinţii arhierei făcători de minuni, care s-au adunat la sinoadele cele din vechime, unde s-a statornicit dreptarul sfintei credinţe ortodoxe, care era atacată de multe cete eretice existente în acele vremuri.
Cât priveşte neschimbarea şi nealterarea Sfintei Tradiţii, aceasta se poate controla în baza următoarelor condiţii:
1. Să nu cuprindă în sine contraziceri; să nu se contrazică cu tradiţia apostolică sigură; să nu se contrazică cu Sfânta Scriptură.
Numai fără astfel de contraziceri este posibil ca o învăţătură oarecare din Tradiţie să provină de la Mântuitorul sau de la Sfinţii Apostoli, care au fost sub înrâurirea directă a Sfântului Duh.
2. Să fi fost ţinută de Bisericile apostolice şi să aibă continuitate neîntreruptă şi controlată până astăzi.
3. Să fi fost recunoscută şi urmată totdeauna de întreaga Biserică ecumenică.
4. Să fie în perfect acord cu toţi, sau dacă nu, cel puţin cu cea mai mare parte a părinţilor şi învăţătorilor bisericeşti.
Când o tradiţie nu împlineşte aceste condiţii, ea nu poate fi adevărată şi sfântă, deci nu poate fi admisă sau urmată.
Sectarul: Cu toate aceste verificări care ziceţi că le-a făcut şi le face Biserica Ortodoxă referitor la adeverirea Tradiţiei, noi mai siguri suntem pe învăţăturile cuprinse în Sfânta Scriptură. Căci primii creştini primeau numai cele scrise în Sfânta Scriptură, după cum este scris: Aceştia (iudeo-creştinii din Bereea) erau mai mărinimoşi decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia şi zilnic cercetau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa (Fapte 17, 11). De aici urmează că noi trebuie să ţinem numai învăţăturile pe care le găsim scrise în Sfânta Scriptură.
Preotul: Dumneata şi cei asemenea dumitale înţelegeţi sucit şi cu rătăcire şi vă lăudaţi că ţineţi numai învăţăturile scrise în Sfânta Scriptură. Iar marele Apostol Pavel vă ruşinează pe voi, căci el laudă pe creştinii din Corint nu pentru că ţineau învăţăturile cele scrise, ci pentru că îşi aduceau aminte de el şi ţineau cu tărie la învăţăturile cele nescrise pe care le primiseră prin Predanie (Tradiţie) de la el, scriindu-le: Fraţilor, vă laud pe voi că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat (I Cor. 11, 2). Oare cum este bine, să facem ca voi şi să ţinem numai învăţăturile scrise, sau să urmăm pe marele Apostol Pavel, care laudă pe cei ce ţin predaniile nescrise? Ba mai mult, noi vă dovedim că Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti au crezut şi au predicat multe din Sfânta Tradiţie pe care o moşteniseră din vechime şi care lucruri nu se găsesc scrise în Sfânta Scriptură. Voi vă lăudaţi că ţineţi numai cele scrise, însă apostolii propovăduiesc şi din cele nescrise în Sfânta Scriptură.
Sectarul: Unde se vede că apostolii ar fi predicat, afară de cele ce sunt scrise în Sfânta Scriptură?
Preotul: Iată câteva dovezi: Sfântul Apostol Iuda, în epistola sa cea sobornicească, printre altele zice: Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Certe-te pe tine Domnul» (1, 9). Ia caută dumneata în toată Sfânta Scriptură şi vezi dacă vei afla scrise aceste cuvinte. Dar şi mai jos, în aceeaşi sfântă epistolă, acelaşi apostol aminteşte de proorocia lui Enoh, zicând: Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul în zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de faptele păgânătăţii lor, întru care au făcut fărădelege şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşii, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui (Iuda 1, 14-15).
Dar nu numai Iuda Apostolul vorbeşte din Tradiţie, ci şi marele Pavel, în epistola a doua către Timotei, iată ce zice: După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă (II Tim. 3, 8). Şi iarăşi, marele Apostol Pavel, adresându-se preoţilor din Efes, le zice: …ţineţi minte cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da, decât a lua (Fapte 20, 35).
Acum te întreb pe dumneata, care crezi numai cele scrise, de unde au luat aceşti doi apostoli – Iuda şi Pavel – cuvintele de mai sus, căci nicăieri în Sfânta Scriptură nu le vei afla scrise? Vezi cum apostolii au vorbit şi au folosit Sfânta Tradiţie şi cum greşiţi voi, hulind învăţătura cea nescrisă a Sfintei Tradiţii?
Sectarul: Totuşi, nu este cu putinţă ca Sfânta Tradiţie să se fi putut păstra până astăzi în întregime şi în toată curăţenia ei de la început şi de aceea noi avem garanţie mai mult în învăţăturile scrise din Sfânta Scriptură.
Preotul: Omule, nu fii surd la înţelegerea celor bune. Ai văzut în cele de mai sus că marele Apostol Pavel laudă pe creştinii din Corint pentru că au ţinut cu tărie predaniile cele nescrise, aşa cum le primiseră din gura lui. Ai auzit că apostolii înşişi au folosit în propovăduirea lor cuvinte direct din Sfânta Tradiţie, cum sunt cele cu proorocia lui Enoh şi celelalte. Ţi-am arătat încă şi prin ce mijloace s-a păstrat de-a lungul veacurilor Sfânta Tradiţie şi care sunt semnele care garantează nealterarea şi curăţenia ei, şi totuşi dumneata la toate ai rămas neînţelegător şi nesimţitor, spunându-mi că nu ai garanţie decât în cele scrise. Acest lucru mă face să-ţi spun: Deschide, omule, urechile tale cele de gând şi auzi pe acelaşi mare Apostol Pavel, care îndeamnă şi sfătuieşte pe creştinii din Tesalonic să fie foarte atenţi şi vigilenţi în păstrarea Sfintei Tradiţii, zicându-le: Fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (II Tes. 2, 15). Iar în alt loc: Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema (Gal. 1, 8). Înţelege deci că anatema este tăiere de la trupul tainic al Bisericii lui Hristos şi pogorâre de viu în iad cu dracii, şi sub această înfricoşată osândă eşti tu şi toţi ereticii sectari, care asemenea ţie nu voiesc a crede învăţăturile cele propovăduite şi vestite de Apostoli prin viu grai.
Sectarul: Cum a putut a se păstra vreme de mii de ani, aceeaşi normă a Sfintei Tradiţii în Biserică, de vreme ce preoţii şi scriitorii voştri bisericeşti schimbă de la zi la zi adevărul Sfintei Scripturi şi predaniile apostolice, care la început au existat curate şi nealterate? După cum, dacă iei în mână o Biblie chiar de acum 50 de ani şi o pui alături cu cele de azi, nu mai seamănă nicidecum, tot aşa au făcut arhiereii şi preoţii voştri şi cu alte cărţi sfinte şi cu Sfânta Tradiţie, pe care voi, ortodocşii, vă lăudaţi că o ţineţi aşa cum aţi moştenit-o de la Apostoli.
