Intrebare: Daca Am o problema, spuneti-mi, va rog, la cine sa merg, la un preot sau la un psiholog?
Parintele Rafail: Eu as zice: bineinteles ca ar trebui sa mergi la un preot. Dar observ cu multa durere un lucru in lumea noastra: se intampla din ce in ce mai desca noi preotii nu gasim felul ortodox de a primi pe om, de a-l asculta, de a-l intelege, de a-l invia. Acum va zic ca unul care vine din Apus, unde de 1000 de ani nu a mai fost Biserica, unde spiritualitatea apuseana a falimentat total. Veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era in ea demult.. Acum cei luminati ai Apusului cauta din ce in ce mai mult catre ortodoxie, acea ortodoxie care e prost inteleasa pe aceaste meleaguri de bastina ale ortodoxiei, riscand astfel sa fim in pozitia evreilor care ei insisi au pierdut traditia data neamului lor. V-o spun tocmai ca sa nu se intample lucrul asta, ca sa cer Domnului ca nu numai apusenii sa gaseasca adevarul, dar ca si voi sa va inbotatiti in bogatia care este mostenirea noastra. Deci in Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia ca stiinta asta a psihologiei este si ea un fel de mila a lui Dumnezeu, intr-o lume in care Dumnezeu nu mai existasi exista o para-Biserica, o para-preotie ca sa-I zicem asa – nu vreau sa-I zic pseudo, desi ar trebui probabil. Ce este psihologul? Este un om la care te poti duce si la care poti descarca toate si poti spune toate si stii ca n-o sa fii judecat din motive profesioanale, acela in principiu iti tine “taina spovedaniei”. Parinti preoti! Asta e de fapt prerogativa noastra ortodoxa de care ne-am indepartat. Preotul prin harul preotiei, are Taina, are pe insusi Dumnezeu pe care-L poate impartasi. Aceasta depaseste cu mult orice asteptare a psihologului in ceea ce poate face el pt clientul lui. Va spun acest lucru ca sa intam un pic inTaina lui Dumnezeu care e necuprinsa de mintea omeneasca. Am vazut inviere in masa, am vazut zeci de familii care au inviat din morti in Apus si aici la fel!
Deci as zice bineintzeles ca la preot trebuie sa mearga omul cu probleme. Dar iertati-ma frati preoti, arhierei, trebuie sa ne spovedim oarecum caci adevarul asta este: suntem in asa hal ca nu ne mai stim vocatia si atunci poporul debusolat merge unde poate si la cine poate.
Va spun si lucrul asta: psihologia, care din cate stiu eu a inceput cu dl. Freud si a continuat cu dl. Jung, a facut multe rele pt om. Dar iarasi daca va uitati dintr-un punct de vedere istoric, pana si acolo se cauta omul, isi cauta adevarata sa fiinta si va spun sunt multi psihologi care gasesc si descopera adevaruri, insa doar franturi de adevaruri puse in dezordine, adevaruri care daca le analizati veti constata ca erau deja cunoscute candva in Biserica Ortodoxa si spre rusinea noastra nu le mai traim, nu le mai aplicam cum se cade. Zic de rusinea asta, fiindca stiti, eu consider ca noi toti suntem ca un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viata mea este viata ta, impartasim aceeasi soarta si as dori sa va chem pe toti ca un singur Om si sa ne innoim in Duh. Nu zic asta ca voi mirenilor sa judecati pe preoti, zic ca voi mirenilor sa va rugati pt noi ca Dumnezeu sa ne lumineze ca sa va putem lumina, zic asta pt fratii mei preoti ca sa stim ca e loc de mai bine, sa luam pilda si de la dreapta si de la stanga, si de la parinti si de la psihologie sis a ne invatam si din lumea dreptatii si din lumea pacatului, din toate marturiile, sa intelegem cu ajutorul lui Dumnezeu si sa ne intoarcem cum zice in Apocalipsá, unei Biserici: intoarce-te la cele dintai pana nu-ti voi lua lumina din mijlocul tau.

