O sa scriu ceva despre Slava desarta...spicuiri dintr-o carticica a Pr. Savatie Bastovoi - "Slava Desarta"

" Multi crestini, nestiind ce-i smerenia, se ocarasc pe ei insisi in fata oamenilor, numindu-se pacatosi si mai prejos decat animalele, in fapta insa asteptand ca oamenii sa se minuneze de smerenia lor si sa le spuna: " nu este asa". Acestea sunt numite de Parinti cuvinte desarte, pentru ca nu au acoperirea faptei, de vreme ce atunci cand altcineva, dintr-o parte il numeste pe unul ca acesta pacatos si dobitoc, se tulbura si raspunde inapoi. Nu este smerit acela care se ocaraste singur pe sine - spune Sf. Ioan Scararul - , ci acela care rabda ocarile de la altii. Nu este nevoie sa ne prihanim de fata cu oamenii, spune aici avva Serapion, ci sa primim toate cate ne vin de la altii (comentariu la un text), adica, de ne vor spune sa ne asezam in capul mesei, sa ne asezam, iar de ne vor spune sa ne ridicam, sa ne ridicam, fara sa aratam pe fata noastra ca ne bucuram sau ne amaram de un lucru sau altul. Pentru ca si Petru, crezand ca se smereste, a oprit pe Hristos ca sa nu-i spele picioarele, dar nu a fost laudat pt. asta, ci mustrat."
(va urma)
PS: putem si comenta binenteles

"Incepatorii se slavesc daca li se intampla sa planga de fata cu oamenii si isi storc singuri lacrimile, crezand ca aceasta este mare lucru, iar cei desavarsiti cu greu si le stapanesc si de li se intampla sa nu se mai poata tine si sa suspine sau sa lacrimeze, se simt ca si cum ar fi curvit, de vreme ce si-au descoperit goliciunea inimii in fata tuturor"

da, am citit si eu o pilda vie in sensul acesta, daca imi aduc bine aminte era vorba despre un calugar strain care ajuns intr-o manastire s-a asezat si el la masa cu toti ceilalti... atunci fratii din acea manastire se pare ca l-au ocarat, spunandu-i ca nu l-a chemat nimeni sa stea la masa si l-au dat afara. el imediat s-a ridicat si a iesit fara sa spuna nimic, dar mai tarziu fratilor le-a parut rau ca l-au alungat de la masa si l-au chemat inapoi. atunci el iar a venit, insa fratii l-au cercetat si l-au intrebat ce-a fost in inima lui cand l-au data afara de la masa si apoi l-au chemat inapoi, cum de nu s-a tulburat... si el a zis ca s-a gandit sa se asemene unui caine, cand il alunga - sa plece, si cand il cheama - sa vina. iar ceilalti au vazut cat era acel calugar de smerit, de se asemana pe sine cu un caine.

"Slava desarta indeamna pe multi sa se apuce de nevointe extraordinare, de ochii si gura lumii. Dar de indata ce i se iau admiratorii, un astfel de ascet cade in trandavie si cunoaste ca nu este in stare sa tina nici o randuiala minima. Semnul ca nevointa se face dupa Dumnezeu si nu cu ajutorul dracilor este acela ca ascetul intampina greutati in calea sa."

"Pana ce omul are idei, el trece de la o idee la alta. Dar aceasta mutare de la o idee la alta usor il poate muta si de la o atitudine la alta. Iar cand sunt multe idei, nici una nu reprezinta pe Dumnezeu. Numai cand se fixeaza mintea intreaga si statornic cu gandul la Dumnezeu, nu mai au loc nici mutari intelectuale, nici morale. Iar cel ce e fixat intreg cu gandul la Dumnezeu a uitat de sine, a iesit din preocuparea de sine." (Filocalia II,pag.315)

Asta da cuvant. Cuvant tare. Nu m-am abtinut sa nu scriu asta aici, desi binenteles ca aceste fraze ale mele nu fac obiectul topicului.:)
Doamne ajuta !

Apai drag Ovidiu , in general vorbind, cel mai greu pentru omul zilelor noastre , este sa fie asa cum este el, natural, fara a juca teatru mai mult sau mai putin bine. Aceasta este valabil in orice si oriunde, inclusiv in credinta noastra.

Cred ca nu ar fi asa de greu, daca si numai daca...exista o conditie...sa-l caute pe Domnul. Indiferent cum a fost un om, daca sufletul lui doreste sa caute, doreste sa iubeasca, doreste sa aleaga partea cea buna, atunci incepe si schimbarea, pocainta. E un fel normal-anormal, he. Zic asa fiindca este normal pt. omul care nu se pocaieste, deoarece normalul vazut de el, nu poate fi vazut ca anormal, pana ce nu se trezeste. Cum sa vada lumina in intuneric ? Cand incepe aceea raza de lumina, sclipire, atunci abia incepe si el sa-si puna intrebari si incepe sa zareasca lumina din intuneric. Apoi daca doreste o cauta si intr-un final poate fi inundat de toate cele bune, in locul celor rele.
Cat despre cei care spui....inclusiv in credinta noastra...asta fiecare stie ce face si cum face.
Doamne ajuta !

