|
1.ASR Printul de Wales a sprijinit renovarea mai multor lacasuri de cult ortodoxe
2.ASR Ducele de Edinburgh este anglican chiar daca s-a nascut ortodox ca fiu al Printului Andrei de Grecia 3.Mama Ducelui de Edinburgh, Principesa Alice de Battenberg a fost calugarita ortodoxa |
[size=3][color=null]SFATUITORUL PRINTULUI CHARLES, MONAHUL ATHONIT DIONISIE IGNAT (PARINTE ROMAN)[/size]
Schitul Colciu, intemeiat inainte de secolul XIII-lea, este situat in nord-estul peninsulei, la o jumatate de ora de mers de Vatopedu, stralucitoarea manastire athonita. Atat schitul, cat si multele chilii construite mai tarziu in jurul lui au fost fie distruse, fie s-au degradat de mai multe ori de-a lungul veacurilor si au fost adesea rezidite. Astazi, numai patru chilii (Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian, Sfantul Gheorghe, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul si Sfanta Ana) mai sunt locuite. Cea mai mare dintre ele, cu 10 calugari, este Chilia Sfantul Gheorghe, al carei staret a fost Parintele Dionisie Ignat, unul dintre cei mai induhovniciti parinti ai Muntelui Athos. Despre viata si invataturile Parintelui Dionisie s-ar putea scrie mii de pagini. E suficient sa spunem ca la inmormantarea lui, anul trecut, a participat, alaturi de peste 200 de monahi, preoti si diaconi, mostenitorul Coroanei Britanice, printul Charles. Ucenicii parintelui spun ca printul Charles obisnuia sa vina la Chilia Sfantul Gheorghe pentru a cere sfat de la Parintele Dionisie. Nu o singura data Charles a stat o jumatate de ora rugandu-se in genunchi in paraclisul schitului, in timp ce bodyguarzii sai asteptau nerabdatori afara. Spre sfarsitul vietii sale, batranul Dionisie a fost unul din cei mai cautati indrumatori spirituali din Athos, fiind cercetat de multi stareti, ieromonahi, pustnici si monahi. |
In Occident exista foarte multi convertiti la ortodoxie, unii dintre ei deveniti deja celebri in urma publicarii unor carti: Timothy (Bishop Kallistos) Ware, Clark Carlton, Patrick Barnes, Peter E. Gillquist, si probabil cel mai celebru dintre toti, Pr. Serafim Rose.
In toamna lui 2007 am fost placut surprins sa vad la manastrirea Pr. Efrem din Florence, Arizona, un calugar negru. Bogdan. |
Bogdan, noi ne-am dezobisnuit sa gindim ca exista si negrii crestini, chiar traitori in pustie. in Pateric sint foarte multe exemple de sfinti pustinici, daca nu ma insel, unul dintre ei, pe nume Moise, era un foarte bun traitor, un sfint in viata. si acesta obisnuia, pentru a se smeri, sa-si spune siesi: "iata , moise, sufletul tau este mai negru decit culoarea pielii tale". am reprodus din memorie.
