Catolicii din cate cunosc eu se bazeaza pe urmatoarele versete pentru a justifica existenta papei si institutiei papale: " 15. Si le-a zis: Dar voi cine ziceti că sunt?
. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, că nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
. Si Eu îti zic tie, că tu eeti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
. Si îti voi da cheile împărătiei cerurilor si orice vei lega pe pământ va fi legat si în ceruri, si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în ceruri)Matei 16:16-19) si
" Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti tu mai mult decât acestia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu stii că Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
16. Iisus i-a zis iarăsi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreste oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.(Ioan 21:15-17)

deci se poate justifica rolul si existenta unui pastor universal al Bisericii urmas a lui Petru? cum explicam noi ortodocsii catolicilor aceste versete cand ne sunt puse inainte pentru a ne face sa credem in necesitatea existentei unui Suveran pontif?

Sfantul Ioan Gura de Aur in "Omilii la Matei" (PSB 23 , pag. 623):
"Si Eu iti spun:"Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea". Adica pe credinta in marturisirea lui Petru."

"Ceea ce numeste <<piatra>>, printr-o asemanare de nume, socotesc ca nu e nimic altceva decat credinta neclatinata si foarte puternica a ucenicului pe care s-a rezemat si fixat, cu neputinta de a cadea, Biserica lui Hristos, ramanand nedaramata de portile iadului."
(Sf. Chiril al Alexandriei, "Despre Sfanta Treime", PSB 40, pag. 142)

Fer. Augustin
"Nu pe tine, care esti Petru, ci pe piatra pe care tu ai marturisit-o, pe piatra pe care ai recunoscut-o zicand: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu, pe acea piatra voi zidi Biserica Mea. Tu te vei zidi pe Mine, nu Eu pe tine. Cei ce voiau a fi ziditi pe oameni ziceau: Eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apollo, eu al lui Chefa, adica al lui Petru; dar cei ce nu voiau a fi ziditi pe Petru, ci pe Piatra, ziceau: Eu sunt al lui Hristos."

Sf. Ambrozie in "Despre Intrupare"
"Credinta este temelia Bisericii, caci nu de persoana, ci de credinta lui Petru s-a zis ca portile iadului nu o vor birui pe ea. Marturisirea credintei este cea care a invins iadul."

Sfantul Teofilact in "Talcuire la Evanghelia dupa Matei" (Editura Sophia 1998, pag.99-100):
"Si Eu zic tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Mt. 16,18 ). Domnul ii rasplateste lui Petru dandu-i lui mare plata, a se zidi Biserica pe marturisirea lui. Caci, de vreme ce Petru L-a marturisit pe El ca este Fiul lui Dumnezeu, aceasta marturisire va sa fie temelia celor ce cred, caci tot omul care vrea sa zideasca casa credintei pune ca temelie aceasta marturisire. Caci oricate fapte bune am zidi, daca temelie nu vom avea dreapta marturisire, subred vom zidi."

Iar Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei, talcuieste astfel aceste cuvinte:
"Nu zice: pe tine, Petru, voi zidi Biserica Mea, ci ii spune: Tu esti Petru, de la piatra pe care ai marturisit-o. Si pe piatra aceasta voi zidi Biserica Mea. Iar piatra era Hristos, zice dumnezeiescul Pavel ( I Corinteni 10, 4 ) . Deci pe piatra marturisita de Petru zideste Hristos Biserica, adica pe Sine insusi. Iar ceea ce zice catre unul: Si iti voi da cheile imparatiei, trebuie sa se inteleaga pentru toti. Caci Mantuitorul pe toti i-a intrebat: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului? Si ei raspund: Unii Ilie, iar altii unul dintre prooroci. Si iar ii intreaba: Dar voi cine ziceti ca sunt? Deci pe toti ii intreaba si pentru toti raspunde Petru, facandu-se gura a tuturor: Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Si pentru toti, deci, primeste raspunsul Mantuitorului."


"Vrand a indrepta in Petru cusurul grairii impotriva, Hristos ingaduie ca acest apostol sa se lepede... Ascultati ce ii zice: <<M-am rugat pentru tine, ca sa nu piara credinta>> . El ii graieste astfel pentru a-l misca cu mai multa putere si a-i arata ca mai grea va fi caderea sa decat a celorlalti, si ca va avea nevoie de un mai mare ajutor. Caci era in aceasta un indoit pacat: al grairii impotriva si al inaltarii mai presus de ceilalti ucenici. Era chiar si un al treilea, mai grav, acela de a se bizui cu totul pe propriile puteri. Pentru a vindeca pe Petru, Mantuitorul il lasa sa cada si, punand de o parte pe ceilalti ucenici, ii zice: << Simone, Simone, iata Satana v-a cerut ca sa va cearna ca pe grau>>;, adica sa va tulbure, sa va ispiteasca, << dar eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu piara credinta ta >>. Daca Satana a cerut sa cearna pe toti apostolii, pentru ce Domnul nu zice tuturor << M-am rugat pentru voi >>? Au nu pentru cuvantul ce am aratat mai sus? Au nu i-a adresat cuvantul numai lui Petru singur pentru a-l misca si a-i arata ca va avea o cadere mai grea decat a celorlalti? (...) Cum dar a putut Petru sa se lepede de Hristos, cu toate ca Domnul S-a rugat pentru el? Hristos nu i-a zis: << ca sa nu te lepezi de Mine >>, ci: <<ca sa nu piara credinta >>;, ca sa nu piara cu totul."
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Evanghelia dupa Matei, Cuvantul 82)

Cuvintele "Paste mieii mei, paste oile mele ..."
"Aceasta nu s-a zis numai apostolilor si episcopilor, scrie Sf. Gura de Aur, ci si fiecaruia din noi (preoti), oricat de mic ar fi el, care a fost insarcinat cu purtarea de grija a turmei"
(Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantul 77 la Sf. Matei).

