Dumnezeu îţi poartă de grijă şi prin boala ta te încearcă nu fiindcă te duşmăneşte şi te urăşte, ci fiindcă te iubeşte foarte mult.

Greu de formulat reguli generale! Nu cunoastem noi caile Domnului si nici nu avem dreptul sa ne pronuntam in legatura cu altii. Sa-l lasam pe duhovnicul fiecaruia sa discearna lucrurile astea.

"Credinta crestina, spune un teolog, dovedeste ca suferinta are un rost, ca este cea mai inalta "scoala" de cunoastere. Fara suferinta, omul poate evita toata existenta si poate face abstractie de semeni. Suferinta este imperativul care il preseaza pe fiecare om sa ia act de existenta semenilor sai, sa-i accepte, sa se deschida si de fapt sa se sacrifice pentru ei. Suferinta este modul total, modul suprem de recunoastere, cel mai bun si cel mai pedagogic mijloc de formare si de implinire a omului pe pamant. Ea este pedagogia divina a maturizarii si implinirii, nu in absenta, ci in prezenta si asistenta lui Dumnezeu".

Necazurile si suferintele sunt ceva de care fugim cu totii, dar daca vin peste noi fortat, ne chinuim cu ele aici pana murim chiar daca nu vrem, dar inspre binele nostru, dincolo toate se vor pune pe talgerul balantei...

Cand omul nu poate vedea in durere nici un sens sau scop, este firesc sa cedeze si sa fie cuprins de deznadejde. O vede ca pe o mergere dureroasa catre nimic. Cand, insa, o considera mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu, o poate valorifica pozitiv si incadra in perspectiva desavarsirii lui duhovnicesti. Precum plantele, observa Sfantul Grigorie Palama, trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.

Foarte,foarte bine spus georgeval,nu credeam sa gasesc o exprimare atat de elocventa venita di partea teologiei.Si constat ca teologia este cea mai inalata filozofie a vietii.

Intradevar, durerea, suferinta venita asupra noastra , reprezinta dusul rece intru trezirea din nepasarea si indolenta in care zacem. In mod normal si firesc , toate ce vin asupra noastra sunt consecinta propiei mocirliri in lungul sir al patimilor si fara de legilor ce ne marcheaza existenta. Nesimtirea se-nlatura cel mai eficient prin simtirea directa a durerii trupesti si sufletesti. Spunea cineva foarte bine, ca cea mai buna filozofie si cea mai cu folos, este gandul la moare si chiar asa si este !

Atunci cand ingaduie Dumnezeu sa ne imbolnavim, aceasta boala are o explicatie si numai Preasfintia Sa o stie. De multe ori, cand boleste trupul, si sufletul se afla in pericol. De aceea, sfintii recomanda sa aducem multumiri si pentru boala si sa alergam la Spovedanie şi la Sfantul Maslu pentru a ne vindeca mai intai sufletul.

Daca atunci cand ne imbolnavim incepem sa cartim sau sa deznadajduim, nu avem niciun folos. In aceste situatii se poate gresi enorm apeland la practici straine Ortodoxiei!(ex. bioenergie) Si ne alegem cu suferinnta si aici si in vesnicie.

Din lipsa unirii cu El cautam explicatii la boala. Sa ne unim cu El si vom capata vindecare. Uitam ca Dumnezeu ne-a creat din nimic si noi Il dispretuim pentru nimic, ca a murit ca sa ne dea viata, iar noi in loc sa-i dam viata, inoim suferintele Lui, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel "Ei rastignesc in Sine din nou pe Fiul lui Dumnezeu" Evr 6,6

