In majoritatea satelor din Moldova, in ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mai mari sau mai mici de fete si baieti, umbla din casa in casa, pentru a vesti sosirea preotului "cu crucea". Aceasta datina este asemanatoare colindatului cu "Mos Ajunul" de la Craciun. Copiii care umbla cu Chiraleisa (de la grecescul Kyrie Eleison - Doamne miluieste) nu rostesc insa texte versificate ci striga doar "Chiraleisa! Chiraliesa! Chiraleisa!", de trei ori. Rasplata copiilor sint merele, nucile, prajiturile pe care ei le string in traistute, petrecute peste umar. In Bucovina, preotul este insotit si de gospodari care merg cu luminari aprinse pe la casele vecinilor si striga si ei Chiraleisa. Gazda ii primeste in casa, ii serveste cu bucate de post, dupa ce acestea au fost stropite cu agheasma.

Draga Costel la mine in zona nu e asa, nu umbla copiii ci preotul umbla la fiecare casa si o sfinteste!Bine eu sunt din Salaj stiu ca difera mult datina dar vreau sa te intreb daca la voi inca se mai tine seama?de datina,daca se mai practica?

Ea se mai practica in putine sate. Din nefericire multe din aceste traditii nu mai sunt prezente decat la diverse actiuni la Muzeul Satului. Copilul doar atrage atentia prin colind asupra a ceea ce urmeaza sa se petreaca, nu inlocuieste preotul. E un fel de Ioan Botezatorul care pregateste calea - striga, ca cel care urmeaza sa vina sa fie primit.

Eu iti zic ce stiu si la noi tot chiraleisa canta "chiraleisa spic de garu.."dar e preotul da mai de mult erau si ceva copiii imbracatii in alb dar cu timpul sa cam renuntat.

La noi in Suceava si peste tot in jur intotdeaua preotul are cativa baieti care vin inainte strigand Chiralesa ca sa stie oamenii ca vine preotul si sa se pregateasca (sa aprinda lumanarea, sa deschida usa, etc....) Dar nu li se dau nuci si covrigi ci bani. Poate mai demult cand nu aveau oamenii mancare se dadeau covrigi, acum nu. :D

Am gasit si informatia ca 6 ianuarie este ultima zi de colindat. Cu aceasta zi se incheie ciclul sarbatorilor de iarna. Ai dreptate cand spui ca la tine se canta “Chiraleisa, spic de grau”. Sunt zone unde in aceasta zi se colinda, se rostesc cuvintele: „Chiraleisa,/ Spic de grau/ Pana-n brau,/ Roade bune,/ Mana-n grane!“, iar colindatorii poarta la caciuli busuioc, brad, vasc si salcie.

--
 

Mie nu îmi plac deloc aceste pociri ale numelor si cuvintelor. Nici aşa [în original ] , Kyrie Eleison! , nici în română, Doamne miluieşte! .
Ca si cum greci ar striga " Domnailuia!" .
divaolul face tot ce poate sa se evite sensul , ca oameni sa si cunoasca ce graiesc.

Punct ochit,sunsray!
Nici mie nu-mi plac aceste pociri care se mai si inradacineaza ca traditii seculare.
Dom'leiluia!

Poate n-ar trebui sa fim atat de duri. Important este ca preotul sa fie lasat sa ne treaca pragul casei, fie el anuntat sau nu.
In noaptea de Anul Nou, dupa scurta slujba de la biserica, am mers in vizita la niste prieteni, doar asa, sa le spunem "La multi ani!", sa cinstim un pahar de vin si sa ne intoarcem acasa. Acolo mai era o persoana pentru care nu stiam exact de ce, dar aveam o aversiune inexplicabila. Il cunosteam mai demult, nu-mi facuse nimic personal, nu vorbea urat, dar ceva in interiorul meu refuza sa-l simpatizeze. Cu toate astea am cautat sa nu-mi tradez reactia si ne-am lasat convinsi de prieteni sa mai ramanem (oricum, nu erau decat ei si persoana cu pricina). La un moment dat, inevitabil discutia a alunecat spre religie, in special despre vizita preotului dinaintea marilor sarbatori. Atunci, individul, cu un ranjet superior si plin de sine a spus ca el l-a scos afara cu injuraturi pe preotul care tocmai tinuse slujba in noaptea de anul nou, cand a venit la el cu molifta. Fara sa mai tin cont de eticheta, i-am amintit pe un ton destul de dur ca n-ar trebui sa-l mire daca va fi scos in suturi dintr-o anumita gradina, in care i-ar face mare placere sa ramana!...
Atunci am inteles de unde venea acea antipatie aparent inexplicabila. Cred ca intotdeauna exista in noi o aversiune telepatica pentru persoanele cu care nu avem nici un fel de afinitate.
Revenind la subiect, cred ca daca si la noi ar fi fost acei copii care sa vina din timp si sa anunte apropiata vizita a preotului, multe dintre situatiile jenante s-ar evita, si-atunci s-ar sti mai bine care sunt cei care-L primesc pe Dumnezeu in casa lor, si care cei care-I trantesc poarta (usa) in nas.

