:dontgetit:

chiar asha de ce orice pe lume ma doare shi ma nemultzumeshte iar patimile, pacatele din mine shi alea pe care le fac... nu ma dor? ce se intampla cu mintea noastra? cu sufletul? cu simtzirea inimii? ce se intampla in lume de nu ne mai dor pacatele? ??????:(

Am vrut sa pun mana pe radacina durerii care nu este alta decat pacatul..
Arsenie Boca..

pai daca ne-ar durea pacat toti am urla de durere

O RADACINA A DURERILOR - din "Cararea Imparatiei" de Parintele Arsenie Boca

Am rămas întelesi, deocamdata, ca pacatul este o călcare a legilor vietii; introducerea în viată a unui dezechilibru consimtit de minte. Dacă urmează mereu asa, mintea slăbeste si nu mai poate stăvili dezechilibrul din ce în ce mai mare, care invadează spatiul vietii cu spectrele sinistre ale mortii pe picioare1.
Călcarea unei legi omenesti dă infractiunea legii si se pedepseşte, precum se stie. Călcarea legilor divine ale vietii se numeste păcat si se pedepseste precum s-a spus si precum se vede - cine vede.
O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternitatea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduiala firii, trebuie să fie lăsată în pace.
Deci, ce va face bărbatul? Sau îsi va perverti sotia, facând-o să umble si ea după plăcerea pătimasă, căutând să scape de rostul firii sale, sau o va face criminală, punând-o să-si ucidă în pântece fiinta fără apărare, sau va practica scârba onaniei cu femeia sa, păzind-o de rostul zămislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la lupanare. Un atare bărbat nu-si va mântui sotia prin naşterea de fii, ci o va osândi cu ucigasii si curvarii, printre care si el de asemenea va fi.

Prea putini sunt bărbatii care-si stăpânesc instinctul iraţional, prin puterile rationale ale sufletului, reglementându-1 potrivit cu rostul său originar. Si iarăsi, si mai putini sunt cei ce-i convertesc energia prin înfrânare, săltând sensul firii la rosturi mai presus de fire.

Deci plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul si-1 împinge până dincolo de posibilitătile sale functionale; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale si-si duce supusii până la doaga nebuniei.

De multe din nevoile acestea sunt de vină si părinţii celor două părti. Asa, de pildă, as vrea să stiu de ce nu-s părinţii la fel de grăbiti si cu însurarea băietilor, pe cât sunt de grăbiti cu măritarea fetelor.

Fapta lor gresită încurajează tăinuit sau pe fată frauda neomaltusiană - onania cu femeie, fereala, păzirea - ceea ce e o plagă de-o nebănuită întindere în toate mediile sociale. Iată că, după scurtă vreme, se arată si pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburări grave ale sănătătii, fenomene dureroase ale pântecelui, tulburări îndeosebi nervoase si mintale, cu desăvârsire necunoscute nici chiar medicilor. Asa zic medicii. De la pântece durerile se întind la rinichi si în josul pântecelui, uneori în membrele inferioare. Durerile se stârnesc si cresc în vremea mersului, în vremea ridicării sau asezării pe scaun, a ridicării vreunui lucru si peste tot în vremea intimitătii, - lucru care aduce uneori grave neîntelegeri conjugale. Deodată cu durerile acestea, apar tulburările nervoase, care schimbă profund starea psihică si mintală a bolnavelor. Caracterul schimbător ajunge iritabil, irascibil până la exces. Din nimicuri, explozii violente, furii, adevărate sincope ale judecătii, care nu mai pot fi înfrânate sau stăpânite. E un adevărat dezechilibru umoral, care face biata victimă să treacă de la explozia violentei, până la tristetea si melancolia cea mai profundă, si uneori, până la ideea sinuciderii. Asta-i frauda si isprava. De aceea nu tăcem, ci demascam, împinsi de milă si ajutati de stiintă.

Explicatia: într-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec succesiv printr-o fază de congestie intensă si o fază de slăbănogire bruscă, ce stabileste cursul regulat în circulatia sângelui. Actul conjugal falsificat, neisprăvit, fără concluzia naturală, lasă să persiste în vase o stare de înecare ce, cu vremea, ia un caracter permanent. Urmează o tulburare a nutritiei tesuturilor, pe urmă alterarea lor anatomică.
Multimea firisoarelor nervoase ale plexului hipogastric, firisoare care pleacă de la uter si se unesc cu sistemul cerebro-spinal, îndură apăsări, iritatii, care, la obârsie sunt dureri locale, dar cu tulburări reflexe la distantă; iar cu vremea, aruncă pe bolnave în plin domeniu psihiatric.
Congestiile acestea cu repetitie produc alterări intense si profunde în sânul tesuturilor, care-si pierd astfel functiunea lor normală. Asa se instalează, cu viclesug, sterilitatea definitivă, incurabilă, după câte-o lungă perioadă de sterilitate voită. Atunci în zadar mai doresti copiii, mugurii vietii, căci firea te pedepseste cu această crudă întoarcere a lucrurilor: îti califică fapta si îti condamnă neamul la moarte.

