buna tuturor !am intrat pe acest forum in speranta ca cineva ma poate ajuta si pe mine cu un sfat ...sau o vorba buna :(.stiu ca acest forum este mai mult religios si de aceea consider ca este vizitat doar de persoane serioase care ar vrea sa ma ajute.problema mea nu e tocmai legata de religie ...dar am mai incercat si nu mi-a raspuns nimeni ...:( .eu am o relatie de 3 ani de zile cu un baiat ...care nu le e pe placul parintiilor mei.asta la prima vedere poate pare o aiureala...dar credeti-ma k ma simt...atat de singura ..atat de neajutorata si nu stieu ce sa fac sau cui as putea cere un sfat.sunt singura la parinti nu am prieteni ..ptr k majoritatea ..m-au dezamagit ...si aici unde stau eu ...nu pot avea multe alternative de prietene....ok ..sa va spun ...problema mea e ...k eu il iubesc mult pe acest baiat ...si el ma iubeste pe mine,a fost plecat un an jumate dincolo si l-am asteptat..ptr k il iubesc.parintii mei , insa nu-l suporta pentru k nu are un loc de munca stabi aici si pentru k nu este "de familie buna" .ei sunt 4 frati si tatal lui este sofer iar mama casnica .la mine...ai mei lucreaza amandoi...tata e politist iar mama secretara.ei spun k el nu e de nasul meu , dar eu consider k nu e bine sa facem diferente..ptr faptul k nu e asa de "avut" ca noi sa zic asa.dar nu vreau sa credeti k ma consider sau ca sunt bogata.eu stau la bunica mea...in care intr-o vreme puteam sa am incredere si sa ii mai cer sa ma inteleaga....dar acum e si ea impotriva.tati nu vrea nici sa auda de el ...mami vad ca de la o vreme e din ce in ce mai pornita importiva lui ...as vrea ...sa va intreb ce trebuie sa fac ? sa renuntz la el k sa fie ei fericiti ? as avea mare nevoie de un sfat ...sunt doborata psihic...as avea atatea sa va spun dar vreau sa stiu daca imi raspunde cineva ...k sa nu scriu degeaba :( ???VA ROG AJUTATI-MA :((

Eu cred ca ar trebui sa-ti asculti parintii si bunica, deoarece ei au foarte multa experienta de viata, cu oamenii si deasemenea, e NEFIIND CEI INDRAGOSTITI, pot vedea mai clar daca prietenul pe care ti l-ai ales ti se potriveste.
Ai dreptate aici sunt oameni seriosi care vorbesc din experienta de o viata si cunosc foarte bine repercursiunile NEASCULTARII.

si... NU UITA SA MERGI LA BISERICA SI SA TE SFATUIESTI CU DUHOVNICUL TAU! El o sa te inteleaga cel mai bine.

parerea mea este ca ar trebui sa renunti! caci ,,binecuvantarea parintilor intareste casasele fiilor, iar blestemul parintilor risipeste casele fiilor" ai citit biblia? mai ales in vechiul testament se vorbeste despre binecuvantarea parinteasca, dar si una din cele 10 porunci ne spune sa-i cinstim si respectam pe parinti deci sfatul meu: mergi pe mana lor! poate au dreptate!!!

Nu trebuie sa iubesti la recomandare. Important este sa iubesti pe cine simti ca trebuie. Va avea grija Dumnezeu ca si parintii sa inteleaga acest lucru. Nu-ti pune intrebari de genul: cum se va impaca bucuria ca iubesc si sunt iubita cu tristetea ca parintii nu-l iubesc.

da dar asta nu inseamna ca parintzii trebuie sa anuleze libertatea copiilor si sa le impuna pe cine sa ia de sot/sotie, ca pot risca sa le ditruga viatza de familie si atunci ce-au facut?
iar tu alina daca il iubesti casatoreste cu el, daca tu crezi ca e de treaba, el sa-si gaseasca un loc de munca stabil si poate isi schimba si parintii parerea:)

Bine ai venit pe aici!
Linisteste-te, ia-ti un timp, posteste, roaga-te, discuta cu duhovnicul (daca ai)! Tu esti cea care poate sa ia o decizie, dar o decizie pe care sa o asumi o viata.

