Am inteles ca se impartasesc doar credinciosii spovediti in acea saptamana (in afara de cazul ca au oprire de la impartasanie, bineinteles). Deci trebuie sa te impartasesti la aceeasi biserica la care te-ai spovedit?
Exista cumva vreo regula in privinta bisericii in care te spovedesti/impartasesti? Trebuie sa te duci la preotul tau paroh, sau poti sa te duci oriunde vrei?
Cum se procedeaza? Exista obiceiul sa dai ceva parintelui?
Cum faci, te programezi inainte, sau pur si simplu te duci in programul de spovedanie (unde este afisat, ca am fost si in biserici in care nu am gasit asa ceva).
Din nou trebuie sa constat cu regret lipsa aproape totala de informatii concrete cu privire la cult, la ce trebuie sa faci - ca si cum cu totii am fi crescuti in familii dreptcredincioase si practicante - asta intr-o tara in care ateismul a fost politica de stat pana acum 18 ani.

Desi nu mi-a raspuns nimeni pana acum, am o alta intrebare si am s-o pun tot aici, ca sa nu deschid un topic nou.
Se poate impartasanie fara spovedanie?
Asa este de parere arhimadritul Roman Braga.
El considera ca spovedania ar trebuie sa se ceara numai celor ce au facut pacate de moarte.

cod_gabriel: Da, se poate sa te spovedesti la o biserica si sa te impartasesti la alta (de exemplu vineri de spovedesti, dar duminica trebuie sa fii in alta localitate, sau trebuie sa fii la alsta biserica, sau iti place sa fii la Sfanta Liturghie la o alta biserica...). Nu, nu trebuie sa iti faci programare neaparat. In timpul postului este afisat program de spovedanie la fiecare biserica (daca nu intreaba pe cineva care lucreaza pe acolo, or sa stie), trebuie sa te incadrezi in el. Daca nu e in timpul postului poti sa vorbesti cu parintele inainte sa iti faci programare.
Poti sa te duci unde vrei sa te spovedesti, acolo unde te simti mai bine, nu neaparat la biserica de parohie.
Unii oameni pun niste bani langa scaunul preotului dupa spovedanie. Nu e obligatoriu.
Cat despre impartasirea fara spovedanie, nu stiu. Parintele care a scris articolul ala pare sa aiba ceva dreptate, dar eu nu am intalnit inca nici un preot care sa spuna ca e ok sa te impartasesti fara sa te spovedesti.

Exista preoti care nu accepta sa dea Sf Impartasanie decat dupa ce s-au spovedit la ei in biserica, din nou, ca sa nu o dea cuiva nevrednic. Nu pot sa generalizez, ca nu stiu, dar prietena mea asa a patit cand a plecat in alt oras.
E bine sa ai acelasi preot duhovnic la care sa te spovedesti, sa te cunoasca si sa te ghideze duovniceste. Il poti alege din alta biserica sau manastire. Unii au liste de asteptare si program pus la usa, altii au ordinea in care a venit omul si obiceiurile pe care le stie femeia de la lumanari. Totusi, e mai bine sa vorbesti cu preotul, sa-l intrebi cand sa vii. Inainte de spovedanie ii strange pe toti, le citeste molifta,apoi fiecare se duce la preot pe rand si se marturiseste. Cand pleci, intrebi daca ai voie sa te impartasesti,spui daca nu poti veni la aceeasi biserica sa te impartasesti, preotul te sfatuieste mai bine in acesta privinta. La sfarsit lasi ceva bani- nu multi.
Copiii sub 7 ani pot primi Sf Impatasanie fara sa se spovedeasca. Din cate am inteles eu, protestantii, care considera ca nu au nevoie de preot, nu se spovedesc. Ii spun lui Dumnezeu pacatele si El ii iarta. Un duhovnic te poate ajuta in lupta spre induhovnicire. Iar lupta celui rau e sa pastrezi pacatul, sa nu-l spui. Depaseste tendintele astea firesti si mergi sa parasti pacatul, ca sa scapi de el! Iti vei face canonul si cu ajutorul lui Dumnezeu te vei invrednici de Sf Impartasanie in pace sufleteasca.
Am auzit ca cei care nu marturisesc sau nu spun tot, iau Trupul si Sangele Domnului in nevrednicie, Il iau in batjocura si se pot imbolnavi, sau chiar pot muri! Se zice ca Sf Impartasanie arde si radacina pacatelor din noi, ne sfinteste. Dar tot ce ne este la nivelul constiintei ca pacat trebuie spus.
Pacate neinsemnate pot semnifica samanta unora mai mari, preotul va sti sa le vada.
Exista carticele de rugaciune cu rugaciuni inainte si dupa spovedanie. Mai exista un indreptar de spovedanie, dar eu m-am speriat cand m-am uitat acolo. Citeste poruncile, gandeste-te dinainte la pacate, greseli. Nu e bine sa aduci vorba despre pacatele altora la spovedanie.
Am citit mai demult intr-o carte ca cel mai mare pacat in care tot cadem e ca nu-L iubim destul pe Mantuitorul, caci daca L-am iubi, am trai crestineste, si ca nu iubim destul pe aproapele nostru si il invidiem, ii dorim raul, mancam in felul asta carne de om!
Multe din acestea le stiu de la bunica, Dumnezeu s-o ierte! Asa, sub comunism, mi-a spus despre Dumnezeu, m-a dus la biserica si mi-a deschis dorinta de a citi si de a Il cauta mai tarziu. O chema Maria, Dumnezeu s-o odihneasca!
Sa-ti ajute Dumnezeu sa gasesti duhovnicul potrivit! Mergi fara teama la spovedanie, tremura doar pacatul.

Va multumesc! Acum m-am mai lamurit.

[quote=cod_gabriel]Desi nu mi-a raspuns nimeni pana acum, am o alta intrebare si am s-o pun tot aici, ca sa nu deschid un topic nou.
Se poate impartasanie fara spovedanie?
Asa este de parere arhimadritul Roman Braga.
El considera ca spovedania ar trebuie sa se ceara numai celor ce au facut pacate de moarte.


Cei care beau ,de ex.nu primesc ingaduinta de a se impartasi decat dupa ce au lasat acest obicei.
La prima spovedanie preotul nu da imediat ingaduinta de impartasanie,trebuie spovedanie de trei ori ,cel putin asa i-a cerut sotului meu.Cel putin acel preot asa obisnuia ,asa incat el s-a spovedit de mai multe ori in acel post iar in urm.post s-a si impartasit.
In general e bine ca prima spovedanie sa se faca atunci cand nu e aglomerat ,pt.ca preotul sa nu se grabeasca.
Eu am citit un studiu despre impartasanie ,scris de un ieromonah din Moldova ,Pruteanu ,mi s-a parut f.bun si nu are exagerari ,nu prea se refera la canoane.

Dar si cei care beau se pot duce la spovedanie, ba chiar cei care nu au postit se pot spovedi. Primesc ajutor, sfat, nu mai sunt singuri in lupta pe care o duc. Isi pot marturisi neputinta de a se opri de la consumul de alcool. Poate nu primesc direct Sf impartasanie, ci doar Aghiasma mare, deocamdata. Dar e un inceput. Nu e o regula ca dupa 3 spovedanii sa se dea Sf Impartasanie! Depinde de pacate, greseli si de preot. La manastire sunt mai severi. Am auzit ca nu dau Sf Impartasanie celor care fumeaza. Dar nu poti generaliza. Preotul hotaraste, el are harul de la Dumnezeu.
Si de ce sa astepti ca preotul sa fie liber? Te duci cand ai nevoie de el. Cand simti constiinta incarcata. Ca sa intampini Nasterea Domnului in pace, curat. Amanarea e tot gandul celui rau. Ca nu se stie ce se mai iveste pe urma si nu mai ajungi!
Am cunoscut un amic care s-a dus la spovedanie si a spus: parinte, eu nu cred ca sunt adevaruri cele spuse in Biblie! Se pare ca il mustra totusi constiinta. Dar macar s-a spovedit, a facut un pas spre Dumnezeu!
Pe mine m-a certat parintele ca n-am venit mai devreme odata, nu eram in post si nu postisem si am asteptat sa postesc si tot faceam greseli si scapam la dulce. Mi-a zis ca pot sa vin chiar fara sa postesc la spovedanie. Doar ca nu mi-a dat Sf Impartasanie fara post.
E bine sa nu astepti ultima saptamana inainte de sarbatoare, ca atunci sunt preotii mai ocupati. Vine multa lume, ajung sa stea pana la 1 noaptea sa spovedeasca uneori.
Preotul are har, parintele meu sta cu unii 5 min, cu altii 30 min, dupa cum au nevoie. Eu obisnuiesc sa ii spun ce am pe constiinta, apoi ma mai intreaba cate ceva, sau cere amanunte. Mi s-a intamplat sa nu dau importanta mare unor lucruri, le-am spus si am vrut sa trec repede peste ele, iar parintele m-a oprit si mi-a explicat cat de grave sunt si unde pot sa ma duca. Si avea dreptate!
Eu imi tot repet in gand, sa-mi fac curaj: am constiinta incarcata? Ce mai astept, consecinta logica e ca am nevoie de spovedanie. Alta scapare nu e.