Exact, multi cand au o problema sau vre-o fapta rea, ori au tendinta sa o ascunda, ori vor sa o spuna cuiva ca sa se simta mai usurat, sa simta ca cel care asculta ii este alaturi la greu. Asa am facut eu prima data, adica am spus unei persoane de incredere ce aveam eu pe suflet, cu asta consider eu ca am inceput, simteam asa o mustrare de constiinta, si dupa aceea a venit si dorinta de a ma spovedi la un preot. Asa ca si strategia asta psihologica functioneaza, de a te marturisi la cineva de incredere, dar treaba asta nu da rezultate persoanelor care raman indiferente dupa marturisire.

Draga C-tin, a te duce la psiholog a devenit si o moda. Pe de alta parte si multi preoti nu se mai ingrijesc de credinciosi asa cum se cuvine. Nu pierd din vedere nici faptul ca multi credinciosi se cerceteaza pe ei in fata duhovnicului doar la marile sarbatori cand este imposibil ca duhovnicul sa le acorde tuturor timpul necesar. Eu raman la ideea ca relatia dintre credincios si preot este o relatie intre fiu si parinte, pe cand relatia intre om si psiholog e doar o relatie cel mult ca intre doi vecini. Iar eu doresc sa nu-mi pierd calitatea de fiu pentru atributul de vecin, fapt pentru care voi alerga intotdeauna la duhovnic.

iar psihologul nu este decat un om care iti pune ceasul atunci cand intri la el in birou si apoi iti spune si tariful sedintei ;) si bineinteles ca o sedinta nu va fi de ajuns si uite asa vei ajunge sa-ti dai tot salariul...

Doar ca nu cred ca psihologia sta in calea credintei. Ca Spovedania este o taina, nu doar o usurare ca ai mai spus altcuiva problemele, ci ideea ca le-ai spus de buna voie lui Dumnezeu si ca te caiesti pentru ele.
Pentru a ajunge sa le constientizezi, sa te caiesti, nu cred ca e neortodox sa apelezi la psihiatru, de ex.
Sau daca nu stii sa mergi mai departe in viata, dupa ce ai fost victima, nu stii sa nu acuzi, un alt punct de vedere asupra lucrurilor inseamna psihologie.
Sau pentru cei necredinciosi, e de ajutor. Continui sa cred ca nu trebuie nimeni obligat sa fie ortodox.
Intrebarea mea ar fi: in momentul acela, cand inca nu constientizezi ca esti in pacat, cand nu te caiesti cu toata inima, inca, oare nu e mai bine sa mergi si la psiholog, si la duhovnic (de buna voie!!)?

Referitor la postarea mea de mai sus, se poate intelege altceva, asa ca subliniez: cred ca Spovedania este o taina. Si rog cititi psiholog in loc de psihiatru. (scuze, m-am grabit sa scriu).
Psihiatrul se ocupa de ceea ce inseamna boala psihica, medical vorbind. Desi pot face si ei cursuri si pot deveni psihoterapeuti, pot da sfaturi pe bani.intrebarea e valabila, pentru mine: uneori ne trezim mai greu constiinta, iar psihologul si psihoterapeutul pot avea un rol important in acest sens.
Imi inchipui ca preotul are un rol important mai ales in faza in care constientizam pacatul si ne caim, si il marturisim. Psihologul exploreaza zonele "negre" ale sufletului nostru. Le scoate la lumina, le discuta, mai schimba puncte de vedere, ne face sa acceptam anume lucruri, ne face ordine in viata, ne duce in acel punct unde noi intelegem ce anume am gresit. Cand intelegem, daca suntem credinciosi, ne gandim la Spovedanie, sa spunem lui Dumnezeu ca ne pare rau.
E adevarat ca duhovnicul meu mi-a dat si sfaturi cand am avut nevoie. Din pacate, ca si tip acordat, au fost 5-20 min cu aproximatie, uneori doar de 4 ori pe an. A trebuit sa exploreze pe rand anumite zone ale sufletului, sa le verifice daca sunt in regula. Si sincer, nu stiu cum a tinut minte totul de la o spovedanie la alta. Doar ca.. unele se mai repeta, pana scapi de ele, am auzit ca li se intampla si altora.