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce susţii dumneata. Biserica lui Hristos este ocrotită de Duhul Sfânt şi nu poate greşi (Matei 10, 17-20; Ioan 14, 16-26; 15, 26; 16, 12-14; I Tim. 3, 15 ş.a.), fiind condusă în chip nevăzut de Însuşi întemeietorul ei, Iisus Hristos, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20 ş.a). Dacă unii scriitori bisericeşti, fie arhierei, preoţi sau laici, au tradus Biblia din alte limbi sau au îndreptat vreun cuvânt învechit în felul lui de a se exprima în limba de azi a poporului nostru, apoi aceasta a fost o îndreptare şi corectare de exprimare, iar nu o schimbare de fond a textului biblic. Dacă ar învia astăzi un român de pe vremea lui Mircea cel Bătrân sau a Marelui Ştefan şi ai vrea să vorbeşti cu el, aproape că ţi-ar părea că este din altă naţie, căci nu se mai vorbeşte azi întocmai limba poporului nostru cu cea care se vorbea atunci. Tot astfel şi cărţile de pe atunci, trecând vremea, s-au corectat de scriitori după vorbirea de azi, dar nu s-a schimbat înţelesul lor scripturistic şi tainic.
Ţi-am spus mai înainte că temeiurile pe care se reazemă Sfânta Tradiţie şi prin care se asigură păstrarea curăţeniei ei originale şi transmiterea ei peste veacuri au fost: simbolurile vechi de credinţă, canoanele apostolice, definiţiile dogmatice ale celor şapte Sinoade Ecumenice ş.a.
Aici mai adaug că în păstrarea neschimbată a Sfintei Tradiţii avem şi alte mărturii de mare importanţă, precum sunt: Practica veche a Bisericii, mărturiile bărbaţilor apostolici, printre care este şi Sfântul Ignatie Teoforul, ucenicul apostolilor († 107 d.Hr.), care îndemna pe credincioşii de pe vremea sa să se ferească de învăţăturile ereticilor şi să păzească curată numai Tradiţia apostolică . De asemenea Sfântul Policarp, episcop al Smirnei, tot un Părinte Apostolic († 166 d.Hr.). Sfântul Irineu († 202 d.Hr.) mărturiseşte pentru tradiţie în scrierile sale.
Sfântul Vasile cel Mare († 379) mărturisea: „Dintre dogmele şi propovăduirile păstrate în Biserică, unele le avem din doctrina cea scrisă, iar altele le-am primit din Tradiţia Apostolilor, prin succesiunea în taină, nescrise, şi acelea au aceeaşi putere ca şi cele scrise” (Despre Sfântul Duh, c. 27).
Sfântul Egesip – ne mărturiseşte acelaşi istoric Eusebiu de Cezareea (Cartea a IV-a, c. 8, nr. 1) – s-a sârguit să adune la un loc toate tradiţiile apostolice şi a adunat mai multe din ele în cinci cărţi – din care Eusebiu citează –, care însă cu timpul s-au pierdut; Origen († 250 d.H.) zicea: „Să fie păstrată tradiţia apostolică în Biserică”. Sfântul Epifanie († 403 d.H.) zicea: „Trebuie păstrată tradiţia, pentru că nu este cu putinţă a afla toate în Sfânta Scriptură”; Sfinţii Apostoli au depus unele în scrisori, altele în Tradiţie...”.
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) scrie: „De aici (din II Tes. 2, 15) se vede că apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fără scrisori, dar şi acestea nescrise sunt demne de crezare. Dacă este Tradiţia, atunci nu căuta nimic mai mult” (Omilia IV, nr. 2 la II Tesaloniceni). Sfântul Grigorie de Nyssa († 394) scria: „Avem Tradiţia ajunsă la noi de la părinţi, ca o moştenire prin succesiune de la apostoli, transmisă prin sfinţii ce au urmat” (Contra lui Evnomie, cartea a IV-a). Sfântul Clement Alexandrinul († 215 d.Hr.) „Aceia care explică Scriptura contra Tradiţiei bisericeşti, au stricat norma adevărului” (Strommata, lib 1, cap. 7). Tot aşa de hotărât în această privinţă scria şi Sfântul Ciprian († 258): „Dacă ne vom îndrepta noi la izvorul Tradiţiei dumnezeieşti, atunci se va curma rătăcirea omenească” (Epistola 74).
Să nu se uite că mărturiile de mai sus oglindesc în ele credinţa din vremea apostolilor şi imediat următoare până în secolul al IV-lea. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importantă mărturie despre valoarea Sfintei Tradiţii şi despre preţuirea pe care a avut-o de la început până azi.
Aşadar trebuie ţinută cu mare sfinţenie Sfânta Tradiţie, deoarece în Sfânta Scriptură nu este cu putinţă a afla toate cele spre mântuire. Sfânta Scriptură ne învaţă multe să facem, dar nu ne arată cum. De exemplu, ne cere să ne botezăm, dar nu ne arată şi cum; să ne mărturisim, dar nu şi cum; să ne împărtăşim, dar nu şi cum; să ne cununăm, dar nu şi cum; să ne rugăm, dar nu şi cum, şi unde, şi când; să facem semnul Sfintei Cruci pe faţa noastră, după cea scrisă: Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne (Ps. 4, 6), dar nu ne arată şi cum.
Dar cine ne-a învăţat pe noi, prin scriere, să ne închinăm spre răsărit? Care Scriptură ne arată graiurile chemării Sfântului Duh de la sfinţirea Preacuratelor Daruri sau la sfinţirea pâinii şi a paharului euharistic? Care învăţătură din Sfânta Scriptură ne arată să facem binecuvântarea apei botezului şi sfinţirea Hrismei (Sfântul şi Marele Mir)? Care Scriptură ne învaţă despre întreita afundare a celui ce se botează şi lepădările de satana de la Botez?
Rugăciunea de doxologie către Sfânta Treime (adică «Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh»), din care Scriptură ne-a rămas nouă? Şi apoi acelaşi mare Sfânt Vasile, după ce ne arată acestea, zice că: „Dacă ne-am apuca noi a lăsa cele nescrise, din obiceiuri, ca pe unele ce nu ar avea putere mare, am greşi la înseşi cele mai de frunte, păgubind Evanghelia. Aşadar, obiceiul ce îl ţine Biserica nescris, ca unul ce este de origine apostolică şi folosit de Sfinţii Părinţi ca Predanie rămasă de la ei în Biserica lui Hristos, are putere de lege” .
Aşadar trebuie reţinut că importanţa şi folosul Sfintei Tradiţii provine din raportul strâns ce există între ea şi Sfânta Scriptură, căci într-adevăr, ele stau într-un raport de strânsă legătură şi de întregire reciprocă, bazat pe faptul că amândouă cuprind în ele Sfânta Descoperire şi sunt pentru noi izvoarele acesteia. Prin urmare:
a) este cu neputinţă să se contrazică între ele;
b) este cu neputinţă să nu existe între ele raporturi de reciprocitate.
Sfânta Scriptură are numai în Sfânta Tradiţie mărturia cea mai sigură pentru canonul cărţilor ei şi pentru caracterul ei dogmatic (inspiraţia ei divină), iar Sfânta Tradiţie numai prin Sfânta Scriptură îşi poate dovedi curăţenia adevărurilor ei.

