|
Sfantul Augustin a vrut sa scrie o carte cum nu s-a mai vazut. Sa cuprinda in ea toate tainele nestiute. Mergand el pe cale vede un copil pe plaja, carand apa din mare cu pumnii. Intreaba sfantul: ce faci aici copile? Uite vreau sa mut marea in gaura asta de nisip asa cum tu vrei sa cuprinzi dumnezeirea in cartea ta! Astfel a fost sfantul mustrat de inger pentru gandul sau.
Am tot vorbit despre pocainta, despre smerenie, dar pentru a le dobandi pe acestea trebuie intai sa curatim inima de mandrie. Pentru a vorbi despre virtuti se cuvine sa vorbim intai de patimi. Mandria este cauza tuturor bolilor trupesti si sufletesti, rautatilor, neintelegerilor, caderilor, geloziilor a tuturor certurilor si despartirilor. Mandria este cauza neascultarii copiilor nostri, este motivul adevarat al divorturilor, este radacina tuturor rautatilor. Ea este atat de subtila incat de multe ori o putem confunda cu fapta cea buna. Mandria este cea care ne opreste sa cerem iertare, mandria este cea care ne porunceste sa judecam aproapele fara sa realizam ca inima fiecaruia ascunde taine multe si nevazute cu ochiul lumesc. Mandria este cea care tulbura trupul prin intristare, melancolie, imbolnavindu-l de inima si altele. Mandria este cea care de cele mai multe ori ne indeamna sa scriem pe acest forum, dandu-ne ocazia sa etalam cunostintele noastre sub chipul iubirii aproapelui si a folosului duhovnicesc reciproc. Mandria este cea care lungeste mereu si mereu discutiile intre doi oameni picurandu-le in urechi egoismul, invidia, gelozia, rautatea, minciune, iubirea de sine, judecarea, osandirea. Mandria este mama tuturor rautatilor! |
cum realizezi ca te mandreshti? cand pierzi timpul cum spunea Arsenie Boca de a ascultat toat viatza lui shi a luat pilda de la bataia pe care i-o daduse tatal sau ca pierdea timpul... acuma de la ce pierzi timpul? de la a cauta pacea ca altceva mai depretz nu exista, shi cand gaseshti pacea? cand te milostiveshti de vre-un sarac sau sarman sa impartzi cu el o clipa considerandul mai sus ca tine... asta e frumos... dar viatza e dura, shi mandria am observat ca apare in fire in habitual in obijnuinta in habotnicie, caci atunci cand ai lepadat curatzia shi iubirea se ashterne maica de fer a nimicului liber complet, a iubirii de sine shi de placere, shi mandru fiind te faci ca eshti orb, vrei sa fi orb ca sa te mai balaceshti in letargia patimii, pe care iata ca o consideri, smerenie... dar este defapt trufia la rangul ei cel mai viclean smerenia trufiei sau trufia smereniei, adica satira shi umorul mandru a tot binele, imbracata in sluga cea intzeleapta, cea de toate ascultatoare shi capabila de orice, ca un sclav, dar defapt ea a lepadat ascultarea shi paza poruncilor nu ca sa se mandreasca ea ci sa te mandreasca pe tine, iar tu astfel te creshti ca shef de slugi in ferma ce scoate mandrii ale gandurilor, ale numelui tau, ale sinelui tau, in ferma mandriei, adica a neprihanirii de sine, a autoneprihanirii, a propriei sfintzenii, shi astfel ai ajuns minciuna perfecta care se crede nu numai adevar ci adevar sfant, adica ai ajuns a fi tu insutzi pilioqq duhurilor rele care astfel shi-au gasit shef, director, imparat, conducator, preshedinte, tata... al minciunii... shi de aici incolo nu-tzi va mai pasa de nimic... poate nu-tzi va mai pasa nici cand vei auzi "Ducetzi-va de la mine blestematzilor, care lucratzi faradelegea shi traitzi in minciuna" "-dar Doamne, cand nu te-am cunoscut, cand nu te-am vazut shi nu te-am hranit, nu am fost la tine la pushcarie, nu te-am imbracat, nu am scos draci in numele Tau, nu am facut minuni, nu am lucrat pentru tine, cand nu te-am vazut shi nu ne-am inchinat Tzie, cand nu am ascultat?....Cand Doamne?" shi Domnul precis ne va raspunde "Oridecateori unuia dintre aceshtia mici nu le-atzi facut, Mie nu mi le-atzi facut" poi de ce erau aceia mici? fiindca noi eram in MANDRIE! ???:(:(
|
Domnul adesea ne trimite "leacul" mandriei. Dar noi ne invartosam inimile si nu il primim. Doamne cum sa tai mandria? Rabdand cu bucurie pe cel care te injura, te fura, te cearta, te jigneste. De vom ajunge sa il si iubim pe acela, abia atunci vom "intrezari la orizont" ceva smerenie. Mandria este cea care tine ochiul legat, buzele pecetluite si inima insingurata.
