Am si eu o nelamurire legat de taina spovedaniei ...Am citit in cartile cu parintele Cleopa ca atunci cand, te spovedesti trebuie sa spui pacatul asa cum l-ai facut...eu am inteles ca trebuie sa spun mai amplu nu doar am furat ci am furat mere(am dat doar un ex)...am auzit de la oameni ca nu trebuie sa spui asa cu amanuntul pt ca in unele cazuri poti sminti preotul...chiar am intrebat o maicuta duminica si mi a spus ca nu trebuie sa intru in amanunt trebuie sa spun am furat, am desfranat etc....pentru ca preotul nu te are numai pe tine...sunt si alti oameni pe care ii asteapta...

Va rog, frumos sa mi spuneti si mie cum e bine...

Va multumesc!

Eu sunt pomul neroditor, care nici o roada nu a adus...

am cumparat un ghid de spovedanie shi a fost scris de cineva de la Manastirea Lainici, shi am invatzat multe de acolo... mai ales care sunt pacatele ca nici pacatele nu le shtiam, shi sunt pe categorii shi importantze shi pentru copii/tineri shi pentru credincioshi... shi cred ca itzi este mult mai de folos decat sfaturile noastre pe forum...

ca eu neshtiind nici care sunt pacatele, cum sa te sfatuiesc?

poi sa mergi fara rushine (ca atunci cand faci pacatul ar trebui sa te rushinezei shi nu cand il spui lui Dumnezeu) shi cu porunci-post-pocaintza asha incat sa cautzi sa te indreptzi in credintza, deci trebuie sa fi cinstit, nelaudaros, sincer, asha incat sa-tzi curetzi conshtiintza shi sufletul de mandrie shi de imbuibare, neascultare, desfranare...

dar pocaintza nu cred ca inseamna vindecarea imediata a ranii ci staruntza in a nu mai cadea in pacat, shi a ieshi din patima cu ajutorul lui Hristos... shi abea atunci ai adus roada vrednica de pocaintza cum spune sf Ioan Botezatorul... "cine v-a invatzat sa scapatzi de raul care vine? Facetzi ashadar roada vrednica de pocaintza" ca daca plangi de rushine shi de orgoliu shi cu lacrimi de crocodil sa te vada lumea ce neprihanit shi nevinovat eshti, atunci chiar ca nu tzi-a folosit... cum patzesc eu, asha ma spovedesc de parca ma laud cu pacatele, ma mandresc, invatzand eu pe preot...
e trist ca e greu de a scapa de laudaroshenia asta in care ma balacesc zidezi...:(:(???

Nu trebuie sa dai amanunte in afara daca te intreaba preotul. Si nu trebuie sa dai vina pe altii, si nici sa iti gasesti circumstante atenuante. In principal se incearca a se evita de a se face din spovedanie o poliloghie lunga despre cate si mai cate in care pacatele se pierd in detalii. E suficient sa spui pacatul, nu trebuie sa mentionezi de ce, cu cine, unde si asa mai departe, astea nu sunt importante.
La
Vsovi, culmea, tu te lauzi cu pacatele la spovedanie? E grav, baiete, e grav. :D La cate a auzit preotul ls Sf Spovedaie, sunt sigura ca nu ai cu ce sa il inveti tu. :D

Mi-a placut cum a explicat Iosif aici despre pacate, pe blog-ul lui, la predica de la Duminica Ortodoxiei (mie cel putin nu-mi era prea clar care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant; atentie si la pacatele straine):

