Desi am murit, sunt viu- Sfantul Ioan Maximovici
 

RUGACIUNE CATRE SFANTUL IERAH IOAN, FACATOUL DE MINUNI AL VRE-
MURILOR DIN URMA


O, sfinte ierarhe Ioane, parintele nostru, bunule pastor si tainicule vazator al sufletelor omenesti. Acum te rogi inaintea Prestolului dumnezeiesc, precum singur ai zis: "Desi am murit, sunt viu". Roaga-L pre Dumnezeu Cel Atotmilostiv, sa ne daruiasca iertare de pacate, ca sa ne recapatam puterea duhovniceasca, sa scapam de amaraciunea acestei lumi si sa strigam catre Domnul, ca sa ne dea smerenie si inspiratie duhovniceasca, cuget dumnezeiesc si duh evlavios in toate caile noastre. Tu, carele ai fost ocrotitor milostiv al orfanilor si indrumator incercat pre pamant, fii acum calauza si pentru noi, ca un nou Moise, iar in discordiile bisericesti povata atotcuprinzatoare a lui Hristos. Asculta plangerea tinerilor descumpaniti si de indracire cuprinsi; scutura lancezeala abatuta asupra pastorilor slabiti de atacurile lumii acesteia si care zac tintuiti de duhul toropelii zadarnice. Cu lacrimi te rugam pe tine, o inchinatorule inflacarat, vino si la noi, cei ce in negura patimilor suntem afundati, asteptand indrumarile tale parintesti. Lumineaza-ne cu lumina neinserataunde te afli tu acum, rugandu-te pentru fiii tai imprastiati pre toata suprafata pamantului, dar indreptati cu iubirea lor plapanda catre lumina, acolo unde salasluieste Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine cinstea si Imparatia, acum si pururea si in vecii vecilor. AMIN!

SFANTUL IERARH IOAN MAXIMOVICI DE SHANGHAI, EUROPA OCCIDENTALA SI SAN FRAN-
CISCO - SCURTA PREZENTARE

Sfantul Ioan Maximovici (1896 - 1966) este considerat de crestinii ortodocsi de pretutindeni ca fiind cel mai mare sfant al secolului XX. Manifestand diferite forme de sfintenie, el a fost in acelasi timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu si "nebun intru Hristos", un zelos ierarh misionar si un aparator al saracilor, un ascet desavarsit si un parinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el si-a scos turma din robie, conducand-o din China in lumea libera. Urmas al primilor apostoli, el a dobandit de la Dumnezeu puterea de a tamadui sufletele si trupurile suferinde. Strabatand prin valul timpului si al spatiului, el cunostea si raspundea gandurilor oamenilor inainte ca acestia sa si le exprime. Fericitul Ioan raspandea o putere ce-i atragea pe oameni mai mult chiar decat nenumaratele sale minuni. Aceasta era puterea iubirii lui Hristos - marea taina inaccesibila intelegerii lumesti.
Acum in Ceruri el continua sa se roage si sa-i viziteze pe cei ce-l cheama in ajutor, dupa cum marturisesc minunile si tamaduirile inregistrate peste tot in lume. La 2 iulie 1994, in America a avut loc proslavirea arhiepiscopului Ioan de San Francisco, ierarh al Bisericii Ruse din diaspora.

http://saintjohnwonderworker.org/photos/photos_images/038.jpg

VIATA SFANTULUI IERARH IOAN (MAXIMOVICI) DE SHANGHAI, EUROPA OCCIDENTALA SI SAN FRANCISCO

Arhiepiscopul Ioan s-a nascut in infloritoarea regiune Harkov din sudul Rusiei. Aici, pe mosia Adamovka, in familia binecunoscuta de nobili Maximovici, parintilor Boris si Glafira li s-a nascut un fiu in data de 4 iunie 1896, pe care l-au botezat Mihail, in cinstea Sfantului Arhanghel al Domnului purtand acelasi nume. Neamul Maximovici era renumit de secole prin evlavia si patriotismul sau.
Cel mai de seama reprezentant al acestei familii nobiliare era Sfantul Ierarh Ioan, mitropolit al Tobolsk-ului, cunoscut ca si scriitor si poet duhovnicesc si luminator al Siberiei, care a trimis prima misiune ortodoxa in China si a savarsit numeroase minuni. El a fost canonizat in 1916, iar sfintele sale moaste se pastreaza pana in zilele noastre la Tobolsk. Cu toate ca Sfantul Ierarh Ioan a murit la inceputul secolului al XVIII-lea, duhul acestuia a purces asupra urmasului sau indepartat, care mai tarziu i-a purtat numele.
Mihail era un copil bolnavicios, firav si bland. Nu-i placeau jocurile zgomotoase si adesea era adancit in gandurile sale.. Iubea animalele, mai ales cainii. In copilarie se deosebea printr-o religiozitate profunda. Colectiona icoane, carti duhovnicesti si istorice. Ii placea sa citeasca mai ales Vietile Sfintilor.
Tanarul Mihail, "monah din copilarie" isi petrecea toata vara la manastirea Sviatogorsk, aflata in vecinatatea mosiei parintilor sai.
La varsta de 11 ani a fost trimis la scoala militara din Poltava, iar in acesti ani l-a intalnit si l-a frecventat pe episcopul Teofan al Poltavei, un vestit ascet, care a ramas pentru el un model de sfintenie pana la sfarsitul vietii.
In 1914, Mihail a absolvit scoala de cadeti si urmand vocatiei sale intime a hotarat sa intre la Academia Duhovniceasca de la Kiev. Parintii aveau insa alte planuri pentru el, insistand sa se inscrie la facultatea de drept, si, din ascultare, el a renuntat la dorinta sa. Anii de maturitate si sfarsitul studiilor au coincis cu inceputul groaznicei revolutii iudeo-bolsevice, al carei scop a fost sa conduca lumea catre anticrestinism.
In 1921, in plin razboi civil rus, Mihail emigreaza la Belgrad impreuna cu intreaga familie. In 1925 a absolvit Facultatea de Teologie a universitatii belgradene. In 1926 a fost tuns in monahism si hirotonit ierodiacon la manastirea Milkovo, luand numele Ioan. La sfarsitul aceluiasi an parintele Ioan a fost hirotonit ca ieromonah. Intre anii 1929-1934 a functionat ca profesor si diriginte la seminarul teologic "Sfantul Ioan Botezatorul" din Bitol (Macedonia iugoslava). In anul 1934 s-a luat hotararea de a-l inainta pe parintele Ioan la rangul de episcop, adica tot ce era mai strain nazuintelor lui. Cineva care-l cunostea din perioada iugoslava povesteste cum l-a intalnit atunci in Belgrad. Parintele Ioan i-a spus acelei persoane ca se afla in oras din gresseala, chemat in locul unui oarecare ieromonah Ioan, ce urma sa fie facut arhiepiscop. A doua zi dupa acea intalnire, parintele Ioan i-a comunicat cunostintei sale ca s-a creat o situatie si mai proasta decat crezuse el, caci chiar pe el doreau sa-l inainteze la rangul de arhiepiscop.
A fost hirotonit ca episcop la data de 28 mai 1934, ultima hirotonire facuta de mitropolitul Antonie Hrapovitki. A fost trimis in China in eparhia Shanghai. Aici el a organizat unele societati filantropice si de binefacere, in special pentru copiii chinezi saraci si orfani si pentru emigrantii rusi. De asemenea reuseste sa aplaneze conflicte religioase si ridica o catedrala, ce a fost mai tarziu, in cursul asa-numitei revolutii culturale chineze, rasa de pe fata pamantului de catre comunistii chinezi.
O data cu venirea la putere a comunistilor in China, colonia emigrantilor rusi din China a fost nevoita sa se refugieze in insulele arhipelagului filipinez, bantuite de uragane sezoniere. Insa pe perioada sederii sale acolo, cu rugaciunile sale si cu ajutorul aghiazmei cu care a sfintit colonia rusa, a facut, ca prin mila Domnului, uraganele sa ocoleasca insula Tubabao, cea in care locuiau refugiatii rusi din China. Imediat dupa evacuarea refugiatilor rusi in Europa Occidentala si SUA, gratie tot eforturilor arhiepiscopului Ioan depuse pe langa guvernul SUA dar mai ales rugaciunilor sale care au fost ascultate de Dumnezeu - uraganele sezoniere si-au re-abatut furia devastatoare asupra acestei insule filipineze.
In anul 1951, arhiepiscopul Ioan e trimis in Europa , intai la Paris, apoi la Bruxelles.
In Europa Occidentala, Vladica Ioan acorda un interes constant nu numai diasporei ruse, care trudea neobosit ca si la Shanghai, ci si populatiei locale. Astfel, el primeste sub jurisdictia sa Bisericile Ortodoxe din Franta si Olanda. Singurul preot ortoidox al Misiunii de la Madrid a fost hirotonit de el.
In America si-a inceput activitatea de arhipasor in anul 1962. Vladica Ioan poate fi considerat ocrotitorul adevaratei Ortodoxii in Lumea Noua. In acelasi an, la cererea numerosilor credinciosi ce-l cunosteau de la Shanghai, Vladica a fost invitat la San Francisco, cea mai mare eparhie ortodoxa din America.
Comunitatea ortodoxa de aici era deosebit de scindata, iar constructia marii catedrale ortodoxe ruse in cinstea icoanei Maicii Domnului Bucuria Tuturor Scarbitilor oprita. Vladica Ioan s-a adresat credinciosilor cu rugamintea de a face donatii pentru continuarea lucrarilor. Apelul sau a trezit un entuziasm neobisnuit in randul crestinilor ortodocsi americani. Pacea a fost restabilita si constructia catedralei dusa la bun sfarsit.
In 1963, cu blagoslovenia Vladicai, a fost intemeiata Fratia preacuviosului Gherman din Alaska, devenita ulterior cel mai important centru misionar ortodox din California.
Arhiepiscopul Ioan Maximovici a ramas credincios pana la sfarsit caii alese de el, de a sluji cu devotament Biserica. Cei ce-l cunosteau in ultimii ani remarcau la Vladica strictetea in tot ce tinea de Biserica si de Traditie, fiind un aparator consecvent al calendarului bisericesc (iulian) de stil vechi, desi intretinea relatii cu unele Biserici de stil nou. Apoi, au remarcat si faptul ca interzicea clerului sau sa participe la slujbele comune "inter-crestine", din cauza canonicitatii indoielnice a unora dintre participanti. Activitatea ecumenistilor crestini i se parea la fel de indoielnica.
S-a opus de asemenea ereziilor catolicismului, dintre care cea mai cunoscuta a fost aceea a sofiologiei, de denaturare a dogmei ortodoxe despre Fecioara Maria.
Ultimii trei ani ai vietii arhiepiscopului Ioan au fost amarati de atacurile si persecutiile adversarilor sai, carora le raspundea totdeauna fara a se plange sau a invinui pe cineva, cu un calm netulburat.
Implinise abia saptezeci de ani cand a murit insingurat cum a si fost mereu de cand devenise arhiereu.