Sa ne gandim numai cate si cate orori se-ntampla pe planeta la fiecar minut. De am putea cuprinde cu mintea si vazul intreaga planeta, ne-am ingrozi pur si simplu. Ganditi-va cum prin fata Mantuitorului ar trece in nesimtire si nepasare , o parada a pacatosilor, a celor cazuti in patimi si fara de legi, a homosexualilor, a talharilor, violatorilor, a hotilor, a prostituatelor, a imbuibatilor, etc. O parada ce poate prin amploarea ei ar dura luni in sir pentru a participa toti reprezentantii de pe planeta. Cate palme, cata batjocura , cata ocara a rabdat Hristos pentru noi, dandu-ne nenumarate pilde, ce multi le considera simple povesti sau chiar le nesocotesc. Dar mai multa batjocura , ca in zilele noastre nu a fost nici cand ! Ne miram de boli, de suferinte ce se abat asupra noastra ? De ar fi sa ne primim exact rasplata, Planeta ar geme -ntruna in suferinte si in boli ! Dar EL e rabdator si iertator, in schimb nesimtirea si nepasarea noastra-i fara margini.

In Pateric vei intalni cele mai potrivite cuvinte ziditoare, mai ales pentru aceasta tema. Unele rastoarna sistemul nostru de valori pentru ca sunt produse de minti induhovnicite. Spre exemplu,:" Un frate merge la un parinte si ii spune ca L-a rugat pe Dumnezeu sa indeparteze de la el orice suferinta sau necaz, iar parintele ii spune: sa mergi si sa-I ceri lui Dumnezeu suferinta si necaz pentru ca prin acestea ne vine noua mantuirea".

Daca tinem cont de pedagogia lui Dumnezeu vom observa ca in lumea cazuta, raul poate sluji unui scop care sa fie pozitiv si chiar necesar> Asa cum otrava este folosita ca medicament, tot asa si raul si suferinta pot sa functioneze terapeutic.

:( Ai dreptate din pacate Sunt multe rautati si oamenii nu fac nimic sa se schimbe si asta este cel mai dureros

Viata este un dar


Viata este un dar de la Dumnezeu

Si tu o irosesti mereu

Prin lucruri lumesti.

De parca mii de ani tu o sa traiesti!


Mai indreapta-ti ochii si in spre cerul senin!

De unde a venit Dumnezeu lin,

Lacrima Lui incet Ii curge

Ca vede multe rele si incepe a plange.


Si te mai cheama bland

Sa asculti al Lui cuvant;

Si sa nu mai faci rau

Sa iubesti pe aproapele tau.

Si sa fii cu Dumnezeu mereu.

Sper sa va placa:)

Cata dreptate ai...Probabil pentru ca suntem asa slabi,ne mai ingaduie Dumnezeu

Dupa cum am mai spus in alte randuri, consider boala trupeasca, deopotriva si cea sufleteasca, trasaturile cele mai importante ale vietii pamantene, din ele sustragand in modul cel mai viu intelepciunea si sensul real al existentei . Durerea, sub orice forma s-ar afla ea, trezeste constiinta la o dimensiune mult mai benefica, chiar daca in substratul ei zace suferinta si supliciul unui zbucium, parca, de nestavilit.
Oricum am spune-o, este usor a ne afla in treaba atata timp cat ne traim viata la cote normale .
Personal, din durere am invatat sa simt fericirea incepand de la cele mai infime forme, si nu doar sa vorbesc despre ea ca despre fictiunea ideala.