Ultimul efect: denatalitatea, depopularea, etc. Asa se stinge neamul...
Parcă auzim glasul de foc al lui Oseia proorocul, zicând:

4, 1-10: Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului, fiindcă nu mai este credintă, nici iubire, nici cunoastere de Dumnezeu în tară. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură si sunt desfrânati; săvârsesc fapte silnice. De aceea tara e în mare jale, iar locuitorii fără vlagă... poporul meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulti, căci au înselat pe Dumnezeu.
Problema iscată are si urmări, suntem chiar pe cale să înhătăm câteva cercuri vicioase, de pildă: însusirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitătii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evolutia embrionului în atari conditii de viată intrauterină aduce pe lume un copil usor aplecat spre onanie precoce si târzie, si va fi un copil artăgos, ereditar nervos, si predispus spre boli nervoase. Toată această povară îsi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualitătii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualitătii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat si nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea putin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre onanie si aproape deloc dispus spre nervozitate.
Deci, dacă mama îsi perverteste rostul maternitătii sale, aduce pe lume copii predispusi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea si necazurile. Ăsta-i ocolul de cercuri si se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.

De aci si de până aci, urmează că toată vremea sarcinii si a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viata viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.

Desfrânarea bărbatului si pervertirea femeii zădărniceste rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a saptea: "Să nu desfrânezi".

e foarte ciudat ca pactele nu dor in prezent, nici cand le faci, aducand chiar fericirea prostului, ci doar peurma dor... cand te ashteptzi mai putzin, incep sa doara pe termen lung... dar eu ma miram cum de nu avem dezvoltat ci atrofiat in noi simtzul shi rushinea shi vinovatzia shi conshtiintza pacatelor adica sa doara shi sa se aprinda inima de suparare shi nemultzumire shi suspinare shi spaima imediat ce constata pactul facut, in care ai cazut, la el insushi, patima. Ma nelinishteam observand in mine o apatia generalizata, adica un fel de moarte sufleteasca shi nesimtzire shi nepasare shi ma gandesc ca s-ar trage de la multzimea de cunoashteri shi necunoashteri, de la imprashtierea mintzii pe tot felul de dreptatzi shi adevaruri shi sanatatzi, pana acolo incat nu mai shtie inima sufletului meu nici ce e bine shi nici ce e rau, mintea doar sta in fatza raului(sangelui shi a carnii) shi nu face nimic decat se mira ca o beata, inloc sa ia atitudine in fatza raului din vazduhuri shi din inima sa... intrand mereu shi mereu in "edenul" necunoashterii binelui shi raului, dar Adam shi Eva shtiau binele shi raul ca le-a spus Dumnezeu, ca daca vor manca din fructele pomului "bineului shi raului" vor muri, deci ei shtiau shi binele shi raul, ca binele era sa nu manance din poame shi raul sa manance shi sa moara, dar ei n-au tzinut seama de bine shi de rau shi au mancat din pomul cunoshtintzei binelui shi raului, adica poate de la un strain, o cunoshtintza, un pom in cazul lor, au mancat binele shi raul, iar strainul rau era ala care a vorbit prin sharpe (cel mai intzelept shi viclean din gradina) shi astfel s-au mandrit, s-au ingamfat shi mintea li s-a imprashtiat... ei nemaiascultand de judecatzile Celui care le vroia intradevar binele lor, inchipuindu-shi asha cum ne inchipuim shi noi privind la multzimea de sfaturi din lume ca iata ca shtim noi binele shi raul, ca nu trebuie sa ne mai plecam urechea la nimic shi la nimeni... poi daca l-am shti shi l-am crede shi l-am urma, n-am mai face pacate, iar Domnul asta ne cere pentru noi sa nu mai facem pacate ca nu ne vrea morzti impreuna cu pacatele ci sa nu le mai facem shi asha sa devenim vii... dar noi nu cautam judecatzile cele drepte nu ca sa osandim pe aproape ci ca sa urmam
"Duhul Tau cel bun care ma va povatzui la pamantul draptatzii", ci traim in lumea lui "totul e bun shi e bine, fac doar ce-mi place, shi ce-mi place e bine, shi daca nu pot sa fac ce-mi place ma duc la doctor sau la psihologi sau la gashca shi ma ajuta ei sa fac doar ce-mi place, ca tot ce-mi place e binele" dar crucea e sa fac ce nu-mi place urmand binele dreptei judecatzi, deci am impresia ca noi am amputat raul, dar nu urmarea raului am inlaturat-o ci ochiul cel drept care vedea adevarul ca suntem in patima shi iata ca pacatuim... asta am amputat crezand ca am taiat raul, ca am scapat de rau, obtzinand libertatea nimicului, a niciunei dreptatzi,... dar nu am facut altceva decat sa le vedem pe toate in "prroz ca Pandtiele", lasandu-ne in imprashtierea mintzii peste cele lumeshti shi in voia duhurilor rele pe care iata ca le consideram drept bune ca ne poarta placerile shi fericirile, din moment ce suntem mari prieteni cu ele shi abea ashteptam sa fim in gashca respectiva shi ne tzinem doar de prostii... preferand sa nu vedem shi sa nu shtim ca facem pururea raul, ca iata pentru noi rau nu mai exista... in cazul nostru aplicat la noi ci doar la altzii ca bineintzeles doar altzi-s devina.