Printre altele, Sfantul Ioan Maximovici, prin rugaciunile sale la tronul Domnului Dumnezeu, ajuta credinciosii prin:
vindecare sufleteasca si trupeasca de boli;
casatorie pentru tineri;
aflarea unei locuinte pentru cei ce nu au unde sa locuiasca;
gasirea unui serviciu;
intaritor al crestinilor vremurilor din urma ce il vor defaima pe Antihrist si slugile sale netrebnice, precum si al celor ce vor patimi mucenicia in aceleasi vremuri din urma;
ajutor al crestinilor vremurilor din urma pentru dobandirea celor de trebuinta.

Link pentru Acatistul Sfantului Ierarh Ioan de San Francisco:


http://www.ortodox.as.ro/acatiste/ac46.html

SFARSITUL VIETII PAMANTESTI A SFANTULUI IERARH IOAN
-MARTURII CUM CA VLADICA IOAN SI-A PREVAZUT DATA MORTII, 19 IUNIE/2 IULIE 1966-

Truda de arhipastor a vladicai Ioan s-a incheiat o data cu calatoria sa la Seattle, la sfarsitul lui iunie 1966. Cel caruia i s-a dat adesea sa cunoasca gandurile si destinul oamenilor, pe care i le facea cunoscute Pronia lui Dumnezeu, a fost instiintat si de propriul sfarsit.
Astfel, in vara anului 1966, cand directorul caminului de copii Casa Sfantului Tihon din Zadonsk, care era si locuinta vladicai, l-a instiintat ca peste trei ani va avea loc congresul eparhial, sfantul ierarh Ioan i-a raspuns ca atunci nu va mai fi aici (in viata pamanteasca).
In luna mai a aceluiasi an, o femeie ce-l cunostea pe vladica de 12 ani, a carei marturie - dupa parerea mitropolitului Filaret - "este demna de toata increderea" a auzit de la vladica: "Voi muri in curand, la sfarsitul lui iunie... Nu la San Francisco, ci la Seattle..."
In fine, insusi mitropolitul Filaret povesteste despre neobisnuita sa despartire de arhiepiscop, dupa o sedinta a Sinodului, cand acesta savarsi rugaciunea de drum inaintea plecarii lui la San Francisco. Vladica si-a luat ramas bun de la el intr-un mod neobisnuit: in loc sa ia manunchiul de busuioc si sa se stropeasca cu agheasma, asa cum se cuvine unui arhiereu, el, plecandu-se cu smerenie, l-a rugat pe mitropolit sa-l stropeasca, iar apoi, in locul obisnuitei sarutari reciproce a mainilor, el i-a sarutat mana mitropolitului, smulgandu-si-o cu hotarare pe a sa. Acela l-a amenintat cu degetul si ambii zambira. Atunci, mitropolitul nu a dat o importanta deosebita acestui gest, dar cand vladica a murit, el a inteles ca asa si-a luat ramas bun arhiepiscopul de la el.
Se mai stie, de asemeni, ca in seara din ajunul plecarii la Seattle, vladica i-a spus unui om pentru care savarsise o rugaciune: "De acum, n-ai sa te mai atingi de mana mea".
Ceea ce insusi vladica a prevazut, dar pentru care nu erau deloc pregatiti toti cei ce-l cunosteau, s-a petrecut in locul si la timpul pe care el le-a prezis.. Moartea a survenit la Seattle, pe 2 iulie (19 iunie pe stil vechi), unde, dupa ce a savarsit Sfanta Liturghie la biserica Nikolsk, vladica a plecat insotit de prietenul sau apropiat, vladica Nectarie, avand cu sine icoana Kursk-Korennaia a Maicii Domnului. Ramanand in altar in jur de inca trei ore dupa sfarsitul Liturghiei, vladica a mai vizitat-o pe vaduva unui protoiereu (avand cu el icoana Kursk-Korennaia) si s-a intors in apartamentul sau, pregatindu-se sa mearga la cimitir (era sambata). Deodata, cei de jos l-au auzit cazand. Urcand in goana la etaj, insotitorii lui de la Seattle, I. Kalfov si I. Hrusciov l-au gasit zacand in pragul chiliei. L-au asezat in fotoliu si, la orele 15.50 el isi dadu sufletul Domnului, incheindu-si calea pamanteasca, la fel ca si stramosul sau, episcopul Ioan de Tobolsk: in fata icoanei facatoare de minuni. Nu putem sa nu vedem legatura directa intre nevointa sa de o viata intreaga, de a se infrana de la dormitul in pat, si sfarsitul in pozitie asezata. Caci dupa ce a fost intins in patul aflat in camera, vladica si-a primit pacea trupeasca - judecand dupa toate, pentru prima oara, din ziua in care si-a dat fagaduintele calugaresti..

Link spre un album de fotografii ale Sfantului Ioan de Shanghai si San Francisco Noul Facator de Minuni, din diferite perioade ale vietii sale, apartinand Bisericii Ortodoxe Sfantul Ioan Facatorul de Minuni (Saint John Wonder Worker) din Atlanta, S.U.A. ( 4 pagini de fotografii):
www.saintjohnwonderworker.org/photos/photos_1.htm


Bucura-te, Sfinte Ioane, noule facator de minuni!
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!

Mai jos aveti un link catre relatari in limba engleza despre minunile facute de Sfantul Ioan Maximovici cu cei ce i s-au rugat la cripta sa de la Catedrala Ortodoxa Rusa "Bucuria Tuturor Necajitilor" din San Francisco, acolo unde este inmormantat (catedrala fiind ctitoria Vladicai Ioan), link de asemenea preluat de pe site-ul
Bisericii Ortodoxe "Saint John Wonder Worker" din Atlanta:


www.saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2008.htm


Bucura-te, Sfinte Ioane, noule facator de minuni!

