Aceasta perioada este una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic. Sa cautam mai multe detalii despre semnificatiile acestei perioade liturgice a anului bisericesc. Intalnim diferite cantari, rugaciuni , slujbe pe care nu le intalnim in celelalte perioade: Octoih si Penticostar.

" DESPRE TRIOD ?" : am pus acesta intrebare intr-o manastire si am primit cateva foi trase la xerox cu mai multe informatii printre care si cea legata de intrebarea mea. Dati-mi voie sa va transcriu acele pagini in acest mesaj si sa ne ajute pe toti sa intelegem, de ce trebuie sa fim mai buni, mai caiti de faptele noastre, mai milostivi.

Triodul este cartea care cuprinde randuiala serviciului divin din perioada anului bisericesc numita a Triodului.
Perioada Triodului incepe cu Duminica Vamesului si a Fariseului si se termina cu Sambata Mare. Cuprinde in total 10 saptamani dintre care primele trei sunt pregatitoare pentru Postul Sfintelor Pasti sau Postul Mare, iar restul de sapte saptamani, sunt ale Postului.
In duminicile din perioada triodului se canta slujba din Octoih cu slujba din Triod, iar pentru Sfantii din Minei care cad duminica se canta aceasta slujba numai daca sfantul respectiv este si hramul bisericii sau cand este sfant cu polieleu.
Deosebirea intre Triod, Octioh si Minei rezulta din numarul de cantari ale canonului.
In Octoih si Minei, canoanele sunt de 9 cantari, dar in Triod canoanele sunt de 3 cantari ( trei ode ).
Se dau indicatii asupra slujbelor sfintilor care cad in zilele de peste saptamana, se dau indrumari de tipic asupra vesmintelor pe care trebuie sa le imbrace preotii in perioada triodului ( culoare neagra, mohorata pentru zilele de rand sau culoare purpurie, iar sambata si duminica se recomanda vesminte luminoase.
In Duminica seara a lasatului sec de branza se schimba, dvera, acoperamintele Sf.mese, ale proscomidiarului, tetrapodului, analogului si se inlocuiesc cu altele de culoare inchisa.
La sfarsitul Cartii de slujba a triodului, este redata viata Sfintei Maria Egipteanca, scrisa de Sofronie, patriarhul Constantinopolului, slujba redata la duminica a 5 -a din post. Ultimul capitol din Triod este tipicul lui Marco.
Slujba Triodului se sfarseste cu Vecernia din Sambata mare si se caracterizeaza prin tema, ca o slujba plina de dramatism, realizata de melodia tanguioasa, ca o plangere de pocainta care contrasteaza cu slujba penticostarului, slujba a bucuriei, a biruintei vietii asupra pacatului si a mortii.

Triodul asuma timpul simbolic concentrat in cele 40 de zile pentru a revela in el o modalitate permanenta a conduitei crestinului: caracterul mistagogic, adica " sacramental " al ascezelor si virtutiilor. Triodul leaga sufletul si trupul prin virtutile morale si prin post, prin slujbe si succesiunea lor zilnica, pentru a converti persoana, pentru a-i da prilejul de a conlucra liber la formarea lui Hristos in ea si de a se pregati in vederea Invierii tainice cu EL, anticipand-o prin trecerea ascetica de la moarte la viata si de la patimi la nepatimire.
Sfantul Ioan Hristostom afirma ca " suntem crestini in masura in care imitam pe Hristos". Trebuie " sa calcam pe urmele lui Iisus... ", dar nu intr-un mod sentimental, ci prin transpunerea in conditii actuale, a existentei umane a pogorarii Cuvantului, a smereniei si tuturor virtutiilor Sale. Conformandu-ne umanitatii Lui vom putea avea acces astfel la Divinitatea Lui, inseparabil unita cu aceasta. potrivit Sfantului Ioan Marturisitorul, vocatia celui ce se conformeaza Evangheliei este exprimata in felul urmator:

" Evanghelia e icoana adevarurilor, aratandu-i inca de aici in chip limpede pe toti cei ce au dobandit asemanarea bunatatilor viitoare. Caci Cuvantul ii pregateste, prin nadejde, ca, primind argetipul bunatatilor, sa se insufleteasca si sa se faca icoane vii ale lui Hristos, ba mai mult, identici cu EL, dupa har sau asemanare. "

Va doresc lectura placuta, cu mult drag,icamilin

In cursul anului bisericesc noi intalnim trei perioade liturgice, care sunt numite dupa cartile principale de slujba ce sunt folosite in perioada respectiva, si anume: perioada Octoihului, perioada Triodului si a Penticostarului. Aceste trei perioade liturgice corespund celor trei chemari, demnitati sau slujiri ale Mantuitorului Hristos, si anume: slujirea de Invatator, de Arhiereu si de Imparat. Perioada Triodului corespunde demnitatii sau slujirii arhieresti a Mantuitorului Hristos.

interesant topic. pana acum nici nu am auzit de asa ceva :dontgetit: sunteti foarte bine informati, oamenii care intra pe forum chiar au foarte mult de invatat. Dumnzeu sa va dea sanatate si sa va aiba in paza :)

Duminica Fiului Risipitor din perioada Triodule ne pregateste pentru pocainta. Evanghelia care s-a citit duminica ne pregateste pentru Sfantul si Marele Post, ne cheama sa ne gandim la ceea ce am risipit in viata noastra in pacat, instrainare de Dumnezeu, in patimi egoiste, avand posibilitatea de a aduna in sufletul nostru, in schimbul acestora, prin rugaciune şi fapte bune, lumina si bogatii ale sufletului pe care nimeni nu le va lua de la noi. Evanghelia ne cheama sa ne revenim in noi insine, in fire, pentru ca pacatul este o iesire din fire. Ne cheama sa revenim la starea fireasca de impreuna-vietuire in iubirea lui Dumnezeu, Tatal Cel Ceresc si in Biserica Sa. De aceea, noi, in timpul Postului Sfintelor Pasti, ne pocaim, ne hotaram sa ne ridicam.