Sf. Chiril al Alexandriei, Talcuire la Evanghelia dupa Ioan (PSB41 ) , pag. 815-816

Talcuire la versetele de la Ioan 21, 15-17

"Petru a luat-o inaintea celorlalti, nevrand sa vina cu corabia de teama sa nu intarzie, iubirea fata de Hristos fiind neasemanat de calda si vrednica de pomenit. De aceea si ajunge primul si trage mreaja. Caci era mereu un om grabit, gata sa vorbeasca si sa lucreze cu mare ravna. De aceea a si fost primul care a marturisit credinta, cand Mantuitorul i-a intrebat in partile Cezareei lui Filip: "cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?" (Matei 16, 13). Iar dintre ceilalti raspund: "unii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci". Intreband Hristos iarasi: "Dar voi cine spuneti ca sunt?" Petru sare iarasi inaintea celorlalti si zice: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Matei 16, 16). Cand ceata ostasilor, impreuna cu slujitorii iudeilor au venit sa ia pe Iisus la capetenii, toti ceilalti, parasindu-L, au fugit, dupa cum s-a scris (Matei 26, 56), dar Petru i-a taiat urechea lui Malhus. Caci socotea ca trebuie sa apere in orice chip pe Invatator, chiar daca incercarea lui nu a placut Mantuitorului. Sosit si acum mai repede decat ceilalti, Hristos il intreaba de-L iubeste mai mult decat aceia, si o repeta de trei ori. Petru raspunde afirmativ si marturiseste ca-L iubeste, declarand ca Hristos Insusi stie aceasta. Dupa fiecare marturisire, aude pe Hristos spunandu-i ca in chip diferit sa aiba grija de oile Sale, caci asa numeste oamenii in pilda.
Eu socotesc (caci spun ca trebuie sa cercetam intelesul ascuns al acestora) ca nu degeaba s-au scris acestea, si cuvantul scoate la iveala intelesul ascuns al celor de fata. Va intreba cineva: pentru care pricina Mantuitorul intreaba numai pe Simon, desi erau prezenti si ceilalti ucenici? Si ce vrea sa spuna zicand: "Paste mieluseii Mei" si celelalte? Raspundem ca dumnezeiescul Petru fusese deja chemat, impreuna cu ceilalti ucenici, sa fie Apostol al lui Dumnezeu. Dar deoarece cand s-au savarsit cele uneltite de iudei impotriva Lui, s-a intamplat caderea lui Petru (caci dumnezeiescul Petru, cuprins de o frica nestapanita, s-a lepadat de trei ori de Domnul), Hristos vindeca ceea ce a patimit Petru si ii cere de trei ori, in mod diferit, marturisirea, opunand-o acelora (lepadarilor) si aducand o indreptare a greselilor. Astfel, ceea ce a gresit prin cuvant si i-a adus vina prin simple vorbe, primeste dezlegarea in acelasi fel. Ii cere deci sa-I spuna de-L iubeste mai mult decat ceilalti. Si, intr-adevar, ca unul ce s-a bucurat de o mai mare iertare si a primit printr-o mana mai bogata iertarea pacatelor, simte pe drept cuvant in el o mai mare iubire decat ceilalti, rasplatindu-L pe Binefacator cu o iubire la culme. Desi toti ucenicii au fugit de dusmania iudeilor, care le-a produs o frica de nesuportat, si de salbaticia ostasilor, care-i amenintasera cu o moarte cruda cand au venit sa prinda pe Iisus, singur Petru a pacatuit in mod deosebit prin tagaduirea de trei ori a lui Iisus.
Deci, ca celui ce a primit o mai mare iertare decat ceilalti, i se cere sa spuna de-L iubeste mai mult, caci, dupa cuvantul Mantuitorului, cel caruia i se iarta mult, va si iubi mai mult (Luca 7, 47 ). Dar aceasta este si o pilda data Bisericilor, ca trebuie sa se ceara o intreita marturisire a lui Hristos de la cei ce s-au hotarat sa-L iubeasca venind la El prin Sfantul Botez. Iar de aici invatatorii cunosc ca nu vor putea multumi pe Arhipastorul tuturor, adica pe Hristos, de nu se vor ingriji de intarirea oilor cuvantatoare si de staruirea lor in bine.
[...] Deci, prin intreita marturisire a fericitului Petru, s-a desfiintat pacatul savarsit prin intreita tagaduire. Iar prin cuvantul Domnului: "Paste oile Mele", intelegem innoirea apostolatului dat lui, inlaturandu-se osanda greselilor adaugate si departand lipsa lui de curaj, pricinuita de slabiciunea omeneasca."

Talcuind cuvintele Sf. Pavel: "... Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi" (Galateni ), Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca erau deopotriva "cei intai cu vrednicia intre apostoli, temeliile Bisericii, cei intai chemati si varful ucenicilor"
(Cuvantul 1, Epistola catre Galateni)


"Dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Petru, Iacob si Ioan, ca unii ce fusesera cinstiti in chip deosebit de insusi Mantuitorul, nu au ajuns sa se certe intre ei pentru intaietate, ci au ales pe Iacob cel drept ca episcop al Ierusalimului." (Eusebiu de Cezareea, "Istoria bisericeasca", II, 1)

"Luati seama la smerenia lui Iacov: desi el a primit episcopatul Ierusalimului, nu zice nimic in aceasta imprejurare; priviti si marea smerenie a celorlalti ucenici, care dupa ce au daruit in unanimitate scaunul lui Iacov, nu se mai cearta intre ei. Caci aceasta Biserica era parca in cer, neavand nimic pamantesc — nestralucind nici prin zidurile ei, nici prin marmurele sale — ci prin unanima si cucernica ravna a madularelor ei."
(Sf. Ioan Gura de Aur, Talcuire la Faptele Apostolilor)

Vorbind de imprejurarea cand Pavel mustra pe Petru in Antiohia, el se exprima astfel:
"Tulbura-se-va cineva, auzind ca Pavel a stat impotriva lui Petru, adica stalpii Bisericii s-au ciocnit si au cazut unul peste altul? Caci ei sunt stalpii care sprijina si poarta acoperamantul credintei; si nu numai stalpii, ci inca pavaza si ochii trupului Bisericii, izvoarele si vistieria tuturor bunatatilor; si daca cineva ar zice despre ei tot ce si-ar putea inchipui, totusi n-ar putea arata indeajuns vrednicia lor" (Omilia asupra cuvintelor: Pe fata i-am stat impotriva).