CUVANT LA PARASTASUL ARHIEPISCOPULUI IOAN

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

A existat dintotdeauna printre rusicredinta conform careia episcopii Bisericii Ortodoxe mor "cate trei" (desigur, in decdursul unei anumite perioade de timp)Mi-am amintit de ea tocmai acum. Acum un an si jumatate, la putin timp dupa Sinodul Episcopilor Bisericii din Diaspora, a murit batranul Arhiepiscop Stefan. Atunci, cu numai un an in urma, Biserica orfana a Diasporei a insotit "spre tarana pamantului" cu rugaciuni pe parintele ei duhovnicesc si intaistattator al multora, vrednicul de pomenire, neuitatul batran, Mitropolitul Anastasie. Iar acum, in final, al treilea nume.

Ieri, in timpul privegherii de toata noaptea, a venit un telefon urgent de la Episcopul Nectarie din California, prin care ni se aducea trista veste conform careia unul dintre venerabilii ierarhi ai Bisericii noastre, Vicar al Ierarhului Intaistatator, arhipastorul ascet, Arhiepiscopul Ioan, murise subit in Seattle, unde se dusese cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Veste zdrobitoare.

Gandindu-ma acum la Vladica Ioan, imi vine in minte o intamplare de acum mai bine de treizeci de ani, cand raposatul meu parinte, Episcopul Dimitri, cunoscand necazurile si tristetile care-l asteptau pe Fericitul Mitropolit Antonie, Ierarhul Intaistatator al Bisericii Diasporei din Iugioslavia, l-a invitat pe acesta la Harbin, in Orientul Indepartat, unde viata bisericeasca incepea sa se imbunatateasca. "Te vei odihni aici, Vladica", scria Episcopul Dimitri. Mitropolitul Antonie raspunse astfel:

"Prietene, deja sunt foarte batran. Sunt atat de slabit incat nu ma pot gandi la vreo calatorie, decat la cea spre cimitir... Dar, fiindca nu-ti pot fi de ajutor, iti trimit - ca pe un adevarat suflet al meu - pe Episcopul Ioan. Acest om mic, plapand, care arata ca un copil, in care se petrece o minune de statornicie si severitate, acum,intr-o vreme a incremenirii spirituale generale..."

Astfel l-a descris acest mare Avva al sau, pe inca tanarul si de curand hirotonitul Vladica Ioan. Iata cum arata atunci Vladica Ioan, si asa a si ramas. Dar chiar si in vremea noastra, inaintea ochilor nostri, el a fost acelasi exemplu de "minune de asceza statornica", un remarcabil exemplu de viata duhovniceasca si rugatoare.

Vladica Ioan se ruga neincetat; Vladica Ioan se ruga peste tot. Ieromonahul Metodie, un tanar ce se potrivea duhovniceste intr-o oarecare masura cu Vladica, aflandu-se inca la Harbin, pe buna dreptate observa: "Noi toti incepem sa ne rugam, dar Vladica Ioan nu are nevoie sa inceapa; el e intr-o stare de rugaciune permanenta...". Indiferent de ce schimbari aveau loc in situatia lui materiala, in conditiile de viata si de lucru ale Vladicai Ioan, rugaciunea si dumnezeiestile slujbe aveau pentru el o importanta covarsitoare.. Nimic nu-l putea distrage de la aceasta. Nimeni nu poate avea toate calitatile, nimeni nu poate avea toate darurile. Fiecare dintre noi poate gresi, nimeni nu este slobod de greseala. Dar cei care intrau in legatura cu Vladica Ioan, omul rugaciunii, arhipastorul ce se ingrijeste de suflete, gata in permanenta sa sara in ajutorul lor, cei care au simtit puterea rugaciunii lui, fie personal ori prin cei apropiati lui - acesti oameni nu-l vor uita niciodata pe Vladica, purtand intotdeauna in inimile lor amintirea plina de recunostinta fata de acea caldura si lumina pe care el o impartasea.

Vladica s-a dus, iar acea neincetata rugaciune cu care se invapaia marele nostru rugator, rugandu-se neobosit "de dragul nostru si pentru noi toti" a fost intrerupta. Dar Biserica din Diaspora nu-l va uita. Suntem incredintati ca Vladica Ioan va avea indrazneala si va gasi mila la infricosatorul scaun al Domnului Slavei, si acolo se va ruga pentru cei apropiati ai lui si pentru turma sa, la fel cum se ruga si cand era pe pamant... Iar datoria noastra, datoria unei iubiri pline de recunostinta, este sa raspundem cu rugaciune la rugaciunile lui. Sa ne rugam pentru sufletul lui curat, ca Domnul sa-l odihneasca impreuna cu sfintii. Amin.

+ Mitropolitul Filaret
Bucura-te, Sfinte Ioane, noule facator de minuni!

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste!

Cer iertare fratilor!
Link-ul spre albumul de fotografii al Sfantului Ierarh Ioan Noul Factor de minuni este:

www.saintjohnwonderworker.org/photos/photos_1.html

Link-ul corect spre site-ul unde sunt descrise minunile Sfantului Ioan Maximovici:


www.saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2008.htm

Frati intru Hristos,

Observand ca nimeni nu-si ia inima in dinti sa ne vorbeasca despre minunile Fericitului Ierarh Ioan (Maximovici), Noul Facator de minuni, incerc, eu, cel mai mic si mai pacatos dintre crestini, desi Domnul stie ca nu sunt vrednic de aceasta, sa fac cunoscute unele dintre acestea, savatsite atat inainte cat si dupa moartea pamanteasca a Vladicai Ioan.

MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI


1. VLADICA IOAN SALVEAZA DE LA MOARTE PRIN INEC

In august 1988 eu si cu sotia mea am plecat intro vacanta in Hawaii pe insula Kuai.. Fusesem acolo de multe ori, acolo fiind un loc potrivit pentru inot.

Eu si sotia mea suntem amandoi buni inotatori, drept pentru care nu ne facem griji unul pentru altul atunci cand mergem sa inotam in ocean. De data aceasta, in seara venirii noastre, un uragan a maturat insula. Cu toate acestea , in acea zi am fost totusi la inot ca de obicei.

Sotia a stat aproape de tarm, in timp ce eu m-am indreptat catre ape mai adanci pentru a inota mai bine. Deodata, de nicaieri am fost lovit de un val urias , fiind dus in larg de catre curent. (Mai tarziu aveam sa aflu ca dupa uragan se produce un curent de fund.) Dandu-mi seama ca este inutil sa ma lupt cu un astfel de curent, am inceput usor-usor sa inot pana la suprafata, incercand sa ma indrept catre tarm.

Am continuat sa inot ,pana ce, cand m-am ridicat pe picioare, apa imi venea pana la sold, de aceea am inceput sa merg catre tarm. M-am trezit pe neasteptate cu un alt val care m-a invaluit cu totul, ducandu-ma la fund. Desi dupa primul val nu mai aveam multa putere, am reusit cumva sa ajung la suprafata. De data aceasta fusesesm purtat si mai departe de tarm. Vazand ca, in ciuda tuturor eforturilor mele, nu voi fi in stare sa ajung la mal inotand impotriva curentului, am incercat sa atrag atentia sotiei mele, dar ea era pe plaja, stand cu spatele la apa.

Vazand moartea cu ochii, am strigat: "Vladica Ioan, ajuta-ma!". Sotia mea s-a intors numaidecat, vazand primejdia in care ma aflam. A alergat catre grupul de hawaiieni de pe plaja si a cerut ajutor. Apucandu-si talpicii pentru surf si franghiile, au vaslit catre mine, m-au pus pe talpici si m-au adus la tarm.

Cred cu tarie ca fara ajutorul Vladicai Ioan acum as fi fost pe funduloceanului si nimeni nu ar fi observat.