ma gindesc si la coptii de acum, la etiopieni, care sint urmasii traitorilor din crestinismul primar. stiai ca sint si sfinti chinezi, recunoscuti de biserica otodoxa? Mare minune! Nimic nu este imposibil Lui Dumnezeu. |
Doua articole aparute in revista "Orthodox Canada", Vol. I, noiembrie-decembrie 2006
(Lipsesc numele autorilor articolelor) [size=3]What would be the implications for Canada, however, if the monarch of our country was an Orthodox Christian? [/size] At first glance, most people would say this would make little difference, in a country who couldn’t care less where His or Her Majesty might find themselves on Sunday morning.Yet the inherited experience of the centuries speaks otherwise. The anointed kings of the Old Testament were not simply someone who happened to be the king: they were God’s anointed. The Byzantine emperors carried similar significance. This is the reason on the walls of Constantinople in 1453, the death at the hands of Muslim armies of the last Emperor Constantine Paleologus was a tragedy of biblical proportions: it was the end not just of a dynasty, but the kingdom which reflected God’s Rule on __________________________________________________ _ __________________________________________________ _ 2 Vol.1 No.1 - November & December 2006 Like to send to a friend? Email us at korzg@hotmail.com Orthodox Canada earth. The murders of the Royal Martyrs of Russia in the twentieth century bore the same significance, signaling the end of the Third Rome, of Holy Orthodox Russia. Orthodox rulers have always been viewed by the Church as a sign of God’s favour toward a country; their deaths have been interpreted as the act of the Lord removing His protective hand from an apostate nation. Canada, like other countries who share the same sovereign as Britain, has little likelihood of inheriting such Divine favour - or so it would seem. Yet as our Queen celebrates decades on the throne, attention inevitably turns to what the future may hold for the monarchy. The collective opinion of Charles, The Prince ofWales, has warmed in recent years, after a decades-long roller-coaster ride in public opinion. Most Orthodox Christians, especially those with no personal ties to the United Kingdom, have paid little attention to the Prince’s activities, beyond what the mainstream media reports. This is the very reason the prospect of an Orthodox Sovereign for Canada has missed most Orthodox. For many years, The Prince ofWales has been an active (and contributing) steward of a number of Orthodox monasteries, including St. Catherine’s on Sinai, and communities on the Holy Mountain of Athos. Introduced to these by his Greek Orthodox father, Prince Phillip, Charles makes regular pilgrimage to both, and is granted privileges of access reserved not just for Orthodox pilgrims, but only for Orthodox bishops. Media reports confirm his regular, private visits to the only Welsh Orthodox priest, in the priest’s tiny cottage in the northwestern Welsh nationalist country. His Royal Highness’ love for things Orthodox extended to the Anglican marriage blessing at Windsor Castle, at which a Russian singer sang the Nicean Creed - the original Creed used by the Orthodox, not the Latin version with the filioque religion of which Prince Charles would become head upon his ascension. There are numerous indications that the Prince also receives the Holy Mysteries of Communion in the Orthodox Church, from the most strict monastic communities, which raises the question of whether in fact Prince Charles is actually Orthodox. Direct inquiries to those who serve as spokesmen for the Royal Family are met with demure silence: the royal method of avoiding a positive response to a complicated question. If Prince Charles is an Orthodox Christian, what does it mean for the Church of England, the rapidly declining state Clause used by the Church of England, the __________________________________________________ _ __________________________________________________ _ [size=3]An Orthodox monarch has always represented God’s favour toward a nation.