|
Am un prieten care mai scrie asa ...povesti, poezii (simple) din cand in cand. M-am gandit sa lepun aici. Poate o sa-i ajute vreodata pe copii vostri, dar de ce nu si pe noi.:)
Radacina Sfanta -Ce inseamna a iubi ? Tu stii fratele meu ? -A iubi ? -Da, a iubi pana la lacrimi, a te prabusi de iubire. Am cautat mereu aceasta iubire in fiecare om. Am dorit de copil ca toti sa fim frati, sa ne iubim neconditionat. Cand credeam ca am gasit aceasta iubire, ceva se intampla - nu era iubirea. Unde era ea ? Ce se intamplase ? Nu era aceea iubire pe care o cautam eu. In drumul meu, cautam si iar cautam, speram. Sperante, iluzii si apoi ma intrebam din nou. E posibil sa gasesc ceea ce caut ? Tot eu imi raspundeam: Da e posibil si imi reluam cautarea. Au trecut ani si zeci de ani, m-am ratacit si abatut de la drumul pincipal caci pe acest drum, nu gaseam iubirea. Am zis sa incerc sa merg si pe alte drumuri, poate voi gasi ceea ce caut acolo unde ma astept mai putin. Vai! a fost mai rau. Atunci, la un moment dat, m-am intors indarat si am zis nu, de aici trebuie sa plec. Drumul este acesta pe care mergeam la inceput, doar ca nu reusisem sa privesc adanc, priveam la suprafata. Momentul s-a izbit de mine, ma zdruncina si parca mi-a tras o palma. Am aflat. Iubire neconditionata ? Cine ti-o poate oferi ? Cine te iubeste si pe cine poti iubi asa cum simti ? O clipa, mi-am amintit: Deschid ochii, ganguresc Vad alti doi ochi, zambesc Asa parca-mi amintesc, De ochii mamei mele Mi-a dat viata si iubire Mereu a fost langa mine Imi amintesc De ochii mamei mele Imi amintesc de stele..... Am stiut - DUMNEZEU. Nici o dragoste nu poate fi mai mare decat dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Apoi in noi a ramas ceva parca sadit. De unde aceasta foame ? Mi-am amintit cat de frumos a sadit in noi aceasta dragoste. Din dragoste a lasat cu dragoste acel ceva in noi, oamenii. Radacina este in noi si ea nu poate fi smulsa caci e o radacina sfanta. Da fratilor, radacina sfanta a lui Dumnezeu pe care noi trebuie sa o grijim, udand-o zilnic. De ce zilnic ? Sa nu se usuce, sa fie mereu plina de viata. Radacina grijita bine o sa dea si un rod frumos. Copacul o sa creasca si in bataia vantului va simti mangaiere, iar glasul iubirii il va auzi si il va percepe in fiecare din frunzele lui. Iata caci toate simturile omului vor fi folosite cum trebuie si din cei doi ochi vor curge lacrimi de iubire. Nu toti copacii sunt stejari. Nu, caci nu se poate. Toti copacii insa, au o radacina - radacina sfanta a lui Dumnezeu. Doamne ajuta ! |
Multumesc frumos !
Am trecut in graba Pe langa un om. Statea pe jos, cu mana intinsa Cu ochi rugatori. Gandul apare deodat Ce-o fi cu el ? In graba mea M-am intrebat Ma opresc, ma-ntorc Arunc privirea El ? - se uita dupa mine Pe fata ii citesc - uimirea Ii dau niste bani Si spune tremurand Multumesc frumos! Atat de bland. Plec, fac cativa pasi Lacrimile se ivesc Inima imi bate altfel Din nou ma opresc. Parca ma grabeam la inceput Acum deodata - graba nu mai e Stiu eu, stie saracul, Cu totii stim - De ce. Apoi ma duc in drumul meu Ma opresc la un butic Cumpar ceva si mai ceva Ma-ntorc indarat. Saracul ma zareste, zambeste Acelasi:Multumesc frumos! In timp ce tremura. Ma duc apoi, ma duc.... Lacrimile nu mai vor a sta in casa lor Le dezleg, caci le era atat de dor De un om sarac, de un cuvant duios Suna asa:Multumesc frumos! |
frumos Ovidiu,tu esti autorul?felicitari daca da..avem nevoie de povestitori intr-o lume atat de confuza si urata.Avem nevoie de povesti chiar noi oamnii mari,de ce nu?cate o poveste pe zi..tu scrie iar noi o sa citim.Multumim.