Mai departe el aseamana pe cei doi apostoli cu doi cai tragand impreuna carul Bisericii, lasand a se intelege ca unul din ei, Petru, parea a schiopata. Aceasta era o aluzie la caderea sa.
"Cum tu, Pavel, care ai fost atat de bland si atat de bun cu ucenicii tai, ai devenit asa de aspru catre cel dimpreuna-apostol? " Este cu putinta a spune mai lamurit ca Pavel era intocmai cu Petru in vrednicie?

"Hristos incredinta lui Petru pe iudei si lui Pavel neamurile; nu zic aceasta de la mine, dar sa ascultam pe Pavel, care zice: << Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri>> (Galat. 2, 8 ). Caci dupa cum un intelept general care, dupa ce a cunoscut cu ingrijire destoinicia fiecaruia, incredinteaza puterea unuia asupra cavaleriei si altuia asupra infanteriei, astfel desigur Hristos a impartit ostirea sa in doua parti, si a incredintat lui Petru pe iudei si lui Pavel neamurile. Cele doua parti ale ostirii sunt diferite, insa generalul (Hristos) este unul."
(Omilie asupra cuvintelor: Pe fata i-am stat impotriva)


Iata cum descrie Sf. Ioan Gura de Aur desfasurarea sinodului apostolic de la Ierusalim (50 AD):
"Vedeti, dupa Petru vorbeste Pavel, si nimeni nu gaseste nimic de cartit; Iacov asteapta si sta linistit, caci intaietatea ii fusese lui incredintata. Ioan si ceilalti apostoli nu vorbesc, ci tac fara nici o ciuda, pentru ca sufletul lor era dezbracat de toata slava cea desarta... Dupa ce ei (Barnaba si Pavel) au incetat de a grai, Iacov lua cuvantul si zise: << Simon v-a istorisit cum Dumnezeu a aruncat privirea sa asupra neamurilor... >>. Graiul lui Petru fusese mai ridicat, acela al lui Iacov este mai astamparat. Astfel trebuie totdeauna sa faca acela care are o mare putere: el lasa altora asprimea si-si retine lui insusi duhul stamparat si linistit."
Si mai departe, analizand cuvintele Sf. Iacov, face urmatorul rationament:
"Ce vrea sa zica: Eu judec? Aceasta vrea sa zica: Eu afirm cu autoritate ca lucrul este asa... Deci Iacov a hotarat asupra intregii chestiuni."
(Cuvantul 33 la Faptele Apostolilor )

multumesc Doamne ajuta

:)Ce spune Domnul Hristos apaostolilor?: "Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi."

Eu nu cred ca atunci cind Sfintul Apostol Petru s-a dezis de Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu,ar fi putut fi considerat "cap" al Bisericii...adica daca nu ai dreapta credinta,degeaba locuiesti in orasul in care a locuit cindva si a murit Sfintul Apostol.

Biserica lui Dumnezeu exista de mult cind Roma era inca pagina,Sfintul Apostol Petru a fost primul episcop al Antiohiei,Dumnezeu a murit si inviat in Ierusalim si in mod sigur nu a calcat prin Roma ( de ce nu ar avea primat Ierusalimul si Antiohia, dupa logica lor? ),apoi Sfintul Petru este al Bisericii,nu al catolicilor....

La citi papi au existat dea lungul istoriei,ma intreb oare cite "capete" a avut Biserica in viziune catolica...citeva sute ?...doar nu o fi balaur ? ( desi si aceia parca aveau mai putine,cu siguranta )

Vazind ce fac ecumenistii nostri " ortodocsi" cu modificarea rugaciunilor(Paraclisul Maicii Domnului),slujbelor,cenzura sfintilor,modificarea dogmelor si invataturilor de credinta,si aceasta sub ochii nostri,cu tupeu adica...il cred pe Sfintul Marcu al Efesului cind a spus ca,catolicii au modificat scrierile sfintilor ca sa se potriveasca ereziilor lor.

Nu sint sigur,dar se pare ca vor sa modifice si Sfinta Scriptura ca sa nu-i supere pe "evreii" care conduc lumea si dau dispozitii...tare mi-e teama ca si ai nostri ca brazii or sa faca acelasi lucru.(deja au facut cu Prohodul Domnului,Invierea Domnului)

Se apropie vremurile,daca nu cumva intram in ele,cind pentru mintuire nu ne mai ramin decit rugaciunea sincera catre Iisus Hristos Dumnezeu si Sfintii Sai,Sfinta Scriptura,Sfintii Parinti( si chiar rog pe oricine de pe forum sa-si cumpere aceste carti,cit nu sint modificate...si citite,evident) si daca gasim si un preot ortodox pentru administrarea Sfintelor Taine...sa fim fericiti!...aceste vremuri sint prezise de Sfintul Ignatie Briancianinov.

Cu cit mai repede,cu atit mai bine...mergem si noi Acasa dupa 2 mii de ani,Doamne ajuta!...si ai grija de cei care vor sa se mintuiasca!