[/size] religion in a country that boasts better attendance in its mosques on a given day than in its own pews in a month of Sundays? His Royal Highness has already expressed reservations about taking on the role of head of the Church of England; of course, this is a role an Orthodox Christian could not accept. He continues to take his own sons (and heirs) on pilgrimage to Orthodox holy sites, and does so not in the manner of a royal tourist, but as a regular, humble pilgrim, traveling by foot, and staying in regular quarters (with a retinue of bodyguards, to be sure). By God’s providence, should the day arrive that he assumes the throne, the implications for Anglicanism may be nothing at all, if Prince Charles gets his way. For Orthodox Christians, the prospect of an Orthodox Christian king - indeed, an Orthodox King of Canada - should like all things pertaining to the Mind of God, not be interpreted for their outward meaning, but for their inner, spiritual significance. For an Orthodox monarch has always represented God’s favour toward a nation, and perhaps in this case, it would represent the Lord providing Commonwealth countries, including Canada, a chance for repentance and salvation. As the drums of war beat with increasing ferocity around the globe, perhaps it will even be our last chance. Articol nr. 2 [size=3]Canada: Doorway To a New Christian Commonwhealth?[/size] "They will come from the east and the west, from the norh and from the soud, and sit down in the kingdom of God - Luke 13:29 Some of us long for the good old days. In the case of some Orthodox Christians, the “good old days” often take the form of the Byzantine Empire - the height of Christian life amoung the Hellenes - or Holy Russia, the age of great monasteries and spiritual elders. Others may look to other, smaller Orthodox kingdoms, east or west, such as the Bulgarians, Ukrainians, Serbs,Anglo-Saxons or Franks. For nationalists, there is something very comforting in nostalgia, the sense that the greatness of the past does not ever really pass away. Yet the earthly reality is quite different: Holy Russia crumbled into atheistic Communism, the Byzantines were overrun by Moslem Turks, and most Greeks and Russians today are not calling for a return of their Orthodox Emperors. Like everything carnal, nationalism finds its end in the dust of time - yet unlike everything carnal, something about these great Orthodox Empires lives on in the heart of every Orthodox Christian, in every prayer, in each Divine Liturgy. What is this essential quality that lives on? It is in fact the very opposite of the narrow nationalism that characterizes much Orthodox parish life in North America: it is in fact the essence of Orthodoxy, which goes beyond culture, which embraces the whole human race in the historic, Orthodox Christian Faith, to such an extent that Orthodox Christianity becomes the culture of an individual or a nation. This was evident in themultiracial - and multilingual - life of the great Orthodox Empires. In the case of Russia, it was Orthodox baptism - not bloodline or ethnicity or language - which determined citizenship in the Empire. The European Slav, the Scandinavian, the Asiatic, the Alaskan Aleut - all were equally citizens of the same Eternal Empire, since all shared the same baptism. This was the inheritance of Byzantium, whose genius transformed the pagan Roman idea of citizenship - loyalty to a false Imperial god - into the only eternal brotherhood of all those who call God their Father. Given centuries of politics, wars, and bloodfeuds, it is remarkable indeed that this sense of eternal citizenship continues to exist at all amoung Orthodox Christians the world over to this day. The age of states made up of a single people or language is over. Immigration, and the international economy, have made this a thing of the past. This new reality is sometimes discouraging and confusing to Orthodox people, who struggle to find an Orthodox identity in a culturally diverse world. Yet cultural and linguistic diversity are the very situations in which Orthodox Christianity has always flourished. The reason is simple: when the Church is surrounded by diverse cultures and languages, it is forced to look outward, to share the Gospel with those around it. This is the same condition that motivated Saints Cyril and Methodius to create a new written alphabet to share the Gospel with pagan Slavs (in their own day, it was as impossible to imagine Christian Slavs as it would be to imagine Orthodox Saudis or Iranians today - or Orthodox Canadians, for