"Iubitorul de argint aduna ca sa le afle altii"

Cum ne comportam cu cei care se dau mari cu "acumularile" lor lumesti de orice natura?
Cum sa facem sa ne ajutam pe noi si pe ei fara sa-i suparam?

Este greu. As incerca sa le vorbesc mai mult despre suflet si despre hrana sufletului, sa depasim conceptia lor pur materialista, daca exista, asemannatoare cu cea a bogatului caruia i-a rodit tarina si gandea ce va face cu roadele sale.

Iubitorul de argint, dornic de avere, devine treptat, treptat orbit in asa hal, incat nu mai vede decat banul si dorinta de acumulare si fala devin un scop in sine. Pacatul in sine, este urmat de mandrie, fatarnicie si o impietrire a sufletului fata de tot ce-i injur, fata de semeni si indepartarea de adevarata credinta. Cum sa-i ajutam ? Greu, foarte greu daca nu intervenim la inceputul manifestarii patimii. Multa rabdare si explicarea faptului ca cele lumesti sunt trecatoare, dand exemple precum ar fi , ca in fata bolii si a mortii poti avea averea cat de mare, care devine inutila , fara de folos. Sa descoperim si sa le descoperim acele parti sensibile ale firii. Sunt multe de spus si de facut in fata acestei patimi ce macina tot ce este frumos si nobil in fiinta noastra.

eu am incercat sa lamuresc pe cineva ca nu banul este centrul universului, dar am fost luata peste picior. si am cam renuntzat sa mai dau "lectii de viatza " altora ( nu neaparat legata de iubirea de arginti, ci si despre lucruri religioase in general), mai ales daca sunt mai in varsta ca mine, ca nu vreau sa mi se mai zica apoi "ia-uite s-a trezit si tinerica asta sa imi dea mie lectii de viatza". Dumnezeu sa ma ierte din cauza asta :(

cred ca cel mai indicat ar fi sa ii tratam ca pe niste oameni normali, ca si cum nu ar avea acele "acumulari". asa vor simti si ei iubirea adevarata, pentru ca sunt oameni, nu masini de facut bani.

Da ,asta ar fi cea mai buna atitudine ,si ei sunt oameni desi sunt de compatimit .Poate prin exemplul nostru ,fara sa le predicam ,se vor schimba ,daca au dispozitie pentru asta ,cum zice par.Paisie Aghioratul ,nu toti se pot schimba.
Banul trebuie sa fie un mijlioc de a trai ,nu un scop in sine ,detasarea de bani si averi e mare lucru.Poti sa le ai dar sa nu te gandesti la ele .

Bine zis, Anita, desi sa stii ca am observat ca cei care au multi bani nu prea au o viata linistita, dorm prost noaptea - mai ales femeile de afaceri! - pentru ca sunt mereu preocupati si implicati in proiecte de investii. Odata ce ai mari "acumulari", cum zice Andrei, nu prea poti sa nu te gandesti la ele. Din cate stiu eu, aici in State chiar exista o lege care spune ca nu ai voie sa ai bani neinvestiti/cash peste o anumita suma.

Problema este ca oricum am da-o nu ne putem smeri cu adevarat daca avem conturi grase in banca.
Anita, si bogatul care a venit la Iisus "nu se gindea la ele" pina nu i-a amintit Hristos prin "imparte totul si urmeaza-ma"

Exemple sunt multe, din cei care au renuntat la bogatia lor si L-au urmat pe Hristos. Am unul la indemana , Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, care a impartit toata averea saracilor si L-a urmat , impreuna cu sluga lui, pe Hristos. A patimit pana la moarte pentru credinta lui. Dragostea de arginti nu se impaca in nici un caz cu dragostea in Hristos. Smerenia nu este combatibila cu bogatia, banul, fala si cu toate cele pur dependente de cele materiale, lumesti.