Urmatoarea duminica este Duminica infricosatei judecati. Parintele Staniloae spune: "Pentru cei uniti cu Hristos, judecata Lui inseamna aratarea Lui cea mai evidenta in relatia cu ei, impreuna cu toate darurile iubirii Lui; pentru cei care au refuzat unirea - incetarea oricarei incercari a Lui de a Se mai apropia de ei, de a-i mai scoate din atitudinea lor de refuz fata de El; si aceasta, nu pentru ca n-ar mai voi El sa le arate iubirea Sa, ci pentru ca ei s-au invartosat in patimile care au la baza negarea Lui si neascultarea de El. Pana acum au mai auzit vorbindu-se in favoarea Lui, intalnindu-se cu Iisus prin oamenii care credeau in El si-i indemnau sa creada in El; de acum nu vor mai auzi asemenea indemnuri, pentru ca toti cei intre care vor fi stiu prea putin despre El. Toti sunt pilde de neascultare fata de El, de dispretuire a comuniunii cu El. Intr-o cantare la iesirea sufletului, Biserica pune in gura acestora: "Pe Dumnezeu eu de acum nu-L voi mai pomeni, ca nu este in iad cine sa pomeneasca pe Domnul, ci intru intuneric deplin fiind acoperit, voi sedea asteptand invierea tuturor pamantenilor"."
Sa fim cu luare aminte la tot ceea ce facem, ca Tatal sa vada neincetat in noi pe Fiul.

Va incepe perioada Triodului cu slujba Vecerniei de Sambata seara.
O perioada minunata. Prin cantarile si slujbele deosebite aceasta perioada este ca o pocainta tainica in care sufletul se regaseste in caderile multor persoane amintite in Sfanta Scriptura, dar si poarta in sine setea ridicarii catre Stapanul Hristos-ca sa cineze impreuna cu El.
"Usile pocaintei deschide-mi mie Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica ta cea sfanta"

Mai frate Costel aia e aiureala cu Tatal manios pe om.
E inventia lui Anselmo de Canterbury cum arata si parintele Dumitru Staniloae.
Tatal e de o voie cu Fiul asa zice dogma crestin ortodoxa a Sfintei Treimi.
Deci nu e vorba ca vede Tatal in noi pe Fiul si e binevoitor spre noi ci oricum e binevoitor.
Acum e vorba de perceptia iadului in crestin-ortodoxie.
E vorba de durerea constiintei pentru pacatele facute.
Durerea constiintei pentru unele de nu le-am facut si altele de le-am facut.
Asta e iadul.
Aceasta se vindeca de catre Dumnezeu prin milostive judecati dar pentru mijlocirile altora dupa ce am trecut din aceasta viata.
Cat suntem inca in aceasta viata prin pocainta.
Ce pocainta sa faci e dat de duhovnic.

Cam de iad trebuie sa urmarim sa scapam dupa perioada postului Pastelui ca sa ajungem la Invierea Domnului cu bucurie.
De fapt ar trebui si noi sa fim inviati cu aceasta ocazie.

La Triod e clar ce vrea sa zica zic eu dupa proasta mea parere:
sa facem pocainta ca vamesul adica sa ne vedem neputintele,sa nu devenim egoisti ci sa practicam milostenia (duminica infricosatorei judecati),apoi sa ne amintim ca toate astea le facem nu pentru ca suntem noi buni ci pentru ca datorita pacatelor noastre am cazut din Rai in Iad ;si ca alta modalitate de a iesi din Iad nu exista(duminica izgonirii lui Adam din Rai).

Deci e clar : prima duminica relatia omului cu Dumnezeu, a doua relatia omului cu fratii sai si apoi amintirea ca de nu vom face asa vom mosteni iadul.

Triodul - perioada prepascala
 

Duminicile pregătitoare

Cele trei săptâmâni de dinainte de Postul Mare - care încep cu a patra duminică de dinainte de Postul Mare - reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie:
1. Duminica Vameşului şi Fariseului (Luca 18,9-14 - prima duminică a Triodului), 2. Duminica Fiului Risipitor (Luca 15,11-32), şi 3. Duminica Înfricoşatei Judecăţi (numită şi Duminica lăsatului sec de carne; Matei 25,31-46). 4. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză - Matei 6,14-21. În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameşului şi Fariseului este una de dezlegare la toate (nici miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală - adică se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Înfricoşatei Judecăţi, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.
Cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai se încheie această perioadă pregătitoare, a doua zi, luni, începând Postul Mare. Vecernia din seara acestei Duminici cuprinde un ritual al iertării, iertare pe care creştinii şi-o cer unii de la alţii şi şi-o dau unii altora la intrarea în Postul Mare. Această vecernie este prima slujbă a Postului Mare. Doamne ajuta! icamilin

Din evanghelia Vamesului si a Fariseului
 

La raul Babilonului
 

O cantare bisericeasca specifica perioadei Triodului este polieleul La raul Babilonului. Acesta este de fapt Psalmul 136 care se canta la utrenia ultimelor trei duminici inainte de inceperea Postului Mare ( Duminica Fiului Risipitor, a Infricosatei Judecati si a Izgonirii lui Adam din Rai). Acest psalm se mai numeste psalmul instrainarii deoarece era cantat de evrei in captivitatea babilonica. Psalmul este interpretat, dupa traditie, in glasul al III-lea.

[COLOR=red]La raul Babilonului - Grupul Katharsis[/COLOR]