Deci intrebare? Cum dobandim dreapta socotintza a deosebirii shi lamuririi duhurilor ca sa shtim raul fara sa-l facem shi sa urmam pururea Binele? Deci cum dobandim Dreapta Credintza? Eu shtiu cum (teoretic), dar sa va vad daca shtitzi shi voi! Ca practic doar sfintzii au biruit. :) (raul nu exista ci se lamureshte ca intunericul fatza de bine, fatza de lumina, Binele fiind Hristos shi sfintzii shi dreptzii shi vietzile lor shi urmarea lor, raul se deschide ca shi haul shi intunericul a tot restul de dinafara... deci teoretic asha cunoashtem raul din noi ca sa nu-l urmam ci in locul lui sa facem binele, eu asha am priceput, iar acum duhurile rele, antihristmul vor sa ne faca sa nu mai cunoashtem binele shi raul in ce ne priveshte ca sa revenim in "edenul" mincinos... adica in edenul unde nu mai exista nici bine shi nici rau decat legea bunului plac sau niciolege, adica libertate totala ca binele shi raul a fost shters din inimile noastre sau a fost cladit altul shi altul shi altul shi asha am dobandit toata nesimtzirea shi imprashtierea inimilor noastre...)

o alta cauza pe care am deslushit-o in cazul meu este laudaroshenia continua in care ma scald asha ca o poftioaica de intzelegere fara legere ramanad la stadiul de priveala de mare meshter. ??????:(

o alta este puterea extraordinara shi barbatoasa a poftei, a mancarii, a demonului mancarii care se da foarte viteaz, plin de onoare shi multa mandrie shi fortza... ??????:(

iar desfranarea shi ascultarea caprelor vecinului, a ighemonului, ale mele, a profetzilor mincinoshi intr-o continua aduleaeu, nu este decat o delicatesa cu care ma serveshte strada shi revistele.

cam asta

??????:(:(

In mod normal pacatul ar trebui constientizat imediat ce il faci ,bineinteles ca este vorba de cel fara de voie.
Iar pacatul de voie dupa ce incepem sa ne spovedim ar trebui sa nu il mai facem ,sau sa il rarim.
La baza pacatului stau patimile :slava desarta ,iubirea de arginti ,mandria ca sa nu le enumar pe cele mai grosolane pe care unul mai duhovnicesc nu ar trebui sa le mai faca(de ex.patima bauturii,sau fumatul).
Sfantul Teofan spunea ca trebuie schimbata conceptia care sta la baza pacatului ,de ex.pentru manie care la baza are conceptia ca cineva vrea sa ne supere sa punem gandul ca nu suntem demni de atentia cuiva ,sau pt. patima judecarii aproapelui spunea ca avem conceptia ca suntem mai buni decat toti ,deci sa ne gandim ca suntem mai prejos decat altii.
Eu cred ca participarea la slujbele bisericii si rugaciunea precum si citirea cartilor sfinte de apropie mai mult de Dumnezeu si pacatuim mai putin.