|
Cerul de dincolo de stele
-Te-ai intrebat vreodata fratele meu drag, de ce te simti altfel, cand privesti cerul ? - Nu, ci doar ma minunez. - Da-mi voie te rog sa-ti spun ce simt . Domnul Iisus, Maicuta Lui, Sfintii Parinti, cand se uitau in sus, priveau spre stele. Nu se uitau oricum, se uitau, rugandu-se. Iti dai seama ce lucru minunat, sa poti privi spre stele ? Privirea ta se suprapune peste priviri demult apuse, dar ce priviri ! Priviri sfinte. Dumnezeu le-a creat bune toate, dar privirea Sfintilor parca a sfintit stelele. Priveste-le ! Sunt nemiscate de milenii, priveste-le cum stralucesc, vezi ca sunt stralucitoare si nemiscate, precum sfintii ? Acum, poti sa-mi spui mie, cum sa nu te simti altfel cand privesti cerul ? Imi pare asa ...putin ciudat...noi oamenii am ajuns a privi mai mult monitorul decat cerul. Privim, simtind ? Nu te lasa robit visarii, spune si tu o rugaciune cand privesti spre cer. Stii, vor veni in urma noastra alte priviri. Vor veni. Noi, nu vom mai fi, desi poate ca vom privi din alta parte. De aceea dragul meu frate, nu doar te minuna privind cerul, roaga-te privindu-l. Astfel, cei ce vor urma se vor minuna si mai mult. Astfel, cei ce se vor minuna, vor afla din priviri. Astfel ei - cei ce vor urma, vor cadea in genunchi cand vor privi spre cer. Acum ce faci fratele meu drag, vad ca nu mai esti prezent ? - Ma rog frate, ma rog privind cerul. Mi-a soptit o voce, nu fratele meu, caci el statea in genunchi cu ochii atintiti spre cer, iar buzele i se miscau usor.......se ruga. Atunci, am coborat usor, langa el. Daca treceai pe acolo ai fi zarit doi oameni stand in genunchi. Daca ar mai fi trecut apoi alti doi, ar fi zarit trei oameni stand in genunchi. Daca treci si arunci o privire intr-o Biserica, poti zari mai multi frati care stau in genunchi. Crezi ca ei doar stau in genunchi ? Nu, nicidecat. Ei stau in genunchi fiindca au privit cerul si au vazut chiar si dincolo de stele. E cerul de dincolo de stele. Nu il cauta cu ochii ci cauta-l cu inima. Il vei privi si tu, fratele meu drag. Cand inima va stii sa caute, ea se va deschide si o sa primeasca inauntrul ei pe Cel ce demult statea si batea la poarta inimii tale. Era acolo de cand te-ai nascut, doar ca nu ai stiut, nu auzeai bataia. Asculta-ti inima cum bate, Domnul batea odata cu ea. Nu ai stiut, asa-i ? Se suprapuneau bataile, de aceea nu ai stiut si nu le auzeai. Acum stii. El a fost mereu in inima ta. Doamne ajuta ! |
Iubiti copiii
De langa noi din colt de sat Porni o vijelie Cainii urla neincetat Viscol mare a sa vie Copiii fug infricosati Spre ale lor case Oameni mari grabiti Inchid obloane si ferestre Eram in trecere prin sat Deodata, am zarit intamplator La un colt de strada Un prunc micut, imbujorat Imbujorat el, dar micut Incepu sa planga Toti fugeau pe langa el Nimeni nu-l alunga Atunci, m-am indreptat spre el In brate l-am luat Micut, imbujorat, plangand Mi-a spus: Nene, multumesc ca m-ai salvat ! |
Cum sa nu poata trai in lume slujitorii Domnului, caci asa cum intr-un palat se afla un rege dar si slujitori ai regelui, asa si-n lume pot trai slujitorii Domnului. Ei nu sunt vatamati de cele materialnice, caci bogatia lor este in suflet - este credinta, nadejdea, iubirea, smerenia.
Cum sa nu poti fi mereu in Biserica ? Imagineaza-ti ca atunci cand iesi dintr-o Biserica, pasesti in alta, deci comporta-te ca atare. Daca vrei, dupa ce ti-ai facut semnul crucii, coboara mana ta cea dreapta si lipeste palma ta de piept in dreptul inimii, ca sa simti in inima pentru o clipa, pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh. |
Te uita in suflet de om
Te uita in suflet de om Priveste, ceea ce scrie Te uita la scris, la cum scrie Simte ce simti, priveste ce stie De poti a simti Te uita in suflet de om De poti a privi Patrunde-n suflet de om Te uita la toti daca vrei Tu ia-ti asupra-ti vina Coboara-n camara ta Plange-suspina Te uita in jur si iubeste Te uita in sus si te-nchina Te pune-n genunchi si suspina Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina. Tu, iar plangi iar suspina Vezi pacatul din tine Te uita in suflet de om Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina. |
Sunt nou pe forum.Un salut crestinesc de la parintele Nelu.Ma bucur de frumoasele povestioare, poezii
Doamne ajuta ! |
:)Sarutmana Parinte. Ne bucuram ca ati trecut si pe aici. Avem nevoie de Preoti si p-acilea ca parca altfel ii forumul cu cuvant viu, mantuitor.