Cred ar fi corect sa abordam cauzalitatea bolii nu DOAR din viziunea crestina-ortodoxa. Oare nu si evreii sau musulmanii sau triburile din te miri ce colt al lumii se imbolnavesc? Credinciosi sau atei, toti ne imbolnavim. Desi STIU ca toti perii ne sunt numarati, cum se explica atunci cele de mai sus? Vrem nu vrem ajungem la concluzia logica ca boala nu vine neaparat din necredinta...(blasfemie?). Unele boli zic eu ca vin din nerespectarea sa zicem a "manualului de utilizare a omului", adica prin faptul ca nu acordam atentie modului cum ne hranim, gandim, dormim, simtim, vorbim, indiferent de credinta. Practic noi nu mai ne folosim rational, ci gresim de multe ori fara sa ne dam seama fata de noi insine si apoi fata de tot ce ne inconjoara. Toate se rezuma la iubire ( de sine si aproapele) in enumerarea de mai sus. Nu iubire in sens strict crestin fata de crestin, ci iubire la modul universal, iubire fata de toata creatia lui Dumnezeu. Nici parintii, nici societatea , nici biserica ( decat asa, vag) nu ne educa din acest punct de vedere si pe cand aflam regulile, dupa eforturi de cunoastere pline si de durere, e cam tarziu: buba s-a spart. Zicem: Doamne ajuta-ma, desi singuri ne-am facut-o! Cred cu TARIE, ca acest tip de educatie este determinant pentru fericirea omului, dar nimeni nu doreste sa fie facut sistematizat, pe scara larga, altfel din ce ar trai fabricile de medicamente sau cele de mancare de slaba calitate ce se vinde tot mai mult. Nu exista preventie, gradul de cultura civica, morala sau sociala e la pamant. Pana si mancatul de post este nesanatos, deci cum sa elimine corpul toxinele, cand ii dam margarina sau pateu vegetal cu enspe mii de E-uri. Va rog pe toti colegii de forum sa deschidem rubrici, topicuri speciale pentru aceste probleme enuntate de mine, pentru sanatatea tuturor. Sa aratam experienta oamenilor de pretutindeni (bine, nu in sensul ca mancati broaste vii sau alte bazaconii) unde este cazul, cu bun simt si discernamant despre alimentatie, somn, exercitii fizice, gestionare a gandurilor si emotiilor( de fapt principala cauza a imbolnavirilor!), raportarea la natura si Dumnezeu, dar va ROG, cat mai practic. Unde considerati necesar puteti da doar linkul, deoarece sunt convins ca va iesi o cantitate uriasa de informatie, care nu are rost sa o depozitam aici pe forum. Demersul meu este total dezinteresat, sper ca prin materialele care vor apare sa nu se considere ca vrem sa facem reclama cuiva, ci doar sa promovam binele pentru toti.
Doamne-ajuta!

Deci, atat timp cat Hristos ma cheama la El si prin suferinta, nu ma simt nedreptatit, nu ma uit in stanga si in dreapta sa vad ce se intampla cu ceilalti, ci merg spre El. Nu ma opresc si nu ma plang. Stiu ca indreptandu-ma spre El ies biruitor.:)

"Dumnezeu, spun Sfantul Ioan Gura de Aur si Avva Varsanufie, stie mai bine decat noi de ce anume avem nevoie si da fiecaruia ceea ce-i este duhovniceste de folos. El il tamaduieste si-l mantuieste pe fiecare om intr-un anume fel, pe potriva firii, starii si situatiei lui speciale, spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Si daca uneori se foloseste de boala spre binele nostru, o face pentru ca prin insasi natura ei boala este un mijloc foarte potrivit pentru a-l trezi pe om din lancezeala pacatului, ducandu-l prin raul suferit cu trupul la simtirea raului ascuns care-i macina nevazut sufletul si pe care altfel nu l-ar simti sau abia daca i-ar da atentie, spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Ca si Avva Isaac Sirul, Sfantul Ioan Gura de Aur subliniaza in alt loc puterea pe care o are boala de a-1 face pe om activ si treaz din punct de vedere spiritual."

http://www.crestinortodox.ro/sanatat...sti-72680.html

Cum se face atunci ca aceiasi suferinta ii face pe unii mai buni,pe altii mai rai???
Am pe cineva in familie care a suferit de mic copil de o diformitate fizica,cu chiu cu vai a scapat de ea prin operatie,apoi au aparut alte probleme(nu neaparat ceva iesit din comun);dupa toate aceste experinte,combinate cu faptul ca a atins vreo 40 de ani fara sa se marite,a devenit o persoana f rea,nimeni nu vrea sa-i stea prin preajma.
Se ia la cearta cu oricine arata mai mult succes decat ea,este invidioasa,sadica si in acelasi timp masochista,ii place sa pozeze in victima desi ea este cea care initiaza atacurile.
Rareori initiativele noastre de a o ajuta au dat roade(in ultimii 12 ani nu a avut un serviciu stabil,mai mult somera,muritoare de foame)
Totusi atitudinea ei este a unui caine turbat,pe care vrei sa-l ajuti de mila insa el nu are incredere ci te musca de nu te vezi!!!