Sfantul Ioan Scararul spune ca slava desarta este ca ghimpele, oricum l-ai intoarce, tot ascutit este in varf si inteapa.

"Oamenii se ostenesc si alearga toata viata pentru doua lucruri: comoditate si slava. Cel care nu-si mai organizeaza viata dupa acestea poate sa se numeasca liber."

Lasandu-ne biruiti de duhul slavei desarte, vom opri revarsarea darurilor dumnezeiesti in sufletul nostru. Ii vom intoarce spatele lui Dumnezeu, orientandu-ne exclusiv catre oameni, asteptand sa fim laudati de ei.

Sfantul Ioan Scararul ne spune ca "cel ce se madreste cu darurile lui naturale, adica cu desteptaciunea, cu invatatura, cu citirea limpede, cu vorbirea usoara, cu destoinicia si cu toate cele de felul acesta, pe care le are fara de osteneala, nu va dobandi niciodata bunatatile cele mai presus de fire.

Cand chemam noi slava desarta si cand vine la noi fara sa o chemam, ci trimisa de altii si cand incepem niscai lucruri in vederea slavei desarte, sa ne aducem aminte de plansul nostru si de datoria de a face, plini de frica, rugaciunea ce se cuvine starii noastre si negresit vom rusina pe nerusinatul, numai sa ne ingrijim de rugaciunea adevarata. Iar de nu, sa ne aducem aminte repede de moartea noastra. Iar de nu vom izbuti nici asa, sa ne temem de rusinea ce urmeaza slavei. Caci cel ce se inalta se va smeri (L.18,14)".

Noi prin fire suntem creati spre a da si a primi slava. Spre a da slava lui Dumnezeu prin rugaciune si a primi slava Sa, adica a ne impartasi de energiile Sale dumnezeiesti si indumnezeitoare.

Prin pacat, ne-am redus la a da slava oamenilor si a o primi de la ei. Astfel, devenim insetati dupa primirea laudelor, a complimentelor mai mult sau mai putin gratuite. Ne amagim insa, incercand sa ne potolim o sete reala band practic "nimicul". Din acest motiv o numim "desarta", fiind lipsita de continut si fara rost, o vorbire "in desert" intre noi, oamenii.

Sfintii Parinti precizeaza in scrierile lor ca diavolul slavei desarte nu-i usor de biruit, din cauza faptului ca se poate lega de orice fapta savarsita de noi pentru a ne dobori. E asemanat unei fiare cu multe capete:

"Pe cel ce nu izbuteste sa-l amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca sa-l ispiteasca prin imbracamintea proasta si pe cel ce nu l-a putut face sa se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin asa-zisa rabdare a necinstei;

iar pe cel ce nu l-a putut impinge la slava desarta prin destoinicia in cuvant, il amageste prin tacere, facandu-l sa-si inchipuie ca a dobandit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care il tine de dragul laudelor.

Scurt vorbind, tot lucrul, toata indeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean" (Cuv. Casian Romanul).

Conform Sfantului Isaac Sirul, "slava lumeasca este o piatra acoperita de valurile marii, de care nu stie corabierul pana ce nu izbeste corabia de ea, cu temelia lui, umplandu-se de apa. Asa face slava desarta cu omul, pana ce nu-l scufunda si nu-l pierde. Parintii au spus despre ea, ca in sufletul stapanit de slava desarta se intorc iarasi patimile odata biruite si scoase din el" (Cuvinte despre nevointa, in Filocalia X).

Ioan Sinaitul ne avertizeaza ca slava desarta schimba firea omului , ii strica caracterul si-l indeamna sa asculte cu repeziciune orice lauda pusa pe seama lui .
Slava desarta risipeste ostenelile si truda nevoitorului duhovnicesc si se face primejdie de moarte pentru comoara sufletului.
Slava desarta "este inainteamergatoarea trufiei , naufragiu la tarm , furnica la treierat !"