Alexis Cattel, San Francisco

MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI

2. VINDECAREA DE BOALA DUPA UNGEREA CU ULEI DE LA MORMANTUL VLADICAI IOAN

s-a intamplat pe la sfarsitul anului 1977. Sotul meu, preotul Mihail Konstantinov, a zburat peste mari pentru a-si vizita unchiul care era foarte bolnav, in vreme ce eu stateam acasa cu mcutii nostri copii. Cat timp a fost plecat, doctorii mi-au spus ca glanda tiroida mi se marise ingrijorator de mult, fapt ce necesita o operatie. Eram foarte suparata; mi-era teama sa-mi fac o operatie chirurgicala la gat. Framantarea crestea pe zi ce trece, mai ales si datorita faptului ca sotul era plecat. Ma duceam des pe la manastirea noastra, Noul Samordino, unde imi impartaseam necazul staretei Elena, acum raposata. M-a sfatuit sa iau untdelemn sfintit din candela de priveghere de la mormantul Vladicai Ioan de Shanghai, sa-mi ung gatul in semnul Crucii si sa fac rugaciuni catre Vladica Ioan. Am facut intocmai. La a treia mea vizita la doctor, analizele au aratat ca tumoarea se micsora de la sine, drept pentru care nu mai era nevoie de operatie. Doamne, cat de fericita eram ca puteam sta acasa cu copiii si ca am fost vindecata prin rugaciunile Vladicai Ioan din Shanghai. De atunci incoace, ori de cate ori iau avionul spre San Francisco, ma duc sa ma inchin la sfintele lui moaste, ca sa-mi arat recunostinta pentru mila lui catre mine mine, pacatoasa.


Preoteasa Irina Konstantinova, Sydney, Australia


Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste!

Noua ne vorbeste f. des la predica parintele nostru despre Sf. Ioan Maximovici, dar nu atat despre minunile sale, cat despre invataturi si pilde din viata sa. Am inteles ca in perioada cat a fost in China a indreptat multi oameni pe calea credintei adevarate. Doamne ajuta!

Citand mirelat

Mirela,

Mare dreptate ai. Invataturile si pildele oricarui sfant sunt ziditoare de suflet si abia in al doilea rand minunile. Fiind acum in Postul Pastelui, cu voia Domnului, a ta si a celorlalti credinciosi ortodocsi voi posta mai jos cuvantul de invatatura al Sfantului Ioan Maximovici de Sfintele Pasti.


CUVANT DE SFINTELE PASTI, SFANTUL IOAN MAXIMOVICI


Hristos a inviat! Unde ti-e, moarte, boldul? Unde ti-e, iadule, biruinta?

Veniti, oameni, sa-I cantam si sa ne inchinam lui Hristos, sa slavim invierea Lui din morti!

Astazi este mantuirea lumii: nimicitu-s-a si s-a infrant vrajmasul cel temut si neinfrant al neamului omenesc si al intregii lumi - moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar pacatul l-a lovit cu moarte.

Multi oameni traiau la inceputul lumii cu sutele de ani, dar si lor le venea sfarsitul. Erau barbati puternici care-si invingeau toti dusmanii, care supuneau tari si popoare, dar niciunul dintre ei nu a reusit sa biruie moartea.

Altii, prin intelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se imbogateau de cunostinte, descopereau tainele naturii, dar nimeni dintre ei nu a reusit sa omoare moartea. Chiar si dreptii, cu intristare, se coborau cu sufletele la iad, simtind ca totul in viata e desertaciune si chin sufletesc, care se prelungea pana la moarte.

Dar astazi moartea a fost biruita. Caci Hristos a inviat. S-a ridicat Hristos, primul dintre cei inviati. Nu pentru Sine a gustat moarte si a inviat Hristos, Fiul Dumnezeului vesnic Viu, ci ca sa biruie moartea in El insusi, iar noua, oamenilor, sa ne deschida portile vietii vesnice, El a primit moartea si ingroparea si, inviind din morti, a devenit biruitorul mortii.

Singur inviindu-Se pe Sine cu puterea Sa dumnezeiasca, El le daruieste tuturor celor ce merg catre El si în urma Lui viata vesnica si nemurirea. El îi hraneste pe credinciosii Sai cu Trupul si Sangele Sau cel înviat, turnand în ei suvoiul vietii. El ne conduce spre viata plina de bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slava.

Asemeni lui Hristos, Care doar pentru scurta vreme a gustat moartea, mor si astazi oamenii, ca sa invie din morti si sa fie împreuna cu El în imparatia Lui.

Astazi e ziua invierii. Cu bucurie sa o praznuim, oameni buni!

Se veselesc si cei trecuti în lumea cealalta, parintii si fratii nostri, vazand lumina Invierii si pregustandu-si propria înviere, când se vor satura si mai mult de slava dumnezeiasca.

Bucurati-va, toti cei bolnavi, cei intristati si suferinzi. Va veni si pentru voi vremea unei vieti pline de bucurie.

Praznuiti, veseliti-va toti oamenii, batrani si tineri, bogati si saraci, puternici si neputinciosi, cei ce munciti si cei ce nu va gasiti de lucru, locuitori în orase, în sate si în pustii, calatori si intemnitati!

Toti sa ne bucuram acum! Sarbatorim omorarea mortii, a iadului nimicire, inceputul unei vieti noi.

Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le. Hristos a înviat!


Doamne ajuta si o zi buna intru Domnul!
Sarut mana, Mirela.

Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni!
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste!

O a doua invatatura a Sfantului Ioan Maximovici pe care cu voia Domnului si a credinciosilor ortodocsi prezenti pe acest forum o voi prezenta este Epistola la Nasterea Domnului, scrisa la Shanghai in anul Domnului 1947:


Epistola la Nasterea Domnului


"In pestera Te-ai salasluit,

Hristoase Dumnezeule,

ieslea Te-a primit,

pastorii si magii Ti s-au inchinat"

(Stihira la stihoavna)




Sf. Ioan Maximovici

Shanghai, 1947



Vazand neamul omenesc pierind din pricina pacatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoara pe pamant. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, Unul-Nascut. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere" (Gal. 4, 4-5). Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a coborat El din ceruri pe pamant. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omeneasca, pentru ca pe om sa-l uneasca din nou cu Dumnezeu. El a coborat pe pamant cand omenirea ajunsese la cea mai josnica decadere morala, cand oamenii se chinuiau nevazand nici o iesire.


Iudeii il asteptau pe fagaduitul Mesia. Si paganii asteptau ceva extraordinar, care trebuia sa preschimbe totul. "Sau Dumnezeu va veni pe pamant, sau lumea va pieri" - a spus celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca.


Dupa proorociri, iudeii puteau vedea limpede ca venise vremea implinirii [fagaduintei] lor. Se sfarseau cele saptezeci de saptamani [de ani] de la refacerea Ierusalimului, cand - asa cum i-a vestit Arhanghelul Gavriil profetului Daniel - va veni vremea sosirii Unsului lui Dumnezeu si a sfarsirii Vechiului Legamant (vezi Daniel cap. 9). Dar, in pofida suferintei duhovnicesti de obste si a asteptarii neobisnuitului prunc, prin a carui nastere urma sa inceapa "veacul de aur" pe pamant, mult-asteptatul Prunc a fost recunoscut si salutat de putini atunci cand s-a nascut.



Mai mult, nici loc nu s-a gasit pentru El in casele oamenilor. Maria a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei (Lc. 2, 7). Si cand pastorii, auzind cantarile ingeresti, venira sa-l vada pe Cel pe care cerul il proslavea, ei "au aflat pe Prunc culcat in iesle “. Cu multa vreme inainte de venirea lui Hristos, stand la dumnezeiasca priveghere, a prevazut aceasta cu ochii sai duhovnicesti de Dumnezeu cuvantatorul Avacum: Doamne, am inteles lucrurile Tale si m-am ingrozit: intre doua animale vei fi cunoscut(Avacum 3, 2-3). Intre dobitoace statea culcat imparatul intregii lumi, venit sa mantuiasca lumea, intrucat oamenii se departasera de El foarte.


De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti (Ps. 138, 8), striga odinioara Psalmistul.


Doar in oamenii inrobiti pacatului nu locuieste Dumnezeu. Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup (Fac. 6, 3), a spus Domnul Dumnezeu, cand pamantul s-a stricat si s-a umplut de nedreptate, inainte de potop.


Si iarasi omenirea a devenit "trup" inainte de venirea Mantuitorului pe pamant. Cea mai mare parte a omenirii "cugeta pamanteste", unii dedandu-se fara frau placerilor trupului si altor pacate, iar altii chiar si in cele mai bune nazuinte ale lor cautand doar cele pamantesti. Putini erau cei care cautau imparatia lui Dumnezeu, pregatita oamenilor de la facerea lumii.