Viaţa care ne este dat să o trăim aici pare a fi menită lămuririi sufletului nostru în sensul în care aurul se lămureşte în foc, separându-se de zgură. Focul suferinţei, al necazurilor, poate curăţi sufletul, eliberându-l de patimi, dar numai dacă o primim cu smerenie. Dacă suntem mândri, ne revoltăm împotriva tuturor, chiar şi a lui Dumnezeu.

Pai, da...:)

Parintele Iustin Parvul spunea ca omul modern, lipsit de virtutile si de faptele bune ale inaintasilor, nu se poate mantui decat printr-o boala ori suferinta. Nu facem milostenie, nu avem grija de copii orfani, sarmani, motiv pentru care Dumnezeu ne incearca printr-un necaz care poate fi mantuitor in masura in care nu-l invinovatim pe Dumnezeu pentru suferinta noastra si rabdam cu umilinta.

In cazul in care ne vindecam, boala este de natura a ne face mai sensibili, intelegatori, plini de compasiune pentru toti oamenii aflati in suferinta sau in neputinte.
Din acest punct de vedere, in special cei care au primit sanatatea dupa o lunga perioada de suferinta, trebuie sa nu uitam sa ii multumim lui Dumnezeu pentru darul primit si, in acelasi timp, sa manifestam dragoste si intelegere pentru toti cei incercati, CU PRECADERE pentru cei mai dispretuiti si mai necajiti oameni din aceasta lume.

Boala este o cruce grea, dar sanatatea, la randul sau, obliga foarte mult. Constat cu durere ca, nu de putine ori, persoane care au primit vindecarea de boala fizica, au manifestat raceala, indiferenta, aroganta fata de semeni, SANATATEA NEFIINDU-LE DE FOLOS.

da, cu siguranta.....bolile sunt consecinta pacatelor.....Dumnezeu le da sa ne potoleasca.....daca continuam...ne da si altele mai grave...

Bolile ne pot oferi folos şi răsplată dacă sunt suportate cu mulţumire, căci e o poruncă care spune: „întru toate mulţumiţi" (I Tes. 5, 18).

Ca orice necaz, ele pot veni fie ca pedeapsă pentru păcatele noastre, fie ca o încercare de la Dumnezeu, de genul celor pe care le-a suferit Iov.

Aşa cred eu, dorindu-vă, însă, tuturor sănătate sufletească şi trupească.

Azi simt nevoia să "vorbesc" mai mult - fiţi vă rog îngăduitori cu mine dacă spun prostii sau dacă vă plictisesc!

SN Lazarev scrie în ”Diagnosticarea Karmei” că fetița unei gospodine dintr-un sat suferea grav și inexplicabil la pat de câteva zile, fără speranțe și, adresându-se unei vindecătoare din acea comună, i s-a răspuns că fetița se va face bine dacă ea nu va mai ”îndoi” cu apă(amesteca) laptele pe care-l vinde sătenilor; în ziua următoare fata s-a ”vindecat”.


Se pare că ne promiți o dulce ”plictiseală”; eu unul îți mulțumesc!