"Asceza reprezintă curătirea de păcate, de patimi. Păcatele pot fi de multe feluri. Biserica noastră identifică următoarele păcate grele: păcatele capitale, păcatele împotriva Duhului Sfânt şi păcatele strigătoare la cer. Păcatele capitale sunt în număr de sapte si corespund celor sapte patimi: Mândria, cauza căderii îngerilor si a apariţiei răului, impresia că am fi mai buni sau mai importanti decât ceilalti, uitând că de fapt suntem fiii aceluiasi Dumnezeu. iubirea de averi, desfrânarea (curvia), invidia care se manifestă prin părerea de rău fată de binele aproapelui si bucuria pentru necazul lui, lăcomia (pofta nestăpânită de a mânca si a bea), mânia (supărarea peste măsură si dorinţa de răzbunare), lenea (nepăsarea fată de datoriile crestine si cele sociale, complacerea în situatia în care ne aflăm, lipsa efortului de a ne desăvârsi continuu). Din lene izvorăste slăbiciunea fizică si psihică precum si alte patimi grave precum betia, curvia, cearta, bătaia, vorbirea de rău, dorinta de câstig nemuncit, si altele.
Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt păcatele împotriva credintei (adică necredinta, nepăsarea fată de credintă, lepădarea de Biserică, erezia si superstitia), păcatele împotriva nădejdii ( deznădejdea sau încrederea prea mare în Dumnezeu, când continuăm să facem păcate cu gândul că Dumnezeu ne iartă indiferent de ceea ce facem) si păcatele împotriva dragostei (nepocăinta până la moarte si nesocotirea darurilor pe care le-am primit de la Dumnezeu). O altă categorie de păcate sunt păcatele strigătoare la cer: uciderea, sodomia, asuprirea văduvelor si a orfanilor, oprirea plătii lucrătorilor în mod nedrept. Mai există de asemenea o categorie de păcate numite: păcate străine pe care le săvârsim atunci când sfătuim sau poruncim altora să păcătuiască, când suntem de acord cu păcatele altora sau chiar le lăudăm si le apărăm păcatele. Se numesc păcate străine pentru că ele sunt săvârsite de altii, dar ne încărcăm si noi sufletul cu ele."

Va multumesc pentru raspunsuri....

Mirelat, la pacatele straine uite ca nu m-am gandit...si am destule...
Vsovi, am si eu ghid de spovedanie si intradevar sunt pacate la care nu m as fi gandit...e f. bun...dar totusi inca nu m ati lamurit cu modul de a le spune...noesis mi a spus ca trebuie doar sa numesc pacate....mai astept pareri...ca sa pot trage o concluzie....:)

Eu sunt pomul cel neroditor care nici o roada nu a dat...

ptr initiatoarea topicului: acesta esta raspunsul strict la nelamurirea ta, mai clar de atat nu cred ca se poate. curaj!

Multumesc Mirelat.Am inteles.:)




Eu sunt pomul neroditor care nici o roada nu a dat...

pacatoasa draga, poi dumneata spui cum trebuie sa le marturiseshti?

poi fara rushine, incepand cu cele mai grave, shi cele mai mari, iar Cuvantul Lui Dumnezeu ne spune:
"... Fiilor, cel mai mare pacat din cele sapte pacate este pacatul pe care-l faceti: ca auziti cuvantul lui Dumnezeu si nu-l impliniti. "

iar acolo nu trebuie sa fi in nici un fel daca te gandeshti la felul special de a le spune, ca trebuie sa-tzi para rau ca le-ai facut shi sa te pocaieshti, dar nu acolo sa aratzi asta neaparat, ci in zilele in care in ascuns te pocaieshti shi cautzi sa te indreptzi, momente care sunt inainte de spovedanie, la spovedanie shi dupa spovedanie...

