|
Pai da, "nu se vede padurea din cauza copacilor"
Mircea Cartarescu -------------------------------------------------------------------------------- Zambesc Niste grasane se uitau la mine si atunci imi dau seama ca zambesc. zambesc in masina 109 in drum spre slujba. fireste impresie buna nu poate sa faca un tinerel pletos care se uita pe geam si zambeste. dar eu mi-am amintit de tine si, ca de obicei, am zambit. e o reactie necontrolata. m-am trezit dimineata incalcit in vise urate, cu jupuiri de viu, cu andrele strabatindu-mi dantura si mi-am amintit de orele de gramatica. in masina pute-a maieuri si-a benzina iar pe geam ce sa vezi? blocuri si iar blocuri. am zambit si am ramas, cred, minute bune cu zambetul asta. mi te-am amintit in tricoul galben, labartat si eu tot in tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra. era antreul plin de gagici incotofenite si tipi la costum... noi parca eram picati de la Woodstock, la scoala directorul m-a luat în primire si secretara m-a amenintat planta ornamentala neudata la timp mai avea doar un sfert din frunze incercand sa stapanesc clasa am simtit zambetul revenind atat de irezistibil, incat a trebuit sa ma intorc cu fata la tabla. |
Una trista, una nu
Mircea Cartarescu -------------------------------------------------------------------------------- In stilul lui Bacovia e seara si ninge-ndesat zapada-n zapada se lasa si abia ma mai misc inghetat si abia mai stiu drumul spre casa e bezna un caine-a latrat de-acum n-are rost sa mai sper sprijinit de un stalp un soldat si-aprinde tigarea stingher e noapte si ninge turbat si nu mai zsresc nici un drum cum viata-i un loc departat cum totu-i mai simplu de-acum! Nichita Stanescu ----------------------------------------------- Cantec de dor Ma culcasem langa glasul tau. Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau tamplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. Poate ceva despre crengile ai apele care ti-au cutreierat noptile. Sau poate copilaria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. Ma jucam cu palmile in zulufii tai. Erau tare indaratnici si tu nu ma mai bagai de seama. Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai. Poate doar asa, de tristetea amurgurilor. Ori poate de drag si de blandete. Nu-mi mai amintesc de ce plangeai. Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam. decembrie 1956 Luna in camp Cu mana stangă ti-am intors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-aa putea sa-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge, zvelti vanatori, in arcuitii lei din goana calului, cum isi subtie arcul. 0, tinde-ti mana stanga catre ei si stinge tu conturul lor de lemn subtire pe care ramurile i-au aprins, suind sub luna-n seve caii repezi ce-au ratacit cu timpul, pe intins. Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii In ochii tai cu luna ma rasfrang ... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang. |
Nichita Stanescu
-------------------------------------------------------------------------------- Mortile iubite Sunt gata sa mor inecat in aceste sunete de privigetoare asupra carora m-am intamplat in dimineata rasarind fara soare. Ma agat de orele vechi dar fug toate-napoi, totdeauna nesigure si perechi, asemenea cailor inhamati cate doi. Ridic mana prin frunze spre cer, ridic din ea insasi vocala strigand, dar tace privighetoarea si pier mortile mele iubite, din gand. Mircea Cartarescu ------------------------------------- Ciocnirea intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului si am gasit fierul ruginit, plin de viermi; am cautat surubelnita si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor isi prinsesera paianjenii panza. pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot, am tras de el pana am inceput sa apropii metru cu metru cartierul tau de al meu turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case incat........ |
Vasile Alecsandri
-------------------------------------------------------------------------------- Dimineata Zori de ziua se revarsa peste vesela natura, Prevestind un soare dulce cu lumina si caldura, In curand si el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit. El se-nalta de trei suliti pe cereasca mandra scara Si cu raze vii saruta june flori de primavara, Deditei si viorele, brebenei si toporasi Ce razbat prin frunze-uscate si s-arata dragalasi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca. Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca. In gradini, in campi, pe dealuri, prin poiene si prin vii Ard movili buruienoase, scotand fumuri cenusii. Caii zburda prin ceairuri; turma zbiara la pasune; Mieii sprinteni pe colnice fug gramada-n repejune, Si o blanda copilita, torcand lana din fuior, Paste bobocei de aur lang-un limpede izvor. |