[SIZE=3][COLOR=blue]Câteva din isprăvile asa zisilor locţiitori ai lui Hristos pe pămant dupa ce ”biserica„ apuseană incepe sa se familiarizeze cu introducerea lui Filoque în Crez, mergându-se mai târziu la iremediabila schismă din 1054.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=blue]Papa Formosus (891-896) „ La nouă luni după moartea sa corpul lui Formosus a fost dezgropat din cripta papală şi a fost adus, ca învinuit grav, în faţa unui conciliu de judecată prezidat de Ştefan al VI-lea, noul papă. Defunctul papă a fost acuzat de o nenumărată ambiţie în oficiul papal, iar toate acţiunile sale au fost declarate nule şi neavenite. Roba papală a fost smulsă de pe cadavru şi primele trei degete ale mâinii drepte amputate... Cadavrul său a fost apoi aruncat într-un râu.” New Catholic Encyclopedia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Formosus )[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=blue]Sergius al III-lea (904-911) „Cei doi predecesori ai săi au fost strangulaţi în închisoare. La Roma a fost sprijinit de familia Theophylactus. A avut cu Marozia, una din femeile acestui clan un fiu, devenit mai târziu Papa Ioan al XI-lea.” New Catholic Encyclopedia [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=blue]Marozia, a devenit amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori, pentru a-şi consolida influenţa. Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea. De asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost, la rându-le, descendenţii Maroziei. [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=blue]Ioan al XI-lea (931-935) „La moartea lui Stefan al VII-lea, Marozia din casa lui Theophylactus, a obţinut scaunul papal pentru fiul ei Ioan, un tânăr de douăzeci de ani şi ceva, fiind dominat de mama sa”. New Catholic Encyclopedia[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=blue]Papa Benedict al IX-lea (1032-1044), (1045), (1047-1048) s-a făcut celebru prin vânzarea funcţiei papale naşului său de botez , după care a pretins din nou funcţia papală în două rânduri. „Encyclopedia Britanica”[/COLOR][/SIZE]

da, si mai sunt multe altele

dar greselile particulare ale catolicilor (fie ei si Papi) nu demonstreaza nimic in legatura cu Catolicismul, dupa cum nici greselile particulare ale ortodocsilor (fie ei oriunde in ierarhia clericala) nu demonstreaza nimic in legatura cu Ortodoxia

[COLOR=black]

Citat:

În prealabil postat de mariaB dar greselile particulare ale catolicilor (fie ei si Papi) nu demonstreaza nimic in legatura cu Catolicismul, dupa cum nici greselile particulare ale ortodocsilor (fie ei oriunde in ierarhia clericala) nu demonstreaza nimic in legatura cu Ortodoxia

[/COLOR]

[COLOR=black]:43: Păi tocmai asta e problema că demonstrează foarte multe în legătură cu catolicismul! Biserica Ortodoxă nu a atribuit niciodată vreunui ierarh, titlul de “vicar a lui Hristos”, cum a făcut papalitatea şi nici nu a elaborat o doctrina asemanatoare cu cea a "infailibilităţii papale" cum au făcut-o papistaşii ca să justifice crimele misionarilor lor.[/COLOR]

dogma infailibilitatii papale nu justifica nimic din activitatea misionarilor... - nu e nicio legatura

dumneavostra cum de faceti aceasta legatura?

[COLOR=black][SIZE=3]

Citat:

În prealabil postat de MariaB dogma infailibilitatii papale nu justifica nimic din activitatea misionarilor... - nu e nici o legatura

[/SIZE][/COLOR][SIZE=3][COLOR=black]Toate hotararile care se iau in cadrul unei organizatii religioase au efecte imediate [/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]n cadrul misiunilor. Cu atat mai mult când e vorba de Biserica Catolică, numită şi Biserica [/COLOR][COLOR=blue][COLOR=red]Apostolică[/COLOR] [/COLOR][COLOR=black]a Romei, care a fost întotdeauna o grupare ce a pus o importanţă deosebită pe prozelitism. [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]Doctrina infailibilităţii papale a fost folosită de “sfânta Inchiziţie” pentru arderea pe rug a unor personalităţi umaniste ca Giordano Bruno şi Jan Hus şi a altor mii de oameni acuzaţi de erezie, doctrina infailibilităţii papale a fost folosită de către misionarii catolici oriunde au ajuns aceştia, din Africa până în America pentru a converti cu forţa sau chiar a extermina populaţiile păgâne care refuzau să treacă la catolicism.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Să nu mai vorbim că doctrina infailibilităţii papale a fost folosită şi în disputele şi războaiele religioase cu protestanţii şi “schismaticii” ortodocşi. Doctrina infailibilităţii papale i-a făcut pe principii catolici străini din Ardeal să îi considere vreme de câteva secole pe românii ortodocşi o populaţie aservită şi tolerată, fără nici un fel de drepturi politice.[/SIZE][/COLOR]

" Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, că nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
. Si Eu îti zic tie, că tu eeti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
. Si îti voi da cheile împărătiei cerurilor si orice vei lega pe pământ va fi legat si în ceruri, si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în ceruri"

Oare la ce chei a imparatiei cerurilor se referea Domnul nostru Iisus Hristos?
Si oare numai lui Petru zicea ca le va da ?
Vedem ca zice apoi "si orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat si în ceruri".

Pai cum stim dezlegarea pacatelor o face Duhul Sfant in Taina Sfintei Spovedanii prin duhovnic.
(adica cel hirotesit duhovnic - nu toti preotii sunt duhovnici ci numai cei hirotesiti).
Caci Domnul nostru Iisus Hristos cand zice ca ii va da cheile imparatiei cerurilor se refera la viitoare locuire a Duhului Sfant in Sfintii Apostoli care cum se stie sunt episcopii bisericii si la savarasirea de catre Duhul Sfant a Sfintelor Taine si a ierurgiilor prin-ntransii.
Vedeti ca zice cheile iar nu cheia.
Dar ia sa vedem oare Duhul Sfant numai peste Sfantul Apostol Petru s-a pogorat?
Cercetand noi la Faptele Sfintilor Apostoli unde zice de pogorarea Sfantului Duh zice ca peste toti cei unspreze apostoli adunati acolo s-a pogorat Sfantul Duh in chip de limbi de foc iar nu numai peste Sfantul Apostol Petru.
Caci aceste chei sunt de fapt Sfintele Taine ale Biserici si ierurgiile care sunt lucrate de Duhul Sfant prin preoti dar nu toate si prin episcopi deplin.
Deci cum toti Sfinti Apostoli au primit Duh Sfant si cum toti au primit pe Duh Sfant care leaga si dezleaga pacatele prin-ntransii vedem ca Domnul nostru Iisus Hristos (cand sufla peste dansii domnul nostru Iisus Hristos) de fapt vorbea despre toti Sfintii Apostoli cand zice ca va da cheile Imparatiei Cerurilor si urmasii lor iar nu numai de Sfantul Apostol Petru.
Si se vede cum ca toti Sfintii Apostoli au fost facut arhi-episcopi chiar de Duhul Sfant iar nu Sfantul Apostol Petru numai care apoi sa ii hirotoneasca pe ceilalti arhi-episcopi.
Iar vedem ca Sfantul Duh le da in grija Sfintilor Apostoli oamenii din anumite teritori personal pe care Sfintii Apostoli au misiunea de a-i aduce la cunostinta Adevarului.
(deci Duhul Sfant randuiesti patriarhi ).

" Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti tu mai mult decât acestia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu stii că Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
16. Iisus i-a zis iarăsi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreste oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubesti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.(Ioan 21:15-17) "

Aceste intrebari sunt modul prin care domnul nostru Iisus Hristos il repune pe Sfantul Apostol Petru in demnitatea de apostol si ce demnitati mai avea Sfantul Apostol Petru si le pierduse prin lepadarea de domnul nostru Iisus Hristos.

Vedeti ca prima data zice "Paste mieluseii mei" iar apoi "paste oile mele".
Daca o sa va duceti in catedrala patriarhala din Bucuresti si o sa va uitati mai sus de unde sunt asezate moastele Sfantului Dimitrie ,vis-a-vis o sa vedeti ca e pictata o icoana in care e reprezentat Domnul nostru Iisus Hristos cu o turma de oi in care afla miei,oi si berbeci.
Mieluseii reprezinta credinciosi incepatori in cele ale credintei,oile credinciosi cei mai sporiti iar berbecii pe episcopi si arhi-episcopi care pazesc turma cea cuvantatoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
Deci cum vedeti Sfantului Apostol Petru ii este data misiunea de a paste oile si mieluseii dar nu berbecii adica episcopii si arhi-episcopii caci pe aceia ii paste chiar Marele Arhiereu si capul Bisericii Domnul nostru Iisus Hristos impreuna cu Duhul Sfant si Tatal.

Vedeti caci la oi se zice pastoreste si paste.
Normal cu sensuri diferite pe care insa nu le stiu datorita intunecarii sufletului meu cu pacatele.
Daca cineva le stie de la Sfintii Parinti sa ni le spuna si noua.

despre care Doctrina a infailibilitatii papale vorbesti si despre care Inchizitie?
in niciun caz despre cele catolice!!!

pe timpul Inchizitiei catolice nu fusese inca formulata Dogma catolica a infailibilitatii papale
ori stiati si asta dar vreti sa inducetii in eroare pe ortodoxul de rand?!?

asta este o interpretare, insa pornind de la o traducere pe romaneste a textului grecesc care este la randul lui o traducere a cuvintelor Mantuitorului (evreu de limba aramaica)

Patriarhul Romei (Papa) a avut intotdeauna un rol special intre ceilalti Patriarhi, dar acest rol a fost de "primul intre egali". A fost vorba tot timpul despre un primat de onoare, si nu despre un primat jurisdictional.

Daca catolicii ar redeveni ortodocsi, probabil Papa (redevenit ortodox) ar ocupa aceeasi "pozitie" onorifica, care astazi este ocupata de catre Patriarhul ecumeni de Constantinopol.

Acest lucru insa este departe tare de a se intampla, intrucat intreaga teologie romano-catolica a deviat foarte mult de la linia ortodoxa: filioque, primatul papal, infailibilitatea papala, imaculata conceptie, indulgente, justificarea, mostenirea veni pacatului primordial nu doar a urmarilor acestuia, pactizarea cu teoria evolutiei, recent aparenta reconciliere cu John Lennon & The Beatles, si asa mai departe. Ortodoxia si catolicismul par asemanatoare doar atunci cand sunt traite cu superficialitate.

Începand cu primul Conciliu Vatican, din 1870, prin votul a 535 din 700 de participanti, si nu fara proteste, unul din visele papalitatii prinde viata.
Facand o paranteza, ar fi bine de mentionat ca începand cu secolul al V-lea, Imperiul Roman va pierde una din cele doua capitale, respectiv Roma, cand împaratul Romulus Augustus va fi luat prizonier de tribul german condus de Odoacru. În acest caz, Roma a ramas fara împarat, singura autoritate morala si apoi politica din Apus devenind Papa. Iar pentru ca împaratii romani ajunsesera sa se proclame zei înca în viata fiind, si cum zeii nu pot gresi, nici pacatui, Episcopul de Roma, devenit acum Papa, si-a însusit la randu-I aceasta calitate. De aceea, Sfantul Iustin Popovici afirma ca „dogma infailibilitatii papei nu este altceva decat renasterea paganismului si a politeimului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. Prin dogma infailibilitatii papei a fost ridicat la rangul de dogma umanismul închinator la idoli, si întai de toate cel elin: poezia, filosofia, arta, politica. Paganatate rigicata la rangul de dogma. Dogma aceasta are o însemnatate cat se poate de mare pentru întreaga soarta a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, în care deja a pasit. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost propovaduit ca cea mai mare zeitate; panteonul european si-a dobandit Zeus-ul”.

daca asta cred ortodocsii despre dogma infailibilitatii papale, este normal sa nu o poata accepta
si daca asa ar fi fost, nici catolicii nu ar fi acceptat-o
numai ca dogma infailibilitatii papale inseamna cu totul altceva
daca vreti sa aflati cum e cu adevarat, veti afla

daca vreti sa ramaneti la aceasta intelegere gresita doar pentru a aduce critici Catoliscimului, aici veti ramane - dar nu Catolicismul il veti critica astfel, ci imaginea pe care v-ati facut-o despre Catolicism