acuma cat de amanuntzit trebuie sa le spui?
poi daca ne gandim la sfintzii parintzi care plangeau zile in shir ca ishi aminteau de cate un pacat savarshit prin vremurile prunciei, ca au furat cate un mar sau ca au adunat de jos un sapun, sau altele ce par neinsemnate dar in sufletul lor erau ca nishte monshtri uriashi ai furtului, ai necredintzei, ai neascultarii...
deci aceshtia aminteau de pactele lor asha cum le facusera neincercand sa se ascunda in spatele cuvintelor, titluri ce definesc pacatele, dar noi din mandrie nu suntem sinceri shi din laudaroshenie sau falsa smerenie shi cruzime cautam a spune in amanunt pacatele shi a inflori shi a desherta tot raul dar nu din frangerea inimii shi curatzirea sufletului ci dintr-un soi de mandrie, al ascultarii fatzarniceshti, deci nu sunt convins ca a spune cu lux de amanunte ne este folositor, decat eventual in cazul in care un amanunt dureros ne munceshte sufletul, conshtiintza, avand coshmaruri cu astfel de amanunte, dar cand zicei sodomie sau gomorie asta inseamna totul (sex anal, sex imitand animalele, sex al limbii shi al buzelor, lingerea sau atingerea zonelor ergogene, pofta de femeia altuia, idolisme sexuale, viol, rapire, teroare sexuala, cruzime sexuala, delir sexual, pornografie, pedofilie, onanie, masturbare, malahienism, shi multe alte inventzii ca cibersex, chat sexual, telfonul incitant, revistele, barurile, bordelurile, lacomia stradala, letargia, compania incestuoasa, compania shi comuniunea scarboasa, cu animalele cu shefii sau ighemonii, cumpararea sau vanzarea placerilor sexuale, invatzaturile despre ushuratate, teoriile pagane ale fericirilor shi vietzuirilor pacatoase, curiozitatzile catre animale, poftele blestemate, vampirizarile, folosirea obiectelor, sau altor mijloace care maresc placerile, prelungiri de sex, vibratoare, biciuri, scene shi comedii erotice, bucurii shi rasete, indemnuri shi zgomote blestemate, animatzii shi desene obscene, limbaj spurcat, violent, grozavii shi exchibitzionism, sado-matzochism, orgiile, batziile sexuale, promiscuitatea, minicunile sexuale pentru aventuri, pentru indoctrinare, sfaturile medicale in sensul inlesnirii vietzii sexuale, sfaturile psihologice shi psihiatrice ce dau posibilitatea sa pacatuieshti ca shi cum ar fi o dezvoltare naturala, o maturizare, o dezinhibare, vindecari de coshuri, creshteri de par shi infrumesetzari datorate sexului bine facut, intzelepciunile sexuale, desavarshirile shi puterile sexuale, tanjirea shi sperantza shi tristetzea shi necazurile datorate asazisei lipse a sexualitatzii, visarea persoanei perfecte, a fetei morgane shi a modelului shi idealului feminin, pofta imaginativa iubitoare spre aceasta zeitza/fetitza/fecioara/femeie frumoasa a naturii poftelor, idolizmele shi adulterismul cu iele, cu copile, cu ingerese, visele erotice de noapte, visurile cu ochii deschishi a unei vietzi fericite langa o poftioaica, langa una dezvoltata, langa una buna pentru satisfacerea placerilor, langa o papushe sexuala, ingamfarea shi adularea de sine pentru a te face frumushel shi potrivit pentru sex, sa fi iubit sexual, laudaroshenia, minciuna, rautatea, invidia sexuala, pofta de femeile shi averea shi darurile altora...medicna naturist-sexuala, shi in primul rand drogurile sexuale, viagra, revistele porno, filmele, reclamele, shi cel mai important dintre toate, munca shi sclavia benevola sexuala sub obladuirea CAFELEI shi a slavei de sine shi a iubirii mandriei tale, maica tuturor patimilor alaturi de tatal minciunii, shi de fiul pacatului, colegul shi prietenul tau de gashca...
shi astea doar la sodomie-curvie-desfranare-gomorism-pedofilie-matzochism-malahienism

dar daca am lua lacamia pantecului cu restaurantele shi feluritele dejunuri shi mancaruri sofisticate, cat crezi ca ash putea scrie? Cate crezi ca vin din placerile gustului, ale burtzii pline, ale fricii de slabiciune shi de saracie, ale placerii grasimilor, ale fortzelor shi dopajelor, ale spectacolelor shi cartzilor culinare, ale tuturor shi diverselor shi feluritelor delicatese culinare? Dar demonul mancarii, al lacomiei, al burtzii este demonul care aruncandu-i afara pe totzi ceilaltzi pune stapanire pe om shi face toate pacatele celorlatzi demoni singur el... trufizand in nepasare shi hula fatza de Dumnezeu, fiindca e fericit, e gras, e vesel shi bine dispus, deci se vede sanatos shi trufash trimitzand shi ochiade cu care se mai alinta cat este de viguros, cochetand cu cate o cocota masculina sau feminina, shi chemand la agape poetice, cantand shi slujind iubirile tineretzii, visand la sarutarile sub luna plina... fermecand cate un suflet nevinovat spre pacatuire, shi crezandu-se frumos shi indragostit... deci doar pantecul shi lacomia shi ash fi putut dezvolta subiectul pe pagini intregi, tratate uriashe, dar Domnul a zis doar "Sa nu pofteshti nimic din ceea ce este a aproapelui tau" dar noi am invatroshat-o incat le poftim nevoie mare dar pe ale noastre...???:(:(