|
Citat:
Cu o exceptie! Sfantul Apostol Pavel spune ca doar Oamenii Duhovnicesti isi pot judeca semenii, caci ei pot judeca duhovniceste si nu lumeste. Ei Sfintii vor judeca Lumea...! |
Citat:
|
Citat:
|
:) Si mie mi-a placut, astept sa mai scrie caci vaz eu stapaneste bine ortodoxia.
Asa cum spune Pr Paisie: Insoteste-te cu cel ce stapaneste virtutile si le vei dobandi si tu. |
“Vrajmasul (diavolul n.n.) a cazut din mandrie.
Mandria e obarsia pacatului; toate aspectele pe care le poate imbraca raul sunt unite in ea: parerea de sine, slava desarta, dorinta de putere, raceala, cruzimea, indiferenta fata de suferintele aproapelui; tendinta mintii spre reverie, supralicitarea imaginatiei, expresia demonica a ochilor, infatisarea demonica a chipului; spaima, deznadejdea, ura; invidia, complexul de inferioritate, nelinistea launtrica, frica de moarte sau, dimpotriva, dorinta de a ne pune capat zilelor si, in cele din urma, - lucru nu rar - dementa completa. Acestea sunt semnele distinctive ale spiritualitatii demonice. Dar, cata vreme nu se manifesta cu claritate, pentru multi oameni ele trec adeseori neobservate. Nu este necesar ca toate simptomele enumerate mai sus sa fie reunite pentru a putea recunoaste pe cel ce s-a lasat “sedus” de ganduri patimase, de “vedenii” sau “descoperiri” de origine demonica. La unii domina megalomania, ambitia, dorinta de putere; la altii domina o neliniste ascunsa, spaima, deznadejdea; la unii, melancolia, gelozia, ura; la altii, dorinta poftelor trupesti. Dar la toti intalnim in mod inevitabil o imaginatie debordanta ce se poate ascunde sub masca inselatoare a unei false smerenii”. “Orice rău săvârșit de creaturile libere duce cu ne*cesitate la o viață de parazit pe „trupul” binelui; el trebuie să-și găsească o justificare, sa se infatiseze ascuns sub aparențele binelui, si adeseori sub aparențele Binelui suprem. Răul se înfățișeaza întotdeauna si în mod inevitabil amestecat cu un element dintr-o căutare formal pozitiva, și prin aceasta latura îl seduce pe om. Raul incearca sa-i prezinte omului aspectul sau pozitiv drept un scop atat de important, incat pentru atingerea lui toate mijloacele sunt permise. In existenta sa pamanteasca, omul nu poate atinge Binele absolut; in toate intreprinderile omenesti exista un anume grad de nedesavarsire. Prezenta nedesavarsirii in binele omenesc, pe de o parte, si inevitabila prezenta a unui pretext bun in rau, pe de alta parte, fac extrem de anevoioasa deosebirea dintre bine si rau“. “Pricina luptei nu sta in ratiunea ca atare, ci in trufia mintii noastre, care ridica mintea impotriva lui Dumnezeu. Mandria amplifica imaginatia, smerenia o face sa inceteze. Mnadria se ingamfa creandu-si lumea proprie, smerenia primeste viata care vine de la Dumnezeu”. (Arhimandritul Sofronie, Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999) - primul fragment preluat de aici. www.razbointrucuvant.ro |
Trei lucruri nu poate face Diavolul:nu se smereste(este mindru),nu se impartaseste si nu face cruce).