Ovidiu, ne aduc si ele durere. Dar atat timp cat mintea este inrobita, inima nu poate suspina din cauza acestei dureri. In momentul in care ajungem la curatirea mintii, la dreptatea launtrica apare si durerea. Cel care isi face randuiala in minte, este pe cale sa intalneasca durerea produsa de pacat. Pacatul este ruperea relatiei cu Dumnezeu. Traind in pacat, traim in instrainarea de El si dorim placerea. Ne-a fost dat sa nu simtim durerea decat atunci cand constientizam ce inseamna despartirea de El. Trairea durerii eu o consider a fi revenirea la viata. Daca in pacat omul este impiedicat sa fie ceea ce e chemat sa fie, in durere, omul cauta Biserica pentru a se vindeca si descopera ca aici este iubit si poate iubi fara patima.

Pacatul trebuie sa doara, iar durerea simtita este sufleteasca. Este aceea parere de rau, aceea plangere pentru pacat, caci constiinta iti vorbeste ca prin pacat ai mai batut un cui in trupul lui Hristos. Ori daca te doare pt. aproapele cand il vezi ranit, oare nu cu atat mai mult trebuie sa te doara cand mai bati un cui in trupul lui Hristos ? Noi venim la Biserica sa ne spovedim si sa ne impartasim din trupul si sangele Mantuitorului. El ne hraneste si noua trebuie sa ne fie foame. El ne ofera, oferindu-se noua. El nu ne raneste, iubindu-ne asa cum suntem fiecare. Noi, pacatuind, Il ranim. Este porunca a-L iubi pe Domnul Dumnezeu din toata fiinta ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Daca noi pacatuim cu voie, atunci noi nu Il iubim pe Dumnezeu si nici pe aproapele. Noi numai credem ca-l iubim, noi de fapt ne inselam pe noi insine. Trebuie hotarare, trebuie sa mori pt. lumea aceasta. Ortodoxia, numai placere si comoditate nu este. Ortodoxia inseamna sa-ti duci crucea si sa stii ca altii au cruci mai grele decat tine. Starea aceasta de akedie (nepasare, lenevire) numai prin rugaciune si vointa se poate schimba. Misca ceva, fa ceva, azi putin, maine mai mult. Mintea trebuie sa fie ocupata mereu cu cele dumnezeiesti si gandul bun sa primeze. Incet-incet trebuie sa ne straduim sa unim mintea cu inima, sa simtim, sa avem o revarsare de gand spre inima. Nu e totuna sa citesti rugaciuni sau sa te rogi. Ceea ce e important este cat de interiorizata este rugaciunea. ASTFEL INCET-INCET, DIN CUVINTE, DIN GANDURI, VII SPRE SIMTIRE, EXPRIMI O SIMTIRE, O SIMTIRE DE IUBIRE, DE ADMIRATIE CATRE BUNUL DUMNEZEU.
Asa cum pentru viata fizica este necesar aerul, asa pentru viata spirituala devine necesara, rugaciunea, gandul la Dumnezeu. Ortodoxia nu poate fi inteleasa de lumea care s-a impotmolit in rationalism.
Adevarata valoare a omului consta in harul de a participa la Invierea lui Hristos. Credinta noastra este un amestec de suferinta cu bucurie, dar trebuie sa primeze bucuria.
Post cu pace si bucurie in suflet.:)
Doamne ajuta !

Pentru ca privim mai adesea la pacatele altora. Osandirea si clevetirea sunt cele mai mari pacate ce indeparteaza Harul. Pacatele grele se spovedesc dar acestea sunt adesea indreptatite. De am avea noblete si iubire duhovniceasca adevarata am privi in curtea noastra vazand pacatele noastre ca pe niste barne iar ale celorlalti ca pe niste paie.

Ce parere aveti despre clevetirea, blamarea unui popor, sau chiar a propriului popor? Doar pentru ca nu se refera la o persoana clar definita, nu este pacat?

ba ,pacatele dor,si-nca cum!!!!:dontgetit:
bolile noastre, sunt pacatele noastre...si bolile cam dor!!!:sleep:

CLD:"O, poporul Meu, nu mai inmulti mancarurile, nu mai inmulti paharele, nu mai inmulti mandrutele."
s-a scarbit Domnul vazand atat spirt cum iese din toate plantele shi fructele, shi pentru un paharel ai pierdut tot postul.

monica73, cum atunci spui ca dor pacatele? poi daca ne-ar durea sufletul de pacatele in care vietzuim, nu le-am mai face, dar chiar daca ne dor, continuam pana nu ne mai dor...

