Am o carte se numeste "Urmarea lui Hristos" in prefata se zice ca e o carte care vine imediat dupa Biblie si am constatat ca e adevarat.Atunci cind citesc din ea ma doare atit de tare ca nu pot sa fiu si eu asa cum scrie acolo.Cind simt ca as vrea sa ma "adap"cu ceva satos citesc de acolo.E foarte buna si e si ieftina (6.5RON).E necesara.

Daca este vorba de lucrarea lui Thomas a Kempis, este intradevar o carte buna!
Candva putea fi descatcata gratuit, de pe http://www.catholica.ro.
In orice caz, tuturor celor care doresc sa o studieze, sa o citeasca le-o pot oferi prin mail!

Gratuit, se intelege!

Alexandru, chiar te rog daca poti trimite asta pe mail sa mi-o trimiti si mie pt ca m-ati facut curios.
serhi137@yahoo.com

multumesc :)

In legatura cu cartea "Urmarea lui Hristos " va rog sa cititi neaparat articolul de la rubrica "Despre Biserica Ortodoxa in general" postat de utilizatorul cristir in legatura cu aceasta carte.

E trist ca se intampla ca din ierarhii Bisericii Ortodoxe se lasa stapaniti de duhul acesta al rivalitatii incercand sa duca la extrem un dogmatism rigid. E trist pentru ca scopul nostru ca ortodocsi e mantuirea, cresterea pe cale, si o "politica" de ialtare proprie pe seama coborarii tot ce nu provine de la noi. Ca atunci raminem doar "politicieni".
E trist pentru ca arunca o o umbra si a supra scrierilor lui IGNATIE BRIANCIANINOV, si pentru unii, si asupra gandirii ortodoxe.

Cartea "Urmarea lui Hristos" a lui Toma de Kempis e o bijuterie duhovniceasca, care ne poate aduce un mare folos, desi nu cred ca are o intaietate "imediat dupa Biblie", dar cu siguranta este alaturi de scrierile celorlalti Sfinti Parinti.

Mai degraba trebuie sa ne ferim de influentele de rigorism exagerat care vin din anumite cercuri ruse, si care a rupt biserica lor in ramuri mai preocupate de a se acuza intre ele decat a contracara proxelitismul altor culte.

Si eu am citit "Urmarea lui Cristos" si imi era tare draga dar am ramas cu impresia repetata ca numai in manastire exista mintuire, spre dezamagirea mea fara chemare spre manastire. Pana la urma am daruit-o cuiva cu chemare !
Sper ca voua sa va fie de folos!
Doamne ajta!

Parerea Sf. Ignatie Briancianinov despre "Urmarea lui Hristos" nu este "rigorism rusesc" - cum spunea cineva, ci o pozitie ortodoxa, apartinand unui sfant obisnuit cu deosebirea duhurilor.

"Urmarea lui Hristos" a lui Toma de Kempis este un fel de "hai sa haidem!", place crestinului incepator, dar nu poate pacali pe unul versat. Sf. Ignatie a depistat in ea, ca si in "Exercitiile spirituale" ale lui Ignatiu de Loyola, amagirea duhovniceasca in care se aflau autorii lor. Toma a scris-o din imaginatie (cam cum banuia el ca stau lucrurile, fara sa le fi trait pe propria piele), iar Ignatiu era inselat de duhurile rele, care-i ofereau viziuni la comanda, pe cand noi stim din scrierile Parintilor ca in dinamica relatiei Dumnezeu-om (sfant) initiativa ii apartine numai lui Dumnezeu.

Pentru admiratorii scrierilor catolice, cititi va rog postarile de la rubrica "Biserica romano-catolica". Un alt duh anima pe sfintii ortodocsi si altul pe cei catolici. Sfantul Ignatie Briancianinov nu face altceva decat sa spuna lucrurilor pe nume. Calea ortodoxa este grea, dar e valida. Calea romano-catolica ... Dumnezeu stie. E suficient sa citesti cateva scrieri de-ale sfintilor catolici ca sa-ti dai seama ca acestia nu s-au despatimit total. Scrierile lor degaja tulburare si aprindere trupeasca. Sincer, nu stiu de ce ar renunta cineva la Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Scararul, Sf.Macarie, Sf. Simeon Noul Teolog, parintii din Filocalie, Sf. Siluan, s.a.m.d., pentru a citi depsre Francisc din Assisi, Ignatiu de Loypla, Teresa de Lisieux, s.a.?