Sarbatori Fericite va doresc in numele tuturor, pentru d-voastra, familia d-voastra si a tuturor enoriasilor din parohie. Doamne ajuta ! |
Cel mai mult imi plac " Cerul de dincolo de stele" si "Te uita in suflet de om"
Continua... |
Iertare - Uitare
Poti lovi - ca de obicei Oricum, eu te-am iertat Ocara multa de tu vrei a-mi face Voi rabda si uite: Tac Ai spus: "Te iert dar nu te uit" Eu iti spun: Multam Mai adaug acum: Te-am iertat demult Iertare fara de uitare ! Tu crezi ca pretuieste ? Iertare si Uitare, In inima salasluieste. Oricum - eu ti doresc doar bine Ma rog lui Dumnezeu Sa nu fi suparat pe nimeni :) Doamne ajuta ! |
Mondo Imaginalis(dedicata unui prieten)
Un om se plimba printre stele Avea ceva comun cu ele Era - stralucirea sa Putini oameni insa, o puteau vedea Pe drum, adesea el se ratacea Si ii parea rau, dar nu tare... Oameni multi nu-ntelegeau Doar stelele ii luminau a lui carare Era vesel, dar si trist - precum vremea schimbatoare Plangea cateodata, insa si zambea Doar stelele il aparau De lumea-nselatoare. Traia in lume, in lumea lui Unii chiar radeau de el Lui insa nu-i pasa Nici nu-l deranja - defel In calatoria sa, m-ai intreba din cand in cand o stea: Incotro acum ? Steaua raspundea: Pe acelasi drum...acelasi drum... Apoi, din lumea stelelor, - coboara Nu ca un fulger sau meteorit Ci ca o lacrima ce se prelinge, Ori ca si focul ce incet se stinge... |
Fie ca luminatul praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne aduca în casă și în viața bucurii, împliniri, sănătate, tot ce este mai bine pentru familiile noastre, pentru prietenii și cunoscuții , dar și pentru dușmanii noștri. Pruncul Sfânt născut în Betleem este exemplul suprem al iubirii , al mântuirii și al curățirii noastre de păcate , iar noi suntem datori să fim mai buni, mai blânzi și mai smeriți. Dumnezeu să ne ajute tuturor să fim BUNI CREȘTINI, oameni adevarați, gata oricând să fim alături celor aflați în suferință. Anul Nou să fie inceputul unei vieți duse în dragoste și toleranță, și să-l rugăm pe Dumnezeu să ne călauzească pașii pe calea înfăptuirii binelui, pentru a ajunge la mîntuire. CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI !
|
Amintiri din Revolutie
Pasesc usor, dar nu de frica Din obisnuinta si cu credinta. Ascult: voci omenesti Zgomote diverse, pasarele ciripind Zgomote - imense si hidoase Imagini ce se deruleaza-n minte Ma simt obosit, ma opresc Imi fac o cruce Un om ma loveste peste mana Pe semne e grabit - imi spun Ma asez in colt de drum, Pun capu-n piept - suspin Ma rog: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare Miluieste-ne pe noi. Nu ii lasa Doamne Pe cei orbi, saraci, flamanzi si goi Imi amintesc de miile de oameni Acolo ma aflam si eu Toti am stat in genunchi Am spus: Exista Dumnezeu (ne-am rugat Tatal Nostru) Acum: sunt singur - la un colt de drum Tot printre oameni... Aud, dar nu aud: Exista Dumnezeu A fost frumos, a fost demult A fost, dar multi au si uitat Altii au acum averi Altii stau la colt de drum Asa a fost mai totdeauna Asa si va fi. Nu uitati voi oameni dragi Dumnezeu ne poate milui. |
Desi am mai postat pa undeva, dar fiindca azi e Ajunul, sa colindam. :)
Pentru voi, toti Ma dor ochii, ma dor De durerea lacrimilor Ma dor ochii, ma dor De suspinul inimilor, Maicuta mea draga Coboara-n camara Imi e frig maicuta Aprinde focul, olecuta In durerea ochilor Pe drumul lacrimilor Prin inimi curate Focul strabate. Din inaltul cerului Steaua lumineaza Ochii privesc Steaua, urmaresc. Iata minune, iata ca vine Steaua straluceste In inimi vesteste Astazi coboara… Arde focul, arde In inimi curate, Arde focul, arde In inimi insetate. Ochii, inchisi Lacrimi, suspine Minune mare, Iata ca vine. Vine – se naste Mantuitor in lume. Se-apropie ziua, Celui mai Bun si Milos Mantuitorul Hristos Bucurati-va !!! Ochii, nu mai dor Caci vine Lumina Focul va creste In inimi vesteste Ca astazi se naste A noastra Lumina. Astazi va creste In inimi crestine Rugaciuni depline Bucurie mare Stralucire tare Hristos se naste In inimile noastre. |
Scrisoare catre mine insumi
Stai pentru o clipa si priveste albinele lucratoare caci multe o sa inveti de la ele. Vezi cu cata sarguinta si pricepere isi fac lucrul ? Vezi ce iasa din munca lor ? Asa si tu sa lucrezi afundandu-te in rugaciuni, sa fii albina duhovniceasca. Mierea cea duhovniceasca, datatoare de viata, bucurie in lacrimi, laptele cel dulce si hranitor, sa agonisim, pacea sa dobandim. Inima noastra sa fie departe de lume si placerile ei. Sa deschidem inimile noastre Aceluia ce sta la usa si bate. Cu cuviosenie sa-L primim si sa ne inchinam Lui. Cel ce se hraneste din Cuvant se umple de iubire. Cel ce se roaga din iubire se inalta spre cer, de acolo raspandind iubire pentru toti oamenii. Domnul este dorirea lui si locuinta cea adevarata. Numele Iisus este cel care incanta inima, cel care este mereu cu tine si in tine. Cine oare ne va desparti pe noi de el ? Vrei sa cunoasti taina iubirii ? Preda-te cu totul. Domnului. Trebuie sa mergem si in acelasi timp sa stam pe loc. Trebuie sa avem trezvie si in acelasi timp contemplatie. Trebuie sa iubim fara ca neaparat ceilalti sa ne iubeasca. Nu poti sa agonisesti fara sa oferi, adica tocmai invers decat in lumea materialnica. Vrei sa gusti din mierea cea duhovniceasca, atunci fa-te lucrator, fii albina cea duhovniceasca, ofera dragostea ta, tuturor, urmeaza-I lui Hristos. Rastigneste-te pentru lume. Nu uita lumea este creatia Domnului dar in acelasi timp amagirea celui viclean. Alege ceea ce doresti: viata vesnica sau moartea vesnica. Domnul cu noi cu toti. AMIN ! |
