Am avut in casa o carte "Calea sufletelor in vesnicie sau Vamile vazduhului" vol I scrisa de Protos.Nicodim Mandita.Dar am dat-o si acum as vrea sa cumpar de undeva ,dar nu cred ca se mai gasesc in comert,chiar ambele volume daca le-as gasi.Eu am cautat pe internet dar nu era decat o versiune in versuri.
Daca stie cineva pe unde se gasesc,sau daca le are cineva de vanzare il rog sa ma anunte si pe mine!
Multumesc!

Doamne milueste!:)

http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/1843-vamile-vazduhului-si-marturii-despre-existenta-lor-nicodim-mandita,-protos..html

despre vamile vazduhului mai gasesti si in alte carti:
http://www.razboiulnevazut.org/articol/8/O-experienta-moderna-a-vamilor
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-vamile-vazduhului.htm

va multumesc.

As vrea sa ma lamureasca si pe mine cineva de unde stim despre aceste vami ale vazduhului?Unde scrie in Biblie despre ele?

Din cate stiu eu...

In Biblie nu scrie despre ele nicaieri. Nici in Biserica primara nu se vorbea de asa ceva.

Se pare ca ideile acestea au aparut in jurul secolului 10, in Egipt. Ceea ce nu e de mirare, avand in vedere ca in mitologia egipteana (pagana) se credea ca pamantul e inconjurat de succesiune de sfere prin care sufletul trebuia sa treaca ca sa ajunga in cer. La trecerea fiecarei sfere trebuia sa "plateasca" sau sa dea socoteala de ce a facut in viata.

In Biserica parerile sunt impartite. Unii cred in ele si au scris carti (vezi pr. Seraphim Rose), bazate pe anumite revelatii avute de anumiti calugari si intarite de experiente a celor ce au fost in moarte clinica. Jean Claude Larchet (un teolog francez) a scris o intreaga carte despre ele... cred ca linkul la un articol a fost postat ceva mai sus.

Altii nu le accepta. De exemplu pr. Teofil Paraian spune clar ca el nu crede in ele si da intr-o conferinta un raspuns foarte indraznet, motivatia lui fiind: nicaieri in slujbele de la inmormantare sau de pomenire a mortilor, aceste vami nu sunt mentionate. Si in Grecia sau in Siria sau Tara Sfanta o multime de calugari (ortodocsi)nici nu vor sa auda de aceste idei, neconsiderandu-le crestine. Mai ales ca in scrierile marilor Sf. Parinti aceste vami nu se regasesc.

exista o carte scrisa de un teolog ortodox care combate aceste vami, oricum vamile sunt o teologumena deoarece neavand suport biblic nu au fost proclamate dogme

Sa intelegem atunci, ca scara catre cer, care e pictata pe toate zidul exterior al manastirilor, e pur element decorativ?

Sigur ca nu! Banuiesc ca raspunsul se gaseste in cartea Sf. Ioan Scararul.

ro.orthodoxwiki.org/Scara_dumnezeiescului_urcuş

Linkul din mesajul precedent nu merge :(

Incercati

http://ro.orthodoxwiki.org/Scara_dumnezeiescului_urcu%C5%9F

sau daca nu intrati direct pe

http://ro.orthodoxwiki.org

Acolo veti vedea si icoana scarii si explicatia ei.

si cautati "scara".

Cu riscul de a deveni plictisitor... de data asta in engleza:

http://audio.ancientfaith.com/illuminedheart/hopko_tolls.mp3

Oare sa fie asa mare diferenta dintre "Scara dumnezeiescului urcus" si vamile vazduhului? In reprezentarea grafica, oamenii cad de pe scara din cauza pacatelor si ajung in flacari, trasi fiind de diavoli. Oare nu acelasi lucru se intampla si dupa moarte, cand diavolii isi cer dreptul, pentru pacatele savarsite?
Pai, daca vamile vazduhului nu exista, de ce mai exista frica de moarte?
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-vamile-vazduhului.htm

Eu cred ca da, ca e o MARE diferenta!