that matter). It was the same cultural diversity, including a complex patchwork of languages, and ethnic intermarriage, which allowed Saint Innocent and the other Alaskan missionaries relative ease in spreading the Orthodox Faith among native Alaskans. Where cultural diversity and contact was greatest, so often was mission work. Where do we find the greatest degree of such cultural diversity today? We do not need to look very far: it’s in Canada. And linguistic diversity? Again, the answer is in Canada. In particular, the city of Toronto allows an individual to encounter virtually every culture and language in the world living within a one mile area. Montreal, Vancouver, and to a lesser extent other Canadian cities, present a similar picture. This is the same picture that confronted the missionary saints of past centuries. What does this mean for Orthodox Christians in Canada? Regrettably, many Orthodox mourn the loss of their ancestral tongue, and try to drown their sorrows in the pursuit of better heritage language and dance programs for their children and grandchildren. Neither of these has anything to do with the work of the Church. If we view our Canadian situation with the eyes of saints like Cyril, Methodius, Innocent, Gregory the Great, and others, our best investment in eternity would be time spent in the heritage language classes of other cultures, such as the Chinese andArabs, whose numbers swell in Canadian cities, and whose children fill our public schools. Our funds would flow toward the translation of liturgical texts, lives of the saints, and writings of holy elders into Urdu, Mandarin, and Vietnamese (and for our American neighbours, Spanish, which accounts for over forty percent of the first language of all American citizens). French missions deserve special attention. Canada is blessed with freedom of movement throughout the largest national landmass in the world, and the Lord’s providence has preserved us free from war on our soil since a small group of American troops were driven back to Niagrara Falls generations ago. Fie ca Domnul sa-l incoroneze pe ASR Printul Charles si cu cununa Credintei Ortodoxe celei Adevarate! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! -------------------------------------------------------------------------------------- "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toata faradelegea mea". (Psalm 50, 1:2) |
Linkul spre cele doua articole anterioare, scrise in format .pdf, din revista "Orthodox Canada" (de aceea au iesit la copiat in formatul in care au iesit):
www.orthodoxcanada.com/download/2006-01.pdf |
ASR PRINTUL CHARLES, MOSTENITORUL TRONULUI BRITANIC, SI-A INFIINTAT O BISERICA ORTODOXA PERSONALA, PLINA DE ICOANE IN STIL BIZANTIN, IN DORSTER
Cel putin, astfel afirma Anthony Gardner in articolul sau: "O RELIGIE STRAVECHE - O STEA CARE RASARE IN EST" În timp ce Biserica Anglicana se straduieste din greu sa-si tina turma cât mai aproape, un nou venit, cu un trecut stravechi, îi învaluie din ce în ce mai mult pe Englezi, inclusiv pe printul de Wales. Luna trecuta, Sâmbata noaptea, politia din Londra a fost chemata sa supravegheze o mare multime adunata în aria londoneza Knightbridge. O mie cinci sute de persoane se înghesuiau sa se strecoare într-o cladire a carei capacitate era pentru cel mult o jumatate din ei. Unii chiar au lesinat, iar înauntru, conform celor raportate de un politist, era «ca într-un cuptor». Înghesuiala aceasta nu era prilejuita de vre-o manifestare ilegala, ci de slujba Învierii Domnului din noaptea de Pasti la Catedrala Ortodoxa Rusa din Ennismore Gardens. În ultimii 15 ani, numarul credinciosilor ortodocsi din Anglia a crescut de la 170.000 la mai mult de un sfert de milion, facând din aceasta religie confesiunea crestina cu cea mai rapida crestere. Biserici Ortodoxe si circa 6 manastiri pot fi întâlnite din Truro si pâna la Dunblane. Acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât Ortodoxia nu face evanghelizare ca alte denominatii si este, dupa spusa unui convertit, absurd divizata, în cearta continua si cu multe ranchiune.Un factor important îl constituie marele numar de imigranti sositi din Rasarit si din fosta Uniune Sovietica. Desi numarul de convertiti nu este mare, prin comparatie, ei joaca un rol extraordinar de mare. Cei mai influenti oameni ai Bisericii