De as putea
De as putea sa merg, Cand constiinta imi dicteaza La ce mi-ar folosi picioarele Cand inima vibreaza ? De as putea sa plang Nu doar cateodata Exhaustiv-mereu, Fericit Doamne - as fi eu. De as putea neincetat a ma ruga, Tie Doamne Iisuse Hristoase Tie Doamne Inima ti-as da. De as putea sa vad zilnic, Cruci si Morminte Sa nu uit Doamne Ca sa iau aminte. De as putea s-ajung un harb Spre ati sluji tie, Harb legat cu putreda sfoara Inima-mi sa se roage, trupul sa ma doara Apoi Doamne - pot a ma stinge Cu numele tau pe buze Cu IARTA-MA In minte. |
Cugeta-Simte-Gandeste iar apoi Vorbeste
Sfintii Parinti de ai citit Macar o lacrima de ai varsat Pe acel obraz imbujorat Stiu ca tu nu i-ai uitat A fi un om cu-adevarat Nu-nseamna sa vorbesti "mieros" De vrei s-auzi un ton frumos, Asculta muzica-duios Psalmii daca ai citit Si inima ti s-a oprit Sau Rastignirea de tu ai simtit Adevarat - esti om citit Citeste omul dupa gandul lui Caci "tonul" nu e dat oricui In ochi priveste-l fix-adanc Sa-i vezi rolul pe pamant Imagineaza-ti ca am fi muti Doar cu privirea ne-am scruta Ai spune despre om Ca este tot acelasi ? Poate ca nu, poate ca da Tot ti-ai pune intrebari: Oare-i asa sau nu-i asa ? Oare chiar nu pot vedea ? Daca-i asa, sau poate nu-i ? Daca nu e dat oricui ? Daca el are dreptate, Tot ce zic, e falsitate ? Apoi te-ntrebi din nou Dar Doamne nu este asa ? Caci asta-mi spune inima Poate nu e dat oricui Sa vada in sufletul lui Asa ca ma aplec usor Si ca simplu om, iti spun: Cugeta-Simte-Gandeste iar apoi Vorbeste |
Fratii
Am sa plec din asta lume Cand ? - nimeni nu stie a spune Nu doresc sa v-amintiti de mine Doar gandul bun sa va ramana De am gresit, va rog a ma ierta Nu port pica nimanui Va rog: Sa va iubiti mereu ca fratii Asta sa va vina-n minte mai intai Credeti voi ca eu nu stiu, Cata nevoie avem unul de altul ? Credeti voi ca eu nu stiu Ca cerul nostru, este altul ? Credeti voi, s-aveti CREDINTA Nu doar cand greul va apasa Niciodata nu uitati, Noi toti - toti oamenii suntem frati. |
...ma bucur ca oamenii nu au uitat sa aleaga cuvinte si sa nasca simtaminte...
...ma bucur ca exista poezii si povestioare scrise in apus de soare... Ma bucur ca am intrat pe acest forum, sper sa am cat mai mult timp sa pot citi si invata...avem atatea de invatat! |
Citat:
|
:)multumesc,mi-au placut toate f.f.f.mult
|
:)ma bucur ca v-au placut. Sa speram ca sunt cu folos.
Azi... Pasii ma poarta pe drum/Inima cauta cu privirea/Sageata s-anfipt/Durerea din piept se duce in sus/ Ma opresc, intorc capul/O femeie ma priveste/Eu-nu o privesc/Inima simte/ Ma-ndrept spre ei/O mama cu doi copilasi/Unul-in carucior/Celalalt tot dragalas/ Ma fastacesc, dau coltul/Cumpar de mancare/Privirea sta-npietrita/Mamica cu copii, dispare/ Ma grabesc, zaresc/Tocmai intr-un loc anume/Copilul se joaca, dar si-ntreaba/Mama ai cumparat ?/ Atunci, m-am apropiat/I-am dat, l-am mangaiat/Un zambet si o voce de inger/Acelasi: Multumesc frumos !/ Mai auzisem si altdat/Azi insa, de astdat/A fost asa - atat de minunat!/ In lacrima, inima-mi s-a metamorfozat/ |
:)Multumim frumos Ovidiu:)
|
Suntem aici - nu ne vedeti ?
(oamenii, fratii tai din lumea a III-a) Suntem aici pe pamant Nu ne vedeti ? Priveste de sus, priveste adanc Suntem aici - nu ne vedeti ? Suntem doar piele si os Sa stim ce-nseamna frumos ? De unde-cum ? Suntem aici - nu ne vedeti ? Noi, nu avem vise Nici nu visam Traim, respiram - nu prea mancam Suntem aici - nu ne vedeti ? Biserici, icoane - cele Sfinte Noi nu avem, doar piele si os Cu cele Sfinte - in minte Suntem aici - nu ne vedeti ? Priveste de sus - priveste in jos Ii vezi ? - sunt piele si os O rugaciune pentru ei Sunt si ei aici - acum ii vedeti ? |
Iarta-ma Doamne
Iarta-ma Doamne, ca am mandrie Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele Sfaturi ori ganduri-care sunt rele Venit-am, in fata Icoanei Tale Cad in genunchi, desi sunt un caine Da-mi bun gand Iisuse, mereu Tu fii, viata sufletului meu Ajuta-ma Doamne, a nu judeca Sa-mi vad Doamne, neputinta mea Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu O! Doamne, fii viata sufletului meu Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine Scoate-ma din nepasare Ajuta-ma Doamne, a ma ruga Din caine s-ajung oita Ta. |
f.f.frumoasa aceasta poezie!
|
Scrisoare catre "oamenii mari"
Sunt nou pe forum si ma bucur sa gasesc aici atatia oameni minunati !