Scara catre cer a Sf. Ioan se refera la drumul nostru IN TIMPUL VIETII, la calea indumnezeirii.

http://www.nistea.com/scararu_ro.htm

O referire la vamile vazduhului aflam si in Canonul de rugaciune catre ingerul pazitor. "De-a dreapta sufletului meu celui ticalos sa te vad stand, luminat si bland, pe tine, ajutatorul si folositor meu, cand va iesi din mine cu anevoie sufletul meu, si izgonind pe amarii vrajmasi care cauta sa ma apuce ... ci te rog, pazitorul meu, fii mie ajutator si aparator nebiruit cand voi trece vamile judecatii".

Vamile vazduhului sunt mentionate (direct si indirect) in zeci si poate chiar sute de relatari din vietile si invataturile Sfintilor, multe dintre ele datind cu mult inaintea secolului X. De exemplu: Sf. Pavel, Sf. Macarie din Egipt, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Efrem Sirul, Avva Isaia, Sf. Isihie, Sf. Diadoh al Foticeii, Sf. Teognost, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Ioan Scararul, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Ignatie Birancianinov, Sf. Teofan Zavoritul, Sf. Ioan de Kronstadt si Sf. Ioan Maximovici.

O descriere foarte buna se afla in cartea Parintelui Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte". In carte este facuta o diferentiere foarte clara intre o intelegere mot-a-mot a vamilor, si o intelegere mai figurativa. Cartea are la sfirsit si o anexa cu un raspuns adresta unui critic.

Intre vamile vazduhului si Scara (pictata pe Biserica, sau Scara Sf. Ioan Scararul) nu prea exista legatura. Scara Sf. Ioan Scararul se refera la ascensiunea duhovniceasca a omului in timpul vietii, nu la vamile vazduhului prin care se trece dupa moarte.

Nu vreau in nici un caz sa te jignesc sau sa te apostrofez, insa o intrebare de genul "unde scrie in Biblie de subiectul X" suna putin a stil Protestant. Protestantii au acest fel de conceptie, ca si cum Biblia ar fi produs Biserica, si nu invers.

Bogdan.

Esti sigur 100% ca P Teofil a afirmat asa ceva?Ai auzit personal sau de la unii de la altii.Tind sa nu cred aceasta idee...???

Intrebare : "Va rugam se ne vorbiti despre vamile vazduhului.

Raspuns P.Teofil Paraian : Draga, despre vamile vazduhului cititi, ca este o carte de doua volume cu vamile vazduhului. Nu pot eu sa va spun ceva deosebit. În orice caz, în traditia crestina ortodoxa autentica si sigura, nu exista nimic în legatura cu vamile vazduhului. Slujbele noastre de înmormântare sunt cereri catre Dumnezeu pentru iertarea pacatelor,pentru odihna celor raposati, dar nu se pomeneste nimic în slujba înmormântarii, în slujbele de pomenire a mortilor, absolut nimic despre vamile vazduhului. Asa ca poate fi o chestiune cu semnul întrebarii si în cazul acesta fiecare se raporteaza cum crede el.
Important este sa traim în asa fel sa nu ne opreasca pe la nici o vama daca or fi niste vami pe undeva. Eu cred asa, ca daca un suflet este lipit de Dumnezeu si merge cu Dumnezeu, se departeaza toti dracii de el, nu numai asa ca sa poata trece el, dar cred ca mai pot trece si altii pe lânga el."

Citand BogdanF
Da, stiu ca suna "a sectar", nu asta a fost intentia mea, pur si simplu in multe subiecte teologice am inceput sa gandesc ca ei...totusi, nu vreau sa ma indepartez de ortodoxie deoarece mi se pare mult mai profunda.Insa am impresia ca anumite obiceiuri sau conceptii pagane au intrat de-a lungul timpului in ortodoxie(de exemplu, inchinarea si orientarea Bisericilor spre Rasarit-paganii care se inchinau la zeul soarelui o faceau spre rasarit;sau inlocuirea treptata a Sabatului cu duminica-primii crestini tineau Sabatul, dar cinsteau si duminica spunand ca aceste 2 zile sunt surori...apoi, treptat pana la proclamarea crestinismului ca religie oficiala Sabatul nu s-a mai tinut si ziua de odihna a devenit duminica-iarasi, era zi de sarbatoare in mithrahism si la cei care se inchinau la zeul Soarelui) si imi este si frica ca inchinarea la sfinti si la icoane sa nu fie considerata de Dumnezeu inchinare la idoli.Dar am de gand sa ii citesc pe Sfintii Parinti(primii, cat mai aproape in istorie de secolul 1) mai intai si sa vad ce au gandit ei despre asta...stiu ca is cam confuza deocamdata...oricum, consider ca in primul rand trebuie sa-ti cunosti religia foarte bine si de-abia apoi sa vezi ce spun si altii...(protestanti, neoprotestanti etc)