Buna precizarea Diana. Mi se pare important sa redau un fragment din articolul Spovedania ca act terapeutic:

"Putem sa ne marturisim in fata unui prieten pe care il consideram demn de incredere, dar aceasta nu ne poate ajuta deloc sau ne poate ajuta doar in mica masura sa depasim din punct de vedere emotional greseala savarsita. Unii prieteni pot reduce dimensiunile si greselile persoanei in cauza, pe cand altii le pot exagera si mai mult, dintr-o grija prea mare fata de prietenul lor si atunci nu-l pot ajuta cu nimic pe acesta. La nivel interior, trauma s-ar putea sa nu fie rezolvata si atunci aceasta marturisire are o valoare destul de mica din punct de vedere al vindecarii.

De asemenea, putem marturisi in fata unei persoane competente pentru discutarea problemelor noastre - cum ar fi un consilier sau un psihoterapeut - , dar prin acesta nu putem obtine si iertarea in fata lui Dumnezeu."

trebuie sa clarific ceva... macar pt cei care intra pe acest topic.
psihologia ca si preocupare dateaza inca de la inceputul societatii umane.
intai explicatiile sunt pseudo-stiintifice si contin mituri, credinte, superstitii, obiceiuri etc.
apoi temele psihologiei fac parte din domeniul de interes al filosofiei
putem vorbi de psihologie ca stiinta (recunoscuta oficial) abia din anul 1879 cand Wilhem Wundt infiinteaza primul laborator de psihologie experimentala.

parintele Rafail stie el ce stie... Freud a realizat multe ca psiholog, insa nu de la el porneste psihologia (cum multi au impresia asta); Freud nu este decat parintele psihanalizei.

exact! aici are mare dreptate si chestia asta ma doare tare ca nu iese nimeni in fata s-o recunoasca.
diferenta dintre psihologia Sfintilor Parinti de demult (si chiar si a celor din ultimele secole) si psihologia psihologilor (iertati constructia) consta in modul de exprimare... continutul este acelasi: aceleasi principii, acelasi idei, aceleasi concluzii etc.

ca duhovnic trebuie sa stii si putina psihologie ca sa poti intelege omul, sa stii cum si ce sa-i spui pt a-l aduce pe calea cea dreapta, ce atitudine sa ai fata de unul si fata de altul; nu poti avea aceeasi atitudine fata de toti, ca nu toti au aceleasi caractere. de exemplu.. daca unuia ii vorbesti raspicat si cu o privire incruntata, s-ar putea sa-si dea seama de gravitatea faptei... dar daca adopti aceeasi atitudine fata de altul, care e mai timorat, s-ar putea sa-l sperii si mai tare si nu intotdeauna are rezultate pozitive terapia prin soc.

in principiu n-ar fi nicio problema daca apelam atat la duhovnic, cat si la un psiholog. cum spunea cineva mai sus, s-ar putea ca parintele sa fie foarte ocupat, in general, si atunci nu prea vei avea cand sa discuti mai serios cu el.
daca nu sunteti siguri, ii cereti blagoslovenie parintelui sa consultati si un psiholog.
daca simtiti ca psihologul va influenteaza in mod negativ credinta, aveti dreptul sa renuntati. desi, deontologic vorbind, nu are voie... dar daca face asa ceva inseamna ca-i lipsit de profesionalism.. prin urmare nu mai are rost sa va pierdeti vremea cu el.

Ce pot a spune eu cu certitudine, in ceea ce ma priveste pe mine, este ca, nici familia, nici prietenii , nimeni nu a putut sa-mi indrepte patimile si gandurile rele , decat Biserica si ajutorul nemijlocit al DUHOVNICULUI prin Bunatatea si Puterea data din destul de Bunul DUMNEZEU si Prea Curata Lui Maica Prea Sfanta Fecioara MARIA. Restul sunt surogate, amagiri si droguri pentru minte, credinta fiind singura vindecatoare a patimilor noastre, a gandurilor noastre, a deznadejdei, a scarbelor si a tuturor decaderilor noastre.

si preotul si psihologul sunt importanti. Mantuirea necesita un preot iar dezvoltarea personala un psiholog/ cunostinte de psihologie. Daca suferi de o anumita fobie psihologul de ex te poate ajuta mai mult decat un preot sau daca vrei sa-ti cunosti aptitudinile sa faci un test de personalitate, sa ti identifici spre ex anumite tendinte ascunse in subconstient etc Este la fel ca in controversa medic/ preot. Daca te doare maseaua unde te duci? La un maslu sau la dentist.