Imi permit sa reproduc mai jos o scrisoare catre "oamenii mari" a autorului Danion Vasile: BUCURIILE CRĂCIUNULUI- SCRISOARE CĂTRE "OAMENII MARI" de Danion Vasile Încep această scrisoare despre Crăciun mărturisind ceea ce toti crestinii adeveresc la prăznuirea Sfintelor Pasti: "Hristos a Înviat!" Aceste cuvinte se spun primăvara, si nu iarna: stiu si eu asta. Atunci de ce răstorn ordinea firească a lucrurilor? Lumea de astăzi fuge de Învierea lui Hristos, lumea de astăzi, care stă sub semnul păcatului si al apostaziei, vrea să păstreze din credinta crestină numai un ambalaj superficial, care să dea impresia că lucrurile merg în directia bună. E trist că Nasterea Domnului s-a transformat din pricină a bucuriei de Crăciun în pretext al bucuriilor de Crăciun. Adică sub masca unei sărbători duhovnicesti, oamenii îsi fac cele mai ciudate pofte, îsi împlinesc cele mai rafinate patimi. E interesant faptul că multi comercianti americani au renuntat să numească Crăciunul cu denumirea traditională, "Christmas", numindu-l mai nou "X-mas"... E mult mai potrivit numele de "X"-mas decât numele de "Crăciun". De Crăciun nu ar trebui să se facă petreceri destrăbălate. Si totusi se fac. De Crăciun nu ar trebui ca oamenii să mănânce peste măsură, si totusi o fac. În scrisoarea de fată voi încerca să vă arăt cât de diferit este Crăciunul de "X-mas", si să vă rog să îi învătati pe copiii vostri să nu confunde cele două momente, chiar dacă, din punct de vedere cronologic, se suprapun. Cel mai simplu mod de a diferentia cele două sărbători este stabilirea legăturii lor cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Si, pentru a usura această diferentiere, vom porni de la faptul că Hristos, Pruncul din staulul Betleemului, este Acelasi Hristos care a fost răstignit de oamenii pe care i-a iubit, si Acelasi Hristos care a Înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând. Sunt constient de faptul că ideile pe care le pun pe hârtie pot părea ridicole, că reprezintă un fir de praf pe balanta care, la celălalt capăt, poartă tonele de reclame la casetofoane, aparate de epilat, anticonceptionale, excursii în străinătate, si toate la un pret redus: doar se apropie Crăciunul. Mass-media duce o luptă sustinută pentru a transforma omul într-un robot care cumpără, într-un animal care trăieste numai la nivel de epidermă. În înfruntarea dintre Biserică si mass-media, înfruntare care atinge apogeul de Pasti si de Crăciun, există un arbitru pe care mass-media nu îl poate recunoaste, desi uneori îl invocă dezinvoltă: e vorba de Însusi Dumnezeu. Se duce un război crunt pentru ca de Crăciun glasul Bisericii să fie acoperit. Mai precis, diavolul a înteles că cea mai iscusită tactică pentru a lovi în Biserică nu este cea de a-i acoperi glasul (aceasta ar fi generat o rezistentă martirică), ci pentru a include glasul Bisericii în corul unei bucurii generale: înaintea emisiunilor de divertisment, televiziunea transmite secvente emotionante de la slujba tinută la cine stie ce mare catedrală, iar colindele sunt prezente cu multă risipă în ambianta programelor de pe marea majoritate a posturilor de televiziune. Stimati părinti, nu vă scriu pentru a vă face un rechizitoriu al deformării Prăznuirii Crăciunului. Nu urmăresc decât să punctez câteva din caracteristicile sale. Vă scriu pentru a vă ruga să îi ajutati pe copiii vostri să trăiască un Crăciun adevărat. Poate că rândurile mele par alarmiste, poate că nu întelegeti de ce vă cer să nu le răpiti copiilor Crăciunul: pentru că multi dintre părintii copiilor cărora le-am fost profesor au făcut aceasta. Cum? Foarte simplu: încurajându-i pe copii să înteleagă prin Crăciun o sărbătoare a plăcerilor, a prăjiturilor si a distractiilor, o sărbătoare în care totul este permis si nimic nu este refuzat. Copiii sunt învătati să astepte Crăciunul nu pentru a se bucura de Nasterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine stie ce masinută, robotel, păpusă sau distractie. Ce vină au părintii care au crescut în comunism, si care nu au avut parte decât de Crăciunuri din care a lipsit Dumnezeu? Cum ar putea ei să îsi învete copiii să cunoască o bucurie pe care ei însisi nu au cunoscut-o? Iată o întrebare care pare dificilă. Dar nu e chiar atât de dificilă pe cât pare. Părintii care au crescut departe de Biserică, părintii care au crescut asteptându-l iarna pe Mos Gerilă, ar trebui să fie foarte sinceri cu ei însisi si să recunoască faptul că vietile lor au fost triste. Oamenii nu vor să recunoască acest adevăr, că departe