Astazi, din pacate, asistam la mai multe antropologii defectuoase care vorbesc despre om fara tinta, sau despre om fara cauza a existentei.

Ascetica si mistica= Antropologia desavarsirii.

nu e nimic nou sub soare, doar ca unele probleme si tendinte s-au acutizat.

Poate ne scrii ceva mai mult, georgeval, caci nu ne-ar strica sa stim mai mult.

Vorbim adesea despre patimi si cautam cauza lor, fara sa apelam la aceasta antropologie a desavarsirii.Procesul de mantuire presupune recunoasterea realitatii pacatului stramosesc savarsit de protoparintii Adam si Eva si a starii pacatoase in care a ajuns firea omeneasca prin repetarea greselii fata de Dumnezeu si de semeni. Intruparea Fiului, petrecuta din iubirea divina pentru om si pentru intreaga creatie, aduce restaurarea si ridicarea firii noastre pana la acel nivel de indumnezeire peste care, daca ar trece, ar inceta sa mai fie fire umana. Iar in dorinta aprinsa dupa indumnezeire se simte dorul profund de depasire si inscriere a persoanei pe frontul luptei spirituale, care poate duce la asemanare cu Dumnezeu, prin experienta, cunoastere si progres.

Pentru ca antropologia crestina presupune o purificare de patimi sa vedem ce sunt patimile mai intai?.Patimile reprezinta o deformare a firii si o deturnare a vietii de la adevarata sa finalitate, o degradare a chipului lui Dumnezeu din om si o vietuire in registrul inferior si tenebros al existentei, virtutile crestine si viata virtuoasa constituie adevarata vocatie a omului, capabila sa ii aduca acestuia adevarata bucurie si fericire, cea izvorata din trairea tot mai aproape de Izvorul vietii si al fericirii - Dumnezeu-Iubire.

Prin asceza, credinciosul devine "inger pamantesc", dobandeste pacea mintii, care este mai mult decat linistea gandurilor. Astfel, mintea contempla cele dumnezeiesti. Intra in adancul minunarii si uimirii, ce umple inima de bucurie.

Sa nu intelgem gresit cuvantul asceza.
“Biserica nu foloseste cuvantul “morala”, ci pe acela de “asceza”. Ce este asceza? Un exercitiu continuu de a renunta la tine pentru a te putea darui celui pe care il iubesti.” Christos Yannaras.
Asa incat, asceza nu este o lucrare strict monahala. Oricine o poate antrena oriunde. Asceza, impreuna cu celelalte lucrari duhovnicesti, iubire, evlavie, rugaciune, aduc bucurie si te apropie de Dumnezeu. Ea insasi fara celelalte e doar slugarnicie. Omul trebuie sa se gaseasca pe sine prin ceilalti. Asa incat si iubirea nu o poti dobandi decat exersand-o in comunitate. Si nu vorbesc de monahi, ca tinta noastra nu sunt ei. Ei au lucrarea lor, noi pe a noastra, cei cu salarii la stat si patroni. Cineva spunea ca mai mult decat a iubi, tu trebuie sa devi celalalt. In felul acesta omul evolueaza spiritual. Se poate numi antropologie crestina? Habar n-am. Posibil. Prin Sf. Scriptura si rugaciuni nu gasim cuvantul asta. Tinta noastra e clara iar drumul e clar. Spunea Tutea (simpatic om): "omul este o fiinta teologica, religioasa. Filozofia si stiinta sunt ancore in viata lui." E? Parca te mai linistesti ca nu sti atatea.
Dumnezeu sa ne lumineze.

Da ,minunate idei ,cred ca sunt o solutie pentru schimbarea noastra launtrica.
Dar si asceza in sensul ei propriu ne poate fi de mare ajutor .

Frumos spus, Darius. Cu privire la cuvantul asceza in Sfanta Scriptura, acesta este sinonim cu romanescul nevointa (askeos,asketis=nevointa), pe care il intalnim, mai ales, in epistolele pauline.