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Domnul este aproape de dumneavoastră, şi Maica Domnului, şi cerul cu ajutători grabnici vă vor înconjura. Iar de bolit cu toţii bolim şi ieşire nu mai zărim. Oare întâmplător este acest lucru?! Oare ei nu văd?! Şi văzând, oare nu împreună-pătimesc cu noi, şi nu sunt gata să ne ajute?! Şi totuşi ne lasă să ne chinuim. De vreme ce ei sunt cu totul dragoste, înseamnă că nu îngăduie aceasta cu duşmănie. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce vrea să fie asta?
Acelaşi lucru care se întâmplă între plăcinta coaptă în cuptor şi gospodină. Daţi plăcintei simţire, gândire, limbă... Ce i-ar spune ea gospodinei? «Matuşca! M-ai pus aici şi mă prăjesc... Nici o fărâmitură din mine n-a rămas neprăjită, totul mă arde ceva de nerăbdat... Şi necazul este că nici ieşire de aici nu văd, nici sfârşit la chin nu ştiu de unde să aştept. Mă întorc la dreapta, mă întorc la stânga, înainte ori înapoi, ori în sus: peste tot închis, iar căldura e de nesuferit. Ce ţi-am făcut? De ce asemenea duşmănie din partea ta?» şi aşa mai departe. Daţi gospodinei putinţa de a înţelege graiul plăcintei. Ce i-ar răspunde ea? «Ce duşmănie? Dimpotrivă, eu pentru tine lucrez. Rabdă puţin, şi ai să vezi cât de frumoasă ai să ieşi! Şi ce mireasmă se va răspândi din tine în toată casa! Ceva de minune! Aşa încât fă bine de mai rabdă puţin şi vei vedea bucurie». Aţi luat cunoştinţă de spusele plăcintei – acum băgaţi la cap şi spusele gospodinei şi treceţi cu seninătate la aşteptarea deznodământului fericit
Cât de simplu este să explici altuia această teorie, şi cât este de greu să ţi-o spui ţie, atunci când te afli pe patul bolii. Nu vrem să credem că boala ne curăţeşte sufletul, preferăm să fim sănătoşi. Şi totuşi, plăcinta care nu trece prin cuptor nu poate fi mâncată…

Astazi a fost pomenirea Dreptului Iov.

Nouă, toate necazurile vieţii, bolile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre.

Asa e. Am facut greseala sa gazduiesc un virus in corp
si iata, de vreo doua zile stranut, tusesc si am nitica febra...:)

Ar trebui să fiţi foarte mulţumit.
Să vedem cam ce posibilităţi există în ceea ce priveşte cauza:
-pricopsirea cu virusul este ispită. În acest caz, trebuie să fiţi mulţumit că diavolul recurge la asemenea mijloace, asta arată că tremură pentru sufletul dv, nu e deloc sigur pe el. Probabil că a terminat cu ispitele obişnuite, cele "după fire" şi este nevoit, acum, să încerce şi asemenea soluţii de disperare.
-pricopsirea cu virusul este tentaţie probatorie de la Dumnezeu. Trebuie să fiţi mulţumit că vă încearcă într-un mod, totuşi, atât de benign, ca să nu spun delicat, precum este făptura unui virus al răcelii. Gândiţi-vă în ce chip au fost încercaţi martirii noştri, care ar fi vrut să dea groapa cu lei pe două zile de guturai.
-pricopsirea cu virusul este pedeapsă expiatorie. Trebuie să fiţi mulţumit, "niţică febră" pe lumea asta nu se compară nici chiar cu un singur minut petrecut la cuptorul purgatorial.
-pricopsirea cu virusul este mijloc divin de a evita un rău mai mare. Vă obligă să staţi în casă? Sau la restrângerea ieşirilor? E bine. Gândiţi-vă că poate că evitaţi o nenorocire astfel.
-pricopsirea cu virusul este un rău temporal mic pentru un bine spiritual. De exemplu, aveţi posibilitatea de a citi postările mele. Altfel, ar fi trebuit să faceţi curat prin casă, sau cine ştie ce altă treabă, pe când aşa staţi în faţa calculatorului şi vă delectaţi cu ce scriu eu.
-în sfârşit, mai există posibilitatea ca pricopsirea cu virusul să fie doar atât. Nimic metafizic. Nimic în spatele ei. Am o veste bună: vă creşte imunitatea. Peste numai câteva zile, celulele dv albe vor fabrica în serie o nouă armă, care se potriveşte precum cheia în lacăt asupra acestui virus care acum vă chinuie. Ce arsenal vă va curge prin sânge ! Aşa-i că merită "niţică frebră" ?

