Este posibil ca cineva sa nu se poata spovedi la un preot pe care il stie ca fiind foarte curat si foarte iubitor din pricina pacatelor sale?Oare Dumnezeu nu ingaduie ca niste oameni foarte pacatosi sa se spovedeasca la niste oameni atit de curati?

va rog sa raspunde-ti la intrebarea mea.S-au o considerati absurda?Daca credeti ca nu are rost spune-ti macar si asta.Daca nu ati inteles-o sau orce alta replica!VA ROG

Eu cred ca te poti spovedii. Incearca, chiar daca ti se pun piedici, Dumnezeu te ajuta. Doamne ajuta:)

E o ispita, de ce sa nu poti? Cum sa nu ingaduie Dumnezeu asa ceva? Doar El a venit pentru cei pacatosi, nu pentru cei drepti; pentru cei bolnavi, nu pentru cei sanatosi. Duhovnicii se bucura atunci cand au de spovedit mari pacatosi, pentru ca au bucuria de a-i salva si, de regula, cu cat sunt pacate mai multe si mai grele, cu atat si pocainta e mai mare. Se spune ca Dumnezeu nu-i va pedepsi pe oameni pentru ca au pacatuit, ci pentru ca nu s-au pocait (spovedit si parasit pacatele; iertarea vine in primul rand din indreptare).

e normal sa-ti fie rusine de pactele tale, da cel mai bine e sa te spovedesti la un preot curat, te va sfatui si se va interesa de tine mult mai mult decat unul caruia nu-i pasa, Domnul sa ne ajute

pt.NiCcoleta

Eu cred ca este pur si simplu o ispita care ne incearca pe toti la un moment dat in viata.De fapt te poti spovedi la orice preot ,indiferent de ce face el...
Faptele lui nu ne privesc pe noi...noi prin preot comunicam cu Hristos in acel moment al spovedaniei...faptul ca avem libertatea sa ne alegem duhovnicul...este un si mai mare avantaj pt.ca ne scuteste putin sa lasam mintea sa mai judece atunci cand suntem slabi si vrem sfaturi.
Cu atat mai mult daca gasesti un preot care iti inspira mai multa incredere ,stiind cat de cat ca are o verticalitate in misiunea sa de Pastor, te poti spovedi si mai bine,indiferent de pacatele tale...numai sa-ti infrangi teama si jena si sa pornesti la drum.
Mult curaj iti doresc...

In primul rand trebuie sa-ti marturisesti pacatele tale lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Iertarea vine de la Domnul, singurul care iarta pacatele oamenilor. Citeste 1 Ioan cap 2, versetul 1 si 2.
Pace tie.

Spovedania este taina mare in care crestem si pe care o descoperim treptat. Cheile descoperirii acestei taine sunt constientizarea nevoii de iertare, de ajutor, smerenia care vine din pocainta, dorinta de innoire si traire laolalta cu Dumnezeu precum si nadejdea ca iertarea Domnului este una reala, garantata prin slujitorul Lui. Spovedania la acel preot pe care il apreciezi atat de mult este cu atat mai recomandata! Dar asa cum s-a mai spus....spovedania este importanta!

multumesc tuturor!Doamne ajuta!

ai mare dreptate,citind mesajul tau am plans,sa nu te miri,ceea ce ai scris am simtit,am avut nevoie de ajutor,de iertare,de pocainta,si nu aveam nici un preot roman in societatea asta unde sunt si m-am chinuit mult,permanent aveam o frica neexplicabila de orice.Mi-am dat seama ca numai prin spovedenie voi capata linistea sufleteasca,mi-am dat seama ca am pacate,ca sunt o mare pacatoasa si Dumnezeu ma iubeste si mi-a dat semne ca sa imi recunosc pacate vechi[de 15ani].Dar Dumnezeu ma-pus la incercare timp de 2ani;a venit preotul 2ani la rand si de Pasti si de Craciun si eu nu am putut merge la spovedit,abia anul acesta Domnului ia fost mila de pacatoasa de mine,dupa un post de 7 saptamani si curatire trupeasca si rugaciuni si plansete am reusit sa ma spovedesc si impartasesc-credeti-ma,cand l-am vazut pe parintele Mircea Uta la ambasada noastra imi venea sa-i sarut picioarele.Asa cum ai spus....spovedania estef.importanta.M-am linistit dar simt nevoia unui preot,am nevoie de sfaturi,de cuvantul Domnului.

Doamne ajuta!

Spovedania individuală


"Ca proaspăt convertit la Ortodoxie am găsit Spovedania rusinoasă si înspăimântătoare. Si totusi, nimic în viata mea spirituală nu mi-a fost de un mai mare folos si nu mi-a dat mai multă pace adevărat decât Spovedania regulată la părintele meu spiritual. Ceea ce a început ca un fel de teroare este acum cea mai mare mângâiere pentru mine, desi mă apropii în continuare cu frică si cutremur de Spovedanie. Si chiar mai mult, încercând să dau socoteală preotului meu am început să mă depărtez cu pasi reali, chiar dacă mici, si de anumite purtări urâte ce păreau că nu se vor schimba nicicând. Faptul că am început să devin responsabil, fără scuze, si că stiam că va trebui să dau socoteală cuiva în fata căruia va trebui să-mi recunosc căderile morale, a început treptat să mă ajute să mă schimb, pas cu pas. În însăsi viata mea aveam să descopăr adevărul despre care Sf. Ambrozie si alti Părinti au scris: păcatul nespovedit este păcat vesnic. Purtarea neschimbătoare este o pricina de poticneală în deprinderea noastră cu purtările bune care ne ajută să-l imităm pe Hristos.

Idea Spovedaniei este cu totul străină oamenilor din ziua de azi. Epoca noastră este una care pretuieste la loc de cinste părerea bună despre sine, împlinirea de sine, imaginea personală, ‘drepturile’ si mândria egocentrică intelectuală. Epoca noastră este una care a dus la perfectie cultul satisfactiei personale, care a politizat moralitatea si care ignoră orice notiune de responsabilitate morală în fata rânduielii divine. Despre cultura noastră se poate spune destul de îndreptătit că a dus la desăvârsire arta valorizării personale fără nici un rost.[i] Însă vocea Bisericii istorice este clară când afirmă că cei care caută mântuirea trebuie să se confrunte direct cu demonul mândriei păcătoase. Sf. Evgarie scria:

“Dintre toate gândurile rele nici unul nu este mai periculos ca egoista părere bună de sine, căci îl găsim peste tot, si precum un trădător viclean din cetate, deschide portile tuturor demonilor.”[ii]

Chiar dacă aceasta nu este ce ne învată religiile ‘Noii Ere’ ale Protestantismului terapeutic, Americanismul jingoist, viziunea secularistă, Romano-Catolicismul modernizat, feminismul sau psihologia, cu repetatele până la delir chemări la ‘satisfactie personal㒠si totusi smerenia a fost începutul întelepciunii si al căintei pentru toti crestinii de la începuturile Bisericii.

Nu există substitut pentru Spovedania în fata unui preot în strădania noastră ascetică pentru mântuire, pentru a ne învinge buna părere egoistă de sine, pentru a deveni asemenea Domnului, pentru a ne schimba, pentru a ne elibera de patimi ca să ne putem în cele din urmă bucura din plin de cele vesnice."

Doamne ajuta!