Despre Pr. Teofil Paraian am mai auzit si ca ar fi filounionist. Si ca ar fi zis ca daca un ortodox se afla intr-o tara in care nu sunt biserici ortodoxe, poate sa se impartaseacsa de la catolici. Eu personal nu am citit lucrurile astea, si n-as vrea sa lansez acuzatii false impotriva Parintelui, insa persoanele de la care le-am auzit sunt de incredere.

In Biblie exista referiri la Duminica (ziua Domnului) ca zi de inchinare.

Conceptul cheie este acela de BISERICA. Nu cladirea Bisericii, ci institutia divino-umana care este Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos, sau Trupul lui Hristos. Despre aceasta Biserica Dumnezeu a spus ca "Portile iadului nu o vor birui". Deci pitem avea toata increderea in invatatura Bisericii Ortodoxe.

Domnul nostru Iisus Hristos, cind s-a inaltat la ceruri, nu a lasat in urma nimic scris, ci Biserica Lui. Iar 10 zile mai tirziu, dupa cum a promis, a trimis Duhul Sfant pentru a o ghida pe calea mintuirii. Cartile Bibliei, si Biblia in sine a aparut mai tirziu. Duhul Sfant este cel care ghideaza Biseria.

Dumnezeu a creat o SINGURA Biserica, nu 2, nu 100, nu 400 de denominatiuni Protestante. Biserica lui Hristos este Biserica Ortodoxa, care va ramine pina la sfirsitul lumii, care a fost este si va fi ghidata de Duhul Sfant, si in a carei invatatura putem avea oricind incredere.

Poti sa vorbesti cu un duhovnic care ti-ar putea da mai multe detalii.

Bogdan.

BogdanF, uite un articol interesant despre aceasta tranzitie:
http://angelteam.uv.ro/viewtopic.php?p=79&sid=e9a5c3be65f8eb4e2e7c6467d66 af615

nu spune nicari in scriptura(Noul Testament) ca in Biserica primara s-ar fi tinut sabatul, ca zi de inchinare a primilor crestini

Citand robertt
Exact acest articol l-am citit si eu, dar pe alt site.

si apoi icoanele nu sunt idoli, caci si evrei au Chivotul Legii catre care evreii aveau o consideratie mai deosebita
După Deuteronom 10, 8, cu transportarea chivotului erau încredinţaţi leviţii, care se postau în capul coloanei evreilor rătăcitori prin pustie. Când coloana se punea in mişcare, se striga «Scoală, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la faţa Ta cei ce Te urăsc pe Tine» ; iar atunci când se oprea, evreii strigau : «fntoarce-te, Doamne, la iniile şi zecile de mii ale lui Israel!» (Num. 10, 35—36).

Oni, am trecut si eu prin faze de astea cu ceva ani in urma, cind re-deveneam crestin. Rugaciunea sincera la Dumenzeu ajuta enorm, in timp. Orice nedumerire ai, roaga-te cu sinceritate lui Dumnezeu si El te va ajuta negresit.

Despre icoane, ar mai trebui poate spus ca iconografia a devenit posibila dupa intruparea lui Hristos, in Noul Testament. Si in Vechiul Testament, Dumnezeu s-a arata lui Avraam sub forma a 3 oameni. Apoi ar mai trebui spus ca omul este cea dintii icoana a lui Dumnezeu, fiind creat dupa chipul si asemanarea Lui.

Si ar mai trebui mentionat ca atunci cind e vorba de Sfinti, Maica Domnului si icoane, nu e vorba de acceasi inchinare ca atunci cind e vorba de Dumnezeu. In limba greaca (si engleza) verbele sunt diferite:

- latria (in greaca) si worship in engleza este doar pentru Dumnezeu. De aici provine si cuvintul idolatrie.