Semne vazute ale spiritualitatilor diferite:
- aparitii marianice gen Fatima, Lourdes, Medjugorie, Garabandal, nu au avut loc vreodata in spatiul ortodox, iar inainte de schisma, nicaieri in lume.
- Francisc de Assisi a inaugurat aparitia stigmatelor (sangerarea in zonele unde Mantuitorul a fost pironit pe cruce - incheieturile mainilor si picioarelor), fiind urmat de altii (in general femei bolnave tintuite la pat). Stigmatele n-au aparut niciodata la sfinti ortodocsi sau in Occident inainte de schisma.
- levitatia (vezi "Viata Sf. Francisc") si alte manifestari "minunate" (viziunile "la comanda", de exemplu) sunt amintite in cartile duhovnicesti ortodoxe (in Pateric, Limonar, vieti de sfinti) la capitolul "inselari diavolesti", carora le-au cazut prada nevoitorii mandri.

Macarie

Daca problema s-ar pune cum spui tu ("rivalitate"), ti-as da dreptate. Numai ca adevarul este altul: calea spirituala catolica este gresita. Trebuie numai sa deschizi ochii pentru a vedea.

Este trist ca pui la indoiala marturia unor sfinti ortodocsi, care vorbesc din experienta. Crezi oare ca un sfant ar critica spiritualitatea catolica doar de dragul criticii sau pentru a feri pe crestini de a merge pe o cale gresita? Sau crezi ca ar putea fi cineva sfant daca n-ar avea iubire?

Numai ca iubirea noastra fata de catolici trebuie sa se manifeste prin a le atrage atentia ca ratacesc, nu sa-i incurajam in ratacirea lor.

Draga Grigorie, mi-a placut foarte mult prima ta postare la acest topic... as spune ca mi-a mers la inima. Esti un fel de pasare rara pe acest forum, din pacate...

Totusi exista doua carti cu acest titlu:"Urmarea lui Hristos". Una este cea catolica a lui Toma de Kemp, si care, spre mahnirea mea, am vazut-o si in librariile ortodoxe; si cealalta carte "Urmarea lui Hristos",a aparut la editura "Bunavestire", tiparita cu binecuvantarea Prea-Sfintitului Eftimie, Episcopul Romanului. Este o carte extraordinara, plina de cuvinte de folos!

Doamne-ajuta!
Asa cum numai bunul Dumnezeu le oranduieste, am avut astazi de lucru cu cartea mai sus pomenita. Si dupa mult timp in care nu am mai intrat pe forum, intru astazi si pe deasupra, la o sectie pe care nu imi amintesc sa o mai vizitat mai inainte. Lasand la o partea conexiunile, poate, prea subiective, am citit si m-am mirat, fiind o admiratoare a scriiturii. Eu am o editie al carei "Cuvant inainte" este scris de Antonie Plamadeala.

Si eu am citit acesta carte,e super,insa printre lucrurile bune se strecoara si lucruri nu prea ortodoxe.E buna de citit insa trebuie sa alegem din ea numai lucrurile bune.
Aceasta carte a fost si este cartea de capatai a ordinului monahal catolic a iezuitilor.Ordin misionar supus papei ,datorita carui s-a infaptuit schisma din transilvania in care o parte din ortodocsi au fost constransi sa se uneasca cu catolicii ,si tot lor falsificarea actului unirii.
Ei isi propuneau sa treaiasca avand aceasta carte drept model de vietuire insa nu au prea reusit,incat insusi papa l-a desfiintat la un moment dat.

Exista doua variante ale acestei carti. E vorba despre o editie a lui Toma de Kempis si mai exista o editie numita si anonima scoasa de Editura Bunavestire Bacau, in cazul in care nu gresesc, cu coperta avand icoana ortodoxa a rastignirii. Cartea este un tezaur duhovnicesc.

cartea URMAREA LUI HRISTOSse presupune a fi scrisa de Toma de Kempfi,dar nu se stie sigur daca el a scris-o ,asa am citit prin ceva carte ,dar nu mai stiu in care. Eu am citit ambelwe carti si aceasta si Despre inselare a lui Briancininov;astfel fiind nelamurita la o spovedanie fiind sub patrafirul protului duhovnicam intrebat daca e o carte care nu tre sa o mai citesc ,tinind cont de ce scrie Briacianinov.MI-A RASPUNS CA POT SA O CITESC, CA NU E INSELAREDaca tinem cont ca sub patrafir la spovedanie prin preot vorbeste DUMNEZEU,este clar.Mentionez ca pe vremea aceea aveam un duhovnic renumit si foarte bun ,de al carui cuvint nu ma indoiesc niciodata nici acuma cind nu mai imi este duhovnic,fiind departe de zona unde locuiesc eu