Ana Blandiana
-------------------------------------- Carantina Durerea nu e contagioasa, Va asigur, durerea nu se transmite, Nici un nerv rasucit in trupul aproapelui meu Nu produce in mine sfasietoare atingeri. Durerea nu e contagioasa, durerea Singularizeaza mai atroce decat zidurile, Nici o carantina nu izoleaza atat de perfect, E banal ce spun - acesta e argumentul. Doamne, cata literatura continem! Sentimentele - va amintiti? - le-am invatat inca la scoala. In jurul patului celui ce moare ei plang, Dar nu se contamineaza de moarte nici unul. Fiti linistiti, privegheati altruisti pe bolnavi. Nu veti lua durerea lor, fiti fara teama. A murit. Vrea cineva sa-l urmeze? Numai bocete traditionale. Oradea, 16/17 octombrie 1964 Ana Blandiana -------------------------------------------------------------------------------- Fii intelept Nu te speria de gesturile mele, Tu cel care ma vezi, Oricat de apriga mi-ar fi miscarea. Fii intelept si bucura-te. Eu sunt asemenea elicei avionului, Neputincioasa pana-i poti vedea rotirea - Ucigator este doar locul pasnic unde Elicea avionului se-nvarte invizibila. Tu teme-te numai de spatiu-n care Iti pare cum ca nu exist, si plangi Numai in vantul transparent care m-ascunde. Nealegere Adusa la marea judecata Care se termina prin trimiterea pe pamant, Eu, gasita nevinovata, Am primit dreptul Sa ma aleg pe mine. Dar nu barbat, si nu femeie, Si nici un animal n-am vrut sa fiu, Si nici o pasare, si nici o planta. Se-aud secundele cazand Din marele drept de-a alege Se-aud lovindu-se de piatra: Nu, nu, nu, nu. Zadarnic adusa la judecata, Zadarnic nevinovata. Sa lasam sa cada cuvintele Sa lasam sa cada cuvintele Numai ca fructele, numai ca frunzele, Numai cele in care moartea s-a copt. Sa le lasam sa cada Aproape putrede, Abia imbracand in carnea lor Osul sfant. Samburul gol desfacut, Ca din vestezi nori luna, Poate s-ar furisa spre pamant... Fiecare miscare Fiecare miscare a mea Se vede In mai multe oglinzi deodata, Fiecare privire a mea Se intalneste cu sine De mai multe ori, Pana Uit care Este cea adevarata Si cine Ma-ngana. Stapana, Mi-e frica de somn Si rusine A fi. Pentru mine Orice rasarit are Un numar necunoscut de sori Si-o singura Adormitoare Zi. |
Ion Barbu
-------------------------------------------------------------------------------- Umanizare Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Am parasit in urma grandoarea ta polara Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi, Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara, Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri. Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg, mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, in frigurosul burg, Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie! Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit Se revarsa divinul in luturi pieritoare. ............................................ Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord, In ceasul cind penumbra la orizont descreste Iar seara intirzie un somnolent acord, Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste. |
Va recomand cu caldura sa participati la Taina Sfantului Maslu la Manastirea Radu Voda . Piata Unirii Bucuresti vinerea de la ora 17 sau Biserica Bucur, langa manastirea mentionata vinerea de la ora 18.
|
Jan Lulu Stern
-------------------------------------------------------------------------------- Rugaciune Intoarce-ti , doamne , fata catre mine Sa vezi din plin pe robul tau umil Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine Si neajutorat ca un copil . Aducerile-aminte mi-arata a mea viata Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata O ceata deasa , neagra si fara de scapare . Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare O tinta minuscula dar nimerita-n plin De tot noroiul lumii , ce ustura si doare Si iti preface viata intr-un amar destin . Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate Sau pe cararea dreapta a recei judecati Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati . Si sa nu-l vezi pe robul tau umil Infrint , indurerat , plin de suspine Si neajutorat ca un copil Intoarce-ti , doamne , fata de la mine Si sa nu-l vezi pe robul tau umil Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata De om batrin , de-adult si de copil Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata . Mihai Eminescu -------------------------------- La mijloc de codru... La mijloc de codru des Toate pasarile ies, Din huceag de alunis, La voiosul luminis, Luminis de langa balta, Care-n trestia inalta Leganandu-se din unde, In adancu-i se patrunde Si de luna si de soare Si de pasari calatoare, Si de luna si de stele Si de zbor de randurele Si de chipul dragei mele. Mihai Eminescu ----------------------- Freamat de codru Tresarind scanteie lacul Si se leagana sub soare; Eu, privindu-l din padure, Las aleanul sa ma fure Si ascult de la racoare Pitpalacul. Din izvoare si din garle Apa suna somnoroasa; Unde soarele patrunde Printre ramuri a ei unde, Ea in valuri sperioase Se azvarle. Cucul canta, mierle, presuri - Cine stie sa le-asculte? Ale pasarilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Si vorbesc cu-atat de multe Intelesuri. Cucu-ntreaba: - Unde-i sora Viselor noastre de vara? Mladioasa si iubita, Cu privirea ostenita, Ca o zana sa rasara Tuturora. Teiul vechi un ram intins-a, Ea sa poata sa-l indoaie, Ramul tanar vant sa-si deie Si de brate-n sus s-o ieie, Iara florile sa ploaie Peste dansa. Se intreaba trist izvorul: - Unde mi-i craiasa oare? Parul moale despletindu-si, Fata-n apa mea privindu-si Sa m-atinga visatoare Cu piciorul? Am raspuns: - Padure draga, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri, voi, stejari, ramaneti De visati la ochii vineti, Ce lucira pentru mine Vara-ntreaga. Ce frumos era in cranguri, Cand cu ea m-am prins tovaras! O poveste incantata Care azi e-ntunecata... De-unde esti revino iarasi, Sa fim singuri! |
Rondelul orasului mic de Alexandru Macedonski
Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade, Cu oameni prosti, dar cumsecade, Ce nici nu stiu ca sint poet. Cu centrul intim si cochet, Si fara case cu arcade; Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoara mascarade Si nu s-aud în el tirade Despre-al politicei secret. Orasul mic te fura-ncet. Radu Gyr ------------------------------ Voi n-ati fost cu noi in celule Voi n-ati fost cu noi in celule sa stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fara stele, in drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti in crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, cand usile grele se-nchid in zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. ....................... Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti, cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle, cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, caci n-ati fost cu noi in celule. Maria-Eugenia Olaru ----------------------------------------- Alergare Cu gleznele frante de-nlacrimare stelara, imblanzitoare de haitasi, Prada, intoarcere transparenta urmand vanatorul. Acopera-mi ochii Tata Ceresc, Sangereaza Lumina in Pietre. Sunt roua Drumului ranita de umblet, mereu, mereu cautand. Dar cine stie puntea unde tzngerii innopteaza si cata lumina odihneste-n Cuvant!? Luciana Stoicescu-Vaughan ----------------------------------------------- Metamorfoza Am devenit ca tine de piatra si plumb si parca-as vrea sa m-ascund, sa nu mai stiu de nimeni si nimic. Sa nu-ti stau in cale, sa nu ma vezi, oricum ar fi prea mult ca sa mai crezi ca m-am schimbat si-am devenit ce ti-ai dorit si astazi sint femeia ideala cu chip frumos si mintea goala. Lui Eminescu Odihna de veci a strabunilor mei Ia-ma la tine sub floarea de tei Sa dorm nesfirsitul cu drag In lacasul strimt din lemnul de fag. Mi-e mintea obosita de continua lupta. De chin inima in doua e rupta. Tinjesc pacea si linistea mortii Suprema stapina pe stigmatul sortii. Cu lacrima alba imi tes razvratire Poruncii ursitei sa n-am multumire Si viata imi trece in goana nebuna Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna. Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot. Urechea imi cinta cadenta de clopot. Colind pe coclauri traind fara rost Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost. Curriculum vitae Eu am crescut cu Verdi, Cu Bach si Titzian, Visind pe Buonarotti In vers esenian. M-am imbatat cu Strauss, Chopin mi-a fost amant Si-am adormit pe Goya Cu gindul la Mozart. Rimbeaud imi e prieten, Baudelaire e cam gelos, Enescu-mi cinta seara Cu-arcusul lui duios. Rossini imi alina Iubirea pentru List, Vivaldi ma transpune Pe unde de artist Si ma ascund confuza In ginduri delirante, Pozind chiar pentru Rubens In scenele flamande. Titanii vietii mele Pe care i-am iubit... De nu v-as fi-ntilnit La ce-as fi mai trait? |
si uite asa am dat-o in poezii diverse...:D ;)
|
Citat:
Elena Liliana Popescu ------------------------------ Cant de iubire Asezati la masa Tacerii in regatul necunoscut Poetii frang pentru noi Paine curata stropita de Roua cereasca... Mortii cu mortii, se spune, si viii cu viii! Dar stim noi oare care sunt mortii si care sunt viii? Un Poet mai mult Dincolo... Un Poet mai putin aici La plecarea in regatul tacut Poetul ne lasa un cant de Iubire necunoscut... George Toparceanu --------------------------------- Painjinis In plasa gandurilor mele de lumina Ti-am prins imaginea: o viespe Subtire-n mijloc, agera si fina. O adiere poate s-o desprinda Din luminosul ei hamac. Sa cada ca o floare pe fata unui lac, Sa-i tulbure metalica oglinda... E seara... Plopii insirati in zare Se sting departe - Vapai de umbra, facle funerare La capataiul zilei moarte... De ce sa-mi stai zadarnic impotriva? Ramai a mea... O, nu te zbate, dulcea mea captiva, - Reteaua fina s-ar cutremura Si fiecare fir intins prea tare Ma doare... Ca le-am urzit - paianjen solitar - Nu din argintul razelor de luna, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca sa-l traim o clipa impreuna... Octavian Goga ------------------------------------------ In mine cateodata In mine cateodata eu simt: se face noapte, Din netraite vremuri vin neguri sa ma prinda, Strigari necunoscute si cantece si soapte La casa mea colinda. In mine cateodata tarani cu zeghea sura Si glume si ispite si tot ce stie satul S-amesteca de-a valma roind in batatura Si vin sa-si tie sfatul... In mine cateodata grea linistea se lasa, Miroase-a izma creata si-a flori de iasomie, In vreme ce un popa cu barba cuvioasa Slujeste-o liturghie... |
George Cosbuc
-------------------------------------------------------------------------------- Noi vrem pamant! Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut, Si m-ai scuipat si m-ai batut Si caine eu ti-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vant, De ai cu iadul legamant Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi! Rabdam poveri, rabdam nevoi Si ham de cai, si jug de boi Dar vrem pamant! O coaja de malai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. Baietii tu-n razboi ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Injuri ce-avem noi drag si sfant: Nici mila n-ai, nici crezamant! Flamanzi copiii-n drum ne mor Si ne sfarsim de mila lor - Dar toate le-am trai usor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir in sat Ni-l faceti lan, noi, boi in jug. Si-n urma lacomului plug Ies oase si-i pacat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos Din case goi, in ger si-n vant, Ne-ati scos si mortii din mormant; - O, pentru morti si-al lor prinos Noi vrem pamant! Si-am vrea si noi, si noi sa stim Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc, Ca nu-si vor bate-ai vostri joc De noi, daca murim. Orfani si cei ce dragi ne sunt De-ar vrea sa planga pe-un mormant, Ei n-or sti-n care sant zacem, Caci nici pentr-un mormant n-avem Pamant - si noi crestini suntem! Si vrem pamant! N-avem nici vreme de-nchinat. Caci vremea ni-e in mani la voi; Avem un suflet inca-n noi Si parca l-ati uitat! Ati pus cu totii juramant Sa n-avem drepturi si cuvant; Batai si chinuri, cand tipam, Obezi si lant cand ne miscam, Si plumb cand istoviti strigam Ca vrem pamant! Voi ce-aveti ingropat aici? Voi grau? Dar noi stramosi si tati Noi mame si surori si frati! In laturi, venetici! Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant; Cu sange cald l-am aparat, Si cate ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am varsat - Noi vrem pamant! N-avem puteri si chip de-acum Sa mai traim cersind mereu, Ca prea ne schingiuiesc cum vreu Stapani luati din drum! Sa nu dea Dumnezeu cel sfant, Sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa Nici in mormant! Poetul Sunt suflet in sufletul neamului meu Si-i cant bucuria si-amarul - In ranele tale durutul sunt eu, Si-otrava deodata cu tine o beu Cand soarta-ti intinde paharul. Si-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Rabda-vom pironul aceleiasi cruci Unindu-ne steagul si larul, Si-altarul sperantei oriunde-o sa-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. Sunt inima-n inima neamului meu Si-i cant si iubirea, si ura - Tu focul, dar vantul ce-aprinde sunt eu, Vointa mi-e una, ca-i una mereu In toate-ale noastre masura. Izvor esti si tinta a totul ce cant - Iar daca vrodat-as grai vrun cuvant Cum nu-ti glasuieste scriptura, Ai fulgere-n cer, Tu cel mare si sfant, Si-nchide-mi cu fulgerul gura! Ce-s unora lucruri a toate mai sus, Par altora lucruri desarte. Dar stie Acel ce compasul si-a pus, Pe marginea lumii-ntre viata si-apus, De-i alb ori e negru ce-mparte! Iar tu mi-esti in suflet, si-n suflet ti-s eu, Si secoli-nchid-ori deschida cum vreu Eterna ursitelor carte, Din suflet eu fi-ti-voi, tu, neamule-al meu, De-a pururi, nerupta sa parte! |
Mihai Eminescu