Incearca totusi sa-ti raspunzi la cateva intrebari:
- oare aceasta legatura ma implineste duhovniceste, ma apropie mai mult de Dumnezeu, ma face sa fiu curata si implinita?
- acesta este omul langa care sa fiu o viata si o vesnicie, tatal copilasilor mei?
- cand sunt langa el poate si Dumnezeu sa fie prezent?
- care sunt motivele pe care le invoca parintii ?(eu nu cred ca e vorba numai de diferentele de clasa sociala)

Domnul sa te intelepteasca!
Elena

:)Alina,incearca sa-ti intrebi duhovnicul,iar daca nu ai unul incearca sa gasesti si sa-i ceri sfatul si nu vei regreta.Doamne ajuta!

"buna tuturor !am intrat pe acest forum in speranta ca cineva ma poate ajuta si pe mine cu un sfat"

Alina, intrucat si eu m-am confruntat cu o situatie oarecum asemanatoare, te sfatuiesc din suflet ca in primul rand sa-ti faci un duhovnic (daca nu ai). Daca nu, iti pot recomanda eu.

In al doilea rand, trebuie sa iti "studiezi" atent defectele prietenului tau. Pentru ca asa cum e inainte de casatorie, asa va fi si dupa. Sa nu crezi ca se schimba ceva in bine, de obicei e invers, defectele se accentueaza. Deci, gandeste-te bine ce defecte are si daca poti trai o viata intreaga cu ele. Si viceversa, bineinteles, daca el iti poate accepta defectele.

Apoi, sa stii ca parintii pot avea dreptate, dar pot si gresi. E adevarat: "binecuvantarile parintilor intaresc casele fiilor" , insa daca baiatul e cuminte, credincios, bland, vrea oricati copii ii da Dumnezeu (adica e impotriva avortului de orice tip-apropo, si anticonceptionalele tot avort se numesc)si va potriviti, motivul legat de situatia materiala n-ar trebui sa existe.

Inca ceva, copiii seamana cu parintii, de obicei fata cu mama si baiatul cu tatal. Daca baiatul a vazut ca tatal o batea pe mama sau o injura sau dimpotriva o ajuta la treaba, la fel va face si el. Dar poate sunt si exceptii(mai rare intr-adevar).

Inainte de a decide sa va casatoriti, puteti citi Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile sau Acatistul Mantuitorului cu binecuvantarea duhovnicului (ar trebui ca aamandoi sa aveti acelasi duhovnic) si sa va rugati ca Dumnezeu sa va lumineze mintea ca sa puteti vedea daca va potriviti sau nu. Sa cereti in rugaciuni o casatorie care sa va aduca mantuirea.
Deocamdata, acestea au fost cateva sfaturi.

Dar, cel mai important, vorbeste cu duhovnicul.

Draga Alina,
Eu iti recomand sa nu intrebi nici pe forum, nici prietenii, nici sa umbli disperata dupa un duhovnic. Eu iti recomand sa te rogi mai intai lui Dumnezeu, sa te ajute El, sa te rogi din inima, sa-i spui toata problema ta si sa-i ceri Lui ajutorul. Atunci fi sigura ca se va rezolva problema cumva...poate se schimba situatia, poate iti trimite Dumnezeu sfat printr-un om, printr-o carte, printr-un duhovnic.
Important e sa te rogi lui Dumnezeu sau Maicii Sfinte, dupa cum simti. Crede-ma ca nu vei ramane fara ajutor, chiar daca vei avea indoieli...
Iti spun din proprie experienta ca si eu de multe ori cand am avut probleme am cautat disperata ajutor la oameni mai intai si nu l-am aflat, dar cand L-am cautat pe Dumnezeu, am gasit ajutorul pe care il cautam..uneori prin oameni, alteori prin alte lucruri.
Mai intai cere-I lui Dumnezeu si El va gasi cu cale sa te ajute cumva...
Doamne ajuta!
Anamaria

Se spune ca dragostea-i oarba. De fapt nu ea, dragostea-i oarba ci noi in nimicimea noastra. A-ti asculta impulsul, e a te cobori la cele necuvantatoare si cu siguranta nu asta vrem. De multe ori se confunda pornirea inimi cu acel impuls nabadaios de moment si in cele mai multe cazuri, rau ne pare. Asa ca sa chibzuim, in a asculta parerea celor mai maturi, trecuti prin viata si incercarile ei. Majoritatea relatiilor facute in pripa, se destrama sau au un viitor nu tocmai bun. Roagate Bunului Dumnezeu sa te lumineze, chibzuieste , infranandu-ti pornirea de moment.