De aceea, nu s-a gasit loc in casele oamenilor pentru imparatul cerurilor, ci L-au primit dobitoacele necuvantatoare, care au ramas credincioase firii lor. "Fiul omului nu avea unde sa-Si plece capul" nici atunci cand mii de oameni mergeau in urma Lui si toti incercau sa se atinga de El, pentru ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti (Luca 6, 19), iar El satura cu cateva paini o multime de oameni. Pentru ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, Iisus a patimit in afara portii (Evr. 13, 12), caci vierii iudei L-au scos afara din cetate de Fiul lui Dumnezeu, ca sa-L rastigneasca.



Dar Mantuitorul Cel inaltat de pe pamant pe Cruce le-a atras pe toate la Sine. Asa cum pastorii cei cu inima neintinata si magii pregatiti sa dea totul pentru Adevar L-au recunoscut pe Cel culcat in iesle, la fel toti cei ce cauta mantuirea L-au recunoscut pe Dumnezeu in Cel Rastignit. Si la fel cum Pruncul nascut la Bethleem de Preacurata Fecioara a fost prigonit, tot asa a fost prigonita si Neprihanita Lui Mireasa, Sfanta Biserica, in zilele prunciei ei, iar cei ce i se inchinau erau nevoiti sa se ascunda de stapanitori, ca magii de Irod. Era nevoie de un nou semn pe cer, pentru ca Biserica sa triumfe asupra prigonitorilor; si, in locul stelei de la Bethleem, pe cer aparu Crucea, prin care cerul le propovaduia tuturor pe Cel Rastignit si pe regi ii aducea la Hristos, ca sa i se inchine cu credinta, "intreg pamantul s-a umplut de cunoasterea lui Dumnezeu" si nu numai "din toata Iudeea si din Ierusalim si din partile Tirului si ale Sidonului", ci si din toate colturile lumii o multime nesfarsita de oameni se grabea sa asculte si sa implineasca invatatura lui Hristos, tamaduindu-se nu atat de neputintele trupesti, cat de cele sufletesti, biruind duhurile necurate si facandu-se infricosatori pentru ele.


Insa stapanitorul lumii acesteia nu voieste sa renunte cu usurinta la stapanire si isi aduna toate fortele ca sa-i tina pe fiii oamenilor in jurul sau. Pretutindeni seamana neghina, pentru ca, prin ea, sa inabuse graul lui Hristos, pentru ca sa starneasca patimi pacatoase in inimi cucernice si mai ales sa-si asmuta supusii ca sa urmareasca tot ce poarta numele lui Hristos.


Lupta dintre Cel ce a adus pe pamant pacea cereasca si stapanitorii intunericului veacului acestuia, duhurile rautatii cele de sub cer, inceputa la Bethleem, se desfasoara fara intrerupere si cu putere tot mai intetita. Ea este purtata in toata lumea, in fiecare loc. Ea imparte omenirea, ea ii desparte pe oamenii care au fost mai inainte prieteni, ea are loc inlauntrul fiecarui om, pana cand nu va birui definitiv in el binele sau raul.


Astazi mai mult ca oricand poate fi resimtita dezbinarea (Luca 12, 51) pe care a vestito Cel proslavit acum de cantarea ingereasca: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu Si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (Luca 2, 14). Sabia adusa pe pamant de Pruncul culcat in iesle (Matei 10, 34) desparte si dezbina pe tata de fiu, pe mama de fiica, pe soacra de nora. Cu adevarat se implinesc intocmai cuvintele: dusmanii omului (vor fi) casnicii lui (Matei 10, 36), prevestite inca de profetul Miheia, care a prezis nasterea lui Hristos la Bethleem (Miheia 5, 2; 7, 6).


Nici in ei insisi oamenii nu-si gasesc pacea, chinuiti fiind de lupta launtrica nu numai dintre carne si duh, dar adesea simtind o dedublare si in nazuintele lor, prabusindu-se si neavand un reazem inlauntrul lor. Si se pare cateodata ca si acum locul cel mai potrivit pentru Pruncul Hristos ar fi mai degraba ieslea necuvantatoarelor, inca ferita de toate "realizarile" distructive ale vicleanului veac de acum, decat societatea omeneasca!


Dar nu pentru propria Sa liniste a venit pe pamant Fiul lui Dumnezeu, ci ca sa tamaduiasca rana lui Adam. Inchinandu-se lui Hristos, "s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu" (Luca 2, 20) si magii care L-au gasit "s-au bucurat foarte cu bucurie mare". Bucuria duhului si veselia inimii i-au cuprins pe pastorii si pe magii care venisera la Hristos. Numai El Singurul este pacea noastra (Efes. 2, 14), numai El este "Calea si Adevarul si Viata" (In. 14, 6). Ca si fiecare om in parte, intreaga omenire numai in Lumina Lui va vedea lumina.


Departandu-ne de desertaciunea pamanteasca, sa ne alipim cu mintea de pestera din Bethleem si sufletul nostru va simti bucurie nepamanteasca, iar gura va slavoslovi impreuna cu ingerii: "Slava pogorarii Tale, Unule Iubitorule de oameni". Hristos S-a nascut!


Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni.
---------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste!

MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI IOAN

3. VLADICA AJUTA LA NASTERE

Pe 12/25 februarie (Duminica Iertarii) anul acesta (1990), sotia mea a dat nastere celui de-al doilea fiu al nostru. Eram amandoi ingrijorati de aceasta nastere, din pricina ca primul copil, nascut in 1988, era sa moara la nastere (slava Domnului, acum e bine), si sotiei mele i se spusese ca pentru sarcinile viitoare va fi nevoie sa suporte o cezariana. Cu cateva zile inainte de nastere, am uns-o cu untdelemn de la mormantul Fericitului Ioan, iar rugaciunile lui pentru noi dinaintea tronului lui Dumnezeu au fost ascultate. Sotia mea a nascut normal (nu a fost nevoie de nicio operatie), travaliul durand numai trei ore! Totul s-a intamplat atat de repede... (la primele ore din Duminica Iertarii), incat am fost cu totii luati prin surprindere, incluzandu-i pe doctori, care in acea zi se pregateau de operatie. Copilul a fost mai mare decat cel dintai, fapt care a contribuit o data mai mult la nedumerirea doctorilor, care erau siguri ca sotia mea nu va mai putea niciodata naste pe cale normala.

La aproape o luna dupa aceea, sotia mea, care hranea pruncul la san, a inceput sa manifeste unele simptome ce indicau un abces la san. Avusese unul foarte periculos, dupa nasterea primului nostru fiu, sfarsind prin a suferi doua operatii si alegandu-se cu o septicemie care i-a inrautatit boala. Am mai uns-o o data si, in decurs de patruzeci si opt de ore, au disparut toate simptomele! Cu adevarat, Dumnezeu Se slaveste prin Sfintii lui.

Cum e si firesc, suntem foarte recunoscatori si, cu toate ca Fericitul Ioan nu a fost oficial canonizat, l-am botezat pe fiul nostru Iain (echivalentul galic pentru Ioan).



Nevrednicul preot Ian Prior, Aberdeenshire, Scotia



Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni!


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

CUVANT DESPRE POCAINTA, IN PRIMA SAPTAMANA A MARELUI POST

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI
(DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006)


„Deschide-mi usile pocaintei, Datatorule de viata! “ Cuvantul grecesc pentru pocainta este „metanoia”. In sens literal acesta inseamna schimbarea mintii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocainta este schimbarea atitudinii, a modului de a gandi, schimbarea omului launtric al sau. Pocainta este revizuirea parerilor omului, este schimbarea vietii lui.

Cum poate să aiba ea loc? La fel cum se intampla atunci cand un om ajunge intr-o camera intunecata, care deodata este luminata de razele soarelui: cat timp a privit camera in intuneric, i se părea intr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu presupunea ca se afla acolo. Multe lucruri si le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se miste cu grija, intrucat nu stia unde se afla obstacolele. Dar iata, camera se lumineaza, el vede totul limpede si se misca liber.

Acelasi lucru se petrece si în viata duhovniceasca. Cand suntem cufundati in pacate iar mintea noastra este ocupata numai de grijile lumesti, nu luam aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepasatori la starea noastra launtrica si mergem neîncetat pe o cale gresita, fara sa ne dam seama de asta.