Nu ştiu dacă se poate justifica rolul şi existenţa unui păstor universal, şi mai les în felul în care înţeleg schismaticii şi ereticii catolici. În Evanghelii ni se pomeneşte un episod când între apostoli a a părut la un moment dat o ceartă pentru întâietate; Hristos nu a respins pretenţia unei anumite întâietăţi, însă a spus că această întâietate trebuie să fie una în slujire, în iubire, spre deosebire de felul în care îşi exercită întăietatea monarhii lumeşti. De-a lungul istoriei a existat o respingere a papalităţii tocmai din acest motiv, anume al tentativei de a impune în Biserica lui Hristos o întâietate de tipul celei din despotismele lumeşti; papii se vedeau stăpânii absoluţi ai Bisericii, mai apoi au devenit şi şefi de stat, iar mai apoi au pretins stăpânirea asupra întregii lumi, asupra întregului pământ, monarhii seculari fiind nişte simple unelte în mâna adevăratei monarhii universale, adică aceea a papalităţii. Vedem deci cum treptat mentalitatea imperială romană şi germanică, duhul schismatic şi totalitar al scaunului Romei au alterat conceptul de primat de la unul cu justificări creştine la unul de tipul unei monarhii absolutiste pământeşti în care toţi trebuie să se supună ca nişte sclavi papalităţii şi nimeni nu are dreptul şi legitimitatea să existe decât sub puterea papalităţii. Nu intru în amănunte cât este de schismatică şi de eretică această poziţie; am argumentat la topicul despre primatul papal. Nu poate să existe un pastor universal al Bisericii în felul în care cugetă schismaticii şi ereticii catolici şi asta pentru că adevărul şi călăuzirea la tot adevărul a fost promisă de Hristos prin intermediul Sfântului Duh (care este adevăratul vicar al lui Hristos în materie de adevăr) apostolilor, aleşilor deci ai lui Dumnezeu şi nu doar unuia singur. Prin urmare având în vedere că asistenţa spre adevăr nu a fost, nu este, nu va fi şi nici nu poate fi vreodată a unui singur "ales", tipul de păstor universal pe care şi-l închipuie schismaticii şi ereticii catolici nu este compatibil cu adevărata Biserică a lui Hristos.

Pe de altă parte tot Sfânta Scriptură este aceea care ne revelează că Biserica nu a fost zidită pe o singură "piatră de temelie" aşa cum tendenţios insinuează "catolicii". Există mai multe mărturii care infirmă această poziţie greşită a schismaticilor "catolici": în Apocalipsa 21,14 se vorbeşte clar despre cele "12 pietre de temelie" ale Noului Ierusalim, Sfântul Pavel menţionează clar că Biserica a fost întemeiată pe apostoli (nu doar pe unul singur), puterea de a lega şi de a dezlega nu este dată doar unui singur apostol sau unui singur creştin, puterea de a ierta şi de a ţine păcatele nu este dată unui singur apostol sau creştin, călăuzirea la tot adevărul a fost făgăduită aleşilor lui Dumnezeu iar nu unuia singur. Sunt deci argumente "la greu" care ne pot arăta lămurit schisma şi erezia în care stă catolicismul pretinzând că absolut totul într-un fel sau altul (mai puţin anumite harisme pe care le primesc unii direct de la Dumnezeu) depinde şi trebuie să depindă de papă şi că nimic de fapt nu poate avea loc decât sub papa.

Mai rar mi-a fost dat să văd atâta inovaţie pe câmpul de muncă al latinilor, şi mă mir cum absolut nici un romano-catolic nu i-a dat măcar o atenţionare "catolicului" de mai sus. Deşi nu scrie în nici o dogmă de-a catolicilor că papa ar fi deasupra oricărui sinod ecumenic din trecut în sensul că ar putea să îi anuleze hotărârile dogmatice, omul "merge" pe linia vatican II. Nu doar că papa nu are dreptul să anuleze cu toată "infailibilitatea" lui deciziile dogmatice ale vreunui sinod ecumenic, dar trebuie să facă ascultare de ele, iar definirile sau lămuririle se fac în sensul dezvoltării sau al aprofundării, al lămuririi dogmelor deja existente, adică nu este vorba despre nici o anulare. Dar el face ascultare ... şi se mai şi ia în serios, şi mai şi vorbeşte la plural de parcă ar mai reprezenta pe cineva. Domnul merge pe linia Vatican II pentru că încă nu a apărut un papă care să anuleze şi Vatican II ... ce "consecvenţă", ce "coerenţă" ...

Relatarea nu este chiar cea exactă, însă într-adevăr aşa este, Petru este cel care a primit acea descoperire pe care a interpretat-o spunând că harul mântuirii nu este doar pentru iudei ci şi pentru neamuri.

Însă aş vrea să ştiu cum i s-a descoperit Sfântului Ioan că Hristos este Logosul lui Dumnezeu şi practic taina Sfintei Treimi? Cum i s-a descoperit Sfântului Ioan rugăciunea arhierească a lui Christos cuprinsă acum în cap. 17 şi care nu este menţionată de nici o altă sursă? Cum i s-a descoperit Sfântului Pavel că Hristos este Capul Bisericii? Cum i s-a descoperit Sfântului Pavel că el era destinat să fie apostol pentru neamuri? Şi lista poate continua.