Cum vă spuneam. În orice caz, ar trebui să fiţi foarte mulţumit!

sunt si boli provocate de duhuri necurate (cum ar fi crizele epileptice), acestea in ce masura ne pricinuiesc folos? sau nu?

Bolile grve, indiferent de imprejurarile prin care au ajuns sa se manifeste, am constatat ca nu sunt neaparat (doar) lectii pentru cel bolnav, ci mai ales pentru cei din jur. De obicei, atunci cand se imbolnaveste un copil, parintii sufera cel mai mult, iar mama duce greul suferintei, induplecand prin rugaciunile si lacrimile ei catre Preasfanta Fecioara, mila lui Dumnezeu si a Mantuitorului Hristos, iar copilul isi recapata miraculos sanatatea.
Multi alearga la Sf. Maslu, dar fara credinta, putem merge la 100 de Sf Masluri, ca nici un folos nu vom avea. Ca sa nu mai spun ca nu putem pune pe acelasi plan un Sf. Maslu de la o biserica de mir, facut "pe banda" de un singur preot ( uneori si fara dascal), in fiecare miercuri si vineri, cu un Sf Maslu de la manastire, la miezul noptii, unde cel putin 7 monahi induhovniciti se roaga in acel fel anume, incat nu poti sa nu iti recunosti starea de pacatosenie in care te afli, nu poti sa nu te smeresti cu toata fiinta ta si sa nu te rogi cu lacrimi pentru cel cazut in boala.
Parintele Cleopa avea o vorba: "Ca sa se mantuiasca, omul trebuie sa-si ridice doua ziduri in lungul cararii lui: pe de o parte teama de moarte, iar pe de alta teama de Dumnezeu. Teama de moarte fiindca perspectiva ei trebuie sa ne aminteasca ca vom sfarsi intr-o zi si vom da socoteala, iar teama de Dumnezeu fiindca El ne-a creat si El ne va judeca pentru tot ce am facut rau, sau n-am vrut sa facem bine, desi am fi putut."
De obicei boala ne este data noua sau celor dragi ca o pedeapsa pentru pacatele noastre, astfel ca suferinta sa ne curate sufletele incarcate de spurcaciuni de tot felul. Dar Adevarul doar Dumnezeu il cunoaste. E adevarat ca toti suntem pacatosi, dar cand vad sau aud de cate un monah batran care s-a nevoit toata viata in adanca rugaciune, ca sufera cumplit de cate o boala grea si astfel bietului om ii este incercata rabdarea pana la o limita pe care oricine altcineva n-ar suporta-o si ar cadea intr-o deznadejde ingrozitoare, atunci imi pun problema adevaratului talant pentru care am fost trimisi sa-l inmultim si n-am fost in stare, drept pentru care trebuie sa ne ostenim pana in ultima clipa a vietii sa platim creditul pe care I L-am cerut lui Dumnezeu, iar El ni l-a incredintat. E ca si cum ai spune: "Intinde-te cat ti-e plapuma." Daca vrei mai mult, Dumnezeu iti da, dar trebuie sa platesti PENTRU TOT. Iar aici putem vorbi si despre "creditul" pentru lumea care vine...

Din cate stiu, modelul explicativ al epilepsiei ca fiind o boala provocata de duhuri necurate apartine deja precambrianului medicinei. Intrebati un medic neurolog si o sa va lamureasca cum e cu epilepsia, inclusiv cu tratamentul.
Pe de alta parte, Parintii Bisericii ne vorbesc lamurit despre legatura dintre pacatele noastre si urcusul duhovnicesc, pe de o parte, si imbolnavirile de orice fel, pe de alta parte. Orice boala poate fi abordata in erminie duhovniceasca, si tratata ca atare, nu doar epilepsia.
Dupa cum, nu prea gasim nici un motiv sa nu apelam SI la doctor, oricat de induhovniciti am fi... Ba dimpotriva, gasesc ca asta e semn de luciditate, adica de nitica smerenie... (ca exemple recente, va recomand pataniile cuviosilor Paisie Aghioritul si Gheron Iosif, ilustrate in cartile care descriu o parte din viata lor minunata)