Uite Jane,citeste!!!

Mat 15:3 Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce si voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
(datina = sfinta traditie)

Cum poti argumenta acesta afirmatie?

jean, o invatatura de credinta nu se afla exclusiv in Sfanta Scriptura sau exclusiv in Sfanta Traditie. Orice invatatura trebuie sa aiba temei atat in Sf. Scriptura cat si in Sf. Traditie. A spune ca Sf Traditie a deviat grosolan de la Sf. Scriptura duce la a spune ca si Scriptura a deviat de la Sf. Traditie.
Nu uita, ca in Sf. Traditie nu intra obiceiurile de origine pagana. Acelea pot defini un popor, dar nu duc la Sf. Traditie. Este rau ca sunt preoti care le accepta sau nu iau atitudine atunci cand oamenii le dau un caracter revelat.

simplu.cum se inchinau apostolii in primi ani.....si ce se intimpla acu.ne sesizezi diferenta?

Nu.Chiar nu sesizez.Ti-am mai spus atunci faci o afirmatie,incearca sa aduci si argumente,altfel nu are nicio valoare ceea ce spui.Cred ca mai intai ar fi bine sa studiezi credinta de care apartii(pt a aduce argumente"forte"in favoarea ta)si pe urma sa studiezi si credinta ortodoxa pt a sti ce sa combati.Pana atunci,constat cu parere de rau ca vorbim degeaba.Raspunsurile tale sunt evazive si tind spre penibil.Studiaza si pe vorbim.OK?:)

incerc sa dezvolt o discutie fara sa promovez sau sa fac publicitate credintei mele(oricum nu e important).In Noul Testament apostolii vorbeau doar de Iisus Hristos si indreptau privirile tuturor doar la Hristos.asta e un mic argument....dar destul de important

Desigur, pentru ca Hristos era atunci printre ei.
Dar uiti un capitol intreg din Evaghelia dupa Ioan.
"16. Si Eu voi ruga pe Tatal şi alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac,
17. Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi!"