Iertare dar aici nu-i vorba de dinte, sau o maruntaie din noi, ci de mintea si gandul cazut in pacate. Chiar nu faci distinctia , care-i destul de clara. Mintea si gandul cazute in pacat nu are vindecare nicaieri in asta lume, ia insasi cazuta in pacat. Vindecarea o avem numai in Biserica prin si cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

depinde de perspectiva Spre ex a consuma alcoole este un pacat, il spovedesti faci un canon dar asta nu insemna neaparat ca si poti renunta la o dependenta. Consilierea/ terapia poate fi de un real folos.

Fiecare patima are si o conotatie psihologica asa cum are una spirituala.

Duhovnicul este asa zisul psiholog al nostru. Trebuie sa reanvatam a ne indrepta spre Duhovnic si noi la randu-ne sa-i invatam pe copii sa faca acelasi lucru. Americanismul importat , in a avea fiecare un psiholog, este daunator si necrestinesc. Psihologia nu trebui hulita ci din potriva, ea sa se ocupe de testari, evaluari si alte cele. Ori modelul vehiculat la ANTENA1 cu acel psiholog, este penibil, teatral si pueril.

cred ca toata lumea are nevoie de duhovnic dar nu toti avem nevoie de psiholog in schimb cred ca avem nevoie de cunostinte elementare de psihologie

calator, ai spus ca "Spre ex a consuma alcoole este un pacat, il spovedesti faci un canon dar asta nu insemna neaparat ca si poti renunta la o dependenta. Consilierea/ terapia poate fi de un real folos." afirmatie valabila doar daca ajungi sa crezi ca prin simpla aducere aminte si marturisire a patimei ai primit si iertare. Dar spovedania nu-i asta. Ca a primi iertare inseamna a fi vindecat.

Randurile tale denota ca nu ai fost niciodata intr-un "ospiciu de nebuni" din Romania ori alta tara "super dezvoltata", ca sa te convingi de cat de putin ii poate ajuta psihologia si chiar psihiatria pe acesti sarmani pacienti rataciti cu sufletul si apoi cu mintea.
E normal, fiindca problemele lor sunt aparute in partea nevazuta (suflet-pacate) unde are acces NUMAI Cel care i-a creat prin Darul Preotiei de Iertare a pacatelor, lucru pe care un psiholog/psihiatru nu o poate face!
Cu siguranta nu e rau ca un Preot sa aiba cunostinte de psihologie, insa asta e doar pt o mai buna comunicare exterioara, caci baza ramane tot Taina Preotiei si Lucrarea Tainica din Nevazut si cu multa rabdare, in care daca nu Crezi nu te vindeci si nimeni altcineva nu te poate vindeca, vezi exemplele din psihiatrii...
Deci consilierea umana de care amintesti, deci exterioara, nu ajuta in vindecarea partii nevazute, ca sa se ajunga la despatimirile de care zici d-ta, daca nu se tine cont de partea nevazuta unde, repet doar "Nevazutul" lucreaza prin Tainele Preotiei Ortodoxe. Mai pe limba ta! Doar "Spiritul" poate vindeca ceva spiritual! Si daca aici esti vindecat cealata parte vine de la sine pastrand linia Ortodoxa, deci fara sa fii nevoit sa apelezi la therapiile psihologiei etc.

Cu siguranta multi din cei care posteaza aici au exemple practice traite de vindecare spirituala si chiar trupeasca, prin Tainele Ortodoxe din Biserica.

Daaaaa, cat adevar ai spus Constantine. Cate vindecari si unele chiar miraculoase s-au produs prin Sfanta noastra Biserica. Ma uit in urma si nu-mi vine sa cred cat de cat balastru am scapat. Mai am , dar mult m-am usurat.