iar peste toate troneaza batjocura, gluma, mandria, sceneta, clownizarea, pseudotrairea, veselia comuniunii cu spurcaciunea cu ocara cu nepasarea cu lenevia, cu pactizarea shi delasarea ca pe un tobogan al acceptarii decaderii, al iubirii patimii shi pacatuirii shi mortzii duhovniceshti ca shi cum ar fi o smerenie... ca shi cum ne-am milostivi de noi, ca shi cum am face un bine dar este doar automagulirea milostivirii patimilor, ingaduinztza shi indulgentza shi chiar inchinarea shi sprijinul acelora ce le fac, ce vor sa le faca, toate ducand defapt la intinderea mocirlei in care ne lafaim... trufind catre Dumnezeu, mahnind pe parintzii noshtri, uimind pe preotzi shi sfintzi, ridicandu-ne gura impotriva celor ce ne iubesc cu adevarat.

Acuma cum anume sa spui la preot necazul tau? poi asha cum l-ai spune tatalui tau, prietenului tau, cum tzi l-ai spune chiar tzie insutzi in taina ta, asha cum eshti invatzata, sau daca nu, cere indrumare shi povatza de la parintele tau shi spunele asha cum itzi cere parintele, cu detalii, cu fapte, cu titluri generice, cu amintiri exacte, cu ce crezi dumneata ca ai rastignit pe Dumnezeu, cu ce crezi ca nu ai ascultata, cu ce crezi ca te faci vinovata in fatza lui Dumnezeu... nu-tzi cere Dumnezeu decat asha cum itzi cere inima, conshtiintza, invatzatura, sufletul, cum te ajuta Duhul Sfant ca sa te mantui... ca "fara Mine nu putetzi face nimic" asha ca nici sa ne spovedim nu am fi in stare fara Dumnezeu.

Vsovi, mi a placut ce-ai scris mesajul tau, m-a facut sa-mi dau seama ca daca doar as enumera pacatele m-as simti nesincera, vicleana ascunsa cred ca trebuie sa intru in detaliu cum am intrat pana acum...ultima data, cand m am spovedit nu am zis ceva pentru ca mi s-a parut ce nu e asa un pacat era vorba de faptul ca il cicaleam pe sotul meu mereu...si intr un mod obsesiv pe o un anumit lucru...si nu am spus...ei bine faptul ca nu am spus acest lucru nu mi a dat posibilitatea sa ma simt ca un fulg, ca alta data cand ma spovedisem si spusesem tot ce aveam in minte in acel moment...

Acum imi este clar ca eu, ca sa ma simt cinstita si eliberata trebuie sa pun pacatul in context.Altfel as fi macnita, m as inreba daca Dumnezeu a primit marturisirea mea...

Draga mea, nu vin cu lectii, fiindca si eu as dori sa stiu cum se face o spovedanie placuta Domnului si care sa fie cu adevarat medicament pentru suflet. As zice cateva aspecte pe care eu le consider importante, mai mult ca sa mi le mai aranjez si eu in minte si sa m-apuc sa le aplic:

1. Pacatul trebuie explicat in contextul lui, evident nu pentru a ne gasi un context ca sa iesim noi cu fata curata, ci ca sa inteleaga preotul de ce e vorba.

2. Renuntarea la pacat nu se face numai din momentul spovedaniei, ci s-a renuntat demult la el, suntem in indreptare si in convingerea ca nu-l mai facem. Adica degeaba spui tu ca il cicalesti pe sot daca ajungand acasa dupa spovedanie o iei de la capat.

3. Trebuie vazuta radacina profunda a pacatului. Da, il cicalesti pe sot cum spui, asta tine fie de mandrie crezand ca tu ai dreptate, fie de o lipsa de iubire fata de el, nerespectandu-i libertatea. E important sa identificam radacinile, fiindca ele se pot manifesta altadata altfel. Adica daca e mandrie, azi iti cicalesti sotul ca nu a facut bine nu stiu ce, maine nu-l mai cicalesti, dar il barfesti in stanga si-n dreapta, apoi ajungi din mandrie sa te consideri superioara lui si pana la divort e un pas. Doamne fereste! Deci identifica pacatele, dar vezi si radacina lor.