---------------------------------------- Cand amintirile... Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atat de des Induiosarii mele. Si peste arbori rasfirati Rasare blanda luna, Ce ne gasea imbratisati Soptindu-ne-mpreuna. A noastre inimi isi jurau Credinta pe toti vecii, Cand pe carari se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atata dor In noapte sa se stanga, Cand valurile de izvor N-au incetat sa planga, Cand luna trece prin stejari Urmand mereu in cale-si, Cand ochii tai, tot inca mari, Se uita dulci si galesi? Si daca de cu ziua... Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vaz Desigur ca la noapte un tei o sa visez, Iar daca de cu ziua eu intalnesc un tei In somnu-mi toata noaptea te uiti in ochii mei. De ce nu-mi vii? Vezi, randunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar in al meu brat, Sa te privesc cu mult nesat, Sa razim dulce capul meu De sanul tau, de sanul tau! Ti-aduci aminte cum pe-atunci Cand ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atatea ori, de-atatea ori? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scantei... Dar, oricat ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Caci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mandra decat orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tarzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, ramai "O, ramai, ramai la mine, Te iubesc atat de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le-ascult; In al umbrei intuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adanc in ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi in taina Mersul cardului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec Cum ingani cu glas domol, In a apei stralucire Intinzand piciorul gol Si privind in luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinand; Suieram l-a ei chemare S-am iesit in camp razand. Astazi chiar de m-as intoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot? |
Vasile Voiculescu
---------------------------------------------- Singuratatea Adorm adanc Bucegii, si Noaptea-i netezeste, Pe tsmplele lor arse, cu mainile-amandoua. Sclipesc pe frunti golase, ce somnul umezeste, Broboane mari de roua. Doar vaile-aburite huiesc fara-ncetare Si darele de ceata, ca niste serpi, la poale Se duc pe nesimtite si curg in departare Cu apele la vale. Atunci Singuratatea se scoala-ngandurata Si umbla, visatoare, pe stresini de-naltime. Sta ceasuri neclintita, de-o stanca razimata, Si cata-n adancime. Da drumul unei pietre si-asculta, -ncremenita, Cum bubuie-n adancuri pana nu se mai aude, Cu fata-n sus pe urma se-ntinde, aiurita, In ierburile ude. Se uita lung la stele cum ard nalucitoare ... Asculta-n fund moliftii vibrand ca niste clape. Pe ceruri trece luna, plutind stralucitoare, Cu lebada pe ape. Asa isi duce veghea pe culme sus, desteapta, Si de urat tot timpul ea singura isi tine ... Din cand in cand tresare si sade ... parc-asteapta Dar, nimenea nu vine! Dedicatie O carte, scrie-n [...] der Lieber, Heine, E un sicriu taiat din lespezi reci, Unde poetul cu-ale sale taine Se-nchide singur pentru veci de veci. Sa nu te sperii, palid cititor, Cand rasfoind tarziu aceste pagini Ma voi scula oftand dintre imagini Si voi zambi livid, strigoi al lor. Noapte de martie Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovarata; Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii, Si inima, hranita, porneste rar sa bata, Cu sange alb de visuri si de melancolii ... La geamul meu sta noaptea si vrea sa intre-n casa, In carnea ei de neguri ard stele mari de foc; Cum n-o poate cuprinde camara ce m-apasa, Ma scol si suflu-n ganduri si-n noaptea mea-i fac loc. Ea intra si taraste alaiul tot afara: Se umfla-n mine ape, trec turme de tigai Si aburii launtrici iau chip de primavara, Cu sani rotunzi de maguri si coapse moi de vai. Sosesc, scapati si teferi din cuscile-ntristarii; Cocorii bucuriei, solia-ntaiei berzi, Si sesurile mintii, miristile uitarii Le-mproureaza iarba cu mii de ganduri verzi. Pe dealurile vremii ierneaza neaua inca; Dar canta gura dulce a vantului de sud, Momita, gheata-si crapa pleoapa ei de stanca, Surade si pe gingeni si-a prins sarutul crud. Cand pururi vesnicia vorbeate numa-n soapte, De unde-atata fosnet si susure si sfada? Ma plec, ascult sn mine prin sufleteasca noapte Si-aud cum se dezbraca pamantul de zapada. |
sovidiu
Si pe cand o poezie? Sincer imi e dor,chiar imi plac poeziile "tale"...:thumbsup: |
NU PREA AM OBSERVAT SA SCRIE UNDEVA CA ACESTA ESTE UN TOP PENTRU POEZII,MI-AR FI PLACUT SA FIE PROPRII,CACI,SINCER,AM CARTI DESTULE CU POEZIILE LUI BACOVIA,EMINESCU ETC.ORICUM,TE FELICIT CA AI AVUT ONOAREA SA-L CUNOSTI PE NICHITA STANESCU,TU CEL CE AI INITIAT ACEST TOP...SI EU AS FI VRUT SA MA-NTALNESC CU CIORAN.