Eu cred ca cititul si scrisul pe acest forum este de mare folos caci,raspunsurile pe care le dam la itepaturile primite ne arata atat noua cit si celorlalti cat de mandri suntem. Daca vrei sa-i faci cuiva un rau lauda-l mereu! |
Prin mandrie ii facem loc diavolului inima noastra. Parintele Gabriel Nicu spunea: ,,Tu esti ucenicul celui pe care l-ai lasat in inima ta. Daca vrei sa fie Dumnezeu in tine, atunci lasa-te modelat (de un duhovnic n. n.) si sa nu iubesti bogatia trecatoare. Vino ca leprosul care a cerut binecuvantare cereasca si a multumit."
A te lasa modelat inseamna sa accepti sa lupti cu pacatul in smerenie, renuntand la orgolii. Mandria se manifesta uneori vizibil, dar alteori extrem de subtil si nici nu ne dam seama ca ne-a prins in gheare. Daca am cazut intr-un pacat mai vizibil, mergem si ne spovedim, dar daca nici nu ne dam seama ca am gresit atunci mergem nepasatori ca si cei noua leprosi, bucurosi ca am dobandit cele lumesti, si nu mai privim in urma sa vedem in ce stare se afla cu adevarat bietul suflet. |
Intru totul de acord cu vsovi!
Pentru cei care cred ca ascultand de slugile diavolilor se mantuiesc, le recomand cu caldura Evanghelia dupa Matei, Capitolul 23. |
Nu este nici un om care sa nu aibe mandrie, pentru ca toti ne tragem din aceeasi radacina care a cazut prin mandrie, dar oamenii sunt de multe feluri, poate ca unii mai vin si mai vorbesc pe un astfel de forum si din alte motive decat mandria. Auzisem odata un banc: Cica prostii nu sunt multi, dar pentru ca se baga peste tot par multi! (si nu ma refer la altii ca prin ceea ce am facut pana acum sunt cel mai prost).
Care e chestia culmea, e ca desi aparent castigam ceva prin parerea de sine pierdem mai mult pe unde nu vedem. |
suntem sau nu?
Cel mai dificil lucru mi se pare "recunoastere" sau "nerecunoasterea" faptului ca suntem mandri.
Intrebare trebuie pusa in inima omului: "Sunt sau nu sunt mandru ?" Raspunsul este "da", chiar si in cazul celor mai duhovnicesti oameni, care isi iau asupra lor patimile celor din jur. Un om care nu-si recunoaste patimile este nevindecabil. |
Citat:
|
te crezi mai mare ca tine, mai mare ca altul de aceiashi teapa cu tine, te dai mare, te ingamfi cu semetzia cinica a inimii, cu voirea de sine, shi toate aceste duhuri adulatoare a minciunii maririi de sine sunt pentru ca sa mintzi shi sa nu mai iubeshti shi ca sa lepezi Viatza Veshnica, pentru o slava de la oameni vremelnica, pentru ca sa te uneshti cu inchipuirea gLumii din lume, sa te fericeshti cu fericirea razbunari din ciuda shi din pisma ca sa ridiculizezi shi sa minimalizezi... ca sa ramai singur pe lume shi sa te bucuri cu numarul, tu singur cu numarul... tu shi numarul... tu mandria shi numarul in mod ginic pentru un soi de placOMie, mie, mie, mie... mie nici ca-mi pasa, c-amea-i mai frumoasa shi mai dragastoasa... o, mie, mie, mie nici ca-mi pasa...
te crezi mai mare ca Dumnezeu ca sa-l lepezi pe Dumnezeu, nu direct ci prin aproapele tau, ca de el nu-tzi pasa, de el... iar pe tine te mintzi shi te otraveshti cu fum griJjj...jile gLumii, mii, mii, iar David miriade a omorat, a spulberat spre mantuirea poporului sau... deci vezi, capetzi asha un fel de faimamona, o faina faimamona a tacticii-mishto... laudandu-te cu podoaba falnica a celor zece coarne shi 7 capete, ca unde nu-s ochi is capete... shi unde-s capete acolo nu-s ochi... iar ala ce parea vindecat, nu e cap vindecat ci e un cap ce s-a dat peste cap... ca sa shezi pe scaunul, pe puterea, pe dracovenia aia a lui... shi sa va datzi amanduoi asha nishte barbatauri, bar-bata-uri... uri... puri. cam asta ne duce cu gandul la man-dr-ie, adica ala ce are ie shi mantuire dar nu mai are dragoste.... nu mai are foc, nu mai are.... "caci daca dragoste nu am, nimic nu sunt shi la nimic nu-mi foloseshte" toata credintza, toata nadejdea, toata jertfa, adica toata smerenia |
Domnul nostru Iisus Hristos este CALEA, ADEVARUL SI VIATA.