- doulia (in greaca) si venerate in engleza este pentru Sfinti.

- hyper-doulia (in greaca) si super-veneration in engleza este pentru Maica Domnului.

Apoi ar mai trebui spus ca inchinarea la icoane (venerarea) de fapt este adresata persoanei infatisate acolo. Dupa cum exemplifica Cuv. Paisie Aghioritul, "Tu cind saruti fotografia copilui tau, saruti hirtia?"

Sau in cuvintele unui Sfant din vechime: "Chiar de ar fi Crucea Domnului din aur si diamante, anatema aceluia ce se inchina materiei din care e facuta."

Multumim Bogdan, cred ca e foarte important sa stim cum ne inchinam icoanelor, caci multi din noi, ortodocsi, nu stiu sa explice lucrul asta neoprotestantilor si e pacat!

Am citit intr-o carte ca icoana este o fereastra spre Cer, de aceea iconostasul reprezinta unitatea dintre Cer si pamant. Hristos si Maica Domnului sunt modelele noastre de sfintenie care ne indeamna sa le urmam Lor. Interesant este ca atunci cand niste protestanti (pe care i-am intalit anul trecut) au citit aceste lucruri au inceput dintr-o data sa gandeasca altfel despre icoane.

In alta ordine de idei, spuneai ca vamile vazduhului sunt mentionate de Sfantul Pavel. Poti sa ne spui unde? Multumesc!

Am lista cu Sfintii care mentioneaza direct sau indirect vamile vazduhului din cartea "Consels from the Holy Mountain" (varianta in engleza a "Ne vorbeste Parintele Efrem Filotheitul"), editata de manastirea Sf. Antonie din Arizona, unde se afla parintele Efrem. Lista era o nota de subsol, probabil apartinindu-i monahuluii care a editat cartea.

Despre Sf. Pavel nu stiu daca pomeneste in mod direct vamile vazduhului, insa acest citat din Biblie a fost folosit si de Serafim Rose pentru a arata ca vazduhul e plin de diavoli, si ca o referire indirecta la lupta noastra cu ei:
Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare (Efeseni 6:12 - 6:13).

Multi sfinti, chiar daca nu pomenesc clar de niste "vami" sau checkpoint-uri prin care trecem dupa moarte, vorbesc despre cercetarea sufletului dupa moarte, si despre cum diavolii incearca sa-l duca in iad punind in balanta faptele cele rele cu cele bune. Chair cu citeva saptamini in urma citeam in Proloage un cuvint al Sf. Efrem Sirul in care vorbea clar de aceasta incercare de dupa moarte.

Aceasta judecata provizorie se numeste "Judecata particulara", si nu trebuie confundata cu judecata finala, care este "Judecata de Apoi".

Cred ca sunt si Sfinti care vorbesc direct si clar despre vamile vazduhului. Cartea Sufletul dupa moarte a lui Serafim Rose contine mai multe detalii.

Bogdan.

Jean Claude Larchet, luan in discutie diverse texte ale Sfintilor Parinti spune: "Trecerea sufletului prin aceste vami se face in rastimpul dintre a treia si a noua zi dupa moarte. Vamile corespund, fiecare, unei anume patimi, unui anumit fel de fapte rele sau pacate, pe care le insufla un anume diavol, care este insasi intruchiparea ei. Aceasta credinta e legata de identificarea patimilor cu duhurile rele care le insufla.

Fiecare diavol "vames" - sau "judecator" - opreste sufletul si-i cere socoteala de pacatele care tin de "jurisdictia" lui. Si asemenea unor vamesi corupti, care cer mai mult decat se cuvine, diavolii il invinuiesc adesea pe om pentru fapte pe care el nu le-a savarsit. Cat priveste felul in care plateste sufletul trecerea prin aceste vami, exista mai multe talcuiri. Unii Parinti arata ca sufletul plateste rupand din sine partea in care s-au instapanit duhurile rele. De aceea spune Sfantul Maxim Marturisitorul ca sufletul este tras si sfasiat "pe masura relei familiaritati pe care a castigat-o cu (diavolii), prin mijlocirea vreunei patimi", iar alti Parinti arata ca sufletul cu totul rau ajunge in cele din urma prada diavolilor. Din cele mai multe texte vedem insa spun ca sufletul plateste "vama" cu faptele bune savarsite in vremea cat a vietuit pe pamant, iar daca acestea intrec relele de care e invinuit, daca are adica virtuti cu asupra de masura, este lasat sa treaca. Aparare si sprijin primeste sufletul acum de la sfintii ingeri care-l insotesc si din rugaciunile si slujbele ce se fac pentru el, pe care cu intelepciune le-a randuit Biserica in acest rastimp."