Toti trebuie sa ne spovedim, de voim sa ne mantuim; toti: de la mic la mare, de la "vladica la opinca", pentru ca toti gresim; nu este nimeni fara de pacat, cum ne invata Sfantul Ioan Evanghelistul: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El credincios este si drept sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea" (I Ioan 1, 8-9).
Spovedania nu este legata de anumite termene sau soroace din cursul anului, ci ori de cate ori simtim nevoia de a ne usura sufletul de povara pacatelor; cu cat ne spovedim mai des, cu atat mai bine.

De obicei, spovedania este legata de posturi, inainte de Sfanta Impartasanie; dar este foarte bine ca toti sa se spovedeasca, chiar daca nu au voie intotdeauna si la Sfanta Impartasanie. Nu trebuie amanata aceasta datorie crestineasca - spovedania - pana in ultimele zile ale postului, cum se intampla de obicei, cand preotul este foarte aglomerat si cu sfinte slujbe deosebite, si apoi nu mai ramane nici timp suficient pentru implinirea canonului. Mai ales cei care nu s-au spovedit de multi ani (sau niciodata) trebuie sa vina cu mult timp inainte, chiar si intre posturi, ca sa faca o marturisire generala amanuntita si completa. Nu poti scapa in cateva minute de pacatele facute o viata intreaga. Daca ai spus la prima marturisire tot ce ai gresit din copilarie pana in prezent, ai fost adus la zi si dezlegat; nu trebuie sa le mai spui si la a doua spovedanie; ci la a doua spovedanie sa spui numai ce ai mai gresit de la spovedania dinainte, sau daca ai uitat ceva din urma, ceea ce este bine sa nu se intample niciodata; dar una este uitarea si alta evitarea din cauza rusinii, care ar fi o mare ispita/greseala, cu paguba sufleteasca

da si trebuie...suntem pacatosi.....si eu trebuie sa ajung la preot....pacatosul de mine....nu stiu daca merit sa ma impartasesc....dar voi vedea , daca voi avea consimtamantul preotului..:)

Ascunderea păcatelor la Sfânta Spovedanie
 

Mare păcat este ascunderea păcatelor sau spunerea lor cu scuze sau cu mai multe înţelesuri, lucru atât de nesuferit în faţa DREPTULUI JUDECATOR , acestea numindu-se "furtişag de cele sfinte " sau păcat împotriva Duhului Sfânt ; la fel şi primirea cu nevrednicie a Preacuratelor Taine. Arhimandritul Arsenie Papacioc , subliniează : << . . . Toate acestea trebuie spuse cu căldură şi , prin mila lui Dumnezeu, Care îl iubeşte şi pe el , poate fi salvat, dezlegat şi deci iertat. Este o greşeală să-l dezlegi pe om, rămânând în confuzii de felul acesta. Astfel de dezlegări nu au nici o valoare, ba se va mai agrava starea sufletului celui ce vine la spovedanie >> .

Sa il invatam pe preot cu bani si dupa aia sa ajungi intr-o zi ca nu o sa vrea sa te spovedeasca doar daca nu cotizezi .
Banii pe care vrei sa ii dai totusi la preot ii poti pune pe un pomelnic si tot la el ajung banii si asa ti-ai castigat si tie un real folos .

[quote=anita;52943] Nu se poate impartasanie fara spovedanie care e urmata de dezlegarea pacatelor . Daca preotul nu te dezleaga de pacate la spovedanie nu te poti impartasii .
Se pot impartasii copii sub 7 anisori si in cazuri de exceptie se pot impartasii bolnavii pe patul de moarte . Dar si aia daca pot vorbi trebuie spovediti si apoi impartasiti .

Hm ! Cam radicala atitudine !
Tatal meu a fost impartasit pe patul de moarte, fara ca macar sa poata sa se spovedeasca, a putut doar sa de-a foarte putin din cap ca semn de ingaduinta si acceptare a Sfintelor . Aceasta in conditiile in care nu se Impartasise din tinerete...
Oricum, mi s-a parut intotdeauna cam brutala aceasta restrictie fata de Sf. Taine, pe perioade indelungate aproape nejustificate. Ce poate justifica intr-atat oprirea de la cunoastere si simtire a Trupului si Sangelui Mantuitorului...ne restrictioneaza Acesta intr-atat, atunci cand spune ; " Faceti acestea Intru Amintirea Mea ! " ?
Si ma intreb, cei care opresc de la Sf. Taine, se simt chiar atat de vrednici sa se Impartaseasca in fiecare saptamana, in timp ce semenul lui trebuie sa stea departe de Ele o viata intreaga ? !
Din pacate, Impartasania clericilor a devenit aproape o rutina, astfel se ajunge sa se savarseasca aproape indiferent de greselile acestora, doar pe considerentele Harului si a obligativitatii din cadrul Slujbei savarsite.
Nu trebuie sa fie canon atat de mare, incat sa departezi si nu sa apropii pe om de Trupul si Sangele Mantuitorului, caci, daca este sa calculam dupa vrednicie...nu stiu cine este acela care se poate bate cu pumnul in piept in priviinta acesteia.
Inainte te intreba daca, crezi in Dumnezeu sau nu, sau daca esti pagan ori ateu, acum te intreaba cate Paraclise ai facut, cat ai mancat si in ce zi te-ai culcat cu sotia....O MANDRIE MASCATA, dedusa din atata libertate si diversitate.

Impartasirea clinicilor(a bolnavilor la pat) este reglemantata de Biserica in sensul ca acel bolnav care este inconstient nu poate fi impartasit. Daca intrebati pe un preot de spital , va va spune acelasi lucru. Daca bolnavul se poate face inteles ,chiar printr-un gest, printr-o strangere a mainii sau printr-un clipit din ochi, preotul nu-i poate refuza Sfanta Impartasanie. Am intalnit insa cazuri in care bolnavul , chiar printr-un gest a refuzat Impartasania . Unora ca acestora , cu toate insistentele apartinatorilor , nu putem sa le administram Sfintele Taine pentru ca nu vor sa le primeasca.
In ceea ce priveste oprirea de la Sfanta Impartasanie pentru o anumita perioada de timp, data ca epitimie la Spovedanie, in ziua de azi nu-si mai are efectul de altadata, pentru ca si asa credinciosii se impartasesc rar , doar in posturi , sau altii chiar deloc, si nu mai doresc Sfanta Impartasanie precum crestinii din primele veacuri. Duhovnicul in aceste cazuri trebuie sa cantaresca atent ceea ce este de folos penitentului si sa nu-l opresca (prea mult) de la Impartasanie ca risca sa-l alunge definitiv de langa el.
Nu sunt de acord nici cu impartasirea saptamanala a laicilor (preotii slujitori trebuie sa sa impartaseasca) dupa cum am observat ca se procedeaza pe alocuri ,pentru ca se minimalizeaza importanta Impartasaniei si se ajunge ca sa se ia Impartasania ca pe Anafura de nu se mai deosebesc una de alta. Doar in unele manastiri si poate la Sfantul Munte Athos se impartasesc fratii saptamanal si numai dupa spovedanie.
Am auzit insa , ca in Grecia , n-au nici o treaba Spovedania cu Impartasania , credinciosii se impartasesc cand vor ei , iar de spovedit se spovedesc doar cand au ceva deosebit pe suflet. Cred ca este urmarea secularizarii care a patruns si la ei , mai ales ca au biserici mari ,frumoase si impodobite dar goale.
Va recomand cartea parintelui Ilarion Felea "Pocainta" aparuta intre cele doua razboaie dar reeditata in 2000 la Editura Scara. Sunt si cateva intrebari adresate unor duhovnici dinainte de razboi referitor la cum fac ei spovedania, unde o fac, cum dau ei epitimiile , daca tin seama de intrebarile din Molitfelnic, cum spovedesc copii peste 7 ani etc.