:dontgetit:
:D
:angry:

??????:(

Din pacate un adevar confirmat de insasi amanarea noastra in pocainta..

istoica, clevetirea indiferent asupra cui se face aduce moarte inimii. Spune parintele Paisie ca nici un pacat nu este mai urat decat clevetirea, osandirea, judecata. Ati blama propriul popor e ca si cum ti-ai renega familia.:|

PACAT = DULCE INSELARE,dar pt ca pare dulce ,placuta ,la inceput ,cadem usor daca nu evitam : - a ne uita la TV
-a citi ziarele si revistele ,mai ales cele mai multe de proasta calitate ca adevar ;
-a vizita cofetariile
...ete...ete...:thumbsup:

Ce bine ar fi fost sa fi durut din prima:) si nu numai la sfarsit! Ca nu am mai pacatui dintr-un inceput...:)

Cand omul se nevoieste cu marinimie simte o veselie launtrica si chiar de greseste se ridica se curata si mere mai departe. Si chiar daca Domnul nu ii va da raiul, el nu se va mahni, caci nu se nevoieste cu gandul: Trebuie sa fac asta ca sa nu ajung in iad! Ci nu pacatuieste din iubire, deoarece nu vrea sa merga in iad si astfel sa il raneasca pe Hristos Binefacatorul sau. Acest mod de a te nevoi este mult placut Lui Dumnezeu. El nu este tiran, El sta in stare de jertfa inca de la inceputul vieti noastre pe pamant. Abia la judecata se transforma in Judecator.

:) dragoste nefatzarnica de Dumnezeu, intru Hristos biruitoare

a nefatzarniciei fatzarnice shi a idolitatzii desfranarii slujind ca o sluga faradelege, aia lenesha shi vicleana.??? care sta impotriva celui rau shi nu face nimic, (exclus razbunarile, dar e voie cearta dracilor shi a duhurilor viclene ale rautatzii)... eventual doar se mira, se ingamfa shi piere... :(

pacatele nu dor.numai consecintele dor si ne fac sa ne dam cu capul de toti peretii.

Atat timp cat lumea vietuieste in noi mai mult decat Hristos, nu simtim durerea pacatului.

De asta nu ne doare pacatul:
Din doua motive, le-am observat pe mine ca pe cobai:

- a omului de nimic ce manipuleaza nimicul, launtric, mergand pe calea de nimic spre nimic... caci atunci cand face pacatul crede ca nu se va intampla nimic shi chiar constata trupeshte ca n-a patzit nimic ci se simte chiar mai bine, concluzionand chiar ca daca ar fi pacat nu m-ash simtzi mai bine, mai lejer, mai liber, mai...nimic

- a mijlocului lumii unde se ascunde shi sta asha avand impresia ca va fi veshnic shi el cum i se pare ca e lumea iar aici fiind, la mijloc in mijlocul lumii, orice extrema ce ii iese in evidentza de la mijlocul lumii o taie repede considerand-o nebunie, ca l-a apucat tulburarea, alaturi de marii psihologi shi analishti shi formatori de opinie lumeshti, avand ashtia shi proorocii shi magii lor... shi totzi te linishtesc povatzuindu-te s-o iei spre centul... lumii, ca doar asha face toata lumea... te pui dumneata deacurmezishul sau impotriva curentului...


apoi mai este bilonul, sau babilonul, adica toata traditzia celor razvratitzi dar foarte ascultatori sub ochii lumii sau ai shefului, un fel de abili, respectand o traditzie a minunarii, de a minuna sa se minuneze ca sa barfesca pentru aceasta traditzie a barbatului grozav... barbatul babilonului pe care il urmeaza barbatul obijnuit, pe asta tinerelul aventurier shi pe asta femeia sodomei-gomorei ca intr-un shir indian spre groapa...poftei... iar aceshtia definesc lumea buna.

Se mai adauga omul de shtiintza elevant shi teoretic, adica vrajitorul shi mincinosul modern, meshterul/maistrul un pic badaran care pe toate le tocmeshte dar care e capabil de toate spurcaciunile, tzaranul tzantzosh care trateaza problemele asha ca pe lemne, vaci sau pamant, adica asha cum sunt shi sculele lui, toporul, coasa, ciocanul, plugul, shi apoi vine barbatul de orash, semidoctul, sau intelectual de marca sau cultul, care invarte vorbele shi frunzareshte scrierile shi cartzile pentru intrunirile de salon sau tolk-show-uri unde se mai arata shi cateva madame atent imbracate catziva filfizoni shi unde se plescaie shi se banchetuieshte mereu... mai nou, la ashtia le tzine companie, prezentarile de moda, dar vai de mine ca am uitat tocmai barbatul fatal al zilelor noastre... footbalistul cu jeepan, sau sportivul de la sala shi de la meci inconjurat de majorete.... adica ele fiind majore nu mai se cere a tzine pe ele decat chilotzii... iar in cluburile de noapte pe la care s-a inceput a se face excursii cu autocarul, nici chilotzii nu e la moda sa-i mai pastrezi ci sa razi asha cu tona shi sa ranjeshti fericit oleacha imbatat de miros de parfum sau de shampanie ori diferite sortimente de bauturi tari, asha ca pentru barbatzii dintr-o bucata, ...platesc eu, platesc eu...