Cred ca te referi la spitale de bolnavi psihic cronici, care nu se vindeca.
Spitalele de psihiatrie au devenit mai umane decat erau. Unii pacienti vin la control cu mijloace de transport in comun. Chiar schizofrenie, in perioadele fara crize.
Depresia usoara se trateaza si acasa. Uneori e necesara internare pentru ca medicul sa fie sigur ca medicatia e bine suportata.
Diagnosticul este pus uneori cu cod de cifre, ca acesti pacienti sa nu fie discriminati, izolati de ceilalti, sa aiba sanse de angajare.
Unii doctori spun ca depresia e vindecabila, ca nu exista depresie care sa nu raspunda la tratament. Dar lupta e grea si e de durata.
Si pacientii dementi merg acasa, dupa ce li se stableste diagnosticul si schema de tratament, se considera ca se descurca mai bine in mediul nde au trait pana acum.
Da, schizofrenia poate sa evolueze, la unii repede si grav, si exista bietii rataciti cu sufletul, de care vorbesti. Si in faza avansata, da, psihologia nu ii ajuta, iar psihiatria nu ii vindeca.
BOALA PSIHICA INSEAMNA SUFERINTA.

Si de unde stim ca psihiatria nu e ea însasi o manifestare a nebuniei?

o baba fara cunostinte de psihologie si care se spovedeste regulat se foloseste mai mult decit unul care merge la psiholog si/sau mai stie si psihologie ,dar se indoieste de puterea lui Dumnezeu ,in asa hal ,incit sa creada ca fara psiholog sau cunostinte de psihologie nu se poate mintui.:dozingoff:

omul este format din 2 parti: trup si suflet.
medicul se ocupa de trup, iar psihologul de suflet. AMBII au acest dar (talent) de la Dumnezeu; nici unul, nici altul nu pot profesa fara darul si ajutorul Lui.
deci atat medicul, cat si psihologul sunt lasati de Dumnezeu.

diferenta dintre preot si psiholog este faptul ca psihologul nu-l poate ierta de pacate pe subiect... ceea ce, intr-adevar, e cel mai important. dar il schimb il poate ajuta sa-si indrepte pasii vietii.
va rog, nu vorbiti fara sa stiti, nu vorbiti doar din auzite sau doar dupa impresii.

randurile tale denota ca rezumi toata psihologia la psihiatrie.
tocmai de aceea e nevoie de un psiholog.. pt a nu ajunge la psihiatru.
daca vreti sa ne referim strict la patimi... desi unii psihologi afirma ca masturbarea nu e nociva, multi s-au vindecat datorita lor. sa nu uitam cati au ganduri de suicid si o parte din ei s-au mai linistit dupa cateva sedinte la psiholog. la fel si cu homosexualii.. si cu multi altii, exemplele pot continua. daca tu vrei sa te schimbi, psihologul te ajuta in masura in care poate.. evident, si cu bunavointa ta.

iar viata nu se rezuma doar la fapte bune/ fapte rele.
spre exemplu, eu m-am dus la psiholog cand eram mica din cauza ca eram extrem de inchisa in mine.. si mi-a prins bine. si acum sunt inchisa, dar nu ca atunci; stiu cand sa vorbesc si cand sa tac (sper).


din pacate, romanii inca mai au impresia ca psihologul e pt nebuni... intr-un fel e firesc sa gandeasca asa de vreme ce marea majoritate apeleaza la ei doar in cazuri extreme. :hmmm:

Tratamentel psihiatrice sunt simple amagiri prin sedari prelungite si de multe ori omul e transformat in leguma, ori nu asta dorim. Depresia, banala depresie, neglijata sau tratata numai cu pastila miracol, poate degenera in afectiuni mai grave. Uitam in schimb de suflet, el nefind un organ vizibil, palpabil. Dar multe din starile noastre de dizconfort sunt tocmai din neglijarea sufletului, este ceea ce numim o stare sufleteasca proasta. Cauzele sunt multiple, dar cea mai frecventa este preocuparea obsesiva a noastra pentru cele materiale, flamanzind si vlaguind prin astfel de comportament, sufletul. Trupul, templul sufletului are cel mai mult de suferit , prin slabirea si imbolnavirea lui. Obsesia excesiva si de multe ori nejustificata pentru cele materiale este principala cauza a tuturor afeactiunilor. Imbuibarea permanenta, agoniseala excesiva, obsesia banului, uitatul peste gard, invidia asupra celor agonisite de altii , grandomania materiala in concurenta cu altii si alte cele, sunt calea sigura catre suferinta, catre nebunia ascunsa , catre o minte dezorientata, tulbure, rupta in cele din urma de realitate, o orbire a mintii intru cele cu adevarat folositoare. Ce poate face o amarata pastila in astfel de situatie ? Nimic, decat o drogare, o rupere si mai mare de realitate, o sedare prelungita, in timp ce sufletul e secatuit complet si flamanzit de cele duhovnicesti.