"25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26. Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu."

Aici insusi Mantuiorul, despre care vorbeau apostolii, vorbeste despre altceva: despre Sfantul Duh, care va continua sa invete pe oameni dupa ce Hristos nu va mai fi printre ei. Aceasta invatatura pe care au continuat s-o primeasca oamenii prin Sfantul Duh, este Sfanta Traditie. Cel putin asa cred eu. Deci, ea are fundament enuntat clar in Sfanta Scriptura.

Nu sunt convins ca Traditia e mai importanta decat Scriptura.
Cateva definitii ale Traditiei dintr-un articol recent postat pe acest site, de Vladimir Losky:
"In cazul nostru, straduindu-ne sa opunem Scriptura si Traditia ca doua izvoare ale Revelatiei, independente unul de altul, in chip inevitabil vom atribui Traditiei insusirile caracteristice pentru Scriptura : ea - Traditia - devine, "prin unele cuvinte scrise" si "prin alte cuvinte nescrise" tot ceea ce Biserica poate adauga le Sfanta Scriptura in planul ei orizontal si istoric."
"Ne putem apropia de o mult mai precisa reprezentare a Traditiei, folosind acest termen numai pentru singura transmitere verbala a adevarului de credinta. "
"In acest fel noi putem acum da definitia precisa a Traditiei, spunand ca ea este viata Duhului Sfant in Biserica, viata care transmite fiecarui membru al Trupului lui Hristos capacitatea de a asculta, de a primi si de a cunoaste Adevarul in lumina lui specifica, nu in lumina fireasca mintii omenesti."
Avand in vedere ultima definitie, devine intemeiata afirmatia potrivit careia Scriptura e rezultatul Traditiei, intrucat, daca Evangheliile sunt relatari ale unor lucruri la care apostolii au fost martori, in schimb epistolele sunt in mare parte insuflate de Sfantul Duh, mai ales in cazul lui Pavel, care nu l-a cunoscut pe Hristos inainte de rastignire.

ati auzit de jocul TELEFONUL FARA FIR? eu ma amuzam foarte mult cind auzeam ce cuvint iesea la ultima persoana din cerc.:D
Traditia se pare ca e un fel de telefon fara fir.Pe cind Sfanta Scriptura e ALB PE NEGRU.
asa ca.....daca apar contradicti intre cele doua eu zic sa ne bazam pe Scriptura.

Apoi, Ionele draga, nu stiu cum te jucai tu la gradinita, baba oarba, turca, fatea sau telefonul fara fir, dar constat cu stupoare ca, a ta gandire nu prea a evoluat de la inocentii ani ai gradintitei, care vad ca te-au marcat foarte mult. Pai bine mai Ioane (Jeane), tu compari Sfanta Traditie cu jocurile tale de la gradinita ? Pai, colegul si fratele nostru Strajeru , si-a batut gura degeaba. Prin urmare, te rog mai citeste inca odat postarea lui si daca tot nu pricepi, schimba forumul, cu unul pe masura mintii tale.

Sectarii considera ca apostazia a inceput de la Constantin incoace, motiv pentru care nu cred nici in Sfinti si implicit nici in Sfanta Traditie, confundand-o cu obiceiurile si datinile.
Pe de alta parte le inteleg incapacitatea de a crede in Sfinti, pe de o parte, pentru ca ei se considera sfinti prin botez, si pe de alta parte, pentru ca ei nu au Sfinti, asa cum are BO.

Mie mi se pare foarte interesant cum niste tipi care au trait prin secolele XIX-XX, sau unii sunt chiar contemporani, ne tot indeamna sa traim ca primii crestini - obsedantii "early christians".
Vine cate unul si ne invata ca tot ce face biserica e aiurea, is doar denaturari, noi trebuie sa traim ca "early christians". Nu stiti cum traiau "early christians", ca nu erati nascuti pe vremea aia? No problem, va explic eu, cutarescu. Ca eu stiu. Sigur!
Si vine cate un ins dintr-asta, care declara ca asa traiau primii crestini, cum zice el, si trebuie sa-l credem pe el, icsulescu, nu biserica - care nu stiu cum sa spun, dar exista pe vremea primilor crestini, care faceau parte din ea.
Daca tot bati toba atata, de ce nu ne dai si exemple concrete ale contradictiilor dintre Scriptura si Traditie?

am scris deja ceva exemple....dar se pare ca sunt banate.nu e prima data cind sunt banat.
fi sigur ca sunt diferente.
nu crezi ca sunt diferente intre Traditia Apostolilor(obiceiurile lor) si Traditia care o stim noi?