Multumim pentru sfat. Asa cum frumos spunea Iosif, un tezaur duhovnicesc:) Cartea Sf Siluan si Urmarea Lui Hristos sunt cele mai dragi inimii mele:rolleyes:

:)iti recomand Arhipelagul Gulag,Pelerinul Rus,Despre mantuire(Teofan Zavoratul):)

Multumesc frumos:)
Pelerinul rus, l-am citit prima data acum 9 ani. Se nascuse in mine o dorinta si o ravna extraordinara pentru rugaciunea inimii. Imi amintesc (zambind ce-i drept acum)ca imi cumparasem o traistuta in care imi pusesem Psaltirea si Pelerinul rus si asa cu trasita in spinare si cu copilasii dupa mine urcam pe un deal si citeam cu nesat. Sotul meu era mai mult plecat in aceea perioada, eu eram casnica si aveam tot timpul la dispozitie. Dar din pacate asta e doar "o etapa" a vietii mele..timpul, viata mi-a pus in spinare multe "incercari".. ravna aceea a disparut.. Acum ma regasesc mult mai mult in cartea Pr Siluan, cand inima mi-e plina de manie, de durere, de neputinta, citesc cuvintele pline de bunatate si de iubire ale sfantului..ma rusinez si plang..
Foarte mult imi place si Pr Porfirie, pr Paisie, Pr.Cleopa, Pr Arsenie, Danion Vasile. Prefer cartile "simple" fara termeni grei, am citit candva si Pr Staniloaie imi place mult dar are un mod de a se exprima cam "greu" ptr mintea mea prea putin pregatita:D. Carti sunt, Urzicuta si exemple avem ne ramane doar sa vrem sa ne schimbam viata si sa urmam Lui Hristos:)

Grigorie ! sant total deacord cu tine

cartea lui Toma de Kemp este o dulceata inselatoare si omoratoare de suflete

Din ce moarte ne-a izbavit HRISTOS-Rafail Noica
 

Sunt momente nu de judecata si nici de contra-argumentare, sunt momentele cand suntem atacati de gandurile intunericului, de indoieli, si de asta sunt momente de rabdare. Sunt momente in care, ca marinarul pe puntea vaporului, cand in furtuna vin valurile si spala puntea, daca esti prins acolo, nu poti face nimic, ca te trezesti in mare, decat sa tii de parapet, tii de bara. Si daca a trecut valul, dupa aia poti sa fugi catre cabina, sa zicem. (…)
Si iti ofer gandul asta ca prim sprijin, ca prim ajutor duhovnicesc. Mai mult nu stiu ce sa zic, decat asta: cand vad si aud lucruri dintre astea nu pot decat sa ma inchin inaintea acelor care sufera lucruri dintr-astea. Insa sa stiti si sa nu uitati. Cu cat mai mare chinul si durerea, cu atat mai mare puteti socoti ca este increderea pe care Dumnezeu o arata in tine, acum. Va zic asta ca sa va dea Dumnezeu barbatia, curajul de a trece prin incercarile astea, iar ce va iesi dintr-asta, ce prunc se va naste duhovniceste, in tine, din samanta asta, Dumnezeu sa-ti arate si sa-ti fie bucuria mai deplina decat a fost pana acum. Cred ca fiecare criza, fie din interior sau exterior, (…) cred ca fiecare din crizele astea sunt nu altceva decat un prag, pe care cu ajutorul Domnului trebuie sa-l trecem. Asa cum Adam trebuia sa-si treaca un prag, el a ratat atuncea, dar sunt multi dupa Adam, care desi impovarati de pacat, au trecut mult mai slavit pragurile astea. Dumnezeu sa va dea putere, Dumnezeu sa va dea mangaiere si lumina! Daca nu puteti altceva deocamdata, faceti ca marinarul in furtuna. Tine-ti-va de ceva si doar nadajduiti in Dumnezeu si Dumnezeu sa va arate si lumina mantuirii

Rugaminte -solicitare carte format electronic Urmare lui Hristos
 

Te rog imi transmiti si mie cartea in format electronic? sinzeana@yahoo.com

Sfantul Ignatie

"“Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in¬selare numita "parere" putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma¬sura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga po¬cainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni¬ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii. In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !

-Ce¬lui care alcatuieste chipuri amagitoare, prin mijlocirea puterii firesti de inchipuire si imbina aceste chipuri prin mijlocirea fanteziei, intr-o priveliste care-l vra¬jeste, celui care isi supune intreaga fiinta inrauririi amagitoare si puternice a acestei privelisti, totdeauna i se "pare", din nefericire, ca aceasta priveliste ia nas¬tere prin lucrarea harului Dumnezeiesc, ca simtirile inimii pe care le starneste ea sunt simtiri venite prin har. Cel de-al doilea fel de inselare, adevarata "pa¬rere", lucreaza fara a alcatui privelisti amagitoare: el se multumeste cu alcatuirea unor simtiri si stari harice masluite, din care se naste o parere mincinoasa, stramba, despre orisice fel de nevointa duhovniceasca. Cel care se afla in inselarea prin "parere" capata o intelegere mincinoasa a tot ceea ce il inconjoara. El este inselat si inlauntrul sau, si din afara. Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin "parere", insa lucreaza numai si numai pe taramul imaginarului. Ea nu se indeletniceste defel (sau se indeletniceste foarte rar) cu zugravirea in inchipuire a raiului, a sa-lasuirilor si camarilor de sus, a luminii si bunei-mi¬resme ceresti, a lui Hristos, a ingerilor si a sfintilor; ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus ("Urmarea lui Hristos" a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impre¬una-vorbire cu El ("Urmarea", cartea 3, cap.1 ), des¬coperiri tainice ("Urmarea", cartea 3, cap.l3), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere minci¬noasa despre sine si despre nevointa crestina, zideste indeobste, un fel mincinos de a gandi si o intocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la infier¬bantare si extaz. Aceste simtiri felurite apar prin lu¬crarea subtire a slavei desarte si a patimii dulcetii: in urma acestei lucrari, sangele capata o miscare paca¬toasa, amagitoare, ce se infatiseaza ca desfatare a harului, iar slava desarta si patima dulcetii sunt star¬nite de cugetarea semeata, acest tovaras nedespartit al "parerii". O trufie grozava, asemenea trufiei demoni¬lor, alcatuieste insusirea de capetenie a celor ce si-au insusit unul din aceste doua feluri de inselare. Pe cei amagiti de primul soi de inselare, trufia ii aduce intr-o stare de nebunie vadita; in cei amagiti de cel de-al doilea soi, aceasta, pricinuindu-le si lor o anume vata¬mare a mintii, mai putin vadita, numita in Scriptura "stricare a mintii" (2 Tim. 3, 8) - ei bine, aceasta ia chipul smereniei, evlaviei, intelepciunii, dar poate fi cunoscuta dupa roadele sale amare. Cei molipsiti de "parerea`` despre virtutile lor, si mai cu seama despre sfintenia lor, sunt in stare si gata de orice uneltire, de orice fatarnicie, viclenie si amagire, de orice fapta rea. Ei sufla cu vrajba neimpacata impotriva slujitorilor adevarului, napustindu-se asupra lor cu ura incrance¬nata, atunci cand acestia nu recunosc in cei inselati starea pe care "parerea" ii face sa creada ca o au si o arata in vazul lumi oarbe cu duhul.