Dar am uitat copiii, poi ei ce sa iasa daca in casa la ei merg filmele sexi shi porno nonstop de cand avea biberon la guritza, cafeaua shi tzigara de dimineatza pana seara , moment la care se adauga o binedispunere cu alcool sau un mic chef cu bancuri porcoase intre parintzi, deci unde sa mearga? fuga la desenele animate, unde e shi mai rau, ca invatza sa creada aventurile eroilor comici, ale dracilor shi robotzilor, ale multzimilor de aventuri de aventura de mic clown, de mascarici, filme horror chiar daca nu au nimic de speriat in ele shi prezentate asha ca nishte extraordinare minuni pentru a invinge careva la meci, cine invinge? sigur ca da, barbatul babilonului dupa care mor toate puicutzele din orash, dar el fireshte ca ravneshte doar la regina balului pe care prin viclenie o aduce la el in pat, cam ca shi zmeus-demonul, shi toata lumea e fericita ca la final se saruta cei doi porumbei... adica fiica sodomei shi gomorei cu fustitza mini shi implanturi cu barbatul babilonului cu job-tare shi diplomat intemeindu-shi o familie fericita... deci ce sa vada copiii? cand de mici sunt inconjuratzi cu tot felul de lighioane shi cu caine shi pisica cu care mananca din aceliashi farfurie, unde sa se duca? dar shi la shcoala se fumeaza mai ceva ca acasa shi parintzii ca sa-i trezeasca pentru shcoala ii imbie mai nou cu cate o CAFEA naturala ca o recomanda shi medicii... iar taticul il trimite daca are ceva necaz, a luat o nota mai mica, sa nu se desnadajduiasca ci sa se dreaga cu oleaca de tarie... ca el asha a invatzat de la tatal sau...

iar cand sarmanul copil complet tembelizat multzime de desene animate cu minuni draceshti shi pacalici, filme porno de comedie shi footbal, ajunge la varsta cand trebuie sa-shi cashtige o paine sa aiba din ce trai, atunci sa vezi cum se napustesc asupra lui posibilitatzile, teorieiile angajatului model, cum arunca in el cu oferte colorate pentru a-tzi vinde sufletul pentru un pumn de argintzi... te cheama sa lashi toate shi sa te inavutzeshti ca sa petreci concedii luxuriante, ca sa-tzi pui bani deoparte pentru zile negre shi sa te asiguri, oferte tentante tentante doar ca itzi trebuie diplome, iar daca n-ai diplome te pui shi tot te specializezi la barbatul om de shtiintza pana tampeshti cu totul ca sa mergi apoi in america sau ue shi sa te faci baptist sau iehovist sau satanist... sau sa dai peste o catolica ce tzine mortzish sa te faca catolic... shi uite asha copilul de desene animate, se satura, ishi ia o doza shi intra in gashca celor cu kitara electrica shi tzopaie la toate concertele, se intalnesc shi compun, poarta discutzii inalte despre droguri, despre gacici, despre poezie shi trenduri, despre stilurile aparute in moda, facandu-se cu totzii haioshi, shmecheri, shi apoi iarashi vorbesc despre filme porno...


dar sa ne intoarcem la intrebarea pusa de Cuvantul Lui Dumnezeu:

"de ce nu te dor pacatele creshtinule?", ca vad ca mai nou te bucuri cand itzi moare sau te paraseshte un creshtin ortodox apropiat de al tau. Sau shi tu te miri cand constatzi ca itzi pasa asha cum ii pasa drobului de sare de pe dulap de copilul deasupra caruia sta intr-o rana..., ca la coada de topor de padure, asha itzi pasa. :( Poi zice Domnul ca "sa portzi doliu shi sa suferi mai creshtinule ortodox".... dar nu ca sa se mire cate una care ranjeshte catre tine (de ce te uitzi la ea? creshtinule) ci poate pentru ca a plecat de langa tine un om ceresc, s-a dus la judecata... shi ai ramas mai singur creshtinule... sau ai impresia ca pana itzi vine randul se abolesc pacatele? asha cum s-a abolit sclavia? poi s-a abolit pe hartie, ca in realitate ???, dar ne-om cutremura cand om vedea lumea cealalta sau chiar shi asta dar prin Adevar... ???:(:(... shi nu cu ochelari de cal pe care se proiecteaza gacicile ca amantele.... dar bine ca acum e soare, e bine, shi sufletul omului fireshte ca se ia dupa vreme, daca e soare, ajungem in rai, daca ploua tot acolo, iar daca e frig shi ceatza shi furtuna, mai asta a avut pacate... tare ne vom mira ca n-o sa fie asha cum banuim de la "traditzia" asta a gurii lumii.... dar de ce cand sunt cutremure sau furtuna de zboara cate un acoperis sau vin inundatziile, de ce nu ne speriem un pic, ca asha ar trebui ca doar Domnul le aduce peste pacatoshi, de la pacatele lor....... sau sunt doar obiecte de studiu cu care se ocupa shtiintza mishcarilor tectonice, ale maselor de aer atmosferice shi ale vaporilor de apa..... sa vezi cand te trazneshte ca pe unii i-a traznit, sau cand te ia pe sus shuvoiul sau ciclonul sa vezi atunci...:)