Pe scurt cum contrazice aşa zisul primat papal constituţia Bisericii crezând catolicii că numai un episcop poate să fie predicator universal al Bisericii. Papalitatea se bazează pe aşa zisa tradiţie a sfântului Petru însă problema care apare în sânul Bisericii este aceea că nu doar apostolul Petru era considerat de predicator al Bisericii. Ceilalţi apostoli care au scris şi ne-a rămas, cum sunt Ioan sau Pavel şi ei au fost şi au rămas până în ziua de azi păstori universali ai Bisericii chiar dacă Petru avea o anumită întâietate sau o anumită formă de primat între ceilalţi. Însă primatul apostolului Petru nu implică faptul că învăţătura altor sau celorlalţi apostoli nu ar fi o învăţătură universală a Bisericii şi prin urmare acei apostoli, spre exemplu Ioan sau Pavel, sunt şi ei, nu doar Petru, învăţători universali ai Bisericii. Iar acest lucru se bazează pe faptul că învăţătura creştină este una universală, pentru toţi creştinii adică, şi, în virtutea universalităţii doctrinei sau a propovăduirii inspirată de Sfântul Spirit, înşişi purtătorii acestei doctrine revelate de Sfântul Spirit sunt şi devin pastori universali ai Bisericii. Dovadă este că Biserica lui Christos se bazează, în primul rând, pe un Nou Testament care cuprinde mai multe cărţi scrise, sub inspiraţia Sfântului Spirit, de Ioan, Petru, Pavel, Iuda, Iacob, Matei, Luca, Marcu, pe lângă acestea fiind inclusă şi Epistola către Evrei a cărei paternitate nu este foarte bine definită. Cine îşi poate închipui că Biserica Universală se bazează exlusiv pe cele două epistole care ne-au rămas de la apostolul Petru; după cum bine vedem, scrierile lui Petru sunt, ca să zic aşa, în minoritate raportat la întreg canonul Noului Legământ, şi însuşi faptul că Biserica are un canon în care sunt cuprinse mai multe cărţi inspirate de Sfântul Spirit şi care nu au fost scrise exclusiv de apostolul Petru, ne arată şi ne dovedeşte valoarea universală a învăţăturilor celorlalţi scriitori inspiraţi de Sfântul Spirit, şi în mod implicit, caracterul acelor scriitori de păstori universali ai Bisericii, caracterul de universalitate derivând din caracterul inspirat de Dumnezeu al învăţăturilor cuprinse în scrierile canonice. Prin urmare realitatea ne dovedeşte cu asupra de măsură că primatul Sfântului Petru în cadrul Bisericii primare nu îi exclude pe ceilalţi purtători ai Sfântului Spirit, sub inspiraţia Acestuia, de la caracterul de păstori universali sau dascăli universali ai Bisericii. Universalitatea învăţăturii sau a doctrinei se bazează aşadar pe inspiraţia şi călăuzirea Sfântului Spirit şi în baza acesteia orice apostol, nu doar Petru, este dascăl universal al Bisericii.

Tot aşa existenţa succesorului sfântului Petru nu implică şi nu înseamnă că alţi episcopi nu sunt sau nu pot fi păstori sau dascăli universali ai Bisericii lui Christos. Având în vedere că universalitatea învăţăturii derivă din inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Spirit, orice episcop sau chiar orice sfânt ales de Dumnezeu care grăieşte învăţătură sub inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Spirit acţionează pe post de dascăl universal al Bisericii, cu alte cuvinte implicând faptul că, aşa cum Petru deşi întâiul nu era singurul dascăl universal al Bisericii, pentru că Sfântul Spirit nu a fost făgăduit unui singur om, succesorul lui Petru nu este şi nu poate fi singur sau singurul dascăl universal al Bisericii atâta vreme cât există şi alţi episcopi sau sfinţi călăuziţi de Sfântul Spirit la tot adevărul aşa cum a făgăduit Însuşi Christos.

Pe de altă parte, primatul petrin şi mai apoi papal, înţeles în sensul că Petru ar fi fost singura piatră de temelie a Bisericii lui Christos, este infirmat de Apocalipsa 21, 14 unde se vorbeşte foarte clar de cele 12 pietre de temelie ale Noului Ierusalim purtând cele 12 nume ale apostolilor lui Christos. Astfel când se defineşte caracterul apostolic al Bisericii, aşa cum este şi în Crez, acest caracter apostolic sau întemeiere apostolică nu se referă exclusiv la apostolul Petru şi la apostolatul său, ci la întreaga adunare apostolică, la comuniunea apostolică în Sfântul Spirit sub autoritatea dumnezeiască a Capului Bisericii Universale, Iisus Christos, comuniune din care şi Petru, ca întâi, făcea parte.

Ce mi se pare mie criticabil în dogmele romano-catolice este această viziune asupra Sfântului Apostol Petru de şef suprem în materie de credinţă, pentru că papa de la Vatican este considerat succesorul lui Petru, viziune care mi se pare că este în neconformitate cu adevărul, şi spun asta în baza a existenţei multor învăţături ale apostolilor, alţii decât Petru, care au fost păstrate şi respectate cu sfinţenie încă din perioada primară a Bisericii, şi cu privire la care nu avem nici un indiciu că erau predicate şi acceptate exclusiv pe temeiul unei aprobări oficiale date de "stăpânul suprem şi absolut" al apostolilor şi al Bisericii, Sfântul Petru. Nu consider că exista vreun spirit schismatic şi nici nu încurajez schismatismul de Biserică, dar sunt atâtea învăţături de credinţă pe care nu le avem exclusiv de la Petru, iar unele nici măcar nu se află în epistolele rămase de la el, dar care au fost crezute şi acceptate de diferite biserici locale, iar mai apoi de întreaga Biserică în virtutea apostolicităţii lor, şi nu neapărat în virtutea faptului că şi-ar fi dat Petru apostolul aprobarea pentru autoritatea lor în materie de credinţă. În baza acestor consideraţii nu cred că se poate susţine conceptul de supremaţie şi absolutism în materie de credinţă al vreunui episcop, considerând că papa este succesorul lui Petru şi că în general episcopii sunt succesorii apostolilor, pentru că nu cred că Petru avea o astfel de superioritate absolută în materie de credinţă între apostolii lui Christos. Avem destulă învăţătură de credinţă de origine apostolică, cuprinsă mai apoi în canonul sfintelor scripturi ale noului legământ, asupra cărora nu se pretinde de nimeni, de nici un apostol, de nici un evanghelist că şi-ar fi dat Petru aprobarea şi că fără aprobarea lui exclusivă şi explicită nici o carte de învăţături revelate de Dumnezeu nu ar fi putut să apară; ba dimpotrivă lucrurile mi se par exact împotriva a ceea ce cred romano-catolicii, iar dacă ne gândim la Cartea Apocalipsei, care este o Revelaţie dată direct de Dumnezeu apostolului Ioan, fără a îi cere intermedierea şi permisiunea apostolului Petru, lucrurile merg în direcţia pe care eu o cred. Altfel spus, atâta timp cât Petru nu avea vreo autoritate supremă şi absolută în materie de credinţă, aşa cum ne sugerează romano-catolicii în "dogmele" lor că ar fi avut, tot aşa nu cred că succesorul lui, fie el şi papa al Vaticanului, nu are această supremaţie absolută, această autoritate supremă în materie de credinţă în faţa celorlalţi episcopi chiar şi dacă el ar fi sau este primatul sau întâiul în Biserică.