|
Lucian Blaga
---------------------------------- La mare Vitze rosii, vitze verzi sugruma casele-n lastari salbatici si vanjosi-asemenea unor plopi ce-si strang in bratze prada. Soarele in rasarit-de sange-si spala-n mare lancile, cu care a ucis in goana noaptea ca pe-o fiara. Eu stau pe tzarm si-sufletul mi-e dus de-acasa. S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfarsit si nu-si gaseste drumul inapoi. (1919) Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina - si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa inbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei- caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte. (1919) Dorul Setzos itzi beau mirasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amandoua, cum cuprinzi in suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamant. Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. Catre cititori Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi. Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep? Credeti-ma, credeti-ma, despre orisice poti sa vorbesti cat vrei: despre soarta si despre sarpele binelui, despre arhanghelii cari ara cu plugul gradinile omului, despre cerul spre care crestem, despre ura si cadere, tristete si rastigniri si inainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit asa de mult sa planga si n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lasati-ma sa umblu mut printre voi, sa va ies in cale cu ochii inchisi. |
Stefan Augustin Doinas
---------------------------------------------- Doar tu Cand omul, prabusit, la inceput, in iarba dusmanoasa si-n tarana adulmeca-n tarasul greu, pe-o rana, miresmele ce se-naltau din lut si, nemaivrand ostatic sa ramana sub zarea strivitoare ca un scut, se rasucea s-o urce, renascut si se-agata de fulgere c-o mana, acea cumplita smulgere din smoala cu palma-ntoarsa ca o cupa goala fu primul dans in care se zbatu, elan de floare palida, involta, vibrat pe scari de sunete spre bolta pe care-n mers il amintesti doar tu. Mircea Dinescu ------------------------------------------------------- Mortul fatarnic Ce faci tu, literatura ? Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta plina de litere, pui paduchi de aur in chica boemului si tricolor pe pieptul academicianului dar nu poti indulci apa inecatului nici topi zapada leprosului nici ingrasa vinerea saracului. Cind vin contabilii Domnului cu terfeloagele lor de masurat cainta tu cu porumbeii tu cu gugustiucii tu cu pasarelele urci in turnul primariei si-arunci un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici si nu vezi in curtea interioara criminalul cum isi gidila victima si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride cum ride mortul complice mortul degeaba mortul fatarnic al acestor tinuturi Autopsia ingerului Plingi în coltul magaziei si lacrimile-ti ramin in pinza paianjenilor mirati de-asa muste amare. O slujnica din secolul trecut se piaptana fericita in pragul unei case cazate chiar ieri la cutremur. Nu poti face nimic pentru copilul smintit ascuns in boscheti ce scoate scantei si funingine pe gura ca un vapor cu zbaturi. El e aidoma oului cu aura pe dinlauntru. Daca i-ai atinge macesul din preajma ai cadea electrocutat. |
Tudor Arghezi
-------------------------------------------- Zdreanta L-ati vazut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un caine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sa-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca, Parca-i scos din calti pe furca. Are insa o ureche De pungas fara pareche. Da tarcoale la cotet, Ciufulit si-asa laiet, Asteptand un ceas si doua O gaina sa se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul cand si-l face. De cand e-n gospodarie Multe a-nvatat si stie, Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis. Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mancat!" "Stai nitel, ca te dezvat Fara matura si bat. Te invata mama minte." Si i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a imbucat, Zdreanta l-a si lepadat Si-a-njurat cu un latrat. Cand se uita la gaina, Cu culcusul lui, vecina, Zice Zdreanta-n gandul lui "S-a facut a dracului!" Paza buna S-a intors cercetatoarea Sa le spuie la surori Ca-i deschisa toata floarea Si campia, de cu zori. Si-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lasand vorba la nepoate Sa-ngrijeasca de copii. Caci muscoii si bondarii Si-alte neamuri de padure, Pe soptite, ca talharii, Umblau mierea sa le-o fure. Insa paza-n stupi e buna, Ca tarziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la luna, Ei zaceau cu burta-n sus. Melancolie Am luat ceasul de-ntalnire Cand se tulbura-n fund lacul Si-n perdeaua lui subtire Isi petrece steaua acul. Cata vreme n-a venit M-am uitat cu dor in zare. Orele si-au impletit Firul lor cu firul mare. Si acum c-o vad venind Pe poteca solitara, De departe, simt un jind Si-as voi sa mi se para. De-abia plecasesi De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi! Ti-as fi facut un semn, dupa plecare, Dar ce-i un semn din umbra-n departare? Voiam sa pleci, voiam si sa ramai. Ai ascultat de gandul ce-l dintai. Nu te oprise gandul fara glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas? |
As vrea si eu sa scriu poezii aici dar nu stiu de unde sa le iau...:(
Ca incep sa ma oftic pe sovidiu ca numai el scrie poezii :p |
Marin Sorescu
----------------------------------------- Scrisori din camera de alaturi Nu pot sa scriu decat despre tine, Cu mana ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care schiaza Gindurile noastre de iarna. Din fuga trenului ai zarit Prin nameti un vinator. A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea Un fulg de zapada. O bubuitura si toata iarna S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada. Copacii parca plecasera si ei Sa haituiasca Baraganul ("Baragan" - loc unde viscoleste, Asa se traduce, din cumana. Nu, nu-s cuman, coman, Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.) Iata-ne, asadar pierduti in desertul alb, Pe care, de fapt, l-ai si provocat. Ai dorit atita sa ninga, stiai ca fenomenul tine De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult! Acum, nu se mai opreste. Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra? "Nu, dar vreau să colorez peisajul". Foloseste rujul, mai bine. Tu esti de tinut intr-un castel Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi. Si eu sa vin la tine Intr-o sanie trasa de cerbi, Sa ma urc in iatac, pe-un turtur imens, Sa urc si sa cobor, ca e alunecos, Si iar sa dau sa ma catar... si tu sa-mi arunci Niste pinteni. Sa cioplesc sloiul, urcindu-ma Sa-i dau pinteni Si sa apar sus, c-o floare de gheata In mana. "Unde e geamul? Sa-ti plantez pe el aceasta Floare de gheata." "O, ador florile de gheata", sa zici, "Unde-ai gasit-o?" Hai sa iesim putin. "Unde, iar afara? Iar in zapada? Iar in tren? Iar vagon neincalzit?" Eu sint un om de interior, Pentru ca sint numai suflet Si sufletul e de interior. Sint un om de budoar, de stat intre perne, Printre carti, printre rujuri... Tot ce emana caldura Si intimitate. Pune-ma la o masa de restaurant C-o suta de insi in jur, Care se uita la tine Si inghet. N-am ce sa-ti spun, parca nu ne mai cunoastem. Tu imi citesti inceputul de enervare Pe freamatul degetelor, Pe miscarea de la coltul ochilor Si "Hai sa mergem", zic. "Unde?" In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo Decat c-o sanie trasa de cerbi. Tot în tren sintem? Tot. Adiacente Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Caci nici in gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pamant. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gand. Fara punctuatie - Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea sa-ti ghicesc in talpa. - Poate in palma. - Eu nu ghicesc decat in talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 ma inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci cand inchid ochii, plutesc. George Bacovia ------------------------------ Alb Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristete armonioasa ... In aurora plina de vioare, Balul alb s-a resfirat pe intinsele carari -- Cantau clare sarutari ... Larg, miniatura de vremuri viitoare ... Piano Si iar toate-s triste. Si azi ca si ieri -- Potop de dureri. Si visul apune In negrul destin... Si vremuri mai bune Nu vin, nu mai vin, Si nici mangaieri... Si iar toate-s triste, Si azi ca si ieri... |
George Toparceanu