Iar pentru duhovnici va recomand" Indrumarul Duhovnicului " editat la Galati sub indrumarea Par. Eugen Dragoi, o carte f. buna care lumineza multe din problemele actuale ale duhovniciei.

@GeorgeS - da, ai spus totul bine in mesajul tau, legat de mireni si preoti si impartasanie la fiecare Liturghie.
Te rog frumos, spune-mi, ca tu stii ca preot precis - pentru ce se dau dezelegarile si in ce consta? La noi exista persoane dezlegate sa se impartaseasca in fiecare duminica. Ne-a spus preotul, ca au fost intrebari "in culise". Dar mai mult n-a spus si nu a intrebat nimeni.
Vroiam sa stiu cum se face sa te impartasesti saptamanal, tii post, sau nu, sau in ce caz te dezleaga preotul.
Eu nu ma duc sa cer socoteala nimanui, stie preotul si Dumnezeu, numai sa stiu pentru mine, cum as face eu.

In parohia mea nimeni nu se impartaseste saptamanal si nici nu am dat dezlegare la impartasanie saptamanala. Habar n-am ce argumente poate sa aduca cineva in favoarea acestei practici (evlavia in nici un caz) care sper sa nu se inradacineze in ortodoxia romaneasca.
Vezi sophia aici este un paradox care ne conduce spre smerenie: cel care vine spre Sfanta Impartasanie trebuie sa fie constient ca nu este vrednic de asa mare dar. Cine se apropie cu indrazneala zicand ca este vrednic,acela sigur are si mandrie si, dimpotriva ar trebui sa nu se impartasesca. Cum poate cineva sa se apropie de Sfantul Trup si Sange crezand ca este vrednic si mai apoi sa zica "Cred , Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu ,Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi DINTRE CARE CEL DINTAI SUNT EU" ? Cine este asa vrednic sa traiasca in lumea aceasta plina de ispite si de pacate si sa se impartaseasca saptamanal?
Repet, impartasania saptamanala este obisnuita in manastirile cu viata de obste mai aspra si numai dupa spovedanie.(si nici acolo nu se da dezlegare la toti monahii/monahiile)

Si eu am auzit cazuri de credinciosi care se dedica aproape intru totul in pravila si randuiala bisericeasca, astfel incat considerand ca-si aloca atat de mult timp Bisericii si, probabil si fapte, considera de cuviinta sa-l simta pe Dumnezeu inlauntrul lor foarte des, prin Sf.Impartasanie. Insa, astfel de cazuri sunt destul de rare...ce s-ar intampla daca toti crestinii s-ar marturisi in fiecare sa[ptamana, sau chiar mai des cum aflu de la unii, n-ar mai sti ce-i cu ei saracii preoti. ? !
Cele 4 posturi de peste an sunt suficiente pentru curatia trupului si a sufletului si, intr-adevar, in realitate cine este chiar atat de vrednic sa se impartaseasca des, insa este nevoie la o anumita perioada care sa nu se prelungeasca pana la indiferenta sau deznadejde.

Pana la 25 de ani m-am impartasit aproape in fiecare post.....apoi am fost oprita nelimitat, nelimitat pana s-au facut 9 ani de zile si tot nu am dreptul de-a ma impartasi. Aceasta in viziunea duhovnicilor calugari pe care, de altfel i-am avut mereu.
Acum, insa, am fost la un preot de mir caruia i-am marturisit totul, inclusiv motivele pentru care sunt oprita . Acesta mi-a facut dezlegare, mi-a citit pentru dezlegare si mi-a spus sa ma impartasesc .
Fapt pe care nu l-am indeplinit, am reticiente care, simt ca deja nu mai tin de vrednicie sau nevrednicie, ci de o confuzie si de o obisnuinta ajunsa la rangul de delasare. Datorita delasarii si a constiintei ca nu voi mai primi Sf. Impartasanie mult si bine, uneori nici nu am mai tinut postul...stiu, nu este o scuza, dar nu am fost incurajata in vre-un fel sa primesc macar agiazma mare, bine-nteles, nu doar in cele 8 zile ale Bobotezei. Se poate instala, intr-un mod subtil, deznadejdea.
Cunosc randuiala Bisericii, cunosc Sf. Canoane...dar imi cunosc si lumea in care traiesc, astfel uneori multe legi ce tin de biserica mi se par controversate, duhovnici cu opinii controversate . M-am zapacit si astfel am incercat sa-mi formez propria lume spirituala in masura in care reusesc sa o adaptez si sa o echilibrez intr-un mod benefic.
Nu stiu ce sa fac, daca m-as intoarce la duhovnicul calugar, as fi oprita in continuare de la Sf. Impartasanie...., astfel se intelege ca m-am spovedit la preotul de mir fara blagoslovenia acestuia.
Trebuie sa plec departe si ma gandesc ca as dori sa ma Impartasesc, mai ales dupa atata timp. Ma asteapta un zbor foarte lung. Nu stiu....
Poate ca ma simt mult prea nevrednica, astfel incat am depasit aria aceasta de piosenie, fiindca uneori imi doresc sa ma Impartasesc si ma simt nedreptatita fata de o restrictie atat de severa. Un amalgam de sentimente.
Duc o viata absolut normala , o casnicie fireasca...

George, argumente exista: vezi la parintele Alexandru Schmemann. (Euharistia, Taina Imparatiei de ex.)
Cand te impartasesti des nu inseamna de loc ca te consideri vrednic, pur si simplu apelezi mereu la ajutorul lui Dumnezeu pentru a inainta pe calea catre El.
De altfel preotii s eimpartasesc la fiecare liturghie (fara sa se spovedeasca de fiecare data, in general) si nu sunt neaparat mai vrednici, prin preotie, de asta (nu asta da harul preotiei, vrednicia..)

Pacatele se iarta si prin impartasanie. Cele mici, de zi cu zi. Nu este nevoie sa ne spovedim de fiecare data.

Aceasta traditie exista in mai multe Biserici ortodoxe, la antiohieni, la unii rusi si greci, si la multe parohii romanesti din Franta, Belgia si probabil si sSpania si Italia (pentru ca episcopii din aceste locuri sunt favorabili impartasaniei dese).
Bineinteles, asta presupune o viata care sa fie compatibila cu impartasania, cu nevointa de a ne indrepta si de a nu stagna duhovniceste. Si cu spovedanie regulata.

In plus, Euharistia nu trebuie privita doar ca o sfintirea a noastra, individuala, ci ca o manifestare a unitatii Bisericii in Hristos. Daca noi, care suntem invitati, nu venim la cina, atunci cum sa se manifeste unirea Bisericii?

Ory, eu cred ca este o ispita 'scurupulozitatea' asta. Daca ai hotarat sa schimbi duhovnicul inseamna ca ai avut motive serioase, ca simteai ca este nevoie de aceasta schimbare. Ziceai tot tu ca acel duhovnic de mir ti s-a parut mult mai pe faza cu problemele noastre, ale oamenilor din lume, casatoriti, si ca te-a ajutat mult. Daca el ti-a dat dezlegare, de ce sa nu te impartasesti?
Impartasania este Hristos. Cum sa traim fara El? E ca si cum am incerca sa nu mai mancam si sa bem - ni se usuca sufletul. Inteleg ca exista restrictii, o vreme, pentru unii care au facut pacate grave, dar acele restrictii sunt spre pocainta si corectare. Vine vremea sa ne impartasim, daca nu mai traim in acel pacat din cauza caruia am fost opriti.
Pocainta adevarata nu este autoculpabilizare si autoflagelare!
Dumnezeu cu tine!