nu veti putea afla niciodata beneficiul psihologiei continuand sa ganditi asa: ori generalizati, ori nu vedeti decat partea goala a paharului... asa gandeste un crestin? ???

ispita_mea, asa gandeste un crestin !

psihologia nu se reduce la spatiul "caselor de nebuni" Iar in cazul acestora nici preotul nu poate face schimbari fundamentale caci acestora (nebunilor) le lipseste discernamantul Prin urmare daca tot evidentiati esecul psihiatriei ar trebui sa-l evidentiati si pe cel al duhovniciei. In astfel de situatii mantuirea ne apare sub forma legarilor de cruce ( ex caz Tanacu).

Sunt foarte multe situatii cand psihologul nu poate fi inlocuit de preot Daca vrei sa faci scoala de soferi spre ex e nevoie sa treci un test dat de un psiholog, de asemenea si in ocuparea anumitor functii/ pentru anumite profesii este encesar un astfel de test. Astea fiind numai cateva exemple. In vanzari, in dezvoltare organizationala, in dezvoltarea personala etc peste tot sunt exemple ce tin de domeniul psihologiei Reclamele de la televozir, manipularile de toate tipurile....Inclusiv toata isteria asta cu ecumenismul poate fi analizat din perspectiva psihologica

Un psiholog nu te mantuieste dar te paote ajuta in a te cunoaste mai bine, in a depasi anumite situatii de criza etc....

Iarta-ma calator dar amesteci toate planurile. Ce spui tu despre teste si alte cele sunt fapte si norme create de noi si nu au valoare decat trecatoare aici in asta lume. Ce intelegi prin mantuire ? Si cine poate mantui ? Cred ca faci confuzie intre a milui si a mantui ! Boala psihica si demonizarea. Cine poate face distinctia dintre cele doua si dupa ce criterii ? Denumirea de nebun nu mi se pare corect folosita si neavenita in cazul de fata. Uiti tot odata ca Duhovnicul nu poate inlocui psihologul , pentru ca el nu se ocupa de teste , grile , sondaje etc. Nu stiu daca tu si colega ta aveti Duhovnic , pentru ca altfel nu a-ti mai pedala pe psihologie care nu poate si nu are cum a inlocui cele intru Duhovnicie.

domnule Cristi... eu am duhovnic si i-am spus ca spre asta ma indrept. n-a comentat nik; mi-a zis sa-mi vad de drumul meu si sa las placerile lumii acesteia.
si cred ca n-ai auzit de atatia teologi care au terminat si facultatea de psihologie... cred ca n-ai citit nicio carte scrisa de acestia... ca sa te convingi cata legatura este intre teologie si psihologie.
psihologia e o stiinta ca oricare alta, lasata tot de Dumnezeu.

Doamna (domnisoara) X , de unde stiti dumneavoastra ce este lasat de la DUMNEZEU ? Vrajmasul vazut si nevazut, va este cunoscut ? Sau a-ti auzit de el ? oricum nu vreau sa va (te) acuz cu nimic ci nu pot fi deacord cu dvs. (tine), asta nu inseamna ca nu puteti (poti) avea dreptate , partial sau total. Eu imi sustin varianta mea cu tot respectul pentru TINE.

Cu toate ca sunt offtopic, am sa pun o intrebare referitor la randul citat: Care sunt placerile lumii acesteia? vad ca se tot spune si se scrie despre placerile lumii acesteia, chiar am citit si eu in diverse cuvantari ale sfintilor si preotilor contemporani. Asadar, care sunt placerile lumii acesteia pentru fiecare din voi?

Placeri intru ghilimele, pentru ca multe din senzatiile tari ale trupului si nu numai sunt pacate cu P mare. Desfranarea , imbuibare si dragostea de arginti . Ce zici Stefane ?