de Biserică nu există împlinire, dar aceasta este realitatea. Viata oamenilor mari este o viată foarte diferită de a copiilor: pentru copii viata este plină de sperantă, este plină de promisiuni. Pe măsură ce trece timpul această perspectivă se metamorfozează dintr-o imagine de primăvară într-o imagine de toamnă. Viata nu este asa cum vrem noi. Viata este dură si plină de greutăti. Sunt unii părinti care vor să îsi pregătească odraslele pentru supravietuirea în această junglă contemporană crescându-i după principiul "homo homini lupus". Copiii se maturizează foarte repede, cresc purtând în sufletele lor duritatea, si ajung fiare sălbatice. Alti părinti încearcă să îsi crească copiii într-un răsfăt maxim, confundând datoria de părinti cu obligatia de a transforma copilăria fiilor lor în vârsta tuturor plăcerilor împlinite. "Viata le va fi plină de greutăti, măcar să cunoască acum bucuria dorintei împlinite." Acest răsfăt nu le prinde bine copiilor. Acest răsfăt le distruge sufletele, si îi învată că binele este acelasi lucru cu împlinirea vointei proprii. Copiii care asteaptă Crăciunul doar pentru a-si mări colectia de jucării,vor creste fără a avea cunoaste bucuria Crăciunului. Ce este bucuria Crăciunului? Este bucuria că Hristos S-a născut pentru mântuirea noastră. Că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca oamenii să cunoască Viata cea adevărată. E usor să spunem vorbe mari, fără acoperire. E usor să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc. Atunci când vorbim despre bucuria Crăciunului, oricât de mult s-ar îndepărta oamenii zilelor noastre de trăirea duhovnicească a acestui praznic, nu ar trebui să pornim de la "Nu" -uri. Chiar dacă omul este iubitor de patimi, chiar dacă omul îsi doreste raiul numai prin vorbe, prin fapte arată contrariul. Scurta mea scrisoare vrea să vă ceară un singur lucru: lăsati-i pe copii să se bucure de Sărbătoarea Nasterii Domnului. Si dacă apare si un "nu", adică rugămintea de a nu le fi furată această bucurie, motivul este că prea multi părinti le pregătesc copiilor un Crăciun din care nu lipseste decât Hristos. Stim în ce lume plină de minciuni, plină de compromisuri si de greutăti crestem noi. Tot în ea vor creste si copiii nostri. "Nu suntem îngeri, si nici copiii nostri nu sunt." E adevărat, dar la fel de adevărat este si faptul că nimic în lumea aceasta nu poate împlini sufletele decât Dumnezeu. Si nu avem dreptul de a-i lipsi pe copiii nostri de cunoasterea lui. Dacă ei vor simti dragostea dumnezeiască, dacă ei vor întelege Taina Pruncului născut în staulul Betleemului, atunci în inimile lor se va aprinde un foc care va arde toate gunoaiele pe care lumea aceasta încearcă să le îngrămădească: focul credintei. Copiii au nevoie de Crăciun. Si noi avem nevoie. Cu toti avem nevoie de împlinire. Să nu le transformăm Crăciunul într-o sărbătoare a cadourilor. "Si atunci, să renuntăm la cadouri?" Nu, nu asta e solutia. Solutia este de a le da cadourilor atentia cuvenită, fără ca această atentie să gonească importanta prăznuirii Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Peste câtiva ani de zile, distractiile de astăzi nu îi vor ajuta să reziste în jungla înconjurătoare. Da, copiii nostri au nevoie de jucării (dar de jucării care să le dezvolte capacitatea psiho-motorie, nu să le spele creierul cum fac majoritatea jocurilor pe calculator). Dar mai mult decât de distractie au nevoie să cunoască mila lui Dumnezeu. Si, cunoscând dragostea lui Dumnezeu, vor sti si să se bucure de cadourile primite, si vor sti si să aprecieze eforturile făcute de părinti pentru a le procura aceste cadouri. Nădăjduiesc că, dacă veti întelege câtă nevoie au nevoie copiii vostri de bucuria Crăciunului, Îl veti ruga pe Dumnezeu să vă lumineze cum să îi ajutati să simtă această bucurie. Un singur lucru vă mai spun: mi-as dori ca, văzând voi bucuria Crăciunului pe fetele lor, să vă dati seama că si voi puteti fi părtasi acestei bucurii. Îmi doresc să fiti gelosi pe bucuria copiilor vostri si să vă doriti să trăiti (sau să retrăiti) această bucurie. Se apropie praznicul. Veniti cu inimile deschise. Spovediti-vă si împărtăsiti-vă. Primiti-L pe Hristos în inimile voastre. Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite părti ale lumii păcatului, ca să Se dăruiască fiecăruia dintre ei în întregime: Hristos bate la usa inimilor voastre. Deschideti-I. "Deschide usa, crestine..." |
Citat:
Frumoase poezii intr-adevar.Bun venit pe forum Nelu.Sunteti parinte?preot? |
Nasterea Domnului - Bucurie !!!