Da, asa este Fani.
Si totusi, nu am putut sa nu ma gandesc ca am plecat la un duhovnic de mir fara blagoslovenie, cumva, cunoscand caracterul exigent al duhovnicului calugar, am ramas ancorata in restrictiile si parerile acestora, expuse sistematic sub aceiasi forma, ani de zile inaintea mea.
La preotul de mir am ajuns mai mult sub influienta si sub presiunea soacrei mele, care merge des la biserica si nu i s-a parut in regula departarea aceasta in ani de la Sf. Impartasanie. Sotului meu nici nu-i mai pasa de nimic legat de acest subiect.
Oricum, intr-o buna zi ma voi departaja vizibil de acest aspect monahal al spovedaniei mirenesti....
Multumesc, Dumnezeu sa fie cu toata lumea si sa se vadeasca prin toata lumea.

"nu am dat dezlegare la impartasanie saptamanala"

Si uite asa se indeparteaza crestinii de la Sf Liturhie, cum adica nu dati dezlegare saptaminal ? nici copii? atunci parinte va intreb si eu cit de vrednici sint preotii care fumeaza si sigur nu postesc toata saptamana la carne si se impartasesc in fiecare duminica, nu mai inteleg.!!! Sfintia voastra veniti cu potirul in fata: Luati si mancati...... si va intoarceti in altar? ar fi chiar culmea.......iertati va rog nu prea vad logic.

Da, nici eu nu prea sunt de-acord cu Impartasania in fiecare saptamana, devina ca o extrema echivalenta cu restrictia mult prea indelungata, care nu este iarasi indicata, risca sa devina o rutina si sa nu mai aiba legatura cu vrednicia, cat de relativa a fi ea, ci cu obligativitatea ca acest lucru sa se savarseasca.
Insa, afara se obisnuieste acest stil si tocmai de aceia li se pare ceva normal , deci, pana la urma poate tine de traditie sau de principiu.
Randuiala Impartasaniei preotului care savarseste Sf. Liturghie nu este cantarita exact in acelasi mod cu cea a mireanului, insa faradelegile ne sunt deopotriva judecate. Deci, nu are relevanta ofensa proprie.
Hardford, este pentru prima data cand te vad asa de pornita, totusi fara prea multa rationalitate, tocmai fiindca preotul care leaga si dezleaga in Romania, nu se poate compara cu preotul care este presat de alte conditii, respectiv cele din diaspora si mai stiu eu unde, locuri in care credinta capata sensurile mediului in care se convietuieste.
Mie mi s-a parut foarte echilibrat parintele George...si la obiect.
Si, tot nu inteleg ce inseamna aceasta Impartasanie in fiecare saptamana ? Pai, din cate stiu din randuiala Bisericii, pentru a fi impartasit, pe langa dezlegarea fata de faptele savarsite si canon, trebuie sa existe si o spovdanie, respectiv un post de 8 zile ( sa-i spunem o saptamana ), astfel ar insemna ca respectivul care doreste atat de des Impartasania sa posteasca non-stop. Sau cum, ca nu mai inteleg ?
In mod normal, randuielile sunt mult mai drastice, insa mirenii s-au obisnuit cu dezlegari si au tras de acestea la un nivel pana ce li s-au parut obligatorii ? ! Exact ca vorba aia ; " ii dai omului un deget, iar el iti i-a toata mana...'.
In mod normal, Impartasania trebuie sa fie precedata de post fara ulei timp de 8 zile, trebuie sa se savarseasca cel mult la un interval de 40 de zile si, bine-nteles trebuie sa prezinte canonul si spovedania cuvenita. Cel putin, aceasta este randuiala din Romania, pentru mireni. Iar aici nu intra Impartasania Preotilor care savarsesc Sf. Liturgie a caror randuiala difera.
Deci , eu m-am sesizat pentru ca am fost legata 9 ani de zile...iar altii sufera de Impartasanie saptamanala...buna treaba, cine sa le mai inteleaga ? Si, oricum, batranii prezinta alte prioritati, copii altele, iar tinerii cu totul altele...ori tinerii casatoriti. Prezentam vrednicie in functie de lupta pe care o avem si simturile care ne domina, cam astfel mi se pare dreapta, calcularea " vredniciei ', sa-i spunem astfel, fiindca totul tine de amanuntele vietii si ale firii.

Asta cu postul de 8 sau alt numar de zile este o traditie locala romanaeasca.
Nu se gaseste nici macar in canoane - pentru ca in perioada de aur a canoanelor regula era impartasania la fiecare liturghie, pentru cine nu era oprit prin canon de pocainta. (Exista si canoane apostolice care spun ca daca nu te-ai impartasit trei duminbici, te-ai excomunicat singur si trebuie sa faci pocainta ca sa fii reprimit)

Sigur, daca facem facate grave sau nu reusim (inca) sa ne lasam de un pacat, nu ne putem impartasi, si sigur, conteaza aici duhovnicul. In Romania cu greu se va gasi un duhovnic sa acepte impartasania fara spovedanie, sau chiar cu spovedanie, saptamanala; in afara de Ardeal, din cate am auzit.

Eu din ce am citi nu cred ca este vorba de usurare si dezlegari, si de liberalism sau ecumenism - se spune asta uneori, din cauza ca impartasania deasa este raspandita in occident. Nu, are la baza cartile lui Schmemann, printre altele.

Si eu, la inceput, am fost foarte sceptica, dar pana la urma argumentele m-au convins (duhovnicul meuera pt impartasania deasa fara spovedanie de fiecare data, insa nu m-a fortat).

Da, Fani, poate ca ai dreptate, dar trebuie sa se vada diferenta de traditie si de randuieli ( care nu inseamna legi sau canoane ), in functie de teritorul in cadrul caruia se savarsesc acestea.
Astfel, nu putem lua de guler un preot din Romania, pentru ca nu obisnuieste sa realizeze lucruri ce tin de Biserica, exact ca in alte tari...chiar daca in alte biserici Romanesti, din alte tari. Si preotii sunt instruiti duhovniceste de mai marii lor, de alti Clerici din ierarhia superioara.
Cel putin, pentru Romania, pare o absurditate aceasta Impartasanie saptamanala, probabil tine de traditia locului sau de educatie, sau mai stiu eu ce despre care ai amintit. Sau poate ca in tara noastra suntem prea aspri...Nu stiu !
Evident ca nu m-as Impartasi in fiecare saptamana, cu siguranta deprinderea proprie nu mi-ar putea semnala sentimentul de vrednicie si lejeritate intr-o asa masura.

Da, ai dreptate, nici eu nu spun sa 'ii luam de guler' pe preoti in Romania.
Nici nu spun ca toata lumea ar trebui sa se impartaseasca automat la fiecare liturghie, ar deveni un gest, facut fara constiinta. Mai ales in parohiile mari este mai greu, unde preotul nu cunoaste pe toata lumea - poate veni oricine, care nu s-a spovedit niciodata...

Cred insa ca ar trebui ca adevaratele argumente pentru o impartasanie deasa sa fie mai cunoscute si imprastiate si in Romania. Poate incetul cu incetul sa apara o schimbare in duh, si atunci, candva, sa apara si aceste practici.

Ca sa nu credeti ca spun de la mine ,va citez din "Liturgica speciala " a par. Ene Braniste , manualul de teologie din care toti preotii am invatat:
Pregatirea pentru impartasanie.Impartasirea fiind taina tainelor-unirea cu insusi Hristos, sub forma Sfantului Sau Trup si Sange_se intelege ca primirea ei trebuie sa fie precedata de indeplinirea unei anumite pregatiri, prin care fiinta noastra sa fie curatita si ridicata la rangul de salas vrednic si cinstit al Sfantului Trup si Sange.Aceasta pregatire este si trupeasca si sufleteasca, si consta din urmatoarele:
a)Spovedania(marturisirea pacatelor)si indeplinirea canonului de pocainta dat de duhovnic;numai copiii pana la varsta de sapte ani impliniti sunt scutiti de marturisire;
b)Impacarea cu toti;cel ce vrea sa se impartaseasca trebuie sa nu fie certat cu nimeni, sa nu aiba nimic impotriva cuiva (vezi Matei V,23-24 si Marcu XI,25-26);
c)Post si rugaciune;cel ce vrea sa se impartaseasca in afara celor patru posturi de peste an trebuie sa posteasca o saptamana mai inainte (asa prevede indeosebi pentru monahi Tipicul cel mare)sau macar trei zile (asa prevad pentru mireni Povatuirile din Liturghier), sau cel putin o zi(in cazuri binecuvantate) , iar in ziua respectiva, sa se abtina complet de la mancare si bautura, pana la vremea impartasirii, incepand de cu seara, sau cel putin de la miezul noptii.Numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfanta Impartasanie pe mancate.Poate fi impartasit si cel ce , fara voie , a inghitit apa, spalandu-si gura, dupa ajunare.Pentru cei casatoriti, in notiunea de post se intelege si infranarea de la impreunarea cu sotii(sotiile);
d)Citirea Pravilei pentru Impartasanie, adica a rugaciunilor pregatitoare pentru impartasirea cu vrednicie, tiparite in Liturghier pentru clerici,in Ceaslov si in Cartile de Rugaciuni pentru laici.Pe cele mai importante dintre ele le poate citi preotul insusi, in numele credinciosilor, ori unul dintre acestia, in biserica inainte de impartasire."
Eu de aici am retinut ca fara Spovedanie , post, si rugaciune sa nu indrazneasca cineva sa se apropie de acesta Sfanta si mare Taina.Oricine ar fi in fata mea cand ies cu Sfantul Potir ,chiar imparatul sau regele de ar fi , de nu indeplineste aceste conditii ,eu nu-l impartasesc.Mai bine sa se duca acela unde o vrea, la care preot doreste sa-l impartaseasca , dar nu voi fi eu acela care voi arunca "cele sfinte inaintea porcilor", si mai apoi sa ma osandesc.