Ucenicul: Din inselarea numita "parere" pot, oare, sa se traga oarecare urmari nefericite simtite si vazute ?
Staretul: Din acest fel de inselare au aparut urmari pierzatoare: ereziile, schismele, necredinta, hula. Ne¬fericita urmare vazuta a acestora este lucrarea gresita si vatamatoare pentru sine si pentru aproapele - un rau care, oricat ar fi de limpede si de intins, este putin bagat de seama si putin inteles. Cu acei lucratori ai rugaciunii care sunt molipsiti de "parere" se intampla si nenorociri vadite inaintea tuturor: arareori, insa, pentru ca "parerea", aducand mintea in cea mai cum¬plita ratacire, nu o aduce totusi, la nebunie, asa cum o face inchipuirea zdruncinata. Pe ostrovul Valaam, intr-o indepartata coliba pustniceasca, traia schimonahul Porfirie, pe care l-am vazut si eu. El se indeletnicea cu nevointa rugaciunii. Ce fel de nevointa era aceea, nu stiu prea bine. Despre faptul ca aceasta nevointa era gresita da marturie lectura indragita a schimonahului: el pretuia mult cartea scriitorului apusean Thoma de Kempis, despre "Urmarea lui Hristos", si se calauzea dupa ea. Aceasta carte este scrisa din "parere". Odata, toamna, Porfirie i-a cercetat pe batranii schitului, de care "pustia" lui nu se afla departe. Luandu-si ramas bun de la batrani, acestia l-au preintampinat, zicandu-i: "Nu cumva sa-ti vina in gand sa treci pe gheata: ghea¬ta de-abia ce s-a facut, si e tare subtire". "Pustia" lui Porfirie era despartita de schit printr-un intrand adanc al lacului Ladoga, ce trebuia ocolit. Schimonahul a raspuns cu glas linistit si cu paruta umilinta: "Deja am devenit usor". A plecat. Nu dupa multa vreme s-a auzit un tipat deznadajduit. Batranii schitului s-au tul-burat, au alergat afara. Era intuneric: locul in care se intamplase nefericirea n-a fost gasit degraba; nu au gasit degraba nici mijloacele de a-l gasi pe innecat: cand trupul a fost scos afara, era deja neinsufletit.
Ucenicul: Spui ca lucrarea "Urmarea lui Hristos" a fost scrisa din amagire de sine; totusi, ea are o multi¬me de admiratori chiar printre fiii Bisericii Ortodoxe !
Staretul: Tocmai ca acestia, fiind extaziati de valoa¬rea ei, isi dau cu parerea despre aceasta valoare fara sa aiba nici o pricepere. In inainte-cuvantarea traduca¬torului rus la cartea "Urmarea lui Hristos" - editia din anul 1834, tiparita la Moscova - se spune: "Un foarte luminat barbat - rus, ortodox - obisnuia sa spuna: "Daca mi s-ar cere parerea as indrazni sa asez scrierea lui Kempis indata dupa Sfanta Scriptura". Aceasta sentinta atat de hotarata da unui scriitor de alta lege deplina intaietate asupra tuturor Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, iar cel ce se rosteste, pune parerea sa mai presus de asezamintele intregii Biserici, care, la Sfintele Sinoade, a recunoscut scrierile Sfintilor Parinti ca fiind de Dumnezeu insuflate, randuind citirea lor nu numai spre zidirea sufleteasca a tuturor fiilor sai, ci si ca indreptar pentru dezlegarea prob¬lemelor bisericesti. In scrierile Parintilor se afla pas¬trata o mare comoara duhovniceasca, crestina si bise-riceasca: predania dogmatica si morala a Sfintei Bise¬rici. Este vadit ca "Urmarea lui Hristos" este cea care l-a adus pe sus-pomenitul barbat intr-o asemenea stare care sa-l faca a se rosti intr-un fel atat de indraznet, atat de gresit, atat de trist.