Cu adevarat, patima slavei desarte schimonoseste, urateste fiinta omului, lipsindu-l de slava lui Dumnezeu.
Cazand in robia ei, acesta devine de fapt idolatru. El doreste sa implineasca poruncile divine, dar nu pentru a-I fi placut lui Dumnezeu, ci oamenilor. Spune foarte frumos Sfantul Ioan Scararul:

"Iubitorul de slava desarta este un inchinator la idoli. Parand ca mareste pe Dumnezeu, voieste sa placa oamenilor si nu lui Dumnezeu. Tot cel iubitor de aratare este iubitor de slava desarta. Postul iubitorului de slava desarta este nerasplatit si rugaciunea lui neavenita. Caci pe amandoua le lucreaza pentru lauda oamenilor. Nevoitorul de slava desarta pierde indoit: isi topeste trupul si nici nu ia vreo raplata" (Scara dumnezeiescului urcus, Filocalia IX).

Marele Maxim Marturisitorul arata ca "nu mica lupta se cere pentru a te izbavi de slava desarta; si se izbaveste cineva de aceasta prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin rugaciunea deasa.
Iar semnul izbavirii sta in a nu mai tine minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te defaimeaza" (A patra suta a capetelor despre dragoste, Filocalia II).

"Cel ce cultiva virtutile pentru slava desarta vadit este ca si cunostinta o cultiva pentru slava desarta. Iar unul ca acesta nu face si nu graieste nimic spre zidire, ci in toate vaneaza slava de la cei ce privesc sau asculta.

Dar patima aceasta e data pe fata cand unii dintre cei pomeniti il ocarasc pentru anumite fapte si cuvinte. Atunci acela se intristeaza foarte; nu pentru ca nu s-au zidit aceia (nici nu era acesta scopul lui), ci pentru ca a fost dispretuit de ei" (Sfantul Maxim Marturisitorul, A doua suta a capetelor despre dragoste, c.75, Filocalia II).

"Precum flacara focului se ridica neincetat spre inaltime, mai ales daca intorci materia care intretine focul, asa si inima celui iubitor de slava desarta nu se poate smeri, ci cand ii spui cele de folos pentru el, se inalta si mai mult. Caci mustrat sau sfatuit, el se impotriveste cu manie, iar laudat si lingusit, se inalta in chip pacatos" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, c.44, Filocalia VI).

''Ce te priveşte pe tine, tu vino după Mine''

Însă cu toate că este scris, credinciosul creştin necredincios se ţine doar de formă după Iisus căci el defapt curge ca ursul dus de belciug, se ţine morţiş după slabanorexicaRexis întrând în turma de oi pământeşti căpiate ce privesc exact ca şi ţapii la caprele căpiate sorbindu-le din ochi ca să preia ei toţi împreună moda porcuşurului spălat şi a câinilor de haită care-şi bagă botul prin tot locul scotocind spurcăciunile în aşteptarea vremilor calde, a căldurilor, şi privesc ei cu curiozitatea cea aleasă pe gaura din scândură bine ascunşi după lăudăroşenie, ori pe gaura de la aparatul de pozat şi filmat şi se vede pe el în faţa publicului închipuit care va veni şi nesăţios de atenţie cu emoţie maximă savurează ceea ce îl priveşte pe el... un film în care şi el joacă marele lui rol... rolul gLumii, rolul răzbunării, rolul trapezistului dezbrăcat aproape complet care execută experienţa ultimului său salt înaintea femeilor frivole şi a tribunii principale plină de greii 'viteji' ai mitei şi vicleniei, execută ca o primadonă nevinovată însă o victimă a tuturor, saltul mortal... saltul în a-bere.

:64::16::21::4:

E ca buza ademenitoare a dinţilor albi, de la praf de cretă ca să se scape de greu şi să aibe profit frumos. Odată ce îi va afla numărul de telefon şi adresa de acasă sau de la serviciu e pregătit ca s-o hăituiască pe biata anorexică, pe slaba cea mai mişto. Asta e slava deşartă, experienţele dezastrului sufletesc pentru ca să aibă lacrimi să se plângă pe sine, să sufere deşi singur se bagă în capcanele deznădejdii, în catastrofa dezmăţului, în dezinformarea lucrurilor ce se văd şi se ştiu.

Adice omul doreşte să fie ispitit cu viclenii colaterale în timp ce se face că plouă...
Nici el nu ştie cât de viclean este şi mincinos şi uituc... e mic şi se vrea mare cât mai simplu, prin umflare în proprii muşchi, în propriile perne, în pene, că de aia bea atât de multă bere.