Nu inteleg textul de mai sus...?!?
Aveti o antipatie pt idul care reprezinta persoana mea?Nici o problema,se mai intampla.Altfel nu-mi explic interventia dvs.

Revenind la topic,trebuie sa repet ca nu-mi plac pocirile limbilor straine,pocire care se intampla de obicei din necunoastere,lipsa de studiu.
Pe langa faptul ca nu inteleg de ce in zona cu pricina,nu se foloseste neaosul"Doamne miluieste!"si este nevoie de acelasi lucru spus in greaca!?!?!
Bine,bine dar nici greaca nu este,caci un grec abia ar pricepe ce spune acel"chiraleisa".
Intelegeti??

Nu discut obiceiul in sine,care este bineplacut si are intentii bune ci discut doar aspectul lui filologic.
Obiceiul este chiar foarte frumos si are si utilitatea ca cineva te anunta de vizita parintelui.

Mai frate bunica mea e din judetul Neamt si eu de la dansa nu am auzit de acest obicei.
Din cate stiu eu se canta "Doamne miluieste" iar nu "Kyrie Eleison" pentru noi suntem popor traco-dac,de vorbim limba noastra traco-dacica,adica română ,de mii de ani.
Iar chiraleisa sunt ne-romaneste.

YASMINA ... Oare de ce sa am antipatie de ID-ul tau? Nu-mi amintesc sa fi avut noi vreodata un conflict, ci chiar dimpotriva. Eu vorbeam acolo de o persoana reala, pe care-o cunosteam din viata de zi cu zi si pe care intr-adevar n-o prea puteam digera, aparent fara motiv. Iar in noaptea de anul nou ne-am nimerit la aceiasi masa, cu totul intamplator si am inteles de unde venea antipatia. De ce crezi tu ca de tine era vorba? Nu cred ca am petrecut anul nou impreuna si nu cred ca esti barbat (dificil si parasit de nevasta cu niste ani in urma)... Nu te necaji, te rog! Nu de tine era vorba.

..
 

Eu m-am referit sctrict la pronuntia acelei invocatii!
Cand este vorba de o adresare catre EL, ar trebui sa constientizam ce spunem si cui ne adresam! Sigur, intai de toate, ce conteaza in fata lui este vocea inimii, adica iubirea care insoteste cuvintele. Dar , prin faptul ca se pronunta asa, stalcit, nu stiu cati copii, adolescenti, dar si oameni maturi, mai pot intelege ce inseamna,si constientiza ca invoca Mila lui Dumnezeu, deci se adreseaza direct Lui, si atunci il rostesc mecaninc, fara participare launtrica care se cuvine!
Nu constientizam noi crestinii , in totalitatea sensului si profunzimii spirituale a unui cuvant, nici macar ale noastre cuvinte, ca sa si participam launtric cum se cuvine,deci sa si traim cuvintele. Sau mai bine zis nu cunoastem duhul ce ne anima limba cand rostim unele cuvinte.

[/QUOTE=Yasmina;419980]; [/QUOTE=sunsray;420051]

peste tot e razboi? si degeaba pe deasupra.......

Eu n-am nimic cu traditia, in masura in care cei care o practica sunt constienti de mesajul pe care-l transmit, de insemnatatea sa, de o mica istorie a obiceiului, astfel incat sa poata explica oricui are nedumeriri. Numai atunci traditia straluceste cu adevarat si merita pastrata. Altminteri am avea de-a face doar cu niste babuini care alearga din casa-n casa, repetand niste cuvinte stalcite al caror sens originar nu-l cunosc.

Din pacate - nu stiu daca este adevarat in cazul de fata - multe traditii au ajuns de fapt „băbisme”.