Ory eu cred ca mesajul meu are rationalitate pentru ca stiu exact cum stau lucrurile,vad destule in comportarea unor preoti nu ii judec sigur v-or da socoteala ca si noi in fata Domnului dar cu strictetea asta la mireni nu sint deacord. Cu anii sa te opreasca de la sfinta impartasanie mi se pare iesit din comun. Unele femei da sint mai supuse si asculta de preoti dar barbatii nu mai vin deloc la biserica oprindu-l. Ory spovedanie la fiecare impartasanie nu se mai poate face, inchipuieste-ti 500 de mireni care vin la o biserica cum sa se spovedeasca. La biserica greceasca unde merg eu lumea se spovedeste in posturi si atunci cu apoiment sa fim seriosi lucrurile s-au mai schimbat tinind cont ca sintem multi afara unii nu avem nici biserica si ne bucuram sa gasim un parinte sa ne spovedim chiar odata pe an. Da ai dreptate citeodata imi ies din matca cind vad atita nedreptate chiar si cind e vorba de a lua pe Hristos. Doamne iarta-ma.

Ory, cred ca ti s-a bagat in cap, cam abuziv, indraznesc sa spun, aceasta "nevrednicie" a ta. Cred ca in mod obisnuit nici pentru apostazie, avort sau crima nu se opreste indefinit de la impartasanie.
Apoi mai este un aspect. Atata timp cat nu te impartasesti, adica nu esti in comuniune cu Hristos, de facto esti excomunicata, adica nu faci parte din Biserica Ortodoxa.
Sincer esti de admirat daca dupa 9 ani in care ai fost respinsa nu te-ai indepartat cu totul de biserica, sau nu ai ajuns pe la penticostali, baptisti sau altii asemenea.
Cred ca manastirea este pentru calugari, si o data ce nu stai la manastire e bine sa-ti cauti duhovnic din mediul in care traiesti. Nu prea inteleg fascinatia pe care o au unii pentru duhovnicii calugari.

Cat despre impartasania deasa, da am vazut ca se practica in ortodoxia occidentala, desi pentru cineva tocmai venit din Romania este un lucru absolut ciudat si de neimaginat. Nu cred ca este rau, dimpotriva. In primul rand cred ca responsabilizeaza, in al doilea rand a merge la Sf Liturghie cu siguranta nu mai este un fel de spectacol, ci chiar participi in modul cel mai practic.

Spun GeorgeS si altii ca impartasania saptamanala este o anomalie, dar ma gandesc ca nici impartasania cum se practica in bisericile obisnuite e un fel de anormalitate. In mod obisnuit, pentru adultii obisnuiti, adica nu cei foarte bisericosi, impartasania se intampla de Craciun si de Paste, ca un fel de pregatire speciala pentru aceste sarbatori. Pentru multi e un fel de traditie absolut necesara sa te impartasesti inainte de Pasti. De aici cozile interminabile la spovedanie in timpul Postului Mare sau Craciunului, de aici spovedaniile la minut, impartasaniile tot la minut, ca doar si preotii sunt oameni, nu pot, pur si simplu sa faca fata valului de oameni care vine la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Dar nici nu pot sa-i trimita acasa daca tot au venit. Foarte putini se pregatesc macar cat de putin pentru spovedanie, si mai mult asteapta intrebarile preotului care intreaba si el saracul ce poate, si foarte putini au constiinta ca nu doar indeplinesc o traditie ci chiar se intalnesc cu Hristos in Trup si Sange. Si apoi multi pleaca acasa, cu intentia de a reveni in postul viitor, pentru acelasi ritual. Atitudinea asta este generalizata, din pacate in Romania, si se face foarte putin, sau chiar nimic, pentru a schimba ceva. Poate e de vina si mentalitatea oamenilor ca TREBUIE sa se spovedeasca si impartaseasca in postul mare, eventual neaparat in prima sau ultima saptamana, desi pe la biserica in general nu dau, la Sfanta Liturghie nu vin, si nu stiu despre ce e vorba, pe preoti ii vad mai mult ca pe instrumente care sa ii impartaseasca, etc, si spovedania mai mult o chestie neplacuta pe care trebuie sa o faca daca vor sa se impartaseasca "ca sa le fie bine si pentru noroc."

In cazul asta nu stiu unde e vrednicia.

Hm... nici eu nu sunt de acord cu impartasania saptamanala, desi stiu cel putin o persoana in varsta in Bucuresti care o practica, pentru ca ii este frica ... sa nu moara neimpartasita! Dar in acest caz devine obisnuinta. Ory, scuze ca ma bag in discutie, dar decat sa ai 2 duhovnici si sa nu ii asculti pe niciunul, mai bine 1 si bun! Nu inteleg cum a putut dezlega acel parinte mirean ceea ce legase altul... nu e normal deloc! In treacat, si mie mi se pare ca oprirea de la spovedanie pe termen nelimitat e severa, insa parerile noastre sunt absolut irelevante, daca asa a hotarat duhovnicul tau calugar (se stie ca monahii dau canoane mai grele sau, mai bine zis, in conformitate cu randuiala), mai ales ca acest canon nu e e o pedeapsa, ci un mijloc de indreptare. Oricum, cred ca ar trebui sa te hotarasti de cine faci ascultare. pana la urma, scopul fiecaruia dintre noi este sa ne mantuim.

Ok !
Stii de ce preotul de mir mi-a dat dezlegare , tocmai fiindca a aflat ca acel calugar nu mi-a dat nici un fel de solutie , doar mi-a spus ani de zile sa nu ma impartasesc si gata, ca apoi sa se ajunga sa nu mai vorbim deloc de posibilitatea Impartasaniei, iar preotul de mir mi-a spus ca insasi oprirea de 9 ani de zile reprezinta un canon, care se presupune a fi finalizat si a nu ma departa intr-atat de biserica, de Sfintele Taine.
Mai multi preoti de mir au fost de aceiasi parere cu preotul de mir, chiar si calugari, doar ca m-am invartit eu intr-un cerc de preoti calugari foarte meticulosi ( in vorbe ) .
Noesissa, nu as indrazni vre-odata sa merg la alta religie, indiferent cum as fi tratata de cea ortodoxa, tocmai pentru ca toate religiile prezinta cusur pe undeva si astfel ar fi o aberatie sa tot caut perfectiunea care nu exista. Asadar, prefer sa-mi tin sufletul pe pozitie si sa-mi adaptez credinta propriei vieti...iar Dumnezeu va fi intotdeauna dincolo de neregulile pamantene.

Sfinta Impartasanie - Arhim Ioanichie Balan

Iubiti credinciosi,

Sfinta Impartasanie cu Trupul si Singele Domnului formeaza centrul vietii noastre duhovnicesti. Fara de aceasta nu putem avea viata in Hristos, nu ne putem mintui. Caci asa ne spune Mintuitorul: "De nu veti minca Trupul Fiului Omului si de veti bea Singele lui, nu veti avea viata intru voi"(Ioan 6, 51-53). Sfintul Botez, Spovedania si Sfinta Impartasanie sunt tainele de baza ale Bisericii Ortodoxe care asigura mintuirea credinciosilor nostri. Si daca Botezul este "usa Tainelor", iar Spovedania este numita "al doilea Botez", Sfinta Impartasanie este cununa Tainelor, caci ea desavirseste uneste direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul si Singele Domnului.