Sfantul Ioan Casian
 

Iata in cateva cuvinte ce bine sintetizeaza Sfantul Casian aceasta patima a SLAVEI DESARTE . . . :

A şaptea luptă o avem împotriva duhului slavei de*şarte. Patima aceasta este foarte felurită şi foarte sub*ţire şi nu o bagă de seamă uşor nici însuşi cel ce păti*meşte de dânsa. Atacurile celorlalte patimi sunt mai vădite şi de aceea e mai uşoară oarecum lupta cu dânsele, căci sufletul cunoaşte pe potrivnicul său şi îndată îl răstoarnă prin împotrivire cu cuvântul şi prin rugăciune.Dar păcatul slavei deşarte având multe în*făţişări, precum s-a zis, este greu de biruit. El încearcă să săgeteze pe ostaşul lui Hristos prin orice îndelet*nicire, prin glas, prin cuvânt, prin tăcere, prin lucru, prin priveghere, postiri, rugăciune, citire, linişte, până şi prin îndelunga-răbdare. Pe cel ce nu izbuteşte să-l amăgească spre slava deşartă prin scumpetea haine*lor, încearcă să-l ispitească prin îmbrăcămintea proas*tă, şi pe cel ce nu l-a putut face să se îngâmfe prin cin*ste, pe acela îl duce la nebunie prin aşa-zisa răbdare a necinstei; iar pe cel ce nu l-a putut împinge la slava deşartă pentru destoinicia în cuvânt, îl amăgeşte prin tăcere, făcându-l să-şi închipuie că a dobândit liniştea.
Dacă n-a putut moleşi pe cineva prin belşugul bucate*lor, îl slăbănogeşte prin postul pe care îl ţine de dragul laudelor.Scurt vorbind, tot lucrul, toată îndeletnicirea dă prilej de război acestui drac viclean. Pe lângă aces*tea, el îl face pe monah să se gândească şi la preoţie, îmi aduc aminte de un bătrân, pe când petreceam în pustia sketică. Ducându-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de uşă l-a auzit grăind. Şi socotind bătrânul că citeşte din Scriptură, a stat să asculte, până ce a simţit că fratele îşi ieşise din minte din pricina slavei deşarte şi se hirotonisise pe sine dia*con, făcând tocmai otpustul celor chemaţi. Deci cum a auzit bătrânul acestea, împingând uşa a intrat; şi întâmpinându-l fratele i s-a închinat după obicei şi ceru să afle de la el dacă de multă vreme aşteaptă la uşă. Iar bătrânul i-a răspuns în glumă, zicând: “Acum venii, când făceai tu otpustul celor chemaţi”. Auzind fratele acestea, a căzut la picioarele bătrânului, cerându-i să se roage pentru dânsul ca să se izbăvească de rătăcirea aceasta.

... numai răsplata lui Dumnezeu să o caute
Am amintit aceasta vrând să arăt la câtă lipsă de simţire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea să se lupte desăvârşit şi să ia cununa dreptăţii de*săvârşite să se străduiască în toate chipurile să biruie această fiară cu multe capete. Să aibă pururi înaintea ochilor cuvântul lui David: “Domnul a risipit oasele ce*lor ce plac oamenilor” (Ps 52, 7).
Deci nimic să nu facă uitându-se după lauda oamenilor, ci numai răsplata lui Dumnezeu să o caute. Să lepede necontenit gândurile care vin în inima lui şi îl laudă, şi să se dispreţuiască pe sine înaintea lui Dumnezeu. Căci numai aşa va pu*tea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se izbăvească de duhul slavei deşarte.
Sf. Ioan Casian, “Despre cele opt gânduri ale răutăţii”

Crestinul nu-i interesat de slava venita de la oameni pentru ca doreste slava dumnezeiasca, doreste sa-I fie pe plac Celui de sus.
Insa putem intalni si necredinciosi care nu cauta slava oamenilor, poate pentru ca-i dispretuieste, scarbindu-se de ei. Desigur, acestia nu cauta sa-i fie pe plac lui Dumnezeu si, prin asta, se deosebesc in mod fundamental de crestini.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca "a ocoli si a nu cauta slava de la oameni nu este tot una cu a dori slava de la Dumnezeu. Caci este multa deosebire intre aceste doua lucruri. Cea dintai au respins-o multi si dintre cei stapanitit de patima, pe cea de-a doua putini s-au invrednicit sa o primeasca si cu multa osteneala" (Sfantul , Cele 225 de capete teologice si practice, c.89, Filocalia VI).

Parintele Dumitru Staniloae observa ca Sfantul Simeon face deosebire "intre pesimismul celor ce s-au scarbit, prin dezamagiri sau prin cinismul patimilor, de slava de la oameni, si intre cei ce doresc, intr-un elan pozitiv, slava curata de la Dumnezeu cel infinit" (nota 75).

Lauda de sine nu miroase a bine , dar mult mai periculoasa este lauda venita de la altii , precum si asteptarea noastra in a fi laudati ! Suparare mare , atunci cand cineva iti arata ca pacatuiesti , si te considera vrajmas , om fara minte , fara iubire si iertare !