O altă basnă din repertoriul papismului este aceea cum că papa nu poate fi judecat de nimeni, ca şi cum Petru nu ar fi fost judecat de nimeni. Această poziţie, această idee papistă este însă contrazisă de Sfânta Scriptură, care la Epistola către Galateni a Sf. Pavel ne arată clar înfruntarea pe care Pavel i-o aduce lui Petru şi anume pentru că, potrivit cuvintelor apostolului Pavel, "Petru nu călca drept, potrivit adevărului evangheliei":

Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? (Galateni 2, 11-14)

Se vede deasemenea din comportamentul apostolului Pavel faţă de Petru, sau Chifa, că Pavel nu are nici un fel de raportare ca de la slugă la stăpân, sau ca de la inferior la superior, şi cu siguranţă această atitudine de îndrăzneală nu poate fi pusă pe obrăznicia lui Pavel, mai ales în contextul ipotezei papiste că Petru ar fi fost superiorul lui. Cu siguranţă un simplu soldat nu şi-ar permite să îşi înfrunte generalul, dar vedem o total altă poziţie la Pavel care îşi permite să îl înfrunte pe Petru atunci când acesta calcă strâmb, pe lângă adevărul evangheliei. De unde deci pretenţia papilor de a nu fi ei judecaţi de nimeni, nici măcar atunci când greşesc? Cu siguranţă un astfel de papă nu este şi nu poate fi succesor al apostolului Petru!

După opinia papiştilor, Biserica lui Hristos este de fapt petrină, fiind fundamentată doar pe Petru, şi mai apoi durând pe "succesorul" lui, papa, însă şi această poziţie este contrazisă de numeroase mărturii ale Bibliei care arată că apostolicitatea Bisericii nu înseamnă "petrinitatea" ei, Biserica fiind întemeiată pe apostoli, iar nu pe unul singur, după cum s-a mai văzut în citatele pe care le-am adus, piatra din capul unghiului fiind Însuşi Hristos Iisus. Basna papistă este contrazisă şi de apostolul Pavel care spune clar că Biserica este a lui Hristos, că Hristos nu S-a împărţit, că biserica nu este a lui Petru, sau a lui Pavel, sau a lui Apollo. La papişti însă Biserica este petrină, iar Hristos S-a împărţit. Chiar şi Crezul ne confirmă că Biserica lui Hristos este apostolică, nu exclusiv petrină, fiind fundamentată pe apostoli iar nu pe unul singur, aşa cum fabulează eretic papiştii.

dar chiar si denumirea asta, de "papa", este demonica, nimeni niciodata nu i s-a adresat apostolului Petru cu acest apelativ, de "papa".

O altă bază mincinoasă a papismului constă în revendicarea pentru papalitate a unei stăpâniri universale, care nu se răsfrânge nici măcar asupra tuturor catolicilor şi nici măcar asupra tuturor creştinilor, ci chiar şi asupra altora prin aşa numita deţinere a celor două spade ale puterii de către papalitate, anume spada puterii religioase şi spada puterii temporale sau seculare sau politice. Fără îndoială că puterea spirituală este într-un anume sens superioară puterii temporale, însă eroarea şi pretenţia tendenţioasă a papismului este aceea că, şi în situaţia în care am accepta că Petru a primit un oficiu de conducere a întregii Biserici a lui Hristos direct de la Hristos prin învestire divină, papalitatea pretinde că Petru apostolul ar fi primit mai mult decât stăpânirea Bisericii lui Hristos, mai mult decât să păstorească "oile şi mieluşeii" lui Hristos. Papalitatea romană însă, mânată de duhul imperialismului roman, pretinzând că are puterea nu doar asupra Bisericii, ci şi asupra politicului, îşi extinde pretenţiile de stăpânire asupra tuturor celor care intră sub stăpânirea unei anumite forţe politice, spre exemplu a unui împărat sau a unui rege, etc, prin urmare implicit asupra celor care nu fac parte din Biserică însă fac parte dintr-un imperiu, un regat, o ţară sub obedienţa papalităţii. Astfel papalitatea romană extinde păstorirea dincolo de cea conferită de Hristos lui Petru, anume dincolo de cei care fac parte din Biserica lui Hristos, deşi, chiar şi acceptând ipotetic ceea ce am menţionat mai sus, Hristos i-a spus lui Petru: "Paşte oile Mele! Paşte mieluşeii Mei!", adică s-a referit evident şi clar la cei care fac parte din Biserica lui Hristos. Hristos nu a oferit lui Petru o păstorire mai mare decât aceea asupra Bisericii, deşi Petru nu poate fi considerat şi nici nu a fost singurul păstor al Bisericii, însă papalitatea şi-a pretins şi, atunci când a putut şi-a şi luat, o putere mai mare decât aceea conferită de Hristos, pretinzând că ar avea nu se ştie ce "drepturi şi legitimităţi divine ori de origine divină". Cel puţin asta este ceea ce s-a transmis prin Scripturile Noului Legământ şi prin Evanghelia după Ioan, însă probabil că papismul deţine şi o altă evanghelie adevărată sau alte evanghelii adevărate pe undeva prin subteranele Vaticanului şi încă nu a binevoit să ne-o facă şi nouă descoperită. De altfel, nu avem nici o înregistrare în cartea Faptelor, ori în vreo Evanghelie, ori în vreo Epistolă cum că Apostolul Petru ar fi pretins mai mult decât i s-a dat ori că ar fi pretins că el este stăpânitorul legitim de drept divin al Imperiului Roman, ori al altei împărăţii lumeşti. Dacă eu sunt acela care se înşeală rog pe oricine crede că are ceva de spus să îmi arate cu argumente că greşesc şi unde este greşeala.