Tocmai citeam articolul despre Metanii, de pe CrestinOrtodox, deci si mirenii le pot face la Sfanta Liturghie (daca e suficient spatiu), NU? Unii insa se rusineaza sa faca metanii in vazul altora...

Citat din articol...
"Vom indica mai jos in detaliu metaniile ce trebuie facute in timpul slujbelor in tabele ce rezuma diferitele elemente, mentionand aici doar momentele obisnuite in care trebuie executate:

- la "Sfinte Dumnezeule..." cu care incep toate slujbele - 3 metanii

- la versetele de invitatie: "Veniti sa ne inchinam..." - 3 metanii

- la "Aliluia", dupa cum urmeaza:

- "Aliluia" cantat in locul lui "Dumnezeu este Domnul" - 3 metanii

- "Aliluia" din finalul oricarei stihologii a Psaltirii sau al unui grup de psalmi ficsi - 3 metanii

- La Messina: una la inceputul canonului si fara intrerupere in timpul stihologiei odelor in Postul Mare."

Odata eram la Manastirea Sfintei Cruci din Oradea si am fost foarte impresionat de disciplina maicutelor de acolo la intrarea in Biserica.

Era la vecernie, si fiindca manastirea are multe maicute, veneau pe rand la inchinare. Asteptau la intrarea Bisericii si doar cate un grup de cate trei maicute inaintau, in acelasi ritm de pasi:) pana in fata sfintelor icoane si acolo cu aceleasi miscari si plecaciuni faceau metaniile (n-am inumarat cate).Apoi pe rand treceau sa se ichine/sarute icoanele cinstind Sfintii din ele si isi vedau mai departe de ascultarile din Biserica. Intre timp in spate lor era alt grup de trei maicute care inaintau in acelasi ritm, inchinaciune, metanii si tot asa pana cand sau inchinat toate maicile..disciplina ca la armata, insa cu-n farmec aparte care iti dadea o bucurie launtrica privindu-le...poate pentru faptul ca si acolo Sus e ordine si disciplina :rolleyes:

dacian,
in bisericile din manastiri exista un regulament, in bisericile de mir, nu
maicutele bat matanii sau fac inchinaciuni pentru ca asta este lucrarea pe care trebuie sa o faca in mod obligatoriu, indiferent ca vor sau nu.
in schimb, in bisericile de mir, daca sint crestini care au canon de la duhovnic sau simnt ei o chemare pentru asta, pot sa faca... nu este in schimb obligatoriu pentru toti.

Le facem ori de cate ori simtim nevoia, dar mai cu seama cand avem sufletul ingreuiat si plin de pacate. Este o recunoastere a neputintei noastre in fata celor rele si a ispitelor ce ne dau tarcoale, o recunoastere a nimicimii noastre.

domnule, metaniile, inseamna schimbarea mintzii sufletului delasata spre trup, metanoia... asha am citit ca de acolo se trage termenul metanie...:)

am si eu o intrebare: daca vreau sa fac un numar mai mare de matanii trebuie sa le fac din picioare cu plecarea fruntii pana la pamant? sau din genunchi? care sunt adevaratele matanii care trebuie facute in mod curent? am vazut la manastire calugari care faceau multe matanii stand in genunchi!

Prin matanii sufletul se smereste ,ca vrei ca nu vrei simti o schimbare cand faci o matanie.

am vrut sa scriu "metanie"

Din picioare cu aplecarea fruntii pana la pamant este mult mai corect si intru umilinta noastra.