Sfinta Impartasanie se sfinteste intotdeauna numai in cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea piinii si vinului in Trupul si Singele lui Hristos. De fapt aceasta este si scopul Sfintei Liturghii, sa sfinteasca darurile prin Duhul Sfint si sa le prefaca in Trupul si Singele Domnului. Sfinta Impartasanie se mai numeste si Euharistie, adica multumire, sau recunostinta, pentru ca ni se daruieste din iubire ca un dar de multumire si de recunostinta fata de Domnul nostru Iisus Hristos.

Daca Sfinta Impartasanie este viata noastra, nadejdea mintuirii nostre, cea mai inalta forma de unire cu Hristos si de multumire, cit suntem in trup, sa vedem care sunt conditiile principale care ne fac vrednici de impartasanie. Cea dintii conditie obligatorie pentru cel ce se impartaseste este sa fie ortodox adevarat si sa aiba mare credinta in Dumnezeu. Ca cine nu vine cu credinta si cu lacrimi la Sfinta Impartasanie, spre osinda se impartaseste. A doua conditie principala pentru cel care vrea sa se impartaseasca, sa fie spovedit dupa riduiala la un duhovnic iscusit. Nimeni din credinciosi, incepind de la virsta de sapte ani, nu se poate impartasi cu Prea Curatele Taine, daca mai intii nu s-a spovedit, daca nu si-a facut canonul rinduit si daca nu i-a dat dezlegare duhovnicul lui. Numai in cazuri urgente, de moarte, bolnavii pot fi impartasiti imediat, ca sa nu moara lipsiti de Hristos. Dar si atunci, daca ei nu cer si nu accepta Sfinta Impartasanie, nu trebuie sa li se dea. Dorinta staruitoare, libera a credinciosului, spovedania cu cainta si dezlegarea duhovnicului il fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele Taine.

Iata si alte conditii fixate de Sfintii Parinti si de Biserica pentru primirea Sfintei Impartasanii. Credinciosul este dator sa-si cerceteze constiinta sa daca si-a marturisit toate pacatele la duhovnic, daca nu a ascuns vreun pacat de moarte la spovedanie, daca si-a facut canonul rinduit, daca este impacat cu toti oamenii, stiind ca fara impacare si dezlegare nu se poate impartasi nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune cu autoritate si Sfintul Apostol Pavel, zicind: "Oricine va minca piinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul si Singele Domnului. Ci sa se ispiteasca omul pe sine, si asa din piine sa manince si din pahar sa bea. Ca cel ce maninca si bea cu nevrednicie osinda isi maninca si bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi mor " (I Corinteni 11, 27-30).

Apoi credinciosul este dator sa posteasca cele patru posturi, miercurea si vinerea, afara de caz grav de boala. Cine nu posteste, desi poate, nu se poate impartasi. Exceptii se pot face cu copiii, cu cei bolnavi grav si cu batrinii care nu pot posti. Insa toate sa fie cu binecuvantarea preotului respectiv. Cel ce doreste sa se impartaseasca trebuie sa tina curatenie cu sotia in posturi si sarbatori, iar daca se impartaseste intre posturi, sa posteasca facultativ si sa tina curatenie cel putin sapte zile inainte si trei zile dupa impartasanie. Alta conditie principala, credinciosul sa puna hotarire inaintea lui Dumnezeu si duhovnicului ca nu va mai face niciodata pacatele marturisite. Orice abateri de la rinduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de care credinciosul trebuie sa asculte ca de insusi Hristos.

Iubiti credinciosi

Vedeti ce spune mai ales Sfintul Apostol Pavel pentru Sfinta Impartasanie ? "Sa cerceteze omul pe sine si asa sa manince din piine si sa bea din pahar, ca cel ce maninca si bea cu nevrednicie, osinda isi maninca si bea!" La fel si Sfintii Parinti nu stabilesc exact de cite ori pe an sa ne impartasim ci cum sa ne pregatim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Daca pina acum citiva ani se punea accentul pe pregatirea canonica pentru Impartasanie, adica pe rugaciune, post si spovedanie, astazi se pune accentul mai ales de cite ori sa ne impartasim, adica pe deasa impartasanie. Aceasta arata ca a slabit credinta nostra. De aceea punem accentul pe cantitate, pe deasa impartasanie, cu o mai rara spovedanie, si cu post cit de scurt. Probabil se va dori pe viitor chiar impartasania zilnica, dupa practica Bisericii Catolice, ceea ce ar fi un adevarat dezastru duhovnicesc.
Pina acum centrul de greutate, locul de formare si crestere duhovniceasca era rugaciunea cu post si deasa spovedanie. Acum se constata o refuzare sau o marginalizare a spovedaniei si un zelotism superficial pentru Sfinta Impartasanie. Semnalul de alarma la dat manastirea Valdimiresi - Galati pina in anul 1955, ajungind sa impartaseasca pe oameni fara spovedanie si chiar pe mincate, dupa modelul catolic, calcind total Sfintele Canoane si traditia milenara a Bisericii Ortodoxe. Rezultatele negative ale acestei practice necanonice au fost foarte grave: Desacralizarea Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, calcarea in picioare a Canoanelor, a unei traditii canonice profound respectate la noi, fanatizarea maselor de credinciosi necatehizati, necinstirea postului, divizarea sacramentala in sinul Bisericii noastre, dezorientatea preotilor si credinciosilor, care s-a savirsit prin distribuirea Sfintelor Taine mirenilor acasa, ca sa se impartaseasca fiecare liber, dupa dorinta !

Aceasta este o adevarata nebunie, batjocorire de cele sfinte si ierosilie, adica sacrilegiu. Vedeti unde se ajunge cu cele sfinte daca nu se respecta Canonele si practica Bisericii ?

Iubiti credinciosi,

Niciodata nu a slabit credinta in Dumnezeu mai mult ca acum. Niciodata nu s-a profanat Spovedania si Impartasania mai mult ca acum.La impartasanie multi se grabesc, dar la rugaciune si post, la iertare si curatenie, la pocainta cu lacrimi, mai nimeni nu se sileste. In ce case se mai posteste azi miercurea, vinerea si cele patru posturi de peste an ? In ce familii nu se avorteaza copii si nu se practica paza de a nu avea copii ? Sau citi dintre credinciosi pot spune ca sunt impacati cu ai lor ? Citi merg astazi regulat la slujbele Bisericii, citi fac milostenii, se spovedesc adesea la cei mai iscusiti duhovnici si se roaga cu lacrimi ? Mai nimeni. Doar calugarii si credinciosii batrini de prin sate. Marea majoritate cauta o mintuire mai usoara, fara nici o osteneala. Cu adevarat deasa impartasanie nu sporeste credinta, ci mai degraba o slabeste, aruncind pe om in mindrie.

Ce este, deci, de facut ? Sa ne intoarcem la marea evlavie si traditie din trecut, acceptind exceptii si pogoramint numai cu cei bolnavi, batrinii, si mame cu copii mici. Si de cite ori pe an se cuvine sa ne impartasim ? De cite ori se simte fiecare pregatit si ii da voie duhovnicul. De obicei calugarii se impartasesc, cel mai des saptaminal, in deosebi schimonahii batrini si bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de zile. Mirenii se pot impartasi regulat in cele patru posturi si cel mai des la 30 de zile. Iar cei ce se afla sub canon, numai dupa implinirea canonului si cu dezlegarea duhovnicului sau.

Sa ne apropiem de Trupul si Singele lui Hristos cu foarte mare credinta, cu smerenie si cainta; cu multe lacrimi, cu post si curatenie si, mai ales, cu impacare si inima curata. Astfel, sa ne spovedim si sa primim numai aghiasma mare pina la terminarea canonului rinduit. Iar cei care defaimeaza Canonele Bisericii si rinduiala ei milenara si care se spovedesc rar, din fuga si superficial, sa se intoarca la pocainta pina nu este prea tirziu.