Slava desarta este descrisa de Sfantul Ioan Casian, ca avand multe forme si chipuri. Intr-una dintre ele, se defineste prin lauda cu bunurile pe care un om le are sau pe care crede ca le are si doreste sa fie apreciat, admirat, stimat, laudat, intr-un cuvant sa fie slavit de ceilalti oameni. Bunurile care-l fac pe vanitos sa se mandreasca, sunt bunuri trupesti, pamantesti pentru care el asteapta de la oameni laude si aprecieri. Vanitosul se poate astfel lauda, asteptand admiratia celorlalti cu darurile sale naturale, ca frumusetea reala sau inchipuita a trupului sau a glasului sau cu puterea si inteligenta sa, cu tot ceea ce contribuie la o infatisare frumoasa: haine luxoase, parfumuri, podoabe. De asemenea, se poate lauda cu indemanarea sau cu priceperea sa intr-un anumit domeniu. Slava desarta, il face pe om sa se mandreasca si sa vrea sa fie admirat pentru bogatiile si bunurile materiale pe care le-a dobandit. Din acest motiv, poate determina dorinta omului de imbogatire, pentru ca slava desarta si iubirea de arginti se nasc una pe alta, caci cei ce iubesc slava desarta se silesc sa se imbogateasca, iar cei ce s-au imbogatit doresc sa fie slaviti, ne spune Sfantul Maxim Marturisitorul.
Aceasta patima il face pe om sa ravneasca la situatii si ranguri sociale inalte si determina alte doua patimi pe care Sfintii Parinti le numesc iubirea de stapanire si duhul iubirii de stapanire. Astfel cel care detine puterea, robit de slava desarta va dori lauda si admiratia oamenilor si se va stradui sa placa acestora pentru a intretine si a spori admiratia, pentru a pastra puterea si pentru a beneficia de aceasta.