Metania este miscare "descendenta" si un act de smerenie si pogorare de bunavoie dupa chipul Fiului lui Dumnezeu care S-a smerit prin intrupare. Prosternandu-se, trupul antreneaza si sufletul spre smerita recunoastere a pacatoseniei sale si marturisirea atotputerniciei lui Dumnezeu. Dupa care, insemnandu-se cu semnul Crucii, credinciosul "imbraca pe Hristos".
Miscarea sa descendenta devine "pogorare la iad" si actualizare personala a operei mantuirii. Marcata de semnul Crucii si insotita de invocarea Numelui lui Iisus Hristos, fiecare metanie este, asadar, o reproducere fidela a ritului baptismal, adaptata conditiilor vietii ascetice. Ea se incheie printr-un urcus care trebuie sa fie rapid, fiindca simbolizeaza invierea crestinului impreuna cu Hristos si restaurarea in functia sa naturala: contemplatia.

Duminica si la sarbatori nu se fac metanii mari, deoarece este timp al bucuriei.
Nu stiu, insa, cum se procedeaza daca duhovnicul prescrie canon cu metanii zilnice.

Pana la Bucurie, bine ar fi sa ne smerim acum in Post si cu metanii, dupa pravila ortodoxa!

Eu cred ca duhovnicul cand prescrie zilnic metanii nu se refera fix la zi ci la...importanta lor zilnica pe langa rugaciunile zilnice, insa eu zic ca trebuiesc facute dupa randuiala bisericesca.
Dece nu ai intrebat si la duhovnic lucrul asta?

Nu in toate sarbatorile nu se fac matanii .de asemeni de la Paste pana la Inaltare nu se fac matanii.in zilele cand nu se fac matanii se fac inchinaciuni adic aplrcari cu atingerea pamantului cu mana.

tre' asa recunosc, niciodata nu am vazut rostul mataniilor. Si nici n-as avea loc, ar trebui sa inghiontesc pe toata lumea in jur ca sa am loc sa fac o matanie. Si pt ce? ca imi pierd concetrarea de la slujba,sa "pierd firul"? Si-asa se aude neclar tare din cauza copiilor si babelor care se vanzolesc de colo-colo tot timpul slujbei...

Si sa spun sincer, de multe ori, de la atata stat in picioare, la slujbele mai lungi, imi cam piere tot cheful de concentrare la slujba. De ce nu se pun niste banchete sa putem sta toti cu gandul la slujba, nu la durerea de picioare? :)

Ai mare dreptate cu bancile, eu zic ca ar fi bine si bisericile ortodoxe din Romania sa aiba banci.

Sunt scaune ! Bancile aduc a cantina, plus ca indeamna la somnolenta, lenevie, trandaveala, aduc iz de spectacol de circ, de balci .

A spus odata (cuiva) parintele Arsenie asa:
Parinte de cate ori sa spun Doamne Iisuse Hristoase...?
Odata si sa nu te opresti [COLOR=Red]NICIODATA!![/COLOR]
Apoi iarasi a zis:
Parinte cate metanii sa fac pe zi?
Draga, faci [COLOR=Red]cat POTI [/COLOR]dar [COLOR=Red]SA FACI![/COLOR] [COLOR=Red]si una daca faci sa o faci cu umilinta si drag nu cu sila si obligatie! Aceea cantareste mai mult decat 5000 de metanii "obligate"[/COLOR][COLOR=Black]
amin parinte si a plecat folosita.
[/COLOR]

la slujbele mai lungi, in loc sa ma concentrez la slujba, imi tot misc picioarele ca incep sa-mi amorteasca si sa ma doara de la atata "pe loc repaus" nemiscat... si caut un punct de sprijin... oare nu mi-ar fi mai de folos sa ma pot concentra la slujba, chiar daca stau jos?
Sincer iti spun, cand eram mai mica nu ma duceam la slubjele mai lungi exact din cauza asta- ma dureau picioarele si incepea sa ma enerveze ca nu pot sa aud nimic din cauza forfotei (forfota creeata de alte persoane care la randul lor aveau dureri de picioare...).
Acum stau la slujbele astea mai lungi, dar mai mereu plec plina de nervi, de mai bine nici nu ma duceam, ca mai multe pacate mi-am facut ducandu-ma...apuc sa inteleg doar prima jumatate la slujbei, ca apoi incep sa ma doara picioarele, si incepe si forfota...
Daca as sta jos as fi chiar asa rau?