---------------------------------- Ploua Pe-aici cand ploua, ploua indesat, Nu tine ca la noi un ceas ori doua. Ca ziua ploua, ploua pe-nserat, Si cand se crapa iar de ziua, - ploua. In faptul zilei, stresinile plang. Padurea sta plouata ca o curca. Natura calca cu piciorul stang: Pe-aici cand ploua, - ploua, nu se-ncurca! Iar cand s-arata soarele sarac. De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Ca pana la intoarcere, - te uda. Exista si rastimpuri cand se moaie, Cand parca nu mai toarna-asa, de sus, Si cerul cate-oleaca, spre apus, Se lumineaza putintel - a ploaie. Atunci se cheama ca e timp frumos (Macar ca tot mai cade-un pic de bura), Dar fumul din ogeac se lasa-n jos, Si porcul umbla tot cu paiu-n gura... Noiembrie Ploua stupid... Cerul isi scutura Ca dintr-o ciutura Frigul lichid. Carduri de ciori - Neagra pecingine, Flori de funingine Zboara sub nori... Ploua perfid. Si-n doza minima Picura-n inima Neant acid. Ploua de sus... Toamna ironica Imi scrie-o cronica Cat un Larousse. ........... Pastel Din asfintit, de peste munte, Rasfringeri rosii de amurg Se sfarma-n licariri marunte Si-n Dunarea umbrita curg. Dar unda tulbure le-ngroapa Cand, subt rachitele din vale, De-abia mai tremura pe apa Ca niste coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Intunecatului boschet, Sclipeste-n aer semiluna Din virful unui minaret. Si parca zugravit anume, Isi culca umbra pana-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval. El pare-o nava fermecata Ce-a ancorat aici, subt munte, Minune indelung visata De valul Dunarii carunte! A asteptat in nopti senine Stralucitoare dimineata, Cand din adancul apei line S-a ridicat la suprafata Ca o gradina plutitoare Cu pomi si pasari impreuna, Cu florile-i ce rid in soare Si noaptea tremura subt luna. |
Indemn la lupta
Nu dor nici luptele pierdute nici ranile din piept nu dor cum dor acele brate slute care sa lupte nu mai vor. Cat inima in piept iti canta ce-nseamna-n lupta-un brat rapus? Ce-ti pasa-n colbde-o spada franta cand te ridici cu-n steag mai sus? Infrant nu esti atunci cand sangeri, nici ochii cand in lacrimi ti-s Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis. RADU GYR Doamne ajuta! |
ce am vazut e prea putin, mai incercati
|
Ceva de Stefan Augustin Doinas nu aveti Coltul de mistret sau cam asa ceva
|
Lucian Blaga
------------------ Melancolie Un vant razlet isi sterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata durerea, ce-o simt n-o simt in mine, in inima, in piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Si altoita pe fiinta mea imensa lume cu toamna si cu seara ei ma doare ca o rana. Spre munti trec nori cu ugerele pline. Si ploua. Lucian Blaga --------------------------------- Somn Noapte intreaga. Dantuiesc stele în iarba. Se retrag in padure si-n pesteri potecile, gornicul nu mai vorbeste. Buhe sure s-asaza ca urne pe brazi. In intunericul fara de martori se linistesc pasari, sange, tara si aventuri in cari vesnic recazi. Dainuie un suflet in adieri, fara azi, fara ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridica veacuri fierbinti. In somn sangele meu ca un val se trage din mine inapoi in parinti. Mateiu Ion Caragiale ----------------------------------------------- Curtile vechi De veacuri, parasite pe-ascunsele coline, Zac curti pustii... Acolo tacerea stapaneste Si-n verde manta muschiul cuprinde si-nveleste Surpata zidarie si frantele tulpine; Si-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine, Salbatacita vita pe stalpi se-ncolaceste, Cu iedera cea neagra ce-n streasini impleteste O lucie cununa uitatelor ruine. Adanc ca de o vraja par ele adormite, Pe iaz viseaza-ostrovul de salcii despletite; Nu tremura o frunza, nu miscă fir de iarba, Si-n tainuita cula, tintind priviri viclene, Zambesc catre domnite boieri cu lunga barba, Purtand pe nalta cuca surguci cu mandre pene. 1904 Viorica Salajeanu --------------------------------- Chem vantul Chem vintul Sa mi se joace-n par, Inchipuindu-mi Ca sint degetele tale... Ca esti mingiiere Intr-adevar... Te intreb A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ascultat in floare merii Cum inaltau iubiri in cint ? Te-ai contopit cu ploaia verii In brate fulgerul purtind ? Ai nascocit cu ochiul mintii Cit pot fi toamnele de adinci ? Ti-ai daltuit din iarna vietii Poteci de soare peste stinci ? Primavara Iti simt apropierea Cu pasi de muguri... Molizii - Nedesfacute viori, Imi rascolesc dorul... O aripa se desface, Cauta inaltarea; Nelinistea - Colinda a chemare, Tacerile se rup... |
Si ce dor imi era...:)
(am crezut ca acest topic a fost sters...initial era la sectiunea Maslu,desi nu avea nici o legatura) |
Mircea Cartarescu
Ce parere aveti despre Mendebilul?
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:38:55. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.