4. Parerea de rau este o conditie esentiala a unei spovedanii. Sa-ti para rau ca te-ai indepartat de Hristos, sa-ti para atat de rau ca, asa cum se spune in rugaciunea de dupa spovedanie, preferi sa mori decat sa mai cazi in pacate mari.

5. Sa nu uitam ca deplina iertare a pacatului tine de indreptare, nu numai de dezlegarea facuta de preot. Acea dezlegare e valabila daca se implineste canonul si se renunta definitiv la acel/e pacat/e.

6. Bine e sa avem o spovedanie zilnica fata de Hristos, adica sa avem un timp in fiecare zi/seara sa vedem cu ce ne-am mai intinat, prin ce murdarii am mai ajuns cu gandul, cu ce L-am dat iar afara pe Hristos din viata noastra. In felul asta reusim sa ne indreptam mai adevarat, de la o zi la alta. Si evident dupa o vreme facem o spovedanie la biserica, la duhovnicul nostru.

7. Sa consideram ca aceea e ultima spovedanie din viata noastra, ca ne pregatim in ziua aceea de plecare, de drumul spre rai sau spre iad. Atunci o sa cautam sa fim cat mai reali, autentici, sinceri, adevarati in spovedania in care se afla nu numai preotul, dar si Hristos Care in mod nevazut e de fata.

8. Sa ne rugam inainte de a merge la spovedanie ca Domnul sa-i dea cuvant duhovnicului spre indreptarea noastra, iar noua sa ne dea aducere aminte de toate cele rele facute si constientizare a lor si dorinta de intoarcere.

Domnul sa ne calauzeasca pasii spre a fi mai aproape de El inca din viata aceasta!
Elena

Ai dreptate Elena, iti multumesc ca ai scris...

tre sa spui de cite ori ai facut fiecare pacat [ex. de 2 ori...am...spui pacatul,de 5 ori am... spui pacatul ,dar nu spui si persoana impotriva caruia l-ai facut sau ai gindit rau ,adica numele persoanei si modul de a-l face nu se spun,ca nu e de folos E imp sa nu dai vina pe altul ,cum a facut ADAM CA a dat vina pe EVA ...si asa a fost izgonit din rai Spovedania tre sa fie sincera si dc e generala sa scrii pe o hirtie un fel de ghid ,ca te mai uiti pe el ca cel viclean cauta sa te faca sa uiti unele pacate sa le spui si apoi ti le aminteste dupa spovedanie.E important ca spovedania sa fie cit mai completa ,fara dezvinovatiri pe parcursul ei si insotita de dorinta de a nu mai repeta acele pacate niciodataE f.pmportant sa MRDITEZI ACASA LA MODUL CUM TE VEI SPOVEDI,SA LE SPUI INGIND LUI dUMNEZEU ,CU PARERE DE RAU DC POTI ,CA APOI SA-TI FIE MAI USOR SA LE SPUI LA DUHOVNIC DUMNEZEU SA TE AJUTE SA MERGI PE CALEA CEA BUNA.:)

Preotul in spovedanie nu asteapta ca omul sa-i citeasca o lista cu pacate. Daca doar la aceasta ar trebui sa se limiteze spovedania, atunci i-ar putea trimite lista prin posta.

La spovedanie omul este precum bolnavul care merge la medic. Dupa cum omul bolnav simte ca este ceva in neregula cu organismul sau si cauta vindecare, la fel si omul venit la spovedanie simte ca au aparut lucruri nefiresti in viata sa si doreste sa scape de ele.

Preotul pune intrebari in cadrul spovedaniei, pentru ca auzind pacatul pe care l-ai savarsit, realizeaza ca pierzi legatura cu Dumnezeu si doreste sa vada de unde vine instrainarea de Dumnezeu, care este cauza pacatului.

Dupa cum nu este de ajuns sa rupi o buruiana, ci trebuie sa o smulgi din radacina ca ea sa nu mai incolteasca, la fel trebuie sa faca si duhovnicul.