mai devreme sau mai tarziu te vor durea.iar daca ai credinta si pacatuiesti,sufletul te doare pentru pacatul savarsit.mie asa mi se intampla,asta daca nu am inima impietrita.

am uitat pe unul din barbatzi, e barbatul tanar, adica calculatoristul, adica tipul de la IT, ala caruia ii plac filmele SF cu extratereshtri... asta cu cipurile shi cu laptopul, poi niciunii din ceilaltzi nu mai pot face nimic fara asta, nu au credibilitate decat langa asta... copilul teribil shi capabil al zilelor noastre... asta le shtie pe toate shi nici de vreme nu-i pasa ca doar pe monitor in xp are pajiste shi nori, iar mai nou are sidebar shi gadgets unde vede norii din satelit... asta chiar ca e un fel de om de tinichea, batzi in capul lui sa vezi daca e acasa... dar el nu e, ca e pe net... asta oricum e angajatul model... tinarul dinamic... iar fara el lumea nu shi-ar vedea mijlocul ei... adica centrul ei unde ar vrea sa se linishteasca cu totzii.... dar pacatele nu trec daca te ascunzi prin centrul lumii... ci doar nu mai ies in evidentza ca doar intra in cotidian, sunt la ele acasa, sunt in firescul lumesc... dar vezi ca asta de la butoane se pune pe filmat shi te shi scaneaza... sau te da la bodi-garzi... iar cine nu are bodi-guard, poi ala nu merita sa apara pe sticla sau in presa.... asha ca... :(?????? ... sa mai avem timp sa purtam o bentitza neagra pentru un creshtin care s-a dus? nu ca e mai simplu sa fi om de nimic? ala nu s-a evaporat ci s-a dus la judecata.... ar trebui sa tremuri pentru el shi sa-l boceshti.... ca poate cand ajungi shi tu la rand o sa-shi aminteasca de tine...

Precis asha le va zice Domnul la soiurile astea de barbatzi... de nimic care au crescut copii de desene animate, de scena shi bar-bordel asha ca ei:

"Du-te de la Mine, sluga puturoasa, care ai muncit numai pentru trupul tau, ca sa-l imbogatesti de pacate!".???

ovodiule, hai sa-ti spun ceva: am citit tot ce ai scris tu pe pagina asta si vreau sa iti spun ca ai dreptate; modul tau de a vorbi imi aduce aminte de profesoara mea de matematica din generala care avea exact acelasi fel de exprimare ca al tau, si discuta exact aceleasi subiecte pe care le-ai descris tu aici cu atata rabdare; si nu numai ca vorbea despre asta, dar vorbea si mult, ca ne tinea uneori si cate o ora discutand despre aceste situatii adevarate si totodata tragice, ca sunt multi copii crescuti si educati astfel, iar noi, cei din clasa stateam si ascultam ca viteii la poarta noua, eu cel putin dandu-i dreptate profesoarei, desi ma cam deranja si pe mine un pic, ca spunea adevarul.
Ce vreau eu sa iti spun este ca desi eu am avut niste parinti mai aspri si exigenti, cel putin mama, care au stiut sa ma educe, eu din incapatanare si nepasare, dupa ce am crescut am facut tot cum am vrut eu, de am reusit sa ma inviciez atat de rau, incat acum vad cat de greu este sa ma departez de naravurile cu care m-am deprins atatia ani.