Daca te referi la virginitatea Maicii Domnului sau duminica, s-au discutat deja si respectivele contradictii nu s-au adeverit.
De unde stii tu, jeane, obiceiurile apostolilor? In afara de Scriptura si traditie, ce alte informatii ai? Traiai pe vremea aia? Cine te-a invatat ce te-a invatat, traia pe atunci? Biserica/secta din care faci parte, exista pe atunci?
Cat despre Traditia actuala, sigur e mai bogata decat ce faceau apostolii, au trecut 2000 de ani. Dupa cum a aratat-o chiar Hristos in Scriptura, dupa Inaltare, El a trimis oamenilor Mangaietorul, Duhul Sfant, ca sa-i indrume. Si nu numai pe durata vietii apostolilor. Nu e stabilita o data pana la care se intampla asta.
Deci, in afara de exemplele cele doua de mai sus, care nu stau in picioare, eu unul nu am vazut altceva.

biserica/secta din care fac parte era la fel de mult cit era si secta/biserica ta.
Traditia intr-adevar s-a imbogatit prin aditie.nu zic multe ca iar o sa fiu banat

cristiboss56 , sper ca 56 nu reprezinta nici virsta si nici anul nasterii tale pentru ca atunci ironiile tale nu dovedesc decit infantilism :(
jean a facut o subtilitate pe care se pare ca tu n-ai inteles-o.
Daca cineva nu face parte din sau nu e de-accord cu religia ta asta nu inseamna ca tu ai dreptate si celalalt e dusmanul tau.
Cu raspunsuri de genul "mai citeste odata " nu esti prea ... constructiv
Acest sub-forum se numeste "secte si culte" si sper ca nu este un loc de scuipat din partea unora care se cred "salvati" din nastere ...ci un loc unde toata lumea crestin-ortodox sau nu, putem sa ne exprimam si sa discutam.

strajeru tin sa-ti multumesc pt. textul prezentat de tine.Da dovada de obiectivitate din ambele parti ( si ale "esctarului" si al "preotului").
In al doilea rind citindu-l, nu pot decit sa-mi confirm ca am avut dreptate schimbindu-mi religia.
In clipa in care descoperi "adevarul" :rolleyes: , nu poti sa nu observi diferenta citind acest text.
Toate argumentele "sectarului" sint corect enuntate si reprezinta crezul sincer al multora.Din pacate argumentele "preotului" se contrazic la un anumit moment.
Voi reveni cu amanunte ... :)

:D mai, sunteti celbrii in a scoate afirmatii din context...

de ce nu adaugi si restul ce s-a vorbit atunci, nu vezi ca se refera la spalatul miinilor inainte de masa...pai ce asta tine de Traditia Sfintilor Parinti care au ascultat glasul Duhului Sfint?....sunteti de groaza...:)

"Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-si spală mâinile când mănâncă pâine. :D
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce si voi călcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?

cozia, stai un pic sa ne-ntelegem.
Despre care datina vorbim?

Isus s-a adresat preotilor vorbind de traditia lor, si nu de spalatul miinilor.

adicatelea Isus ii condamna pe preoti pt. devierea cultului adevarat din cauza traditiilor lor.Nu stiu daca erau aia cu cutiutza pe cap sau altii...:D

Sfnta Traditie nu este acelasi lucru cu obiceiurile si datinile.Sunt 2 lucruri total diferite.

O remarca de o stupiditate monumentala. Daca asa gandesc toti iehovistii e clar. Cum poti sa definesti ca Sfanta Traditie un termen pe care Iisus insusi la numit ca ,,datina a oamenilor,,.

Sectantilor li se explica foarte clar ce inseamna Sfanta Traditie pentru Biserica in prima postare. Nu stiu de ce mai ridica intrebari. Nu au rabdare sa citeasca?

citatele sunt de pe www.bibliaortodoxa.ro
Paca voua!:)

In primul rand, remarca de final ai tras-o de unul singur si nu vine in nici un fel ca o concluzie logică la versetele pe care le-ai luat haotic din contextual biblic.

Iată definitia pe care ai dat-o tu insuti traditiei după DEX:

"Ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generatie". Si:
"Informatie privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisã pe cale oralã".

Intreaga scriptură se intemeiaza pe traditia scrisa sau nescrisa: De la facerea lui Adam pâna la scrierea primelor căreti din Biblie de către Moise au trecut mai bine de patru mii de ani in care invătăturile sfinte s-au transmis pe cale orală. Acesta transmitere de la o generatie la alta a facut parte din Sfanta Traditie.
De asemenea, de la invierea lui Hristos in anul 33 pâna la scrierea ultimei cărti din Noul Testament, Apocalipsa in anul 96, invătătura s-a transmis de către Biserică printr-o traditie orală sau scrisă. NU TOATE INVĂTĂTURILE LUI HRISTOS S-AU TRANSMIS PE CALE SCRISĂ SI AU FOST CONSEMNATE IN SCRIPTURA:

Ioan 21;25 "Mai sunt multe lucruri pe care le-a facut Isus, care daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici in lumea aceasta nu ar fi putut incapea cartile care s-au scris".

2 Tes.2.15 "Tineti traditiile pe care le-ati invătat, fie prin viu grai, fie prin epistola noastră".

Sfanta Scriptura este ea insăsi rezultatul unei Traditii Sfinte care s-a extins pe mai bine de 40 de generatii. De la Moise, primul autor al Biblie până la apostoli au trecut aproape 1500 de ani, timp in care au fost elaborate cărtile Scripturii, iar Sfânta Traditie a avut si un caracter scris (pentru ca ne-a rămas Sfanta Scriptura- care a fost scrisa in aceasta periaodă), dar pe lângă caracterul scris s-a păstrat si cel oral care a existat si pana la Moise vreme de 4.000 de ani.
Sfânta Scriptura face parte din Sfanta Traditie, iar Sfanta Traditie e mai mult decat atât.
S nu in ultimul rand să ne e oprim si la falsificarile din Biblia lui Cornilescu pe care o folosesc sectele neoprotestante actuale din România.