Restul este minciuna, o imensa minciuna pentru "paduchiosi"... |
Dintre toate sentimentele ,mandria este cel mai greu de simulat si totodata defectul omului ce indrazneste sa spuna celor mari, adevarul, si izvorul ascuns al tuturor dezbinarilor.
|
Nu este mai mare și mai greu de dus ispită cum este mândria .Toți suferim de ea.Leacul este smerenia.Dar ce nu am putut să înțeleg este deosebirea dintre umulință și smerenie.Este una și aceiași sau sunt lucruri diferite?
|
Citat:
|
Citat:
|
In starea de cadere in care se afla lumea in zilele noastre , toti oamenii sufera de patimi intr-o masura sau alta si, cel mai adesea ei nu-si cunosc caderea, nici boala sufleteasca.Omul isi cunoaste patimile pe masura sporirii sale duhovnicesti.Mandria este cea care duce pe om la "indreptatirea de sine", dupa cum spun sfintii parinti, care-l face sa nu-si recunoasca pacatul si sa nu fie constient de el.
Ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi lumineze mintea , sa-mi dea putere sa ma eliberez de toate gandurile ascunse prin sfanta spovedanie.Si voua, dragi frati si surori intru credinta, va doresc ca in acest Sfant si Mare Post sa ajungeti la curatirea de pacate .Doamne ajuta ! |
Avva Dorotei precizeza ca exista doua tipuri de mandrie: "cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca nefiind nimic si pe sine ca fiind mai presus de el.
Acesta, de nu se va trezi repede si de nu se va sargui sa scape de ea, vine pe incetul si la a doua forma de mandrie, prin care se mandreste si impotriva lui Dumnezeu, si-si pune pe seama sa ispravile savarsite, nu pe seama lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa luptam, fratii mei, impotriva celei dintai mandrii, ca sa nu cadem pe incetul in si in mandria cea mai deplina". |
"Precum ciuma cea aducatoare de stricaciune nimiceste nu numai un madular al trupului, ci intreg trupul, asa mandria nu strica numai o parte a sufletului, ci tot sufletul.
Fiecare din celelalte patimi, desi tulbura sufletul, se razboieste numai cu virtutea opusa si cautand sa o biruiasca pe aceea, intuneca numai in parte sufletul. Patima mandriei insa intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie" (Sfantul Ioan Casian). |
Mandria lumeasca si mandria calugareasca
"Mandria mireneasca (sau lumeasca) se arata atunci cand cineva se mandreste impotriva aproapelui, ca mai bogat, sau ca mai frumos decat acela, sau ca mai bine imbracat sau ca de neam mai bun (...). Se intampla uneori ca cineva sufera de slava desarta si pentru unele daruri naturale. De pilda, unul sufera de slava desarta pentru ca are glas frumos si canta frumos, sau pentru ca e bland si pentru ca lucreaza sau slujeste cu curatie. Acestea sunt mai cuviincioase decat cele dintai. Dar si ele tin de mandria lumeasca.
Iar mandria calugareasca se arata cand cineva sufera de slava desarta, pentru ca privegheaza, sau posteste, sau ca e evlavios, sau ca are o buna vietuire, sau ca e sarguincios. Ba uneori se si smereste cineva de dragul slavei. Acestea tin de mandria calugareasca. Daca nu putem sa nu ne mandrim deloc, e mai cuvenit sa ne mandrim pentru cele calugaresti, decat pentru cele lumesti" (Avva Dorotei). |
Pacatul mandriei , ne instraineaza de Dumnezeu , si-l face pe cel ce se lasa cuprins de acest pacat sa uite ca tot ce are a primit de la Dumezeu ! Dar oare cati suntem fara de mandrie , sau cati constientizam ca suntem robiti de mandrie ?