-----------
* "Urmarea" atunci cand a aparut pentru prima oara, a fost osandita chiar de Biserica sa latina, fiind pusa sub urmarirea Inchizitiei. Urmarirea a incetat, mai apoi, si s-a prefacut in protectie, atunci cand s-a vazut ca aceasta carte este o buna unealta de propaganda in randul oamenilor care si-au pierdut adevarata intelegere a crestinismului si au pastrat fata de el doar o legatura de suprafata. Sub numele de propa¬ganda papista, se intelege aici acea parere despre Papa, pe care Papa vrea sa o insufle despre sine omenirii, adica parerea despre puterea su¬prema, autocratica, nemarginita pe care Papa ar fi avand-o asupra lu¬mii. Propaganda, avand acest tel, prea putin ia seama la calitatea inva¬taturii pe care o propune; ei ii convine orice contribuie la implinirea te¬lului sau - chiar si credinta in Hristos fara parasirea credintei in idoli.
-----------
Aceasta este amagirea de sine ! Aceasta este inselare ! Ea a luat fiinta din pareri mincinoase; parerile mincinoase au luat nastere din simtirile gresite impartasite de cartea cu pricina. In aceasta carte traieste si din aceasta carte rasufla ungerea duhului celui viclean, care ii linguseste pe cititorii ei, imbatandu-i cu otrava minciunii, otrava indulcita cu mirodeniile subtiri ale semetei cugetari, slavei desarte si patimii dulcetii. Cartea ii poarta pe cititorii sai drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a-i curati, mai inainte, prin pocainta: de aceea si starneste o deosebita aplecare spre ea in oamenii patimasi, care nu au batut cararea pocaintei, care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine si la inselare, care nu au luat povata din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cum sa vietuiasca dupa legea duhovni¬ceasca. Cartea lucreaza cu putere asupra sangelui si nervilor, ii atata - si de aceea ea place cu osebire oamenilor robiti simturilor: de aceasta carte poti sa te indulcesti fara a te lepada de despartirile grosolane ale simturilor. Cugetarea semeata, subtirea patima a dul¬cetii si slava desarta sunt infatisate de aceasta carte ca lucrare a harului Dumnezeiesc. Adulmecandu-si dez¬matul in forma subtire a lucrarii sale, oamenii trupesti cad in extaz de atata betie, de desfatarea capatata fara de osteneala, fara lepadare de sine, fara pocainta, fara rastignirea trupului cu patimile si poftele" ( 1 Galat.5, 24), prin lingusirea starii de cadere. Manati de orbirea si de trufia lor, ei trec cu veselie din patul iubirii dobi¬tocesti in patul unei iubiri si mai nelegiuite, care dom¬neste in casa de desfranare a duhurilor lepadate. O oarecare persoana, apartinand, dupa starea ei paman¬teasca, societatii inalte si cultivate, iar la aratare ¬Bisericii Ortodoxe, s-a rostit in urmatorul fel despre o luterana raposata, socotita ca sfanta de catre aceasta persoana: "Il iubea pe Dumnezeu cu patima; se gan¬dea numai la Dumnezeu; Il vedea numai pe Dum¬nezeu; citea numai Evanghelia si "Urmarea", care este o a doua Evanghelie*
-Fata de oamenii trupesti, barbatii duhovnicesti socot cu totul dimpotriva cu privire la aceasta carte: adulmecand miasma raului care se da drept bine, ei sunt cuprinsi, neintarziat de dezgust fata de cartea care raspandeste o asemenea miasma. Staretului Isaia monahul, care se linistea in Pustia Nikiforovsk (Epar¬hia Olonetk ori Petrozavodsk), barbat foarte sporit in rugaciunea mintii si invrednicit de adumbrirea haru¬lui, i s-a citit o bucata din "Urmarea lui Hristos". Staretul a patruns de indata miezul cartii. El a inceput sa rada si a glasuit: "O ! Acestea au fost scrise din parere". Nu-i nimic adevarat aici ! Totul este nasco¬cit ! Toma a descris starile duhovnicesti asa cum i s-au nazarit si asa cum i s-au parut lui, nestiindu-le din cer¬care". Inselarea infatiseaza, ca nefericire, o priveliste dureroasa; iar ca prostie, o priveliste caraghioasa. Ar¬himandritul manastirii Kirilo-Novoieversk (Eparhia Novgorod), barbat vestit pentru asprimea vietii sale si care se indeletnicea, din simplitatea inimii sale, numai cu nevointa trupeasca, iar despre nevointa sufleteasca stia cat se poate de putin - ei bine, la inceput el ii po¬vatuia pe cei ce se sfatuiau cu el si se aflau sub calau¬zirea sa sa citeasca "Urmarea"; cu cativa ani, insa inainte de a trece la cele vesnice, a inceput a opri cu strasnicie citirea ei, zicand cu sfanta simplitate: "Mai inainte socoteam ca aceasta carte este folositoare de suflet, insa Dumnezeu mi-a descoperit ca ea este vata-matoare de suflet". Ieroschimonahul Leonid*, vestit prin cercarea sa in lucrarea monahiceasca, cel ce a pus inceputul infloririi duhovnicesti in Pustia Optinei (Eparhia Kaluga) avea aceeasi parere despre "Urmarea lui Hristos".
Pe toti nevoitorii mai sus-pomeniti i¬am cunoscut fata catre fata. Un oarecare mosier, cres¬cut in duhul Ortodoxiei, si care cunoscuse pentru o scurta vreme asa numita "lume mare", adica lumea din paturile sale inalte, a vazut, odata, in mainile fiicei sale cartea ,.,Urmarea lui Hristos". El i-a interzis aces¬teia citirea cartii, zicand: "Nu vreau ca tu sa urmezi modei si sa cochetezi inaintea lui Dumnezeu". Iata cea mai buna judecata facuta asupra cartii.
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e smerit si sa dea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind-o cu mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).