Parintele Staniloae, arata ca "exista o imparatie adanca a raului, cum exista una inalta a binelui, exista un drum lung in depasirea tot mai deplina a egoismului pacatelor. E un ocean al binelui si al raului, solicitandu-ne amandoua. Dar oceanul raului este intunecat, tumultuos, omorator de spirit, anuland libertatea, ucigator de curatie si liniste; e negru, e subteran, e inabusitor, ca un noian de ape, pe cand oceanul binelui, al dragostei, este mai degraba ca un vazduh sau o atmosfera curata, care ne da respiratie larga, libera, care filtreaza in noi o viata reinnoita si o bucurie necontenita si negraita; e atmosfera de dragoste si de comuniune curata, datatoare de viata, care trezeste toate puterile noastre sufletesti si le da putere sa inainteze".

Asceza este lupta neincetata a crestinului de iesire din oceanul acesta tumultuos si intunecat.

Spre deosebire de patimi, care nu au fiinta sau ipostas, ci sunt intuneric si boala si nu apartin in mod firesc omului, ci se infiltreaza in firea lui, cautand sa o surpe, virtutile ii apartin acestuia in mod firesc. Ele au fost date de Dumnezeu firii omenesti, prin insusi actul crearii ei.

darius: "Ce este asceza? Un exercitiu continuu de a renunta la tine pentru a te putea darui celui pe care il iubesti. Christos Yannaras"

Ma intreb de unde vine aceasta dorinta de renuntare la tine? Intreb, caci odata porniti pe acest drum, incercam sa-i tragem, fara succes dealtfel, si pe altii dupa noi. Ne mira si ne doare atitudinea refractara cu care ne intalnim, atitudine pe care poate si noi am avut-o poate in trecut. Atunci ar fi bine de stiut cum de am optat noi pentru asceza, pentru a nu incerca sa convertim pe altii, daca nu ne sta noua in putere.

ca de obicei pui intrebari bune.
este simplu raspunsul, mai grea calea: prin dorinta de mantuire. te educi sa fi asa. iti impui sa fi asa. si cand oasele te dor de efort, tu sa te ridici sa slujesti. Hristos zice prin cuvantul biblic: sluga dupa ce vine de la munca intai isi serveste stapanul cu mancare si abia apoi se odihneste. slujind aproapelui tau, Il slujesti pe Insusi Domnul. lucrurile sunt simple. practica ne doboara. dar eu, tot ce ii pot oferi in schimb lui Dumnezeu pentru mantuire, este nevointa mea. ai altceva sa-i oferi? asta e lupta cu tine insuti, tu insuti fiind cel mai mare dusman al tau, nu ceilalti. sa nu incercam sa ii uniformizam dupa chipul si asemanarea noastra pe altii. o va face Dumnezeu si dupa asemanarea lui, si vazand credinta celor din jurul lui, il va mantui si pe el daca el chiar nu are credinta. fapt biblic.
de ce oare marile revelatii au loc in necaz, in dureri, in nevointe personale? pentru ca Dumnezeu nu a venit sa ne ia suferinta, cum spunea Pr. Calciu, Dumnezeu sa-l odihneasca intre dreptii Lui, ci sa ne tina in brate cand suntem in ea, alinandu-ne suferinta prin adevarata fericire. constietizand ca suntem in bratele Lui, vom avea dorinta de a muta muntii ca piciorul apropelui sa nu loveasca piatra.
Dumnezeu sa ne ajute.

"Asceza nu este o viata "magica", produsa, din afara, nici un simplu act de mantuire dobandit din exterior. Ea trebuie castigata prin angajare pe drumul Crucii Sale, prin participare la lupta Sa. Cel ce doreste sa devina partas al vietii Sale preamarite trebuie sa se rastigneasca impreuna cu El. Omul cel vechi, omul pacatos trebuie sa dispara treptat. Primul pas pe aceasta carare, nota dominanta care strabate pretutindeni, punctul de pornire si, in acelasi timp, temelia cea mai profunda este sentimentul unei nespuse cainte. "De unde voi incepe a plange faptele mele ticaloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocaintei" al lui Andrei Criteanul caracterizeaza aceasta stare spirituala. "Desfatandu-ma in adancurile pacatului, strig catre milostivirea Ta cea fara de margini... da-mi lacrimi, Hristoase, spre curatirea inimii de patimi... usile pocaintei (metanoia), deschide mie, Datatorule de Viata."
Nicolae Arseniev

Asceza este adevarat scoala a libertatii. Prin asceza ne eliberam din robia patimilor. Libertatea este o stare existentiala cand incercam sa ne asemana lui Dumnezeu, Cel liber in sens absolut.