Dar iata, o raza a luminii dumnezeiesti patrunde in sufletul nostru. Cata murdarie vom vedea atunci in noi insine! Cat neadevar, cata minciuna! Cat de dezgustatoare ne vor aparea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le inchipuisem ca sunt stralucite! Vom intelege limpede ca mergem pe cai gresite. Si vom intelege clar care-i calea cea buna.

Daca vom constientiza nimicnicia duhovniceasca, pacatosenia noastra, si vom dori din tot sufletul sa ne indreptam, suntem aproape de mantuire. Din adancul sufletului vom striga către Domnul: „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma după mila Ta!”, „Iarta-ma si ma mantuieste!”, „Da-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu!”.

O data cu apropierea Marelui Post, sa ne grabim sa ne iertam unul altuia toate supararile si mahnirile. Fie ca intotdeauna sa auzim cuvintele Evangheliei din Duminica Iertarii: „Ca de veţi ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si vouă Tatal vostru Cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14).

[size=3][color=red]INVATATURA FOLOSITOARE PENTRU TINERI, DIN PILDA FIULUI RISIPITOR[/color][/size]


SFANTUL IOAN MAXIMOVICI
(DIN "PREDICI SI INDRUMARI DUHOVNICESTI", EDITURA SOPHIA, BUCURESTI, 2006)


Şi i-a spus tanarul tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. In Pilda fiului risipitor (ratacitor) este continuta cea mai ziditoare lectie pentru tineri.

Intr-adevar, in fiul risipitor vedem întregul tablou al tineretii usuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patima independentei - intr-un cuvant, tot ce caracterizeaza cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut in casa parinteasca. Ajungand la anii tineretii, si-a închipuit că deja casa parinteasca era prea stramta pentru el. I se parea neplacut sa traiasca sub conducerea tatalui si sub supravegherea mamei, dorea să-si imite colegii, care se dedau galagioaselor placeri ale lumii.


„Sunt mostenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dacă mi-as primi chiar acum partea cuvenita? Voi putea să-mi chivernisesc bogătia altfel decat o face tatal meu.” Si usuraticul tanar se lasa amagit de stralucirea inselatoare a placerilor lumii si hotari să arunce de pe umerii sai jugul ascultarii si sa plece din casa parinteasca.

Oare nu sunt similare imboldurile care ii fac pe multi astazi să paraseasca, daca nu casa parintilor pamantesti, atunci casa Tatalui Ceresc, adica să iasa de sub ascultarea Bisericii?

Mintilor necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu si poruncile Lui, anevoioase. Ei cred ca nu exista vreo nevoie anume ca sa asculte ceea ce ne porunceste Dumnezeu si Sfanta Sa Biserica. Putem sluji lui Dumnezeu – li se pare lor - fara a refuza să slujim lumii. „Suntem destul de puternici - spun ei - ca sa rezistam tentatiilor pierzatoare si ispitelor. Putem si singuri să ramanem fermi in adevar si in învatatura cea sanatoasa. Dati-ne sa ne desavarsim gandirea cu informatii multilaterale! Dati-ne posibilitatea sa ne intarim singuri vointa in mijlocul ispitelor si al tentatiilor! Si fie ca simturile noastre sa se convinga prin experienta nemijlocita de hidosenia pacatului!”. Cu ce sunt mai bune aceste dorinte decat cererea necugetata pe care i-a facut-o fiul cel mic tatalui sau: „Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere”?

Si iata ca fiul cel usuratic înceteaza să mai asculte de legile si de sfaturile Sfintei Biserici, inceteaza sa mai studieze cuvantul lui Dumnezeu si invataturile Sfintilor Părinti, ci isi pleacă urechea la teoriile mincinoase ale falsilor invatatori si isi omoara cu astfel de ocupatii cele mai bune ceasuri ale vietii, incepe sa vina mai rar la dumnezeiasca biserica sau sta neatent, imprastiat in biserica. Nu gaseste posibilitatea să se ocupe cum se cuvine cu lucruri evlavioase si să se exerseze în fapte bune, intrucat cea mai mare parte a timpului o foloseste ca să mearga la spectacole, la petreceri publice si asa mai departe. Cu alte cuvinte, cu fiecare zi se deda tot mai mult lumii si, in sfarsit, pleaca in tara indepartata.

Unde se ajunge după o asemenea indepartare de Sfanta Biserica? Tot acolo unde l-a adus pe fiul risipitor plecarea din casa parinteasca. Tinerii usuratici îsi consumă foarte repede minunatele lor puteri si capacitati sufletesti si trupesti si distrug tot ce facusera bun mai înainte pentru vremea vesniciei. Iar intre timp vine „o foamete mare in tara aceea”, apare pustiirea launtrica si nemultumirea - urmari inevitabile ale placerilor zgomotoase; apare setea de desfatari, care se întareste si mai mult prin satisfacerea patimilor pacatoase si devine, in sfarsit, de nepotolit. Si cat de adesea se intampla ca nefericitul petrecăret recurge, pentru satisfacerea patimilor sale, la îndeletniciri josnice şi rusinoase, care nu-l fac să-si vina în fire, ca fiul risipitor, si nu-l întorc pe calea mantuirii, ci îi desăvârşesc pieirea, cea vremelnica si cea vesnica!

...La sicriul arhiepiscopului [Ioan] veneau si clerici de alte confesiuni si preotii catolici spuneau limpede:"Vrem si noi sa ne rugam la sicriul sfantului vostru".

Aceasta sa insemne ca, catolicii, desi nu il au in calendarul lor pe Vladica Ioan ca sfant, il cinstesc totusi ca pe un sfant?

Rog un preot catolic prezent pe forum sa ma lamureasca si pe mine, pacatosul.


Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni!


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI IOAN

4. VLADICA OPRESTE FRIGURILE


Scriu acestea ca o multumire adusa Vladicai Ioan, prin ale carui rugaciuni m-am facut bine.

In iarna anului 1988-1989, au inceput sa ma cuprinda niste friguri violente, neinsotite de alte simptome. Apucandu-ma dupa-amiaza tarziu sau seara, navalirea lor era treptata. Timp de cateva ore tremuram incontrolabil, simtind de parca o sa inghet cu totul, dupa care frigurile dispareau. Dupa trei sau patru serii, a devenit din ce in ce mai groaznic. Desi ma simteam bine intre aceste atacuri, incepeam sa ma tem ca nu cumva sa am o tumoare la creier sau vreo boala ingrozitoare.

A treia sau a patra serie a fost cea mai groaznica.: nu ma puteam incalzi deloc si tremuram fara sa ma controlez, stand ghemuita in pat, cu paturi peste paturi.. Sotul meu incerca sa ma incalzeasca, dar frigurile erau asa de violente incat il zguduiau swi pe el.. Nu puteam tine nicio cana de ceai fara sa o vars.. Din cauza clantanitului de dinti ma dureau obrajii. Am tot repetat rugaciunea lui Iisus, incercand sa-mi calmez trupul, cerandu-I lui Dumnezeu sa ma ajute sa scap de friguri. Apoi m-am gandit sa-l chem in rugaciune pe Vladica Ioan, si m-am rugat cerandu-i mijlocirea, pentru a ma ajuta sa ma vindec. Frigurile s-au oprit brusc.. Incepusem sa ma indoiesc ca o asemenea minune s-a putut intampla; cateva minute mai tarziu, au inceput din nou. L-am strigat din nou pe Vladica sa ma ajute, iar frigurile au disparut si nu s-au mai intors niciodata.

Cred cu tarie ca Vladica Ioan m-a vindecat prin mila lui Dumnezeu.


Melissa Bushunov, DeWitt, statul New York, S.U.A.



Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

MINUNI SAVARSITE DUPA MOARTEA VLADICAI IOAN

5. IZBAVIRE DE UN OBICEI PACATOS SI RUSINOS (FOARTE PROBABIL, MASTURBAREA!)


Am suferit din copilarie de un obicei despre care mi-e jena sa vorbesc. M-a chinuit chiar si dupa ce am crescut mare. Am incercat din toate puterile sa scap de el, dar n-am reusit. In timpul Postului Mare ma abtineam de la savarsirea lui, si asteptam cu nerabdare venirea Pastelui pentru a ...(ce ingrozitor! Sa doresc Pastele pentru a ...!), si din nou ma lasam tarat de obicei.