Acesta este drumul parcurs de Sfintii Parinti si pe acesta se cuvine sa mergem, daca dorim sa fim vrednici de Cina Domnului si sa ne mintuim. Amin.

Arhimandrit IOANICHIE BALAN

[COLOR=#000000]Cum trebuie sa se apropie monahii si laicii de Taina Dumnezeiestii Cuminecaturi
Arhimandritul Filotei Zervakos (1884 – 1980) [/COLOR]
[COLOR=#FF0000]
Textul de fata reprezinta o scrisoare a Arhimandritului Filotei Zervakos catre un fiu duhovnicesc, publicata sub acest titlu în revista “Orthodoxos. Philoteos Martyria“, nr. 40-42, ianuarie-septembrie, Tesalonic, 1991, p. 139-143.[/COLOR] Staretul Filotei a fost de foarte tânar sub îndrumarea Sfântului Nectarie de Enghina facatorul de minuni, pe care l-a avut parinte duhovnicesc. Din 1930 pâna la moartea sa (adica aproape pentru 50 de ani) a fost staretul Mânastirii Loggobardas din Paros, fiind unul din cei mai apreciati duhovnici. A încercat o unire a spiritualitatii liturgice sacramentale cu cea filocalica isihasta. Punctul de vedere exprimat de Patriarhul Filotei Kokkinos (+1379) în chestiunea Sfintei Împartasanii, prezentat si însusit de staretul Filotei Zervakos, îsi pastreaza actualitatea si are o importanta deosebita din punct de vedere teologic si duhovnicesc:

1. “Patriarhul Filotei Kokkinos este un ucenic si adept al Sfântului Grigore Palama (+1360), contribuind cel mai mult la apararea si raspândirea palamismului si isihasmului, care insista asupra posibilitatii vederii slavei sau luminii dumnezeiesti necreate, prin curatirea inimii si rugaciunea mintii.
2. Prin cele spuse în scrisoare, Patriarhul Filotei arata clar ca isihasmul si împartasirea sacramentala nu se exclud, ci se presupun si se completeaza reciproc, rugaciunea mintii fiind însasi simtirea prezentei euharistice sacramentale a lui Hristos în noi, împartasirea sacramentala implicând si împartasirea duhovniceasca, simtirea lui Hristos.
3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina în mult disputata discutie ce se continua înca pâna în zilele noastre, între teologi si duhovnici, în jurul desei sau rarei împartasiri.[COLOR=#FF0000] Împartasirea euharistica este o necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din însasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui, fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe împartasirea fizica.[/COLOR]
Sfaturile date în final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa. [COLOR=#FF0000]Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult în mânastiri, unde sunt mai putini vietuitori si unde duhovnicii îi pot pregati pe toti prin Taina Marturisirii, decât în parohiile mari, unde datorita numarului mare de credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina Marturisirii în vederea împartasirii lor duminica de duminica. Dar si aici se poate începe – si e de dorit – cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe rând pentru împartasire în fiecare duminica.[/COLOR] Problema este foarte importanta si vom mai reveni asupra ei.
Acum 50 de ani am citit aici, în biblioteca mânastirii, o scrisoare a pururea pomenitului Filotei Patriarhul Constantinopolului, care a trait în secolul XIV si care a stralucit în virtute, evlavie, dreapta credinta si cultura. Epistola aceasta a fost trimisa parintilor sinaiti, care se împartisera în doua tabere. [COLOR=#FF0000]Una socotea nu numai ca e permisa deasa Împartasanie, dar ca e obligatorie. Si aducea marturie canoanele 18 si 19 apostolice si ca mai înainte, Sfânta Împartasanie nu impunea postul, fiindca crestinii din primele veacuri nu posteau, dar nici canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade Ecumenice nu se refera la post înainte de Sfânta Împartasanie. Cealalta tabara socotea ca, pentru a se împartasi cineva, trebuie sa treaca cel putin 40 de zile de la ziua în care s-a împartasit pentru a se putea împartasi iarasi, deoarece nu e vrednic, si ca înainte de Sfânta Împartasanie crestinul trebuie sa posteasca trei zile.[/COLOR] Aduc si ei marturie obiceiul Bisericii care, vazând ca multi dintre crestini se apropie de Taina Sfintei Împartasanii fara nici o pregatire si curatire prealabila, fara o metanoia si marturisire sincera si curata, fara teama, credinta si dragoste de Dumnezeu, recomanda crestinilor sa se înfrâneze câteva zile, pentru a se putea sa se reculeaga, sa-si dea seama si sa cugete la pacatele lor, sa le paraseasca prin baia pocaintei si a marturisirii, ca si prin postul dupa putere, pentru ca postul curat, care se face în cunostinta si discernamânt, cere de la om teama, smerenie, strapungerea inimii si plânsul aducator de bucurie, lacrimi care purifica si curata sufletul omului de orice pângarire. Din acest motiv, Sfântul Grigorie Teologul a zis: [COLOR=#FF0000]“Sa varsam lacrimi dupa putere prin baia Botezului (pocaintei)>”, iar Sfântul Simeon Noul Teolog porunceste monahilor si crestinilor ca fara lacrimi sa nu se împartaseasca. Cum e cu putinta ca acela care îsi umple de cu seara chilia lui cu carne, peste, oua, vin si nu cu mâncaruri de post, dimineata sa se împartaseasca cu lacrimi si strapungerea inimii? Acest lucru e cu neputinta.[/COLOR]
Fiindca deosebirea de pareri a sinaitilor a ajuns la certuri si dispute, au scris Patriarhului, care le-a trimis o scrisoare. Acum un an am cautat aceasta scrisoare în biblioteca, dar nu am putut s-o gasesc. Nu îmi amintesc exact cuprinsul ei, fiindca au trecut 50 de ani de atunci. Din câte îmi amintesc va scriu, poate va va fi de folos pentru cartea voastra. [COLOR=#99CCFF]În scrisoare, Patriarhul critica cele doua tabere, fiindca ambele se aflau în ratacire si fiindca toti trebuie sa urmeze traditiile pe care le-au primit de la Parintii lor si nu sa se certe.[/COLOR]