Craciunul – Nasterea Domnului – ce bucurie ! Melancoliile de altadata, sunt stari de bucurie, acum. Postul acesta minunat este un Post al bucuriei. Te simti singur cumva ? Omule, tu esti singur, dar omul din tine nu e. E Nasterea Domnului. Cu bucurie in suflet, ne indreptam spre casa Lui de pe pamant – Sf. Biserica. Cu fiecare nou Craciun, inimile noastre infloresc, se deschid tot mai mult spre ceilalti semeni. Noi suntem aici fiindca Domnul a voit. “ Cine iubeste cu adevarat voieste pe altul ca existenta, ca fiinta de sine statatoare libera, ca pe un altul cu care sa comunice” (- Pr. Constantin Galeriu in “Jertfa si Rascumparare”, pag 56) Noi, suntem aici pentru a ne desavarsi. Suntem pentru a ne putea intoarce… Secretul sta in autodaruire. Atunci cand daruim ceva, de la un gand si pana la fapta, ne inaltam cu duhul. Omul isi cauta mereu partea pierduta in timp. Am fost creati din trup si suflet iar apoi Dumnezeu a suflat in noi – Duh. Fericirea noastra, consta in aceasta reintregire a noastra. Aflandu-ne scindati, dar nestiind nici macar aceasta…cautam. Degeaba cautam…caci orbul niciodata nu va afla ce este Lumina. Vei putea vedea, numai daca daruiesti… Daruirea este Har, nu fiinta. Daruind vei dobandi, cum bine a spus monahul Nicolae Steinhardt. Daruind te vei inalta, vei castiga putin cate putin, din ceea ce ai pierdut, in timp. Iata de ce la fiecare alt Craciun, te simti altfel. Simti o bucurie, desi nu stii de unde vine. Vei afla…. Vei afla ca aceasta lume este un DAR. Atunci vei dori sa faci dar din dar, caci Daruind vei Dobandi - har. Curand vei afla ca esti aici fiindca ai fost chemat sa FII si sa FACI ceva. Daca adeseori auzim constatarea: “n-am facut nimic in viata”, iata acum ai aflat ceea ce trebuie sa faci. Sensul vietii tale sau mai bine zis scopul…este dobandirea Harului Duhului Sfant. “ Cum se imparte focul multora, fara sa se imparta el insusi, tot asa si harul se imparte neimpartit” – Sf. Grigore Palama Totul va fi nou, numai privind dintr-o inima noua. Singuratatea ta se va atenua tocmai fiindca tinzi mereu asimptotic spre desavarsire. Dar….vine Craciunul. Ne-am obisnuit cu brazi impodobiti, incarcati de ornamente. Ne bucuram ca niste copii, dar am uitat oare ca nu bradul aduce bucuria in inima noastra ? Am fost obisnuiti de mici copii sa asociem brad-Mos Craciun-cadouri. Am lasat deoparte, adevarul ? Treziti-va fratilor, e Nasterea Domnului. Hristos se naste ! – ce bucurie ! |
Intr-o pestera, Maria langa Pruncul Sfant vegheaza / Il priveste, il adora, L-ar atinge ; nu cuteaza / L-ar lasa, n-o lasa dorul, dar smerenia nu-ndura ; / Cum sa-ti pipai Creatorul ? Nu ti-e teama ,tu faptura ? / Ci iubirea e mai tare ca fiorii ei de teama / Si-aplecandu-se-L saruta si la sanul ei de Mama / Il cuprinde, mangaindu-L paradisul din obraz / Adancita-n bucuria negraitului extaz ! / Si-n tacerea noptii sfinte, isi adapa ochii plini / In oceanele de ceruri ale ochilor Divini. / I-ar vorbi, I-ar spune multe, dar se simte-atat de mica; / Numai inima-i cuteaza sa mai bata si sa zica : / - Ai venit din ceruri, Soare , pe pamantu-ntunecat / Si din noaptea acestei pesteri straluci-Vei -ne-ncetat ! / -Ai venit din cer Iubîre ! Pe aceste plaiuri reci / Si din frigu-acestei pesteri incalzi-Vei lumea-n veci ! / -Ai venit , Pastorul Mare, de pe muntii Tai inalti / Micsorandu-Te pe Tine, ca pe oameni sa-i inalti. / Ai venit in lume, Doamne , din cerescul Tau Palat / Sa te nasti sarac in lume, ca sa-l faci pe om bogat.
|
Citat:
multumim pt toate care le-ai postat. |
Pomul crăciunului
[SIZE=3] POMUL CRĂCIUNULUI[/SIZE]
[SIZE=3] De G. Coșbuc[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]"Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu - Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu. [/SIZE] [SIZE=3]Și numai câte-un viscol o bate uneori, Și plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori. [/SIZE] [SIZE=3]Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier. În noaptea asta însă, vin îngerii din cer. [/SIZE] [SIZE=3]Și zboară-ncet de-a lungul [/SIZE] [SIZE=3]pădurilor de brad Și cântă-ncet; și mere și flori din sân le cad. [/SIZE] [SIZE=3]Iar florile s-anină de ramuri până jos Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos! [/SIZE] [SIZE=3]Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i, Se bucură și cântă ca îngerii și ei. [/SIZE] [SIZE=3]Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ți trimise dintr-însa Dumnezeu. [/SIZE] [SIZE=3]Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii, Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării. [/SIZE] [SIZE=3]Departe într-un staul e-n fașă-acum Isus, Și îngerii, o, câte și câte I-au adus! [/SIZE] [SIZE=3]Dar El e bun și-mparte la toți câți Îl iubesc, Tu vino, și te-nchină, zi: ”Doamne-ți mulțumesc!”. [/SIZE] |
Colindă
[SIZE=3]Casa în care-am intrat
e de binecuvântat după legea creștinească, numele să-și împlinească[/SIZE] [SIZE=3] și-ntre lumânări aprinse mesele să-i fie-ntinse și-ncărcate de bucate...[/SIZE] [SIZE=3]Să trăiți în sănătate și-n unire, și-n cinstire, că ne-ați dat adăpostire.[/SIZE] |
De Crăciun
De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L trec pe uliță copii cu colindul. Și din zori până-n apus, pe-o steluță cu făclie, ei duc lumii un Isus de hârtie. * Dar tu, frate credincios, porți tu Pruncul ce trăiește? Duci în tine un Cristos care crește? Nu-i vreun gând ce te-a-nșelat, un simbol sau o icoană? Simți că-i viu cu-adevărat? Cere hrană?… După bezna cea de ani, și-a adus copilul zorii? Vin la tine cei sărmani? Vin păstorii? Simți că Cel ce l-ai primit de lumină-ți umple gândul? Și vin magi din răsărit căutându-L? Altfel, Pruncul nu e viu, altfel, ochiul tău te-nșeală. Altfel staulu-i pustiu, ieslea-i goală. Și din zori până-n apus, ca pe steaua cu făclie, porți și tu tot un Isus… de hârtie. " [COLOR=black]Costache Ioanid [/COLOR] |
De ce Craciun?