Doamne fereste, dar cine a spus sa nu stai jos ! Eu ma refeream la banci precum la catolici. Sunt scaune pentru cei ce au probleme. Uite si eu am locul meu, pentru ca am cate odata, probleme cu genunchiul stang si nu numai. Eu la ora 7 sunt prezent pentru a-mi ocupa locul in caz de nevoie, dar nu tot timpul se sta jos si asta o sti si tu. In alta ordine de idei, nu dai socoteala nimanui, decat Bunului Dumnezeu. Pace, sanatate si multe bucurii sa ai !

E bine sa faci metanii. Omul exprima si prin aceste acte ca doreste sa petreaca in Dumnezeu. E trist ca omul le face doar pentru ca le fac altii. Nu are sentimentul prezentei divine in ele. Ar fi bine sa se inteleaga, ca asa cum intind mana pentru a saluta, semn ca m-am intalnit cu cineva, la fel si cu metania, tainic trebuie sa ma intalnesc cu Dumnezeu. Altfel, e un act gol, lipsit de semnificatie.

Credeţi că metania este o scârbă?
Dacă suntem plini până peste cap de păcate,ce bucurie poate fi chiar şi în sf.duminică?

Alexandru, e bucuria ca poti scapa de pacate. Din nasterea, moartea, invierea si inaltarea lui Hristos, primim puterea de a omori toate pacatele care slabesc si aduc stricaciune firii noastre omenesti.

De ce suntem prezenti duminica sau la sarbatori in Biserica? Ca sa luam chipul dumnezeirii asupa noastra. Ca pacatele sa nu prinda radacina in noi. Ca sa avem putere sa iubim si sa ne daruim. Iata cate daruri sunt si de ce e bucurie. Daca vom merge la Biserica doar cu credinta ca avem pacate, dar nu vom face nimic, ne vom asemana unui om care moare de sete intr-un izvor de apa.

Cum se poate aduce lui Dumnezeu jertfa laudei ori să-i ceri ajutorul stând pe scaun?Mi se pare o mare obrăznicie să stai pe scaun în faţa lui Dumnezeu. Numai în cazuri de neputinţă trupească,la părerea mea, se poate sta jos.
Însăşi canoanele bisericeşti scrise de sf.sinoade ne spun, că sf. liturghie să se facă stând în piceoare.

sezutul pe scaun in timpul slujbei..
 

ma indoiesc de faptul ca Dumnezeu se poate simti "lezat" de un credincios care ar sta jos in timpul unei slujbe, chiar daca aceasta slujba este Sfanta Liturghie.. s'ar simti lezat un om mandru, dornic de a i se sluji si de a fi marit.. nu si Dumnezeu, care nu are nevoie sa I se slujeasca.. slujirea lui Dumnezeu de catre noi este o nevoie a noastra si o dorinta a noastra, nu o fortare a inimii sau a mintii..


problema statului jos, pe care multi o ridica, nu este o nevoie a trupului ci mai mult una a sufletului.. daca mintea ar intelege si inima ar simti ce inseamna o slujba, trupul s-ar supune fara probleme..

sezutul pe scaune sau banci in timpul slujbelor este pus in practica de catre catolici.. lucru ce noua, ortodocsilor ne da de gandit.. si anume, de ce oare nici o biserica ortodoxa nu are banci sau scaune de la un capat la altul, pentru asezarea credinciosilor?! exista si exceptii, locuri unde credinciosii sunt varstnici, si nevoia de scaune apare..

revin la problema cum ca l'am jigni pe Dumnezeu daca am sta jos.. si repet.. nu are Dumnezeu nevoie ca noi sa stam in picioare in fata Lui sau sa ne nevoim dupa puteri.. ci noi suntem cei care avem nevoie de aceste lucruri..