Sfantul Casian Romanul , vorbind despre acest pacat , despre acest mare pacat , spune : " Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie . Pacatul mandriei , cand pune stapanire pe bietul suflet , ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inaltalta , il darama in intregime si il surpa pana in temelii . Apoi is construieste cetatea sa . Marturie despre aceasta este ingerul acela care pentru mandrie a cazut din cer ." Si sa mai stim ca : Mandria nu este altceva decat pervertirea sufletului si boala grea , care se naste din PROSTIE ! Sa fim noi oare atatia "prosti" pe lumea asta ? Toti Sfintii Parinti au ajuns la aceasi concluzie : << Radacina , izvorul si maica oricarui pacat este MANDRIA >> |
Cuviosul Nichita Stithatul arata ca "in fata lui Dumnezeu si a oamenilor care vietuiesc dupa Hristos, e un rau tot asa de mare a petrece cineva patimas in fapte de desfranare si a se mandri in duhul parerii de sine.
Caci precum cele facute in ascuns ale celui dintai e rusinos a le si grai, asa si inaltarile inimii celui de-al doilea sunt urate inaintea lui Dumnezeu. Si precum pe cel dintai il leapada Dumnezeu de la odihna, pentru ca e numai trup, asa si cel din urma e necurat inaintea Domnului, pentru ca se mandreste" (Suta intai a capetelor despre faptuire, in Filocalia VI). |
"Studiu de caz"
Ce faci cand o persoana cunoscuta/ prieten(a), care "tine predici" impotriva mandriei, da ea insasi dovada de mandrie? Poate ca nu e problema mea, nu vreau sa vad paiul din ochiul altuia fara sa vad barna din ochiul meu, dar am fost socata de respectiva atitudine si ma framant pentru ca vrand-nevrand am inceput sa o judec pe prietena respectiva... Concret, ea isi cauta serviciu de vreo 7 luni si vrea sa fie sefa, sau sa aiba o activitate independenta. Deocamdata nu a reusit. Eu am un serviciu bun, multumesc lui Dumnezeu, cu sefi capabili si care se poarta frumos, care sunt mai tineri ca mine. Prietena mea afirma ca nu ar putea accepta sa aiba sefi mai tineri ca ea... intr-un fel imi plangea mie de mila...
Acum eu ce pot face? Ce comunicare poti avea cu cineva care gandeste astfel, zic eu rupt de realitate? Acum eu am tot citit si auzit ca tot ce avem este de la Dumnezeu si nu contest, dar cred ca am avut si eu "meritul" meu daca Dumnezeu m-a ajutat, mi-a dat, mi-a facilitat anumite ... chestii, inclusiv materiale... De mandria mea, ma spovedesc. Dar situatia descrisa mai sus tot imi sta pe suflet... De ce sa ma simt vinovata ca am mai mult decat altul? In fond am invatat si am muncit, si am acceptat ca sunt destui oameni mai destepti decat mine sau cu abilitati manageriale, de comunicare etc mai bune, sunt oameni mai muncitori si aceste plusuri sunt recompensate ca atare. Altfel spus, pot sa am incredere si in fortele proprii (neuitand ca toate sunt cu voia lui Dumnezeu) sau... daca Dumnezeu m-a ajutat pe mine mai mult (cel putin aparent, in aceasta viata) ce responsabilitati am eu? Multumesc |
Citat:
Dar, din pacate, adeseori, mandria celuilalt se ciocneste de mandria proprie. Si sar scantei. :) Citat:
Cumva, batjocorim darurile pe care Dumnezeu ni le face daca ne bucuram de ele in mod egoist. |
Sfantul Ioan Scararul istoriseste ca "Un batran foarte cunoscator il sfatuia duhovniceste pe un tanar ce se trufea. Iar acesta, orb fiind, zise: Iarta-ma, parinte, nu sunt mandru.