Din cate am inteles eu, pe acest topic e vorba de cum ne purtam cu cei bogati, care se falesc cu ce au... in primul rand, cred ca nu e cazul sa le tinem lectii de teologie, ori ii vom indeparta si mai mult de Dumnezeu. De aceea cred ca o atitudine cuviincioasa, demna si impartiala, este cea mai potrivita. Sa nu incercam sa smerim pe altii pana nu ne smerim noi! Si cred ca nimeni nu poate spune despre sine ca e smerit :rolleyes: :|

Atunci cand a-si spune, spre exemplu, sunt smerit , mai mare gogorita nici n-ar putea fi. Smerenia in primul rand este fapta in tacere. Nu cred ca cineva de pe acest forum se poate considera smerit "ca la carte", dara mite sa dai lectii altora. Ar fi absurd si necrestinteste. Smerenia, drumul spre pocainta stim cand le-am declansat in noi, dar data terminala nu o sa o stim vreodat si nici nu avem cum sa o stim. De ce ? Pentru ca cel ce spune eu m-am smerit, gresala face nefind smerit deloc.

cunosc un caz in care parintii ,oameni foarte bogati si influenti aveau un singur baiat,care era bolnav de leucemie si nu mai putea fi tratat asa ca părintii au hotarat sa ii ofere tot ce isi dorea el :masini,haine,telefoane de ultima generatie orice.tatal urma sa ii dea cadou dupa bacalaureat un ferarri,unicat in orasul nostru.
insa cu doua zile inainte de a incepe bacalaureatul baiatul.venind de la o petrecere impreuna cu o fata s-a luat la intrecere cu masina altuia si au sfarsit intr-un mal de pămant.au murit pe loc cei doi.inmormantarea a fost foarte fastuoasa...cu tot felul de flori si alte cele.la o discutie dupa inmormantare cu unul din preoti tatal ii spune: cu ce m-a ajutat pe mine Dumnezeu?eu am facut banii,eu ii cheltui,fiul meu e mort si oricum ar fi murit de boala...asa ca unde e acum dumnezeu? cum il pot ajuta pe acel om, cand el nici nu vrea sa auda de Dumnezeu?

Eea draga, nici n-ai cum sa-l ajuti in vreun fel pe acel om, orbit de mandrie, vanitate, egoism , avand probabil sufletul intinta, imbacsit de pacate si far de legi. Refuzandu-L pe Dumnezeu, nu ai cum sa comunici sau sa -l ajuti in vreun fel. El traieste de mult timp intr o lume a lui, orbita de arginti si cele pur materiale. Dar nu e bine sa judecam pentru a nu cadea noi in pacate. Astfel de oameni, eea draga, smintesc pe cei in credinta. Deci mare bagare de seama !

Spunand asemeni apostolului. Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac. Iarta-i si pe ei si pe noi ca le cercetam averile. Daaa in gand nu la microfon cum fac unii.;)

"De iubesti sa fii prietenul lui Hristos, sa urasti aurul si impatimirea lacoma de el, ca pe una ce intoarce cugetul spre el si-l rapeste de la preadulcea iubire a lui Iisus, care socotesc ca nu se arata in chipul cuvantului, ci in chipul implinirii poruncilor Lui cu fapta (...). Iubind aurul, te vei pagubi de Hristos si-L vei pierde pe El si pe Dumnezeu, Care este bunul de capetenie si fara Care nu este viata de mantuire oamenilor.

Daca iubesti aurul, nu-L iubesti pe Hristos. Iar daca nu iubesti pe Hristos si iubesti aurul, ia seama cui te face asemenea tiran! Aceluia care era ucenic, dar fara credinta, cer era prieten, dar s-a aratat vanzator si si-a batut joc de Stapanul tuturor, si a cazut ca un nevrednic din credinta si dragostea fata de El, si s-a rostogolit in adancul deznadejdii.

Teme-te de pilda aceluia si asculta de mine si fugi de aur si de dragostea lui, ca sa poti castiga pe Hristos. Ca stii locul unde a ajuns cel ce a cazut" (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre faptuire, despre fire si despre cunostinta).