O alta forma de manifestare mai subtila, deoarece este detasata de bunurile materiale, este vanitatea care rezulta din ingamfarea cu calitatile intelectuale: inteligenta, imaginatia, memoria, dar si cunostintele dobandite cu inalta invatatura, o buna stapanire a limbilor straine, cu talentul de a vorbi sau a scrie bine. Toate acestea duc catre dorinta de a fi admirat si laudat de ceilalti. Ambitiile in domeniul intelectual si cultural ca si in cel politic sau financiar, sunt de cele mai multe ori produse de aceasta patima.
Dupa cum ne spune Sfantul Ioan Casian mai exista si forma in care omul se mandreste pentru cele spirituale si ascunse din dorinta de lauda desarta. El se mandreste in sinea lui, sau inaintea oamenilor cu virtutile sale, asteptand pentru aceasta admiratia si laudele celorlalti. Aceasta patima, are o putere neobisnuita deoarece greu se scapa de gandul slavei desarte, caci ceea ce faci ca sa te cureti de el devine pricina pentru alta slava desarta, concluzioneaza Sfantul Evagrie.
Slava desarta este privita de Sfintii Parinti ca o boala si o forma de nebunie. Atunci cand Sfantul Apostol Pavel ne-a facut cunoscut ca este o nebunie sa se laude omul pe sine insusi, si mai apoi Sfantul Ioan Gura de Aur a spus ca duhul slavei desarte il scoate pe om din fire, iar dupa ce a pus stapanire cu totul pe sufletul lui ii tulbura mintea si-l face sa aiureze. Caracterul patologic al slavei desarte ca si in cazul celorlalte patimi, consta in pervertirea atitudinii firesti si normale pe care Dumnezeu a sadit-o in om, pentru ca el sa nazuiasca spre slava Dumnezeiasca. Caci prin fire se afla in suflet poftirea slavei dar a celei de sus, ne invata Sfantul Ioan Scararul.
Deosebirea intre cele doua feluri de slava, cea care vine de la Dumnezeu si cea care vine de la oameni se face in majoritatea textelor sfinte: “cei ce se lauda, in Domnul sa se laude”, ca a te lauda in afara Lui este primejdios, ne sfatuieste Sfantul Apostol Pavel. Slava pe care omul o primeste de la Dumnezeu prin unirea cu Hristos, este singura marire adevarata, este singura reala, veritabila, absoluta, eterna, este adevarata slava care se cuvine omului, pentru ca are suflet viu. Indepartandu-se de Dumnezeu prin pacat, omul a incetat sa mai tinda spre aceasta slava, continuand insa sa ravneasca slava, si-a cautat in lumea materiala implinirea acestei dorinte si astfel a pus lauda dupa trup in locul slavei ceresti pe care nu mai este in stare s-o vada si s-o doreasca. Omul folosindu-se de virtutile pe care le are sau chiar de bunurile materiale pe care le poseda pentru propria sa lauda, amestecand mandria cu slava desarta, ajunge la ingamfare. Astfel, aceasta il arunca pe om in amagire si delir. Acestea fiind efectele bolnave care ii indreptatesc pe Sfintii Parinti s-o numeasca nebunie, iar cel inrobit de ea incepe sa se increada in oameni de la care asteapta stima, admiratie si laude. Necunoasterea scopului existentei omului pe pamant, sta la originea slavei desarte, ce naste amagirea in sufletului celui ce o doreste si care nu cunoaste nimicnicia acesteia si a lucrurilor cu care se mandreste, purtandu-se ca si cum aceasta ar avea o valoare absoluta si eterna, in timp ce ele sunt desarte si trecatoare.
Sfintii Parinti o aseamana cu floarea ierbii, cu visurile, cu umbra si cu toate celelalte lucruri repede trecatoare si nestatornice. Toate onorurile si maririle din lume, nu sunt altceva decat vorbe si numai vorbe. Cum poate fi atunci omul atat de nebun, incat sa alerge dupa vorbe goale si sa iubeasca fantasme de care ar trebui mai curand sa fuga. Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?
Slava desarta ofera o viziunea falsa asupra realitatii, deoarece omul vede lucrurile total opuse: mintea se inseala in aprecierile pe care le face, iar cel atins de aceasta patima isi pierde luciditatea si nu se deosebeste cu nimic de un nebun. Prin ea, omul isi atribuie calitati si virtuti pe care nu le are, dar nu-si vede pacatele si viciile pe care le are in suflet. Tot asa se amageste atunci cand se mandreste cu virtutile pe care intr-adevar le-a dobandit, deoarece se priveste pe sine ca izvorul si detinatorul acestor virtuti, in vreme ce ele sunt darul Lui Dumnezeu. Iubirea de slava, il face pe om sa caute cu orice pret admiratia si laudele semenilor sai si astfel sufletul lui devine plin de neliniste si grija si se agita peste masura pentru ele. Daca nu le obtine, atunci nelinistea sporeste si mai mult. De cele mai multe ori, acesti oameni nu numai ca nu primesc atentia si admiratia asteptate, dar ajung la un rezultat contrar. In cel mai bun caz, in locul admiratiei, intalnesc indiferenta, insa mai rau este ca ajung chiar sa trezeasca in semenii lor, ura, invidie si gelozie, starnesc critici si batjocura. O asemenea situatie face sa apara in sufletul omului, tristete si neliniste, pentru ca nu dobandeste nici placerea pe care o cauta si nu are nici relatii armonioase cu cei din jur, deoarece trezeste agresivitatea acestora. Un alt efect al slavei desarte, este ca il transpune pe om intr-o lume ireala si sub inspiratia ei nefasta, el isi imagineaza ca are tot felul de calitati, si merite, multe bunuri, se vede pe sine in situatiile si in pozitiile cele mai inalte care ii aduc admiratia si laudele celorlalti. Aceasta situatie, aduce dupa sine instrainarea omului de realitatea in care traieste, ii paralizeaza puterea de viata, aducandu-i sufletul intr-o stare de amortire. Acest proces de inchipuire, poate sta la originea unor accese de delir sau a halucinatiilor, asa cum constata Sfantul Evagrie ca, inceputul ratacirii mintii este slava desarta.

asa nu!
 

Cristi, să știi că dacă nu încetezi să ne arunci în cap cu citate,
mă supăr pe tine și nu mă mai întâlnesc cu tine când vin în România. :57:

P.S. vorbesc serios.

Imi pare tare rau ca te deranjeaza aceste aspecte , dar sunt foarte reale si actuale . Te rog sa-mi ignori citatele , care te deranjeaza , si totul o sa fie bine , iti garantez ! De multe ori adevarul doare , rascoleste , inebuneste firea omului cazut , aduce neliniste , creaza dezbinare , caci raul aratat cu degetul niciodata nu va fi pe plac omului cazut ! Iertare , dar Slava Desarta loveste in plin pe cel ce se mahneste de orice , oricand si oriunde ! Iertare , dar asta-i adevaraul , un adevar ce doare si loveste nemilos pe omul mandru din cale afara !
Cu respect si iertare :
Cristian

Draga Mirela, te rog sa ma ierti ca te atentionez, dar m-ar durea sa stiu ca, ajungind in Bucuresti, vei ramane neacoperita in caz de ploaie sau alte intemperii. Asa incat, eu cred ca niscaiva bucati de tabla lustruita deasupra capului, sau macar niste hartii groase pline de citate, ti-ar putea folosi in caz de intemperii... Nu de alta, dar uite ce vreme e la noi...
Nu refuza, deci, oferta domnului CristiBoss... Bun si asta, daca altceva nu are...
Cat despre banala umbrela, m-as socoti fericit sa v-o pot purta eu, cu drag...:)

Mistocareala ta , denota fata adevarata pe care ti-o ascunzi de multe ori , dar te iert , si te rog sa fi in ton cu threadul , cu subiectul dezbatut , sau sa te indrepti spre alt subiect , caci iaca , acest subiect deja face primele victime !
Iti multumesc Doamne , ca mi-ai scos in cale asttfel de oameni minunati !