Dumnezeu este mai mult Iubire decat Dreptate..

deci..
daca nu puteti sta in picioare, stati in genunchi..
daca nu puteti sta in genunchi, stati pe scaun..
daca nu puteti sta pe scaun, stati in pat..

dar gandul si inima sa fie la Dumnezeu !

metaniile..
 

cineva a intrebat odata.. "ce este Biserica?"
si un om duhovnicesc a raspuns.. "vino si vezi !"

ce sunt metaniile? cum spuneam si mai sus, nu are Dumnezeu nevoie de metaniile noastre sau de postul ce-l tinem.. ci noi suntem cei care avem nevoie de ele.. medicamentele ne sunt date de doctor, insa luam medicamente pentru noi, nu pentru doctor..

daca pentru trup luam medicamente cu toata increderea, cu toate ca nu stim si nu intelegem cum ne iau acelea durerile, de ce nu am face asta si pentru suflet?! doar pentru ca aceste medicamente se iau cu rabdare ?!

de ce avem nevoie de ele ? faceti metanii si veti vedea !

dar faceti'le cu rabdare si cu increderea ca rostul lor este unul mare, desi neinteles inca.. oare, daca nu ar avea rost, cei mai mari parinti ai Bisericii le'ar mai face sau le'ar mai recomanda ?!

avem nevoie de toate cele pastrate in Biserica..

seara cu pace.

Nu exista nici o diferenta intre metaniile calugarilor si cele ale mirenilor.
Toti vom da seama pentru lipsa lor, acolo unde acestea lipsesc cu desavarsire.

Gandindu-se la raspunsul pe care va trebui sa-l dea la Judecata, Sfantul Efrem Sirul spune, in [COLOR=darkred]Plansul de Vineri[/COLOR] seara: "Caci lucratorii si nevoitorii cei desavarsiti se bucura in ceasul despartirii, vazand inaintea ochilor osteneala cea mare a nevointei, a privegherilor, a ajunarilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor." Abia atunci vom vedea roadele lor, desi ele se fac simtite inca de aici.

Daca metania mea tulbura pe fratele (din pricina putinului loc) acea metanie nu imi va fi spre zidire.

Cu nimic nu trebuie deranjat, incomodat sau tulburat cel de langa noi. Daca nu putem ingenunchia, la Evanghelie sau la Epicleza, din pricina multimii de credinciosi, sa stam cu pace, in picioare.

mesaj şters

Metania cu mâna la pământ este metania mică. Metania cu fruntea la pământ este metania mare. Există anumite prescripţii, de exemplu, când intrăm într-o biserică de rit răsăritean, mergem mai întâi la icoana din dreapta şi facem grup de trei metanii mici. La Sf. Epitaf facem grup de trei metanii mari sau măcar o metanie mare. Dar, în final, toate metaniile şi devoţiunile în general sunt bineplăcute Regelui nostru, mai ales când sunt făcute cu inimi de fii şi fiice.

Metania, ca si ingenucherea, pe care metania mare o presupune, este totodata si un act de pocainta. Foarte probabil, cuvantul romanesc "metanie" are la baza termenul grecesc "metanoia", schimbarea mintii, pocainta.

Multi dintre noi poate nu mai intelegem astazi rolul metaniilor (mai ales al metaniilor mari) crezand ca ne sunt recomandate doar spre sporirea "conditiei fizice si duhovnicesti".

Dar daca luam aminte la iconografie, vom vedea ca metania, prosternarea smerita in fata lui Hristos, exprima starea de pocainta a multor persoane biblice, precum in icoana de fata.

http://4.bp.blogspot.com/_x9C82BKvB2...n-leprosul.jpg

Prin metania mare, reactualizam tainic gestul femeii pacatoase care a spalat cu mir de mare pret si a sters cu parul capului ei, picioarele Mantuitorului.