Pai mai sunt si alte senzatii tari in afara de saturatie stomacala si sex. De exemplu adrenalina provocata de parasutism, montagne-rousse, bungee-jumping, etc. Sau o placere a vietii mai este somnul dulce de dimineata, dupa care toti tanjesc sa il savureze inca un minut inainte de trezire, sau sa bei un suc rece de fructe cand iti este foarte sete din cauza caniculei...asadar nu toate placerile vietii sunt pacate, ;)

Ei acum m-am linistit, draga ispita. Deci vrei sa urmezi psihologia ! Excelent. Deci de aceea aperi si ti atata parte psihologiei ! Foarte bine, nu ma deranjeaza catusi de putin, dar te face subiectiva in ceea ce scri. Cat priveste viata ta, e a ta si ti-o organizezi cum vrei si nici acest aspect nu ma deranjeaza, mai ales ca esti o modernista intr un fel si este foarte bine sa ai o personalitate a ta. Dar, eu repet, pentru mine personal Duhovnicul imi este deajuns intru problemele mele sufletesti, psihice si alte cele. Sa-ti dau un singur exemplu ca sa intelegi, 35 de ani s-au luptat cu mine doctori, prieteni, familie sa ma las de fumat, dar singurul care ma convins, a fost Duhovnicul si exemple as mai avea multe dar te-as plictisi, ispita_mea. Pace si bucurie !

daca sunt subiectiva, cum se face ca nu ti-ai dat seama de asta pana acum, cand am zis ce planuri am?
se stie ca o parere subiectiva nu are argumente logice..

pe de alta parte, n-a afirmat nimeni ca psihologul e atotputernic... asa cum nici duhovnicul nu este. amandoi sunt oameni, implicit si limitati.

daca ai un asemenea duhovnic.. ma bucur pt tine! pt faptul ca l-ai gasit si ca ai avut vointa.
fac o paranteza... stii, se fac atatea reclame la nu stiu ce produse care, chipurile, te ajuta sa te lasi de fumat... dar despre care, intr-un final, se constata ca si acestea sunt nocive.
in privinta asta BO ar merita o reclama: "Biserica Ortodoxa te scapa de vicii" :D

ps: nu sunt modernista, sunt ortodoxa ;) (ortodoxia nu exclude nici noutatea - atat timp cat nu stirbeste credinta -, si nici ceea ce tine de traditie)

Tineretea bat-o vina. Gata, gata, nu te mai aprinde asa. Totusi as adauga, credinta adevarata te ajuta imens in lupta cu patimile . In tim din ispita ai sa ajungi ceea ce trebuie si de fapt ceea ce ne dorim cu totii . Urmeaza-ti cale , fara a te justifica si mare atentie la mandrie! In rest sper sa nu ispitesti pe nimeni, decat la adevarata credinta ortodoxa.

Dragilor, psihologul cel mult lucreaza la suprafata unei ape, duhovnicul te scoate din adancul apei. Problema sta in noi, pentru ca de multe ori noi suntem la la doi metri adancime in apa, iar duhovnicului ii spunem ca suntem la jumatate de centimetru in apa.

Cum poti spune ca DUHOVNICUL E SI EL OM CA SI PSIHOLOGUL ETC. Pai daca-l bagi la gramada pe Duhovnic cu psihologul, psihiatru , stomatologul etc, e clar ce fel de credinta imbratisezi si ce harababura e in mintea ta. In CONVORBIRI DUHOVNICESTI, Arhim. Cleopa ILIE , spunea printre altele"DAR PRIN POCAINTA ADEVARATA SI PRIN DARUL SFANTULUI DUH, CARE DEZLEAGA PACATELE PRIN MANA DUHOVNICULUI, SE RIDICA DIN IAD LA RAI, SE RIDICA DIN MOARTE LA VIATA SI DIN OM PACATOS, CARE ERA ASEMENEA CU DRACII, SE FACE ASEMENEA CU INGERII." Ai retinut ispita_ispitelor ! deci repet "Sfantul Duh care dezleaga pacatele prin mana DUHOVNICULUI. Ai retinut sau tu ai o ortodoxie aparte ? si mai spune "ASA NE INVATA DUMNEZEIESTII PARINTI .OMUL CAND SE RIDICA, SE RIDICA IN TREPTE. . . . "Unde au vazut ochii tai ca Sfinta TRADITIE , pomeneste de aberatiile tale. "PACATELE NE TRAG MEREU IN JOS, IAR DARUL LUI IISUS HRISTOS SI DARUL SFANTULUI DUH MEREU NE INALTA SI MEREU NE RIDICA .CACI ZICE PROROCUL :DE SAPTE ORI DE VA CADEA DREPTUL, DE SAPTE ORI SE VA RIDICA". Sti in cultura ta religioasa ce reprezinta cifra 7 ? probabil o sa-ti sopteasca altii ca la scoala . DE RETINUT pentru cultura ta generala ca psihologia nu face deca ce face o frectie la un picior de lemn, NIMIC -AMAGIRE si DESARTACIUNE.