„Dacă ar fi să căutăm referintele la traditie (datină) sau traditii (datini) asa cum apar ele in Biblia Cornilescu am Noului Testament, am găsi zece astfel de trimiteri: Matei 15:2,3,6; Marcu 7:3,5,8,9,13; Galateni 1:14; si Coloseni 2:8. In fiecare caz, traditia (datina) este prezentată intr-o lumină negativă, ca ceva care s-ar opune adevărului lui Dumnezeu: "Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor" (Marcu 7:8).
Din această perspectivă e de inteles motivul pentru care Evanghelicilor le este greu să găsească trăsături pozitive pentru traditie. Cei mai multi dintre ei nu stiu că, pe lângă pasajele citate mai sus, există si alte pasaje in Noul Testament in care traditia este văzută intr-o lumină pozitivă, si unde ni se porunceste să păstrăm traditiile orale transmise de Apostoli.
Cuvântul grecesc pentru traditie, paradosis, apare de treisprezece ori in Noul Testament. Nu intâmplător, editia sectantilor traduce paradosis ca traditie in fiecare caz, mai putin cele trei versete unde Sfântul Pavel le porunceste cititorilor să se supună traditiei. Să fie acesta un accident? O examinare atentă a versetului 2Tesalonicieni 2:15 demonstrează mai presus de orice indoială că Cornilescu a evitat deliberat să traducă literal aceste versete.
Să comparăm cea mai serioasă traducere in limba engleza KJV (King James Version) cu Biblia sectantilor din Romania in acest caz:
2 Tes 2.15 Therefore, bretheren, stand fast, and hold THE TRADITIONS which ye have been taught, whether by word, or our epistle (KJV).

Biblia Cornilescu: Asadar fratilor ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit, fie prin viu grai, fie prin epistola noastra.

Să admitem că există câteva pasaje din Noul Testament care se traduc foarte greu. Acesta insă nu este unul din ele. Sintaxa este clară, iar vocabularul este simplu. Mai mult chiar, nu există variante textuale semnificative pentru acest verset care să poată justifica traducerea din NIV. Orice student de la greacă din anul al doilea ar putea traduce corect acest verset.2
Cornilescu a săvârsit, intr-adevăr, un act de prestidigitatie. Am spune chiar că au făcut un remarcabil exercitiu de stil, dacă nu ar fi falsificat insusi Cuvântul scris al lui Dumnezeu. „Tineti traditiile pe care le-ati invătat, fie prin viu grai, fie prin epistola noastră” e tradcerea corectă. de la „ 2. Tes. 2 15

Traditiile (paradoseis) este un substantiv in cazul acuzativ, derivat de la verbul a preda mai departe (paradidomi). Sintagma pe care le-ati invătat (edidachthate) este o variantă de la a invăta (didasco). Editiile neoprotestante transformă verbul in substantiv – tineti invătăturile – si substantivul in verb – pe care vi le-ati primit.

La 1 Cor. 11.2 Biblia Ortodoxa :
Fratilor, vă laud că in toate vă aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.
2 Tes 2.6 Fratilor, vă poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriti de orice frate care umblă fără rânduială si nu după predania pe care ati primit-o de la noi.

In Biblia sectantilor substantivul "predaniile" (gr. Paradoseis) (care inseamna traditie) e tradus cu termenul "invatatura" (gr. Didascalia-care nu exista in verset) ca nu cumva sa apara termenul de traditie cu a cu sens pozitiv.

Sfântul Pavel ii laudã pe corinteni pentru felul in care respectã predania: "Fratilor vã laud cã in toate vã aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat " (1Corinteni 11:2).
Aceste versete contrasteazã evident cu ceea ce Sfântul Pavel spune in Coloseni 2:8: Luati aminte sã nu vã fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselãciune din predania omeneascã, dupã intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupã Hristos. Se vede cã Sfântul Pavel se referã la douã feluri diferite de datini : predaniile oamenilor si predaniile care vin de la Apostoli. Crestinilor li se porunceste sã le pãstreze pe acestea din urmã, fie ele scrise sau nu. „

In general ereziile protestante se folosesc de urmatoarele versete, desprinse total din context pentru a combate traditia bisericeasca si a sustine principiul Sola Scriptura:

Apoc. 22. 18.19. Si eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărti: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta;
Iar de va scoate cineva din cuvintele cărtii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfântă si de la cele scrise in cartea aceasta.
Fapt.17.11. Si acestia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, in toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt asa.

Grupările neoprotestante se folosesc de ultimele versete ca să acuze Biserica de adaugarea unor invataturi la Sfanta Scriptura, invataturi care in opinia lor ar fi cuprinse intr-o traditie extrabiblică.