Cand mi-am dat seama ca am inceput sa fiu dependent de acest obicei, am incercat sincer sa ma las de el, dar fara rezultat. De cateva ori atunci cand ma complaceam in el, imi spuneam: "Destul. Aceasta este ultima data". Dar, in ziua urmatoare, si chiar mai tarziu in aceeasi zi, viciul se repeta. Aflandu-ma in disperare, m-am aruncat la rugaciune catre Vladica Ioan: "Vladica, tu vezi ca sunt neputincios. Ajuta-ma!" De atunci, indemnul spre aceasta patima a disparut. Aceasta este marimea minunii, dar ce minune! Am simtit ca se implinise, am simtit imediat ca ma vindecase Vladica, caruia ii multumesc intotdeauna in rugaciunile mele. Au trecut multi ani si Vladica continua sa ma pazeasca.

A.S.

Bucura-te, sfinte Ioane, noule facator de minuni.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
--------------------------------------------------------------------------------------
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta!
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

[color=red][size=3]VICTIMA A PIZMEI. PATIMIRILE FERICITULUI IOAN MAXIMOVICI IN SHANGHAI
[/size][/color]

Preluat dupa "Fericitul Ioan Maximovici. Viata si Minunile", Editura Sophia, Bucuresti 2006

"Vă trimit veşti triste: ieri noapte a murit în Los Angeles Olga Ivanova Semeniuk, care i-a fost foarte apropiată Arhiepiscopului Ioan în Shanghai. În ultimul timp locuia împreună cu fiul ei B. Pentru mine este o pierdere grea. Rugaţi-vă pentru ea. Obinnuia să-mi povestească amintirile ei despre vremurile trecute din Shanghai, unele lucruri despre Arhiepiscopul Ioan pe care nu stiu dacă le cunosteati: cum au încercat unii să-l otrăvească si într-un fel au reusit, căci îl pierdusem aproape de tot. Doctorii se îndoiau că va trăi mai mult de două luni şi au hotărât să-l trimită într-o statiune din Tsandau, ce pe un caz fără speranţă.



Fericitul Ioan avea obiceiul de a mânca numai o dată pe zi, noaptea târziu. Mâncarea îi era pregătită si adusă. Adesea era atât de ocupat în biroul său, că uita de ea, si se răcea. Odată doamna Olga Semeniuk, ai cărei fii erau paracliseri credincioşi ai episcopului si îl însoţeau adeseori, a observat că nu se atinsese de mâncare. Ea a luat farfuria, a încălzit mâncarea si i-a amintit episcopului că a venit vremea să mănânce. El a lăsat-o neatinsă, de parcă ar fi ştiut ceva. Apoi ea a mai încălzit mâncarea de câteva ori, până când a observat că începuse să aibă o culoare ciudată, nefirească, aşa că a aruncat-o şi i-a adus ce mai rămăsese din cina lor, iar el a mâncat cu bucurie. Ea si-a adus aminte de întâmplare după ce a fost otrăvit cu adevărat. (Întâmplarea aceasta i-a fost povestită personal editorului de către Olga Semeniuk în 1969).


Episcopul Ioan nu a vrut să meargă la Tsandau şi a spus:


- De acum încolo să-mi pregătească Olga Ivanova mâncarea.


Ea a primit cu bucurie şi de atunci i-a adus-o mereu şi chiar stătea în faţa lui până când termina. Nimeni nu se atingea de mâncarea lui. În două luni s-a însănătoşit.


Însă odată, după Liturghia de Pasti, a rămas mult timp în altar. Iar când în sfârsit a iesit, era alb ca varul si a început să verse. Preşedinta comitetului de femei al Catedralei a adus repede o farfurie si i-a dat-o. Vărsătura era ciudată, de culoare roz. Era din vinul cu care clătea potirul după slujbă. Au săpat o groapă în grădină si au îngropat-o acolo. Episcopul fusese otrăvit de un preot care mai târziu, în vremea noastră, a locuit în Los Angeles şi a scris articole foarte josnice în ziarele rusesti. Părintele Peter T. obişnuia să vorbească mult de el. Mai apoi, când era pe moarte, de cancer, Arhiepiscopul Ioan s-a dus la el la spital, ca să-i dea dezlegare de păcate, iar el s-a pocăit înainte să moară. Era un fost învăţător din Rusia, demonizat poate, cred eu.


Arhiepiscopul Ioan vizita noaptea spitalele, însoţit de fii familiei Semeniuk. În toate spitalele îl cunoştea lumea şi i se deschideau uşile. Bolnavii îl chemau fără telefon sau telegraf. Am mai notat şi alte amintiri ale Olgăi Semeniuk. Ea a murit pe când dormea, fericita.


Dumnezeu s-o odihnească pe credincioasa Sa roabă şi pe Fericitul Ioan!

Helen Konţevici


Doamne, cate a patimit fericitul Tau arhiepiscop, aici pe pamant.

Sfinte Ioane, roaga-te pentru noi, pacatosii, la Tronul Domnului!
.................................................. .................................................. .......
Doamne, iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Iubite frate dar ce legaturi a avut Sfantul Ioan Maximovici cu Leontie de Chile care se stie ca faca parte din biserica pe stil vechi din Grecia?
Ca eu ma indoiesc ca Sfantul Ioan Maximovici a sprijinit pe stilistii din Grecia.

Este o carte iesita la mitropolia Slatioara despre Sfantul Ioan Maximovici dar nu cred ca trebuie sa credem ce scria in ea.

Hristos A Inviat, frate Mihalt!

N-am cumparat niciodata vreo carte cu continut religios sau de altfel de la Man. Slatioara. Tot ce am cumparat carti despre Sfantul Ioan Noul Facator de Minuni a fost de la magazinul Manastirii Antim din Bucuresti sau de la magazinul specializat, de la SV.
Tot ce am in comun cu cei de pe vechi este doar intrebarea aceasta: oare aproape 2000 de ani cat a fost utilizat pana in 1923 de toate BO Autocefale din lume calendarul iulian fara modificari ce generase o intarziere fata de calendarul solar de 13 zile, de ce nu a putut fi tinut in continuare? Ce mai insemna pana acum o alta intarziere fata de calendarul solar de circa 10 ore? Pur si simplu, chiar daca sunt ortodox pe stil nou mi se pare destul de nelalocul ei aceasta introducere a noului calendar in Romania incepand de la 1 oct. 1924. Ce era daca foloseam in cointinuare vechiul calendar?
Iar despre Sfantul Ioan Maximovici, te rog, nu-i pune la indoiala calitatile de sfant, de vreme ce BOR a publicat in Acatistierul Sfintilor de peste an (acela cu coperta cartonata verde) al doilea Acatist al acestuia, care este supranumit si "Noul Facator de Minuni". In loc sa-i contesti calitatile de sfant, mai bine ai face rost de Acatistele sale (in numar de doua) de pe net si i te-ai ruga cu lacrimi sa-ti fie mijlocitor inaintea Tronului lui Dumnezeu.

Una din multele minuni ale Vladicai Ioan, cand, impreuna cu turma sa de credinciosi rusi, refugiati din Shanghai (China), s-a stabilit pe insula Tubabao din Pacific vreme de cativa ani buni, acea insula care in mod obisnuit era bantuita de uragane puternice care maturau totul din calea lor, a devenit o oaza de liniste pe care toate uraganele au ocolit-o prin rugaciunile sale staruitoare. In plus, sa-ti dai seama de nivelul sfinteniei Vladicai Ioan, el nu se mai odihnea pe pat, ci atipea in picioare sau intr-un fotoliu pret de cateva (putine) ore, iar in restul noptii isi facea pravila de noapte (fie rugandu-se fie citind din Sfanta Scriptura).

Sper sa-ti fie de folos aceste doua acatiste.

Doamne ajuta.
.................................................. .................................................. .................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Eu nu cred ca Sfantului Ioan Maximovici ar fi sprijinit biserica ortodoxa pe stil vechi din Grecia.

Atat am zis.
Nu i-am pus la indoiala calitatzile de sfant.
Ceea ce este postat aicea pe site corespunde in mod ciudat cu o carte de la Mitropolia Slatioara.

Daca mi-ai zice si mie in ce carte ai vazut aceea in care se zicea de Sfantul Ioan Maximovici si Leontie de Chile sa ma duc si eu sa o cumpar sa ma conving cu ochii mei.
Ca ce scriu cei de la Slatioara nu cred in niciun caz.