Mulţumesc, frate pentru efortul şi grija cu care ai cules aceste cuvinte demne urmat cu sfinţenie! Fraţilor, ne vrem binele unii altora. Să nu uităm lucrul ăsta, indiferent care este prima impresie.

Si eu multumesc Domnului!
Cum oare nu vezi decat petele de pe camasi?...
Haide, nene Cristiane, ca esti mai mare ca mine, fii bun si treci peste micile mele scapari si nu ma mai banui de atatea grozavii... Zau, te rog frumos, parca suntem Cip si Dale, zau asa...
Hai te rog, iarta-ma, ca te-oi fi necajit destul... Nu am voit decat sa-ti stau un pic in drum cand te duceai ca bolidu sa extermini fiare si jigodii inchipuite...
Acum, vei fi stiind mai bine ce faci, asa incat, hai te rog, treci peste piedicile mele si zi, fie, te iert si sa nu mai faci, apoi ne-om mai insenina si noi ca e destul nor pe-aici...
Te rog frumos, iarta-ma!
Hai ca nu sunt chiar asa balaur... Mai sar calul, e drept, dar vorba atator colegi, nu e pacat de atatea lucruri bune postate aici ca sa aruncam cu vorbe nedemne de crestini unul in altul?
Pune-o pe spinarea mea, ok, eu am fost incapatinat si surd si orb.
Totusi, sa stii, chiar de nu ma crezi, ca iau mereu aminte la ce spui si incerc sa scot un fir cat de mic de bine din urecheala pe care mi-o tot administrezi.
Doar opreste urecheala, ca mi se inrosesc rau de tot pana si pleopele, daca o tii tot asa...
Deci, ma ierti?
Hai, te rog.
Nu plec de aici pana nu te imbunezi si nu spui ca m-ai iertat.
Mai certa-ma o ultima data, ok, dar la sfarsit promite-mi ca m-ai iertat. Te rooog...

Poți te rog să explici mai în detaliu ce-ai vrut să spui aici? Că mie una mi se pare cam incoerent.

Fără să dai alt citat... please, have mercy !

Cu iertare , dar fara sa citesti ceva de trebuinta legat de acest subiect , normal ca ni se pare incoerent acel ceva . Este exact cum tu ai vorbi despre ceva de care eu n-am auzit , sau am tratat cu superficialitate acel ceva , sau pur si simplu nu i-am acordat atentie . Pentru a te face sa intelegi exact spusele mele , care defapt sunt invataturi pe care le gasesti la Sfintii Parinti , ar trebui sa fac un rezumat pe mii de pagini despre Slava Desarta , trufie si smerenie ala Sfantului Ioan Sinaitul , dar ar trebui deasemenea sa stapanim bine termenul de trufie , si smerenie , si iar ne-ar trebui sute sau mii de pagini .Sfantul Chiri al Ierusalimului despre Pocainta , sau din Sfantul Ioan Sinaitul despre Dreapta Socoteala , sau din Sfantul Teofan Zavoratul despre adevar , sau din Sfantul Nectarie al Pentapoliei despre lupta duhovniceasca , despre pace , iubire , discernamant , mandrie , nobletea crestina, sau din Sfantul Siluan Atonitul despre cunoasterea lui Dumnezeu , despre comuniunea cu Dumnezeu , despre ce ne impiedica sa-L cunoastem pe Dumnezeu, si pot continua pana maine dimineata cele necesare intelegerii spuselor mele , si ale altora de pe aici , caci un raspuns telegrafic , fara o trimitere spre lectura , inclusiv un citat , e pierdere de timp , superficialitate , ori nu asta dorim ! Eu voi da citate , voi comenta , dar n-am voie sa ma abat de la Sfintele Invataturi ! Iertat sa-mi fie , dar voi continua sa scriu asa cum cred eu ca-i mai bine si precum ma invata Parintele meu Duhovnic si cartile pe care le citesc zi de zi !
Multa iertare si intelegere sa ai !
Cristian

Eu inteleg foarte bine problematica slavei desarte,insa ceea ce nu inteleg in ruptul capului este de ce trebuie sa le aratam altora ca pacatuiesc?
Ne-au intrebat ei?Ne-au cerut parerea?Au cautat sa afle care este parerea noastra despre viata pe care o duc?
Pai atunci de ce sa le oferim lectii gratuite,sfaturi gratuite si indemnuri fortate??