???poate fi de moment daca a durat 3 ani?:|

de regula parintele are intuitie mai buna decat propriul copil(datorata maturitatii sale,experientelor acumulate)si nu in ultimul rand copilul e dator sa-si asculte parintele,chiar daca greseste datorita parintelui sau,in fata lui Dumnezeu e bine primita ascultarea lui.Stiu ca in adolescenta tinerii simt iubirea ca pe ceva sfasietor,unic.dar se conving m,ai tarziu ca definitia iubirii e alta.N-are rost pentru un om pe care nu-l cunoastem sa dam cu piciorul mamei si tatalui care au trudit pentru noi(intr-un fel sau altul)

Tata imi zice sa mai las biserica si preotii.
Soacra mea zice ca nu sunt destul de buna pentru fiul ei. Are pe altcineva pentru el.
ce sa facem? ne ascultam parintii? Au experienta, bun argument!

Nu tot timpul parintii au dreptate

Cred ca Urzicuta are mare dreptate!! La urma urmei daca ajungem la necaz parintii sunt aia care ne ajuta si ne primesc cu bratele deschise. Sa ne bucuram cat inca ii mai avem in viata , sa-i respectam si sa le ascultam sfaturile si vom vedea ca si Dumnezeu ne va fi alaturi in tot ceea ce facem si bine ne va fi.
Doamne ajuta!

alina 19 19, problema ta este dc esti sau nu in concubinaj cu prietenul, caci dc nu esti si te rogi lui Dumnezeu sa te lumineze sa faci cum e mai bine ,EL iti va asculta rugaciunea,dar dc esti in concubinaj,considerat ca desfrinare in ochii lui Dumnezeu,rugaciuea nu iti va fi ascultata decit dupa spovedanie ,lasarea de pacat si eventual facerea canonului dat de preot.Abia atunci te va lumina Domnul,caci concubinajul iti da o falsa parere a relatiei de prietenie,pe care dc o urmezi nu iti va merge bine in casnicie.Nici sfaturile parintilor nu sint tabu,ca si ei pot gresi.Totul e sa nu iti faci idol din casnicie,prieten,parinti,adica sa nu le dai prima ascultare ,ci sa o dai lui Dumnezeu.Dumnezeu sa iti ajute! sa te lumineze ,caci e singurul care te va lumina fara a gresi in ceea ce priveste relatia ta cu prietenul.

As vrea sa fac o caracterizare a omului perfect, pe care il descrieti voi, cei care ziceti sa ne ascultam parintii (serios ca nu va inteleg cateodata).
Ar fi familii in care copilul nu se casatoreste,ca parintii nu doresc. Poate vor sa-l protejeze, poate din egoismul lor.(astea erau sfaturi pe care le primeam eu de-acasa: ca multi barbati sunt violenti, betivi, si sa nu va ganditi ca m-ar fi lasat parintii sa ma duc la manastire )
Altele, in care copilul crescut cuminte, fara petreceri, cu muzica selectata de parinti, fara discoteca, fara anturaje proaste sau nebunii ale tineretii, asculta mereu pe parinti, care ii spun ca in ziua de azi se traieste greu si- sa faca bine sa-si aleaga sot/sotie bogat/a, neaparat cu casa, cu zestre, cu studii, cu relatii. Daca un asemenea partener (de afacere numita casatorie!) e crescut in acelasi spirit, toate bune: merge relatia. Si ii putem da drept exemplu al societatii in care traim. E de fapt o conventie de a sta impreuna si de a face copii, incheiata pe principiul averii aduse. Daca sunt intrebati de cineva, se vor mandri: eu l-am luat pentru ca are casa! Are teren, vila,etc. Ei nu incalca nicio regula, se spovedesc si sunt laudati, banuiesc,pentru intelepciunea lor! In societate vor fi primii, totul va fi perfect! Monstruos de perfect, fara iubire!
DAR, daca unul da faliment, au motiv de despartire, ca singurul lucru care ii tinea impreuna era averea. Iar daca vreunul isi permite sa se indragosteasca, se intampla adulter, divort. Se vor ajuta la greu asemenea oameni? Nu, probabil vor salva intai averea, ca aceasta este motivul vietii lor, sensul casatoriei lor! Acesta e omul pe care il doriti! Care sa nu aiba personalitatea de a alege singur, sa nu isi permita sa iubeasca pt ca pretuieste ceva mult ai mult decat iubirea (si chiar ii merge bine in societatea de azi).
Sa nu spuneti ca nu exista, ca eu am gasit persoana care se mandreste ca s-a casatorit din interes. Sa laudam asemenea intelepciune!