Problema e ca nu trebuie sa mai stam la tv cu telecomanda in mana, si nici pe internet bantuind prea mult pe paginile web, ca butonand prea mult mouseul ca si telecomanda, din una in alta tot dai peste ceva cu femei dezbracate, asa ca de asta e bine sa renuntam odata la tv-ul asta si la vizualizarea multor pagini de internet, sau de vizionarea filmelor, ca de asta cadem si ne ardem, din cauza faptului ca mai vrem inca putin sa ne satisfacem pofta vizuala. Dar daca scapam de imaginile exterioare, ramane razboiul cu gandul, care asta e mereu in noi, il purtam oriunde ne ducem, chiar si in Biserica, asa ca cel mai mult trebuie sa ne ocupam de paza simturilor exterioare, ca sa ne putem curati apoi mintea.

tOCMAI PT CA AM PACATUIT ASA DE MULT SI NU MAI COSTIENTIZAM CE E BINE SI CE ESTE RAU NU MAI SIMTIM IN INIMA CA PACATUIM SAU CA NU E BINE. dAR VINE UN MOMENT CAND INTERVINE COONSTIINTA SI CONSTIENTIZEZI CA E PACAT , CA NU E BINE CE FACI. dOAMNE aJUTA!

poate pentru ca eshti increzut shi disperat fricos sau invers...

poate pentru ca te lashi in lenea care te inhaita, te cardasheshte, cu echipa de scamatori, de lumishori, de suicigashi de marmelada sau nor dulce lumesc care la inceput e bland shi bun dar apoi ishi arata dispretzul fatza de Hristos shi mania pentru tot ce vine de la el, ca sa itzi ofere comoditatea bunastarii shi trufia vieztzii.... e ca un ser al minciunii inoculat prin injectzie shi din serul asta conduce duhul rau... ca fiecare molecula parca e un centru de comanda ce-tzi porunceshte fara cuvinte sa te lepezi de parca ar fi motive.... un fel de comanda distribuita sau un centru cu care este unit sufletul tau cu al dracului, shi asha eshti altoit unul in altul, te inhaita shi te formeaza ca sehf sau sluga ascultatoare ce primeshte vietzuirea in mocirla pe care sarmanul o considera nor binecuvantat, dar de acolo comanda mamona shi tatona shi vreul....

poate de la perpetua inhaitare cu dumne-dracul, cu adevaro-minciuna, cu dumne-lumea, cu increzuto-disperarea, cu trupo-trupul, cu duhul-curviei, cu calea de mijloc a compromisului ce pare seriozitate, cu nimicul-pacat, patima-nimica, firo-aurul shi altzi monshtrii ca fiara la loc sfant sau pacatul in biserica sau rugaciunea-injuratcioasa shi manioasa, sau nemultzumirea ca dreptatea...

Dar fiecare astfel de monstru trebuie curatzit de spurcaciune.... trebuie pocait cel atat de bunebun ce face astfel de prietenii, de cardashiri, de delasare shi nepasare... ca rugaciunea shi somnul cu patimi e pacat strigator la Cer. :(:(:(???

deoarece pacatele vin pachet si cu dreptul de a pacatui, asigurat de drepturile omului, de aia nu te dor, e ca un balsam dulce si fiiiiin...

...nu te mai dor si pentru ca daca cineva te roaga sa nu mai pacatuiesti, sari in sus CA ARS tot sub imboldul DREPTULUI international de a-ti face de cap...ca deh, e dreptul tau

...asa esti lucrat, cu subtilitate

si tot de aceea comitetul celor 300 care conduc lumea, nu-si face probleme in privinta noastra, DIN PACATE, suntem deja plasati in categoria celor care-si vor taia singuri craca de sub picioare, PRIN PATIMI,bautura, droguri, porno, si se vor autodistruge, asa ca sa fim atenti

...Doar cei din Orientul mijlociu trebuiesc lichidati cu gloante si bombe deoarece "sunt incapatinati " si nu vor sa cedeze patimilor, oricite gunoaie le-ai trimite prin cablu, ei nu beau,femeile nu umbla dezbracate, nu se prostitueaza...

Aici ma incadrez eu :(

Pe mine ma dor pacatele mele dar regret ca nu m-au durut inainte de-a le comite.Nu au nimic de-a face pacatele cu drepturile omului ,ci lipsa de smerenie, poftele cele rele lipsa de instruire religioasa trufia,dar mai presus de toate lipsa ficii de Dumnezeu.Iar a dori moartea cuiva este tot un pacat care pe unii nu-i doare.

Cand iti moare cineva drag, nu cauti o carte sa inveti sa plangi. Din cauza durerii cuvintele iti vin spontan in suflet. La fel, atunci cand simti durerea lasata de pacate, trebuie sa lasam fiinta noastra sa-i spuna spontan lui Dumnezeu ce o doare.