Fie ca ne place sau nu, o parte din traditii, in special cele pe cale de disparitie, supravietuiesc mult timp, degradate, in jocurile si cantecele copiilor. Daca intre forumisti se afla cineva cu studii de antropologie culturala- poate ne explica mai bine. Daca nu - Andrei Oisteanu explica acest fenomen in cartea sa " Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romanesca". Interesant ar fi daca si procesul invres este posibil, adica recuperarea unor traditii pe cale de disparitie si reincluderea lor in mod real (nu de dragul istoricitatii, de "muzeu") in circuit.

Chiralesa
 

Merg la casa bunicilor mei acum cu drag si tristete pentru ca ei nu mai sunt.Acolo am mers 2 ani la gradinita iar apoi in toate vacantele pana am terminat studiile. Mi-aduc aminte o conversatie pe care am purtat-o in 1999 cu un personaj foarte batran din sat (Dumnezeu sa-l ierte,decedat si el intre timp).Aflat in vacanta am mers la dispensar pentru a-mi cumpara ceva de raceala care ma sacaia .Vis-a- vis de locatia dispensarului un batran despre care stiam ca are 100 de ani fuma la poarta cum este obiceiul pe la tara.Da fuma ..am scris bine.Si cu toate acestea a fost profesorul din clasele 1-4 al bunicei mele care era la vremea respectiva(1999) decedata de la paste.Cand am plecat de la dispensar s-a uitat lung la mine si mi-a strigat:Baiete, vino putin.Am mers la gard curios de ce ar putea sa-mi spuna.S-a uitat la mine razand m-a masurat din cap pana in picioare cu ochii lui albastri si limpezi anuntandu-ma ca "am crescut mare"..:).Vazand ca ma uit nedumerit la el,stiam cine este dar nu stiam ca el sa ma cunoasca cumva m-a intrebat..Nu esti tu nepotul lui Bruma Toader?Am raspuns:Ba da..dar de unde ma cunoasteti dumneavoastra?..Pai stai sa vezi! A venit raspunsul:Cand erai tu micutz de tot ..cred ca aveai vre-o 3-4 anisori ai ajuns in ograda mea cu ceilalti copii care strigau Chiralesa in urma preotului si fiind cel mai mic dintre ei erai ultimul ..incaltat doar cu ciupici si taraind o traista mare prin zapada...Dupa ce v-am dat colacii si nucile a aparut si bunica-ta Dumnezeu sa o ierte iar tu simtindu-te cu musca pe caciula ai fugit..te-a prins dupa o tura printre glugi si te-a luat pe sus certandu-te ca ai fugit de acasa dupa preot incaltat doar cu ciupici si cu traista din tinda care era pentru un adult(deci mai inalte decat mine la acea vreme)>:).Am ramas surprins cum a putut sa tina minte asa ceva..si mai mult decat atat sa ma recunoasca dupa atatia ani.Dupa aceea, i-am mai povestit cate ceva despre mine,despre ce se mai intampla pe la Bucuresti si am plecat.Nu l-am mai revazut niciodata si am auzit peste catzi-va ani ca a decedat.Si acum simt insa in suflet povestioara lui desi personal nu-mi aduc aminte cand am fost cu Chiralesa la el in ograda.Nu stiu cum este corect pronuntat..si pana recent nici nu am stiut ce inseamna.Cert este ca in Comuna Mileanca judetul Botosani copiii se duc cu preotul ,unul din ei (mai mare de obicei) poarta un cofael cu aghiazma si striga Chiralesa primind de la cei carora le calca pragul nuci si colaci.Daca voi fi binecuvantat sa am copii as vrea tare mult ca ei sa faca acelasi lucru si sa strige acelasi Chiralesa.Poate incaltati in ghetute nu in ciupici..:)
Ps.S-ar putea ca strigatul sa fie derivat din limba Greaca pentru ca Cei care au detinut mosia pe la 1800 au fost de neam grec(Misoglu fiind numele lor).

Imi cer scuze,era o simpla problema de logica,spuneati ca de multe ori avem o antipatie virtuala pt anumite persoane,apoi ati dat exemplul unei situatii reale.De acolo am tras eu niste linii,am facut calcule si mi-a dat cu virgula.
Ma asteptam sa va fi atras antipatia prin faptul ca nu m-am declarat chiar un fan al acestor obiceiuri nu tocmai academice :)
(nu obiceiul ma deranjeaza care este sublim,ci preluarea lingvistica incorecta).