Ok, numai ca aceste cuvinte nu se refera deloc la vamile vazduhului.

In conceptia iudaica, la vremea la care scria Sf. Ap. Pavel, spatiul dintre pamant si cer era ocupat de duhurile rele. La fel cum cerul era vazut ca si locasul Domnului (cf. notelor de la aceste versete si de la Efeseni 2:2 in traducerea Bibliei facuta de IPS Bartolomeu Anania).

Bineinteles, diavolii fiind duhuri, erau localizati (metaforic vorbind) in vazduh.

Iar lupta de care vorbeste Sf. Pavel este, din nou, lupta de toata viata (si nicidecum de dupa moarte) cu rautatea care exista pe pamant in toate formele. Chiar versetul de la Efeseni 2:2 este in legatura cu "duhul acestei lumi".

In prima partea a citatului, Sf. Pavel pare sa se refere doar la existenta in vazduh a diavolilor. Si eu cred ca Sf. Apostol Pavel era inspirat de Duhul Sfant, nu doar de anumite traditii iudaice.

Daca in a doua partea citatului se refera la ziua mortii (ziua cea rea) sau nu, nu stiu sigur, insa ar putea fi o referinta indirecta.

Bogdan.

Desi nu este o dogma, intalnim foarte des in literatura filocalica aceasta invatatura despre vamile vazduhului. Astfel, citim in Pateric ca "ava Teofil zicea: Ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa vedem cand sufletul se desparte de trup! Ca vine la noi oaste si putere de la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii, si ca la judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana al varsta la care a raposat, Deci stau parandu-1 de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si i se va face slobozenia lui? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor potrivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama, dar, ca sufletul stand la mijloc cu multa frica si cutremur sta pana ce judecata lui va lua hotarare de la Dreptul Judecator".

o carte mai mica cu vamile vazduhului are si parohia MALOVAT -judetul Mehedinti

Bineinteles Bogdan, Sf. Pavel era inspirat de Duhul Sfant, dar a spune ca diavolii sunt in vazduh e la fel ca si atunci cand spunem ca Dumnezeu este in cer. Si cred ca era vorba de a descrie realitati duhovnicesti, dar in cuvinte pe care le putem noi intelege.

Despre batalia care se intampla in noi in ceasul mortii stim de la foarte multi Sfinti Parinti! Din cate am citit eu (foarte putin, recunosc) e culminarea luptei dintre bine si rau din timpul vietii. E momentul in care nu mai avem nimic material pe care sa ne sprijinim, cand suntem (cum spun unii Parinti) cu sufletul gol in fata lui Dumnezeu, cand tot ceea ce suntem (inclusiv patimi) se vor revela. Ma gandesc ca trebuie sa fie inspaimantator daca ne-am crezut curati in timpul vietii si deodata ne vedem in toata nimicnicia noastra, devorati de patimile (diavolii) pe care nu le-am lepadat in timpul vietii!

Insa de aici pana a descrie vami si puncte de trecere e cale foarte lunga!

Iti recomand sa citesti cartea lui Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte", are argumente foarte bune.

Nu cred ca poti compara afirmatia ca "Dumnezeu se afla cer" cu afirmatia ca "Diavolii se afla in vazduh". Dumnezeu este infinit, diavolii nu sunt. Dumnezeu nu este supus timpului, diavolii sunt. Dumnezeu este peste tot in acelasi timp. Diavolii (si ingerii si sfintii) nu pot fi in 2 locuri in acelasi timp.

Parintele Serafim Rose trateaza foarte bine subiectele astea. Mai aminteste si de exprimarea psalmistului "multi se lupta cu noi de la inaltimi", tot in sprijinul acestei idei. In afara de asta, afirmatia Sf. Pavel ca "...impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh" mi se pare si ea destul de clara.

Bogdan.