Daca mi-ar spune un preot sau un calugar ca duc o viata pacatoasa,as accepta cu placere,daca mi-o spune un om din lume care traieste si se lupta cu aceleasi ispite imi pare ca se indreptateste pe sine si-si arata superioritatea vizavi de mine(superioritate care uneori nu are nici un temei).
Este suparator sentimentul pe care-l ai atunci cand cineva ti se adreseaza cu"sa stii ca duci o viata pacatoasa!".
Primul lucru este sa chestionezi originea acestei concluzii,de la cine vine ea??De la un Sfant?
Corect ar fi sa ne adresam"tu duci o viata mai pacatoasa decat a mea!"(pt ca nici eu nu sunt Sfant) si atunci la ce bun aceasta adresare?

Scuzati-ma,dar in momentul actual eu stiu f bine ce fel de viata duc si cu ce pacate,nu mai am nevoie de sfintii care traiesc printre lume sa-mi intareasca convingerile.Atunci la ce mai sunt buni preotii care ne indruma si ne cunosc bolile spirituale?

Fiind pacatos in lume,ai acelasi sentiment a purta o cocoasa in spate...mai se gaseste un istet sa-ti spuna"ba,ai grija ca ai o cocoasa in spate!"
Multam frumos,bade!Apoi,de mult folos mi-ai fost...

Un om lovit de slva desarta , va fi mai mereu mahnit , trist , iesit din firea lucurilor , draga Mirela , pentru ca el cauta sa placa doar oamenilor , isi creaza propria imagine , o imagine falsa , draga Mirela , asteapta Slava omeneasca , se lauda pe el , oriunde , cu orice prilej , isi povesteste mult din viata lui , cauta sa induioseze , apoi se ridica cu trufie , loveste , bufneste , revine apoi in asi arata talentele lui , reusitele lui , asteapta confirmarea celor din jur , isi creaza propriul lui dumnezeu , se joaca cu el , si il impune in fata celorlalti , se faleste , se mandreste , iti pot insira multe , draga Mirela , dar n-ai sa intelegi prea bine fara o lectura de specialitate , si atunci cuvintele mele o sa ti sa para simple nascociri . Ce sa-i faci , eu nu caut aprobari , si nici nu vreau sa fiu placut cuiva de aici , ci vreau sa scriu din cele citite , sa-i ajut pe cei ce cu adevarat au nevoie de un cuvant , de o indrumare ! Aici nu suntem in campanie electorala , nu suntem concurenti , iar cuvantul de baza este al Sfintilor Parinti ! Ma mira ca nu ai intervenit la topicul de la Sfanta Impartasanie , unde Mihnea Dragomir isi poate imagina un Hristos cu tigara in gura ! Ma mira , ma surprinde chiar. . .
O Duminica binecuvantata !

Offff , Doamne . . . ! Acum ii dau dreptate lui Zaharia , care a scris de N ori despre acest aspect ! Eu cel putin am obosit sa repet la infinit aceleasi lucruri , te implor sa ma crezi si sa ma ierti , dar atat mai spun si te intreb : Cum iti iubesti tu aproapele ? Eu te rog mult sa intelegi profund intrebarea mea , si sa nu te grabesti in a raspunde .
Doamne ajuta !

Okay, din toate astea, un lucru l-am fixat cu siguranta, si anume acela ca-ti sunt draga. :)

Legat de unele topice, fara suparare, dar nu prea mai citesc chiar totul aici pe forum.

Iar cu citatele, sunt bune, nu zic nu... dar totusi, mai CU MASURA. Sa avem si timp sa le digeram !

Iertare , dar revin putin , nu sa le arati ca gresesc , dar sa-i certi , sa-i ajuti , dar , nu o faci pe strada cu orcine , o faci cu discernamant , mare atentie ! Si te mai rog ceva , vezi raspunsul pe care i l-am dat lui Cel Mandru la Topicul Nunta , in care accentuam ca inainte de a arata pacatele altora , curata-te pe tine , adica daca eu il cert pe X ca fumeaza , eu insumi am lasat tigara , sau daca-l cert pe unul care fura , eu insumi am scapat de patima asta , sau daca cert si-l ajut pe un desfranat , eu insumi am scapat mai intai de patima asta .
Te rog sa reti : Dragoste-iubire-credinta= nepasare-indiferenta fata de cel de langa tine !

Da , Mirela , ai dreptate si am sa tin cont de cele spuse de tine si de prietenii mei de aici !

Ei,da asa mai merge prin exemplul de sine.
Asa este simplu ca buna ziua!
Bine este ca aceste indemnuri sa vina de la prieteni,sau cunostiinte a caror viata o cunosti,caci aici pe forum nu se cam stie,suntem toti un ID si o aparenta...
(vb la modul general,nu o luati personal).