mai devreme spusesesi "Gata, gata, nu te mai aprinde asa"..... si am tacut desi nu ma aprinsesem...

imediat ti-a mai venit o idee si-ai revenit pt a ti-o exprima intr-un mod tare pasnic.. whatever, nu asta vreau sa zic.

nu inteleg de ce-mi rastalmacesti vorbele.
crezi ca ceea ce-am spus e in contradictie cu invatatura Sfintilor Parinti? daca da, as vrea sa-mi exemplifici concret si fara rastalmaciti.

in anumite contexte duhovnicul, intr-adevar, nu se poate "baga in aceeasi oala" cu altii, cum spui tu. dar in altele da.
primul mi l-ai exemplificat tu.
cel de-al doilea l-ai auzit, cu siguranta, chiar de la vreun slujitor al Bisericii atunci cand cineva incerca sa judece alt preot, monah etc... si ce auzeai in momentele acelea? "si ei tot oameni sunt.."
exact la asta m-am referit si eu... am spus "psihologul nu e atotputernic... asa cum nici duhovnicul nu este" --> am gresit?
am mai spus "amandoi sunt oameni, implicit si limitati."
poate te-a deranjat cuvantul "limitati"... este adevarat, chiar daca te deranjeaza.. in sensul ca fiind oameni [nu Dumnezei] au si limite, adik nu sunt atotputernici, nu pot face chiar orice.. in anumite situatii fiind necesara o terta persoana.

si nici faptul ca schimbarea vine din interior n-am negat-o.. vezi ca imi bagi cuvinte in gura, ceea ce-mi trezeste suspiciuni.

deci, atentie, mare atentie la context. nu va lasati pacaliti ca sectantii care rup un citat, care le convine, si il interpreteaza dupa cum vor fara sa tina cont de context.
mai babeste de atat n-am cum sa explic...

parerea mea este ca psihologul si duhovnicul lucreaza in planuri diferite motiv pentru care nu inteleg aceasta nevoie de ierarhizare, cine e mai important cine paote fi inlocuit si de catre cien Fiecare e vital in planul sau, nu se pot inlocui si au roluri diferite Ambii se adreseaza partii noastre suflestesti dar in moduri diferite care pot fi complementare

Nu stiu cum te cheama, dar id-ul ales ti se potriveste ca o manusa. M-ai ispitit. Esti multumita ? M-ai maniat si nu-ti mai dau nici un raspuns, atata timp cat nu intelegi ca Duhul sfant lucreaza prin mana Duhovnicului . Ti-am dat si citatul in sensul asta. Psihologul cu ce si prin cine lucreaza ? Sunt doua chestiuni complet diferite. Daaaaa psihologul e un simplu om ,dar Duhovnicul in nici un caz. Mai ai putin si o sa-mi spui ca Duhovnicia este o meserie precum tamplarul, tapiterul, croitorul , ca de, toti sunt simpli oameni. Mar atentie si cum te exprimi nu neaparat gramatical ci cum folosesti cuvintele. Spre exemplu verbul folosit de tine a baga nu isi are contextul. Da sa nu ?

Ai dreptate si Duhovnicul meu mi-a zis de curand ca insasi Biserica noastra ne cere sa nu dispretuim ajutorul medicului, ci sa recurgem la ajutorul lui.