Celor dintâi le scrie: [COLOR=#FF0000]Spuneti adevarul ca împartasania deasa este impusa de canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se împartaseau la fiecare Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfântul Apostol Pavel, gura lui Hristos, zice: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, manânca si bea siesi osânda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului” (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa va împartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze fiecare pe sine si sa va gânditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini.[/COLOR] Aceia aveau dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu, în vreme ce voi aveti multa dragoste fata de voi însiva si foarte putina fata de Dumnezeu.
[COLOR=#99CCFF]Aceia aveau o asa de mare iubire întreolalta, încât erau bucurosi sa se jertfeasca unul pentru altul. Voi însa va certati si îi pizmuiti pe fratii vostri, fiindca nu îmbratiseaza parerea voastra.[/COLOR]
Aceia, primii crestini, aveau toate în comun, banii, averile, mijloacele de subzistenta si nici unul nu zicea: acesta este al meu, acesta este al tau. Voi, desi sunteti monahi, nu aplicati aceasta.
Preotul, putin înainte de a chema la Sfânta Împartasanie, zice cu voce tare: “Sfintele Sfintilor“, voind parca sa ne avertizeze si sa ne spuna: “Judecati si gânditi-va bine, daca sunteti sfinti, atunci sa va apropiati, fiindca Cele Sfinte se dau numai Sfintilor”. Si noi zicem smeriti: nu suntem sfinti, unul e Sfânt, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel fara de pacat. Trebuie, asadar, sa fim atenti, daca vrem sa ne împartasim si noi mai des, sa fim sfinti. Apoi, preotul, chemându-ne la masa duhovniceasca, ne spune: “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati“. Si aici trebuie sa ne cercetam fiecare pe noi însine: [COLOR=#FF0000]Daca avem într-adevar frica de Dumnezeu, credinta fierbinte si dragoste curata din tot sufletul si din toata inima, atunci sa ne apropiem daca nu, sa ne retinem un timp, si dupa ce ne-am ostenit si nevoit cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem totdeauna, sa fim si noi sfinti, sa fim ca Sfintii Apostoli si crestinii primelor veacuri, atunci sa ne apropiem des. Întrucât nu suntem imitatori ai virtutilor lor, sa fim atenti, ca nu cumva apropiindu-ne cu nevrednicie, în loc de folos sa ne producem paguba, fiindca Sfânta Împartasanie e foc care-i arde pe cei nevrednici.[/COLOR]
Faptul ca în canoanele Sfintilor Apostoli nu se pomeneste de post, e de asemenea adevarat. Dar la început, când Sfintii Apostoli savârseau Sfânta Taina, erau putini la numar. Iar Taina dumnezeiestii Euharistii o savârseau în case si dupa mâncare. Când însa numarul crestinilor a crescut si s-au zidit biserici, atunci Sfânta Taina se savârsea în sfintele biserici si se savârsea dimineata, iar cei care voiau sa se apropie de Sfânta Taina se înfrânau de cu seara. Iar Sfintii Apostoli continuu au postit. [COLOR=#FF0000]Mâncarea lor era atât de modesta si mâncau atât de putin, cât sa traiasca. Iar marturisirea se facea public, în biserica. [/COLOR]Când însa la început au fost crestini care se rusinau si ezitau sa se marturiseasca în public, atunci Sfintii Parinti au stabilit ca marturisirea sa nu se mai faca public, ci în particular, înaintea arhiereului sau preotului ca parinte duhovnic. [COLOR=#FF0000]Si fiindca multi crestini, când voiau sa se apropie de Sfânta Taina dimineata, mâncau de cu seara pe saturate, fara deosebire, atunci s-a stabilit ca cei ce vor sa se apropie de Sfânta Taina trebuie sa posteasca. Aceasta n-o mentioneaza sfintele canoane, dar o mentioneaza Sfânta Traditie.[/COLOR] Nu s-a apreciat numarul zilelor de post, s-a lasat aceasta la latitudinea duhovnicilor, care celor sanatosi le prescriau mai mult post, iar celor slabiti mai putin. Cei care sunt sanatosi si pot sa posteasca nu numai o zi, doua sau trei, ci întreaga saptamâna, bine fac.
Aceasta le-a scris Patriarhul celor dintâi.
Pentru ceilalti scrie urmatoarele: [COLOR=#FF0000]Monahii care cerceteaza Scripturile si se ocupa cu studiul trebuie sa cunoasca sfintele canoane si Sfintele Traditii. Nici Biserica, nici sfintele canoane, nici Traditia nu mentioneaza ca crestinii trebuie sa se împartaseasca la fiecare 40 de zile si ca nu se cuvine sa se împartaseasca cineva la mai putin de 40 de zile. Sfânta Biserica si toti Parintii stabilesc canoane mari pentru ucigasi, desfrânate, adulteri, hoti, calomniatori si ceilalti pacatosi, carora canoanele le interziceau uneori sa se împartaseasca; celorlalti crestini nu le-a precizat zile, luni sau perioade. S-a precizat însa ca toti sa se cerceteze pe sine si daca sunt vrednici sa se apropie.[/COLOR] S-a precizat, de asemenea, ca trebuie sa fie sfinti, fiindca Cele Sfinte se dau Sfintilor si sa se apropie cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste.
Bine faceti daca cereti sfatul meu practic, dar mai bine veti face daca va veti smeri si veti asculta si pazi cele ce va voi sfatui.
[COLOR=#99CCFF]Întâi va sfatuiesc sa încetati discutiile care provoaca certuri si dispute. Fiecare din voi sa fie atent sa-si vada propriile pacate si nu pe ale fratelui sau.[/COLOR]
Al doilea, ori de câte ori vi se întâmpla vreo iritare sau cearta între voi, înainte de a apune soarele sa va conciliati si împacati.
Al treilea, [COLOR=#FF0000]sa aveti smerenie si ascultare desavârsita de Întâistatatorul vostru, ca si duhovnicul vostru, caruia sa-i marturisiti sincer toate pacatele voastre si sa solutionati deosebirile dintre voi nu voi singuri, cu pizma, mândrie si iutime, ci cu dragoste si iubire de frati, cerând în toate sfatul si parerea egumenului si duhovnicului vostru, si ceea ce va va spune, sa primiti ca de la Dumnezeu si sa va linistiti[/COLOR].

În ce priveste Sfânta Împartasanie stabilim urmatoarele:
1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.
2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.
3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.
4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.
5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.
O astfel de dispozitie catre monahii de la noi a dat-o Cuviosul Arsenie, care s-a nevoit acum 100 de ani aici, un sfânt duhovnic care a primit har de la Dumnezeu sa savârseasca minuni în timpul vietii lui si dupa moarte. [COLOR=#FF0000]Un astfel de discernamânt al acestor vrednici de pomenire Parinti trebuie sa-l urmeze si Parintii duhovnici actuali, ca sa-i canoniseasca pe cei care se marturisesc la ei.[/COLOR]
[COLOR=#FF0000]În acord cu îndrumarile de mai sus sa ne apropiem toti credinciosii, laici si clerici, de Taina dumnezeiestii si Sfintei Împartasanii, pregatindu-ne si curatindu-ne prin pocainta, post, rugaciune, cu frica de Dumnezeu si cu credinta si cu dragoste, ca împartasindu-ne cu vrednicie sa ne unim cu Mântuitorul Hristos si sa ne învrednicim a deveni împreuna-mostenitori ai Împaratiei Lui ceresti”.[/COLOR]

Scuze ca am postat articolele dar, nu am reusit sa postez linkul direct.
Sper sa fie de folos celui ( si nu, numai) ce a pus intrebarea de inceput.
Bucurie!

Stiti ce ma doare cel mai tare, ca acceptam sa se apropie de Hristos, mai cu precadere oameni drepti, oameni luminati, oameni neprihaniti...in loc sa-l facem cunoscut pe Dumnezeu si prin Sfintele Taine, sa-l apropiem de Dumnezeu, pe pacatos, pe innegurat si pe neispravitul care in neputinta lui incearca sa-l simta asa cum poate ...
Trebuie sa indraznim a ne apropia de Domnul pentru a intelege cum trebuie sa fim mai buni , cunoascandu-l astfel putem intelege bunatatea .
Etalam mereu virtuti pentru a le putem atasa de Bisericsa si in marinimia acestora, pe cel care nu poate sa se desavarseasca il izgonim din calea Domnului, il judecam si-l asociem cu infinita nevrednicie.
Ma ratacesc prin randuri interminabile, la fel de neputincioase in slava lor, precum oamenii pe care nu-i poate curati cu adevarat, fiindca nu sunt decat oameni, si nu duhuri.
Este usor sa le aplicati in viata proprie, cand insasi viata nu semnifica potrivnicia legii...doar le asezonati convenabil in fiecare zi in care va sunt permise lucrurile firesti, in timp ce altii trebuie sa le asezoneze deznadejdii, fiindca lor nu le este permis sa fie oameni ...
Dumnezeu sa binecuvinteze pe toata lumea si sa inteleaga in Marea Sa Intelepciune rarunchii tuturor lucrurilor de dincolo de neputinta si aroganta omeneasca.

@GeorgeS - asa stiam si simt si eu.
Si nu cred ca exista oameni, nici macar preotul, care sa fie permanent pregatit pentru impartasanie.
Eu si la preoti nu prea inteleg obligativitatea impartasirii la fiecare Liturghie. Cu canon, sau fara. Se spovedeste mereu, nu stiu, dar sufletul si trupul lui este intotdeauna pregatit pentru Hristos? Eu nu cred. Si el este tot om.

@Noesisaa - pai asa se spune peste tot, ca in posturile mari mai ales sa te spovedesti si impartasesti si inca de doua ori. Era mai bine daca se lasa sa se duca oamenii la perioade decise de ei insisi, atunci cand se simt pregatiti pentru asta. Dam buluc in posturile stabilite peste an, asa cum o fi, fara a fi chiar pregatiti si in rest nu mai facem nimic.
In plus eu spun ca numai postul trupesc nu inseamna pregatire. A manca normal (atentie, nu vorbim de imbuibare) si a trai normal cu sotul/sotia nu trebuie sa fie considerata o piedica. A tine aceste posturi nu te pregateste automat pentru impartasanie, nici macar spovedania.
Trebuie sa fii pregatit moral si sufleteste mai ales.
De asta as spune sa poti sa mergi la preot si sa spui: parinte, am mancat si am trait normal, dar acum am sufletul pregatit pentru impartasanie, si sa te spovedeasca si apoi sa primesti impartasania. Si asta oricand in an.