[quote=ioan cezar;450902]Asa e. Am facut greseala sa gazduiesc un virus in corp
si iata, de vreo doua zile stranut, tusesc si am nitica febra...:)[/QUOTE

Hihi, inchipuie-ti ca si eu am facut aceeasi greseala, dar m-am tratat de la primele simptome. Azi, cum am observat ca nu ma mai deranjeaza virusul cu prezenta lui in gat, de bucurie, am si mancat doua inghetate, una dupa alta.


Sa mai spuna cineva ca nu isi face omul cu mana lui!

Bolnavii care vin la maslu trebuie sa fie SPOVEDITI. Degeaba merg la maslu daca nu isi marturisesc pacatele.

[quote=glykys;451378]Deci se pare ca a circulat un virus pe internet! Ciudat, cum l-oi fi luat si eu ca n-am mai intrat de mult !
P.S. Dupa ce doua zile n-am avut voce, am ajuns la concluzia ca cel mai bun remediu pentru revenirea vocii este sa taci. Apoi a doua zi pe seara am fost la Sf. Maslu si m-a uns parintele cu ulei sfintit. Asta era miercuri. In ziua urmatoare mi-a revenit vocea. N-am scapat asa usor, caci probabil in timpul cat am avut simturile olfactiv-gustative afectate, am consumat ceva ce nu mai era asa de proaspat, cel putin asta-mi sugera simptomatologia. Dar, slava Domnului, le-am rabdat si le-am biruit pe toate. So far.

Si totusi, nici chiar neurologul nu stie inca cu exactitate care e motivul pt. care pompa de ioni de sodiu nu functioneaza cum trebuie.... (ma refer in cazul epilepsiei idiopatice, nu convulsiilor cu alta etiologie). Si de ce la unii pacienti conditia se remite de la sine, iar la altii, din contra, se agraveaza cu tot tratamentul....
Desigur, in vremurile de demult, exista o confuzie intre epilepsie, schizofrenie, alte boli psihice si "posesia demonica", asa cum exista si "teoria miasmelor" privind transmiterea bolilor infecto-contagioase.

Bagatele,nimicuri...o raceala,un nas infundat,un gat rosu,o durere de burta...

Cred ca topicul se refera la cei care se trezesc pe neasteptate cu vreo boala grea si suferinte,care lasa urmari in existenta lor si chiar a persoanelor de langa,genul de boli care-ti ameninta viata!!!

Boli care nu-ti mai lasa timp si spatiu pt planuri de viitor,pentru viata ta curenta,trupul tau nu-ti mai apartine tie ci bolii!!!Iti schimba programul de viata,planurile de durata,nu stii cum va decurge"maine",poate vei muri???

Intr-adevar...:)
Ma gandesc, pe de alta parte, ca problema ATRIBUIRII cauzelor si a altor factori etiologici a fost mereu "rezolvata" prin apelul la tot felul de duhuri... Or, pe masura ce oamenii de stiinta au ajuns in posesia unor cunostinte, multe mituri au fost spulberate. E drept ca unele lucruri nu se cunosc dar la fel de adevarat este ca stim si putem controla o multime de situatii care, in vremurile trecute, isi gaseau tot felul de atribuiri dubioase (si, astazi, caraghioase).

Insa miezul problemei ramane neschimbat; teologia trece cu nonsalanta pe langa demersurile teoretice ale savantilor, intrucat nimic din demonstratia stiintifica nu invalideaza si nici nu valideaza erminia duhovniceasca. Ma numar printre adversarii reductionismului in aceste zone. Metoda reductionismului o gasesc valabila intre stiinte, precum si intre acestea si filosofie dar nu cred ca mai este relevanta cand aducem in discutie si domeniul specific al teologiei. Pur si simlu cred ca avem de-a face cu paliere distincte, desi corelate tainic, ale realitatii. Asa vad lucrurile acum.