Pune-i sub ochi (la propriu) Cartea lui Iov.
Cuvantul are puterea Lui.

Ai impresia ca eea , nu a incercat sa-i deschida inima acestui om ? Cred si sunt convins ca doamna preoteasa este cu mult mai experimentata ca noi si a cautat metoda cea mai buna , dar vezi tu Ioane , cand inima e impietrita , poti tu sa te dai si peste cap ca tot nu rezolvi nimic , iar metoda asta de a-i pune cartea sub nas , poate inrautati situatia . Cand omul este necajit , deznadajduit , si fara Dumnezeu , poate sa-ti dea si cu cartea in cap , chiar de-i Cartea lui Iov !

Da, Cristi, asa se poate intampla, din pacate, stiu si eu din experienta personala, precum si de la alti oameni. Durerea, suferinta, e cu adevarat o incercare. Nimic mai adevarat.
Totusi, in momentele mele foarte grele mi s-a intamplat sa deschid Cartea si, fie cu un psalm, fie cu Iov, fie cu Iona, m-am linistit. Mi-a venit inima la loc, am simtit mangaiere.
Ca urmare, am ajuns la concluzia (personala) ca textul biblic are putere asupra omului necajit. Mie mi-a fost de folos cand eram la mare necaz.
Fie ca Domnul sa ne mangaie cu sfanta Lui Rostire, in veci!

Arginţii plăcuţi lui Dumnezeu sunt sufletele noastre pe care ni le-a dăruit...Dar unii din noi şi le vînd, uitînd că tot argintul lumii nu poate cumpara măcar un dram de suflet.......şi persista greşelii pierzîndu-şi astfel nemurirea...

Ehe , a fost vandut Mantuitorul pe 30 de arginti , si nu de oricine . . . , e "boala" veche asta .

Mantuirea , nimeni din asta lume nu va putea s-o cumpere , indiferent de rang , functie , pregatire si bogatie ! Asta se cam uita din pacate . . . !

Nuanţă:
Nu toate se cumpără, dar toate se plătesc.

Toate se platesc dar nu la toate primesti si rest.:-)

Că nu primeşti rest, nu e grav. Se poate întâmpla mai rău: să plăteşti şi să nu primeşti marfa.

Dorinta de acumulare este scopul central, nici fala nu-i intereseaza, nici propriile lor lipsuri... se lipsesc de multe mici "placeri" obisnuite, de zi cu zi, doar ca sa mai stranga un banut... deci nu numai ca-i lipsesc pe altii, dar se lipsesc pe ei insisi... Atitudinea asta mi s-a parut la inceput modestie, avand atatia bani multi si fiind foarte "chibzuit" cu banii am crezut ca este intelepciune... :) poate este mai buna totusi decat risipa nechibzuita ca ajungi sa te indatorezi si mai grav cateodata sa lasi datoriile copiilor si asa mai departe.

Nu stiu daca avem cum sa intervenim la inceputul manifestarii patimii, pentru ca ea de multe ori, ca si in exemplul pe care il cunosc isi are obarsia in copilarie. Provenienta dintr-o familie saraca, cu multe neajunsuri in copilarie, cu refuzuri chiar si pentru, nu stiu, cateva bomboane... a determinat o incrancenare de a avea tot timpul bani si cat mai multi ca sa nu mai sufere niciodata de lipsa lor. Un copil care a plecat la munca de mic si s-a spetit ca sa castige un ban in plus.

In asemenea cazuri cred ca rabdarea in rugaciune pentru ei, pentru ca doar Domnul si Maica Domnului ii pot ajuta, trebuie sa le vorbim si de Dumnezeu si voia Lui, dar sfaturile astea nu le vad de ajuns in asemenea cazuri, eu cred ca trebuie ajutati si cu multa rugaciune si post.

Mila Domnului cu noi pacatosii!