Iar preainteleptul batran zise catre el: Si ce alta dovada mai vadita a patimei acesteia ne poti da, fiule, decat cuvantul ce l-ai spus: Nu sunt mandru"(Scara dumnezeiescului urcus, Filocalia IX). "Cel ce se socoteste smerit, nu e smerit. Mereu trebuie inlaturata de langa virtutea insasi umbra constiintei de a avea o virtute. Constiinta trebuie sa aiba de continut numai pe Dumnezeu si sinea proprie trebuie vazuta hranindu-se numai din Dumnezeu" (Parintele Dumitru Staniloae). |
Raspuns
Citat:
RASPUNS Acea persoana despre care spuneai va da socoteala celui PreaInalt si nu tie personal. Si eu cunosc astfel de persoane si ma straduiesc sa nu le judec. Mahatma Gandhi, spunea candva: "Imi place Hristosul vostru, dar nu imi plac crestinii vostri. Ei nu se aseamana deloc cu Iisus Hristos. " Sa incercam noi cu smerenie, sa fim cat mai aproape de invatatura lui Hristos, si sa ne preocupam de propria noastra mantuire. Cei mandri isi vor lua plata lor... Sa-i lasam in plata Domnului! |
Din cauza acestei nenorocite de mandrii toate relele vin asupra noastra , si mai toate pacatele le savarsim din cauza mandriei , dar cel mai grav pacat rezultat din mandrie este mania care ne face suparaciosi din orice , pentru orice lucru. Mandria , pricinuitoarea maniei duce la acea pornire de a ne razbuna asupra celor care ne-au pricinuit vreun neajuns . Dragostea curata , adevarata nu-l face pe om nici mandru si nici manios. Diavolul mandriei este cel mai perfid dintre toti , iar ispita lui pe majoritatea oamenilor a lovit intr un fel sau altul. Mandria ne face laudarosi , aroganti , rautaciosi , ignoranti , invidiosi , si cred ca toata viata trebuie sa ne luptam cu acest mare pacat care defapt este primul pacat din cele sapte pacate capitale.
|
Citat:
|
Citat:
|
"Cel ce e plin de mandrie si-si amageste mintea cu inchipuirea de sine nu va dobandi niciodata harul smereniei in lumina umilintei inimii, prin care se da lumina intelepciunii lui Dumnezeu celor zdrobiti cu inima, dupa cuvantul: Intru lumina Ta, vom vedea lumina (Ps. 35,10).
Pe acela il va acoperi noaptea patimilor, in care umbla toate fiarele padurii firii omenesti si vulpile parerii de sine, adica dracii slavei desarte si ai curviei, care cauta racnind pe cineva sa inghita si sa-l scufunde in adancul deznadejdii" (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta intai a capetelor despre faptuire). |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Acesta devine lipsit de vedere duhovniceasca, scufundand-se in necunoastere, in prostie. Si drama nu ar consta atat in faptul ca ar fi orb, intunecat la minte, ci in aceea ca persista in orbire, in necunoasterea lui Dumnezeu, in iluzia iluminarii. Trist e refuzul sau de a primi vindecarea de la Hristos, Cel ce e Lumina lumii. |
Cel zapacit de patima mandriei, pierde din vedere ca nu are nimic prin el insusi, ci a primit totul din mana lui Dumnezeu. Daca ar judeca limpede, nu L-ar uita pe Cel Bun, nu I-ar arata nerecunostinta, ci L-ar slavi in permanenta, I-ar multumi necontenit.
"E rusine sa se mandreasca cineva cu podoaba straina, dar e nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu. Faleste-te numai cu infaptuirile tale dinainte de nastere. caci cele de dupa nastere Dumnezeu ti le-a daruit, ca si nasterea insasi" (Sfantul Ioan Scararul, Scara dumnezeiescului urcus, Filocalia IX). |
Sfantul Ioan Scararul spune ca "mandria este tagaduirea lui Dumnezeu, nascocorea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inaintemergatoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, pricina luarii in stapanire (de draci), izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, pazitoarea pacatelor, cantabila amarnica, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei" (Scara dumnezeiescului urcus, Cuvantul XXII, 1, Filocalia IX).
|
Redau aici un episod de mare importanta duhovniceasca din viata Sfantului Siluan Athonitul, istorisit de Cuviosul Sofronie Saharov:
"In cursul uneia dintre acele anevoioase nopti de lupta impotriva demonilor, cand, in ciuda tuturor stradaniilor sale, nu ajungea la rugaciunea curata, Siluan se ridica de pe scaunel ca sa faca metanii, dar vede silueta uriasa a unui demon stand inaintea icoanelor si asteptand sa se inchine inaintea lui; intreaga chilie era plina de demoni. Parintele Siluan se aseaza din nou pe scaunel plecandu-si capul cu inima indurerata si facu aceasta rugaciune: Doamne, Tu vezi ca incerc sa ma rog Tie cu mintea curata, dar demonii ma impiedica. Invata-ma ce sa fac ca sa nu ma mai tulbure. Si a primit acest raspuns in sufletul sau: Cei mandri sufera pururea din pricina demonilor. Doamne, a zis Siluan, invata-ma ce sa fac ca sufletul meu sa ajunga smerit. Si din nou, in inima sa, a primit acest raspuns de la Dumnezeu: Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui." |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 09:14:29. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.