Asa ca pe duhovnic nu-l intereseaza "scenariul", ci ceea ce l-a indemnat pe om sa faca acel lucru. Ce a stat la baza pornirii lui spre pacat.

Eu zic ca e buna si o lista de pacate ca sa nu uitam unele... dar asta nu presupune o lipsa de dialog intre duhovnic si penitent.

Cand mergem la medic ii spunem ce ne doare si cum ne doare!Nu ii spunem dor „ma doare stomacul” ci ii spunem si simptomele care le avem...asa e si cu spovedania trebuie sa ii marturisim duhovnicului pacatul, dar si in ce context a fost savarsit ...pt ca duhovnicul sa stie cum anume sa procedeze. Cand mergem la spovedanie nu mergem inaintea preotului ci inaintea lui Dumnezeu.

Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci „ inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”

Ca regulă generală, condiţiile din partea penitentului pentru ca o spovadă să fie bună (=validă) sunt:
- conştientizarea păcatului prin examen de conştiinţă (=cercetarea cugetului).
- căinţa. Prin "căinţă" se înţelege nu numai părerea de rău faţă de păcatul săvârşit, ci şi hotărârea de a nu mai păcătui. (aceasta este o eroare frecventă! Spovada NU este validă dacă penitentul nu a luat, la momentul spovezii, hotărârea de a nu mai repeta cel puţin acele păcate).
- trebuie spuse păcatele atât în specie, cât şi în număr. (De exemplu: "am furat de 5 ori" şi nu doar "am furat"). În cazul în care numărul nu este cunoscut, ceea ce se întâmplă des în cazul viciilor (împietrirea în păcat), se va spune "de numeroase ori" sau "de atâtea ori, că numai Domnul mai ştie".
-trebuie spuse TOATE păcatele de care ne amintim la momentul spovezii.

Până unde mergem cu amănuntele ? Vom relata amănuntele care ar avea importanţă pentru calificarea păcatului ca specie sau gravitate şi numai pe acelea. Dar, vom răspunde întrebărilor preotului care ar cere lămuriri.
Exemple:
-vom spune "am înjurat de cele sfinte" şi nu doar "am înjurat", fiindcă înjurătura de cele sfinte este păcat grav, incompatibil cu mântuirea (şi cu împărtăşirea), pe când "simpla" înjurătură este păcat lesne iertător, pentru care căinţa bună este suficientă.
-vom spune "am furat mere" şi nu "am furat", deoarece materia furtului este importantă. Furtul unor mere ar putea să nu fie păcat grav.
-NU vom spune "mi-am înşelat nevasta făcând sex oral cu vecina Nuţa", fiindcă împrejurarea "cu cine mi-am înşelat nevasta" este irelevantă: din moment ce am înşelat-o, e păcat grav contra poruncii a şasea. Dimpotrivă, vom spune "am făcut sex oral cu nevasta", fiindcă "a face sex oral" poate să fie păcat sau să nu fie păcat dacă e făcut cu nevasta, pe când dacă e făcut cu vecina Nuţa este păcat întotdeauna.

Nu trebuie să uităm că mărturisim păcatele noastre şi NU ale altora. De exemplu, nu vom spune "mi-am înşelat nevasta cu vecina Nuţa, care şi ea îşi înşeală bărbatul adesea", fiindcă astfel nu o ajutăm deloc pe vecina Nuţa: nu putem spovedi şi păcatele ei.

Din respect faţă de timpul şi nervii preotului, precum şi a fraţilor şi surorilor care stau la coadă, nu vom mărturisi simplele ispite sau păcatele uşoare. Totuşi, dacă avem chiar şi cel mai mic dubiu asupra caracterului grav sau uşor al unui păcat, îl vom spovedi şi pe acela. Aceeaşi regulă se aplică dacă suntem mai la început în exerciţiul vieţii creştine.

Mai ales dacă nu ne-am spovedit de un timp mai îndelungat, să ne folosim de îndreptare de spovadă.
Este bine să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne amintească păcatele pentru o bună spovadă. La sfârşit, să Îi aducem rugăciune de mulţumită fiindcă ne-a iertat.

În sfârşit, trebuie să fim siguri că am înţeles care este canonul de pocăinţă şi să nu uităm să îl împlinim.