Ba Sfantul s-a si dus sa viziteze nu stiu ce catedrala catolica sau anglicana (e adevarata ca a zis "Nu e pic de har aici") - ceea ce iarasi nu prea corespunde cu ceea ce zic stilisti despre dansul.

Ca stilisti l-au scos si pe Sfantul Iacob Hozevitul stilist cand dansul a facut parte toata viatza din BOR ...

Acusi il scot si pe Sfantul Ioan Maximovici stilist.
(Care se stie ca a slujit dupa ambele calendare deci nu a fost in niciun caz stilist).

Nu stiu de unde sunt scrise povestile astea cu Sfantul Ioan Maximovici aparator al calendarului care apar si pe articolul de pe siteul crestinortodox.ro.

Foarte probabil sunt dezinformari despre viatza Sfantului.

Normal in articolul de pe crestinortodox.ro nu apare informatzia cnf careia Sfantul Ioan Maximovici a slujit dupa ambele calendare.

Domle io nu am reusit sa il gasesc pe Sfantul Ioan Maximovici in calendarul crestin ortodox pe care il am aicea - scos de Mitropolia Munteniei.
Poate imi zicetzi si mie pe ce data se praznuieste in BOR ca sunt curios sa stiu.

Da-mi un link la sursa care spune ca Sfantul Ioan a slujit dupa ambele calendare, vechi si nou.

Fotografie cu moastele:
http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/6.shtml

Nu am link acum dar Sfantul Ioan Maximovici cum am spus ii impartasea si pe cei de pe nou si slujea cu dansii.
ROCOR s-a reunit cu BO rusa si nu mai este in comuniune cu BOSV.

Stiu. Aceasta "miscare" a ROCOR a intervenit dupa alegerea ultimului ei mitropolit Lavrentie in 2001. ROCOR s-a indepatat de sinodul de rezistenta.

*indepartat*

Frate Mihailt,

Cer iertare fratiei tale ca raspund cu o atat de mare intarziere la intrebarile tale legate de legaturile dintre pururea pomenitul Episcop Leontie de Chile, membru al ROCOR, Fericitul Ioan si "stilistii" din Grecia cum ii denumesti cu ironie vadita. Afla ca acei "stilisti" nu sunt in comuniune cu Slatioara, care Slatioara este in comuniune cu mitropolitul Chiprian de Oropsos si Fili, a carui Biserica, Sinodul de rezistenta din Grecia, reprezinta cu adevarat pe stilistii greci.
Ce au facut pururea pomenitul Episcop Leontie, Fericitul Ioan Maximovici impreuna cu preotul de origine romana Teofil Ionescu, membru de asemenea al ROCOR, a fost crearea unei jurisdictii a ROCOR in Grecia, respectiv Biserica Vetero-Calendarista a Greciei, care e singura Biserica de stil vechi din Grecia cu succesiune apostolica. Restul Bisericilor de stil vechi din Grecia, necanonice si fara succesiune apostolica, s-ar putea sa fie rodul mandriei anumitor oameni, care doreau sa-si aiba o Biserica proprie. Insa s-ar putea sa ma insel partial facand o asemenea afirmatie. Sunt actualmente cam 16 Biserici de stil vechi in Grecia.
Iar Slatioara nu mai este de doi ani in comuniune cu ROCOR, din cauza mitropolitului Chiprian care a informat ROCOR ca nu-l va mai pune in pomelnicele sale pe Intai-Statatorul Laurus al ROCOR din cauza apropierii prea mari a acestuia fata de Patriarhia Moscovei, banuiesc.
Pe vremea Fericitului Ioan Maximovici si a Vrednicului de pomenire episcop Leontie de Chile, Slatioara nici macar atat nu a fost in comuniune cu ROCOR [Russian Orthodox Church Outside Russia].
Sper ca aceste cateva explicatii sa fi lamurit pe deplin problema pentru fratia ta, frate Mihail.

Doamne ajuta!
Un sincer LA MULTI ANI fratiei tale.

R.

Vladica ii apare unui copil pe care-l vindeca
 

"Egumenul Anastasie de la Catedrala Veche m-a sfatuit sa scriu despre binecuvantarea pe care a primit-o fiul meu.

S-a intamplat in 1983. Christopher, care atunci avea trei ani, s-a dus la un medic ORL-ist pentru o problema la urechi; acesta a descoperit ca-si pierduse auzul in proportie de treizeci la suta, din cauza unei acumulari de lichid in spatele timpanului cauzata de o serie de infectii la ureche. Auzul lui slabit a contribuit la o incetinire a procesului de invatare a vorbirii. S-a hotarat o operatie pentru extragerea lichidului si implantarea unor tuburi.

In acea primavara, cei doi fii mai mari ai mei (de zece si doisprezece ani) se dusesera sa-l viziteze pe Egumenul Anastasie in San Francisco. Fratele Iacov, ajutorul Parintelui Anastasie, le-a aratat mormantul Arhiepiscopului Ioan, iar ei au adus acasa untdelemn din candela de la mormant. L-am uns pe Christopher cu untdelemn inainte de vizita lui la logoped si iarasi cu doua zile inainte de operatie, rostind cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile vrednicului de pomenire Arhiepiscop Ioan, vindeca urechile fiului meu Christopher.

A doua zi, lui Christopher i s-a facut analizele finale de dinainte de operatie. Doctorii au constatat ca urechile lui se vindecasera! Nu mai exista nici o slabire a auzului si tot lichidul disparuse. Operatia a fost anulata. Pentru noi a fost o usurare imensa, dar am fost mult mai uimiti de ceea ce ne-a spus Christopher: Acel om mi-a facut bine urechile. A repetat aceasta de cateva ori. Odata, dupa niste rugaciuni pe care le incheia cu cuvintele: iti multumesc ca mi-ai facut bine urechile, am intrebat: Cine ti-a facut bine urechile? El a aratat catre o carte postala ilustrata asezata in colt alaturi de icoane. Si iar a repetat: Acel om mi-a facut bine urechile. A spus-o atat de insistent, incat sunt convins ca crede in faptul ca Sfantul Vladica Ioan i-a vindecat urechile. Nu stiu cum de stie aceasta, dar o stie; insista asupra acestui lucru, iar noi il credem. Nu am alta explicatie; stiu numai ca fiul meu se simte bine, iar noi suntem si vom ramane foarte recunoscatori rugaciunilor pururea-fericitului Arhiepiscop Ioan. Agape Ketrenos, Portland, Oregon"

"Am fost ajutata de nenumarate ori prin sfintele rugaciuni ale Vladicai Ioan, care continua si astazi. As vrea sa relatez cel putin o intamplare.

Cu multi ani in urma, am ramas insarcinata cu un copil pe care nici sotul meu nici familia lui nu-l voiau; deja aveam cativa copii. Pentru mine a fost foarte greu, atat fizic cat si afectiv, deoarece eram foarte bolnava. Ma duceam adesea la dragul meu parinte Mitrofan, care ii mangaia pe toti prin caldele lui rugaciuni si crestineasca lui dragoste. Ne-am rugat Vladicai Ioan si, multumita sfintelor lui rugaciuni, toate greutatile de acasa au fost inlaturate. Socrul meu l-a ajutat chiar pe sotul meu cu ceilalti copii ai nostri, in timp ce eu m-am refacut in spital dupa nasterea bebelusului. Era un baiat pe care l-am numit Ioan, in cinstea Sfantului Ierarh Ioan din Tobolsk, stramosul Vladicai. (L. T., California)"

Vindecari prin rugaciunile Sfantului Ioan
 

"Multumita rugaciunilor fierbinti ale Sfantului Ioan, tatal meu, Nikolai Mihailovici, si-a recapatat repede sanatatea, dupa ce in vara anului 1962 suferise un al treilea atac de inima. Tatal meu suferise deja doua atacuri de inima: in 1954 si 1958; dupa fiecare dintre ele, el a petrecut o luna in Ardennes sub supravegherea unui doctor.

Am fost la acest doctor impreuna cu sora mea, baroneasa Nikolaievna Apraksina. Acesta ne-a spus ca starea tatalui meu este fara speranta. Pe neasteptate, Vladica Ioan a aparut in camera tatalui nostru si a inceput sa se roage. Curand, tatal meu si-a recapatat complet sanatatea si s-a intors acasa la Bruxelles, unde a mai trait alti patru ani…(Vladimir Kotliarevski, Bruxelles, Belgia)"