Sfanta Biserica recunoaste insa o singurã sursã de autoritate pentru credinta si practica Sa: sfanta traditie apostolicã. Scriptura e doar parte – chiar dacã cea mai importantã parte – din acea traditie. A considera Scripturile ca fiind ceva deasupra si totodatã in afara traditiei e ca si cum am pune cãruta inaintea calului.

se inchinau apostolii la icoane?faceau ceva asemanator cu ce se intimpla acum in Biserica?in afara ca citeau Evanghelia.....nimic nu se compara cu ce se practica azi in Biserica.
apostilii cu colinda, apostolii facind oua rosii,apostolii venerati, apostolii intitulati Inaltpreafericit sau Preasfintit?faceau apostolii ceva din ceea ce se practica azi in Biserica? ba dimpotriva.....chiar erau intemnitati si ucisi.
contrastele sunt usor vizibile intre viata Bisericii Apostolice si ceea ce se intimpla acu in Biserica.aceste diferente sunt puse pe seama Sfintei Traditii (care intra in contradictoriu cu invataturile Apostolilor).
vede cineva aceste diferente?

Cu icoanele nu inteleg ce ai?Nu este vorba aici de Tradidie,este vorba de dragsote si de arta.Mie mi-ar place tare mult,daca as stii sa pictez,sa fac un portet iubietei mele,l-as pune deasupra patului.Asa este si cu icoanele.Sunt chipuri ale celor pe care ii iubim,si de aceea le sarutam cu dragoste,asa cum ii sarutam pe cei pe care ii iubim.Apoi,sunt foarte frumoase,eu cand ma uit la Chipul Sf Eustatie,din ziua in care m-am nascut,parca as vedea un prieten drag.Il simt atat de aproape.Nu este vorba aici de vreo dogma sau canon,ca nici un canon nu te poate obliga sa iubesti si sa ai simt estetic.Apoi frescele din Biserici,cele mai multe sunt incantatoare,si te ajuta sa intelegi multe.deci nu este vorba aici de mare teorie,de prea marea Traditie,ci de dragoste.Cat despre afirmatia ridicola ca Traditia este mai mare dect Biblia,este erezie pura.adica experienta umana este mai mare decat Cuvnatul lui Dumnezeu,adica decat Dumnezeu insusi.Sa fim seriosi.

Din pacate in zilele noastre [color=red]neoprotestantii se inchina la orga[/color].

Multi [color=green]neoprotestanti se inchina la biserica[/color] Elim sau se inchina la biserica Betania etc.

Multi [color=blue]neoprotestanti se inchina la adunarea[/color] stransa duminica.

Zic bine? Cred ca gramatical nu am gresit.

Multi [color=maroon]neoprotestanti se inchina la pastorul Iosif Ton[/color] la biserica.

E gresit gramatical? Nu.

icoanele=subsitut "neomologat" de Dumnezeu

din punct de vedere gramatical esti ok.chiar profesor.
"sectarii" se inchina si in bisericile lor, insa nu venereaza cladirea.
"sectantii" pot sa aduca inchinare lui Dumnezeu si intr-o ripa de la marginea drumului.cladirea nu le conditioneaza actul inchinarii.
"sectarii" se inchina impreuna cu pastorul X, insa nu venereaza nici un Preafericit sau Preasfintit X.


aia cu inchinatul la orga....m-a lasat cu gura cascata.daca ai vazut asa ceva....eu nu am replica.faptul ca folosesc orga ca sa cinte.....nu mi se pare iesit din comun

Icoanele nu sunt un substitut.Daca ar fi un substitut am cadea in iconolatrie,ceea ce ar insemna practic idolatrie.Ortodoxia nu considera icoanele dumnezei.Te rog sa citesti topicul despre icoane,si vei intelege clar si transparent ce sunt icoanele.

ba cam sunt.pt ca nici icoanele nici Sfintii Parinti nu pot face nimic pentru noi.
topicul l-am citit....dar totusi....de ce saruam icoanele?de ce ne rugam la icoane?
de asta am zis ca sunt un substitut "neomologat" si inutil.in loc sa ne rugam lui Dumnezeu apelam la reprezentari ale Sfintilor Parinti-pt ca asta sunt icoanele.
se mizeaza mijlocirea Sfintilor Parinti.nu exista decit un singur Mijlocitor.Cel care a murit pt noi.

Sfinti Parinti sunt rugatori, mijlocitori in sensul de pururea rugatori ci nu de mantuitori. Ce fac Sfintii? se impartesesc de fericirea vesnica in mod individual, egoist? sau raman in solidaritaea cu noi?, cum se spune despre ingeri, spre exemplu, ca bucurie mare se face in ceruri pentru intoarcerea unui pacatos. Asa sunt si sfinti care seimpartasesc de fericire insa vor sa fie partasi de aceasta fericire cat mai multi de pe pamant. Aceasta este comuniunea.

parerea mea( nu a cultului.....da cred ca se suprapun...nu am timp sa confirm cu tot cultul) este ca e irelevant ce ai zis din mai multe motive.
in primul rind pentru ca Sfinta Traditie zice mult care contrazic Scriptura.
in al 2-lea rind nu am gasit nicaieri in Biblie faptul ca Luca (care ar fi pictat o icoana) a indemnat pe crestini sa se inchine sau sa se roage la icoana.
in al 3-lea rind........care ar fi putut fi acea icoana pictata de Luca?pe cine reprezinta?

Sfanta Tradietie repeta ce zice Sf Scriptura sau este complementara? Iar ne intoarcem la un crestinism fara radacini.