"Sunt multi ce nu-nteleg iubirea cu chip de Prunc nascut in iesle,
Nu inteleg corul de ingeri si slujesc altor interese… Ades sarbatoresc Craciunul, insa nu-i inteleg prezenta Si urmarind numai placerea pierd din vedere chiar esenta. De ce s-o fi nascut Hristos? Numai ca eu sa stau la masa Ciocnind, urand pentru prieteni, servind bucata copioasa? A coborat in Betleem ca eu sa-mi pun de-o parte bani Si omorand vitelul, oaia, sa strig: La anul, la multi ani? Isus a aparut in lume numai ca eu sa-I cant colinde Si sa ma bucur, cu copiii, cand bradul verde se aprinde? Sa las o lacrima sa cada, emotie de saducheu, Cand ne-ntalnim cu toti acasa, cand imi deschid cadoul meu? Iertati-ma! Nu pot sa cred in noi „meniuri si retete…” Isus nu a venit din cer, ca oamenii sa se imbete, Sa cheltuiasca bani pe daruri, pe alimente, pe braduti Si dupa sarbatori sa fie tot amarati si abatuti. Isus nu a dorit sa fie motiv de repetenta-n scoala, De neplacere in familii, sau un amar de punga goala… Nu lacrima de despartire, nu cearta, nici dezamagire! Isus in Betleemul noptii a vrut sa-nsemne doar IUBIRE! A vrut sa-nsemne sansa vietii, poarta de har mantuitoare, O scara rezemata-n ceruri pe care poti urca spre soare… Motiv rarisim de cantare a psalmilor de laudat, Motiv de strigat catre oameni, ca doar Mesia e-mparat! Isus dorea sa spuna lumii prin scancet de copil in paie Ca a lasat slava din ceruri si a-mbracat umile straie, Ca tu sa te opresti o clipa, sa canti speranta viitoare: Iti multumesc, iubite Doamne, ca ma iubesti asa de tare! " Jercan Danut Alexandru |
Slava Ție
"Noapte de Crăciun, curată,
Noapte-a Nașterii, prea sfântă, Câtă pace-mbelșugată Torni în inima înfrântă! În ce strai de bucurie Înfășori tu lumea toată, Zvon de rai și veșnicie, Noapte de Crăciun, curată. Oameni, ce-au purtat prin ceață, Uriașa lor povară, Pot păși în noua viață, Zvon de nouă primăvară. Căci Isus Mântuitorul S-a născut în ieslea sfântă, Ca să mântuie poporul, Biata inimă înfrântă. S-a născut sărac, în paie, Prunc al păcii și-al iubirii, Ca să ardă-n vălvătaie Vechea lume a pieirii, � Și să-nalțe, peste moarte, Rod al răstignirii Sale, Lumea celor scriși în Carte, Lumea dragostei totale. Slavă Ție, scump Isuse, Creang-a cerului, boltită Peste sufletul ce-Ți spuse Bucuria sa smerită! Slavă ție, noapte sfântă, Noapte de Crăciun, curată! Cântă frate, soră, cântă, Cântă pacea-mbelșugată, Pacea Lui în dar primită, Pacea Sângelui iertării… Fii în veci de veci slăvită, Sfântă noapte a-ntrupării! " Simion Cubolta |
La fiecare Praznic de Crăciun
"La fiecare Praznic de Crăciun,
Duios, colinzile ne-aduc aminte Că Domnul a venit într-un cătun, A dat pe-o iesle cerurile sfinte… La fiecare Praznic ne-ntrebăm, Cum? N-a fost nimeni să-l primească-n casă? … Dar și noi tot în paie II uităm, Când forfota Crăciunului ne-apasă! La fiecare Praznic simt mereu Că-i prea adâncă și prea grea ocară Să fie patul pentru Dumnezeu, O iesle într-un grajd sărac afară! La fiecare Praznic e un glas Ce spune-n taina nopții fermecate Că Domnul caută și azi popas, Mai stă la ușa noastră și mai bate… La fiecare Praznic noi vestim Venirea Domnului, sărbătorească. Dar mă întreb, cu-adevărat dorim La noi în case să se-adeverească? " [COLOR=#658d12]Valentin Popovici[/COLOR] |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:31:17. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.