Daca baiatul chiar e serios si relatia nu se va rupe, timpul le va schimba parerea parintilor tai. Mai stiu astfel de cazuri in care parintii l-au acceptat pe baiat dupa un timp mai indelungat!
In rest nu ar fi rau sa aplici metoda Parintelui Porfirie! Nu incerca sa-i convingi cu vorba (ca doar vezi ca nu reusesti) ci roagate in taina la Dumezeu sa-i lumineze!

toti te sfatuim sa mergi la un duhovnic si sa urmezi intocmai tot ceea ce el iti va spune. dar ce nu stiu eu este daca esti pregatita pentru asa ceva sau daca simti din tot sufletul ca totul se invarte in jurul lui dumnezeu.de regula unele persoane ajung la dumnezeu doar cand au nevoie fara sa fi avut macar curiozitatea pana acum sa inteleaga tainele credintei .dar nu este tarziu niciodata. Lui trebuie sa te incredintezi si nu ajutorului dat de oameni.in viata orice lucru facem trebuie mai intai sa ne sfatuim cu duhovnicul nostru si apoi sa pornim la drum. cautati imparatia lui dumnezeu si dreptatea lui si apoi toate celelalte vi se vor adauga voua. eu nu am avut duhovnic pana acum ceva timp si am facut totul in viata dupa ureche asa ca lautarii. si vreau sa spun ca regret cate zile am ca am facut numai greseli si am mers din compromis in compromis si nu am ajus la nimic bun . timpul trece si nu il mai poti da inapoi sa poti repara greselile. eu spun sa tii cont de sfatul parintilor si duhovnicului tau si pana la urma tu alegi , pentru ca dumnezeu ne-a lasat posibiliatea de a alege si cu timpul vei vedea daca ai ales bine sau nu.dumnezeu sa te lumineze.

Alina, nu te grabi la maritis chiar daca il iubesti mult pe acel baiat, presupun ca esti fff tanara si mai poti astepta o perioada cumintica. Maritisul nu e o joaca. Abia dupa casatorie oamenii se cunosc mai bine si ce te faci daca el nu e asa cum l-ai vazut inainte de casatorie sau este si mai rau??? Si diferenta de clasa sociala afecteaza fff mult casnicia dupa cativa ani, ti-o spun din experienta mea. E mai bine sa te casatoresti cu cineva care e aproape ca tine din toate punctele de vedere. In casnicie apar multe probleme si daca nu invata ca ambii soti sa treaca peste probleme ...atunci e un adevarat dezastru. Plus daca mai apar si copiii si tu incepi sa nu te mai intelegi cu el va fi si mai greu. In primul rand cauta la el credinciosia, sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu tot sufletul lui nu doar cu gura. Daca el e un adevarat crestin atunci chiar ca nu mai conteaza clasa sociala intre cei doi. Dar daca el nu e traitor in credinta atunci vor fi probleme cu siguranta. Gandeste-te ffff bine inainte de asta. Intre voi trebe sa fie mai intai Dumnezeu, fara el sunteti un nimic, nu puteti face nimic fara el. Deobicei oamenii dupa casnicie devin muilt mai rai.

Apropo de ce ai scris, sunt curioasa cate femei maritate, daca ar avea ocazia sa dea timpul inapoi ar mai face-o....multe spun ca daca locuiau o vreme inainte cu viitorul sot era mult mai bine, stiau la ce sa se astepte si nu aveau surprize dupa maritis