Nu exista dovezi scrise care sa ateste ca apostolii din primul secol s-ar fi închinat înaintea icoanelor, (nu "la icoane" cum spui tu), pentru ca logic, in acei anii ai persecutiei nu isi puteau ridica Biserici pe care sa le picteze si sa le impodobeasca cu icoane. Chiar si asa cea mai veche Biserica crestină, descoperita in Siria, ce dateaza din secolul III avea altar si peretii picatati.

Da, erau intemnitati si ucisi, si tocmai pentru asta sunt cinstiti (nu venerati cum spui tu.). Venerarea se cuvine doar lui Dumnezeu.
Iar Biserica contemporană nu obliga pe nimeni sa cinsteasca pe liderii ei cu titlul de preafericit.
Cum să meargă apostolii cu colindul? Ei erau preocupati de raspandirea evangheliei. Colindul in schimb face parte din traditia crestina bimilenară a poporului roman care a devenit inseparabil legat de sarbatorirea nasterii Mantuitorului. Iar Biserica nu conditionează apartenenta la crestinism de practicarea Colindului, a ouălor vopsite sau a daruirii de cadouri sub forma de Mos Craciun.

Sunt foarte curios ce inseamna pentru sectanti, Sfânta Traditie! Probabil ca dumneavoastră sunteţi unul "pur-sânge", (adică crescut de mic intre sectanti) . Probabil ca voi percepeti Sfanta Traditie ca pe niste obiceiuri fara sens, extra-biblice si anti-biblice.
Vi s-a mai explicat si de catre mine si de catre altii ca Sfânta Scriptura face parte din Sfanta Traditie. Sfanta Traditie a existat inainte de scrierea primelor cartii din Biblie de catre Moise si a continuat si dupa redactarea ultimei carti, Apocalipsa. (Ioan 21.25 sunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărtile ce s-ar fi scris) (2 Tes. 2 15: fratilor, stati neclintiti si tineti traditiile pe care le-ati învătat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră) la fel 1 Cor 11.2 si 2 Tes 3.6
Exista in plus numeroase referiri in Noul Testament in care apostolii citează informatii extra-biblice, preluate prin Traditia care s-a transmis oral. Daca vrei o sa ma opresc si la ele.
Daca nu exista Sfanta Traditie nu ar fi existat nici Sfanta Scriptura. Sfanta Scriptura face parte din Sfanta Traditie Scrisă pentru ca a fost realizata in decursul a 40 de generatii.

Crestinii se inchina lui Dumnezeu, nu l-a sticla, pietre sau lemn. Si atunci cand se inchina inaintea unei icoane, ei nu roaga icoana ci pe Dumnezeu sau pe sfantul din icoana.

Problematica cultului icoanelor a fost suficient de bine reglementată de Sinoadele Ecumenice . Acestea au arătat ca trebuie făcută diferenta dintre adorarea (latreia), care se cuvine numai lui Dumnezeu, si venerarea respectuasă (proskynesis), care se cuvine la tot ce are caracter de sfintenie, dar nu este Dumnezeu. Acesta nu poate fi reprezentat pentru că este duh pur. Hristos, Sfânta Fecioară, îngerii si sfintii s-au arătat însă sub formă materială. Biblia si Bisereica condamnă, idolatria, nu si reprezentarea a ceea ce avea caracter de sfintenie. Prin cultul icoanelor ne adresăm, în fapt, prototipului. Prin acest cult ne instruim, rememorăm viata si faptele prototipului, ne întărim evlavia. Prin icoana sfintită, harul se coboară asupra noastră, icoana mijlocind între noi si prototip.

astept sa vad ce exemple vei găsi

pai daca este complementara....si se mai contrazice cu Scriptura e bine?


da nu ai raspuns la intrebari

Pai nu acesta a fost scopul scrierilor Sfantului Ev Luca.
Cat despre intrebari, ma nemultumeste rationamentul, de genul: " Daca nu scrie despre cinstirea Sfintelor icoane direct, hai sa nu le cinstim". Atunci sa aplicam peste tot rationamentul acesta. Spre exemplu, pai daca nu scrie ca fumatul este pacat, atunci hai sa fumam.
Eu sunt pentru alt gen de exegeza. "Acolo unde tace Scriptura, vorbeste Traditia" (Sfantul Irineu de Lyon)

poti sa fumezi linistit.Fumatorilor nu le zic ca le interzice Scriptura....le transmit pur si simplu "Cancer Fericit".
in problemele esentiale Scriptura nu este definitiv "muta".
in ceea ce priveste icoanele......evreii au incercat si ei asa ceva , insa mult mai "barbar".....ei au facut un vitel de aur.
acu in epoca noastra...."ala rau" e mai meserias."e rau ca avem icoane?sigur ca nu."important pt cel rau e sa interpuna ceva intre noi si Dumnezeu.indiferent daca e un ditamai vitel de aur sau.....o mica si "nevinovata" icoana.in cine ne punem toata credinta?in Dumnezeu 100% sau mai alocam un mic 1% icoanelor?

Deci ai incalcat rationametul. Ai inceput cu sfaturi care nu mai sunt in Scriptura.
Eu n-am spus ca este "muta" Scriptura, am dat un citat in care se vorbeste despre tacerea ei, care, in anumite momente, este si un raspuns la care se ridica cei traitori si induhovniciti.
Icoana este o marturie a intruparii Fiului lui Dumnezeu, iar adevaratul duh este cel care marturiseste ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat. Asta este icoana. Daca nu o accepti ramai la Vechiul Testament, la "umbra bunurilor viitoare".