Ortodoxe din Anglia – Episcopul Kalistos Ware în Biserica Greaca si episcopul Vasile Osborne în Biserica Rusa - au venit de la protestanti. În plus, exista un numar important de figuri mari în Anglia care simpatizeaza Ortodoxia, fara a fi convertiti. Un centru important de simpatie îl constituie Prietenii Muntelui Athos, care sustine manastirile grecesti din Sfântul Munte si include ca membri importanti pe Sir Patrick Leigh Fermor, pe Ducele de Edimburg si pe Printul de Wales. Implicarea printului Filip nu ne surprinde, având în vedere ca Biserica Ortodoxa Greaca si l-a apropiat mai de mult. Mai surprinzatoare este prezenta printului Charles, care este viitorul cap al bisericii anglicane. «El este profund miscat în duh de Muntele Athos, spune un membru al Societatii. «Printul viziteaza Muntele Sfânt în fiecare an, petrecând acolo o saptamâna si este foarte admirat acolo.» Philip Sherrard spune ca printul Charles a fost influentat de el, care este un comentator radical pentru Ortodoxie si ecologie si argumenteaza ca întreaga crestinatate occidentala a produs paguba mediului natural prin separarea dintre spiritual si fizic. Printul mai este puternic influentat si de strastra-matusa lui, Elizabeta, Marea Ducesa de Rusia, victima a revolutiei comuniste si care a fost canonizata în 1993. Chrales a comandat o icoana a sfintei lui Aidan Hart, un neozeelandez, fost calugar ortodox stabilit în Shropshire. În plus, printul are un requiem scris pentru ea de cel mai eminent dintre convertiti, John Tavener, care a compus mai multe lucrari pentru biserica si a înfiintat biserica sa personala plina de icoane, în Dorset. Pentru un neinitiat, Biserica Ortodoxa este bizantina în multe sensuri si ea cere un cap limpede si o harta clara a Orientului apropiat din primul mileniu dupa Hristos pentru a o întelege. Biserica primara a fost organizata în cinci Patriarhii: Antiohia, Alexandria, Ierusalim, Roma si Constantinopol. Primele trei au cazut sub invazia musulmana si, la 1054, biserica din Roma se rupe de trupul primar al bisericii dând nastere marii schisme. Atunci Patriarhul onstantinopolului a fost declarat primul între egali (primus inter pares n.n.) în lumea ortodoxa, sustinut prin formarea unor noi biserici si patriarhii în Grecia si în Europa de Est. Bisericile din Anglia (ortodoxe n.n.) sunt vlastare ale acestor biserici si îsi au jurisdictia dincolo de ocean: cea Rusa la Moscova, cea Greaca la Istambul si cea Antiohiana la Damasc. Cea mai larga prezenta în Anglia o are Biserica Greaca, cu 120 de parohii, cea Rusa aduna vreo 35, dar, dupa parerea Victoriei Clark, o specialista în ortodoxie, ea este mai înclinata si mai deschisa pentru convertiti decât cea greaca. Daca te duci în Ennismore Gardens într-o Duminica dimineata, vei gasi acolo perechi de tineri care nu au nimic de a face cu Ce-i atrage acolo? Conservatismul ortodoxiei este o importanta atractie. În timp ce anglicanii si romano-catolicii agonizeaza sub tendintele moderniste, multi tineri gasesc o certitudine într-un corp care, dupa afirmatia episcopului Ware “a pastrat traditia si continuitatea vechii biserici în deplinatatea ei.” Aceasta aderenta la dogma este completata de cre-dinta ca bisericile din Vest se sprijina prea mult pe ratiunea umana. Slujbele ortodoxe, cu aprinderea lumânarilor, metaniile si sarutarea icoanelor are mai multa actiune fizica si este mai potrivita pentru emotia spirituala. “Liturghia noastra are o frumusete care se adreseaza întregii fiinte”, spune parintele John Hockway, un preot englez prin nastere, stabilit în Enfield. “Cântarile, tamâia, modul în care e construita biserica, toate sunt manifestarea lui Dumnezeu si partasia noastra la Împaratia Lui. Ea raspunde unui adânc dor al fiintei umane.” Daca Biserica Ortodoxa este oarecum împotriva prozelitismului, aceasta se datoreaza, în parte, convingerii ca Liturghia vorbeste prin ea însasi. În plus, spune un convertit, “Ortodoxul este foarte constient de faptul ca el este un musafir în Anglia si nu doreste sa intre în conflict cu alte biserici.” Cea mai notabila recent convertire a fost trecerea la ortodoxie a unui numar de 30 de preoti si diaconi anglicani care au respins preotirea femeilor. «Dar, spune unul dintre ei – parintele Mihail Harper – nici Biserica Greaca, nici cea Rusa, nu s-au aratat receptive fata de intentia noastra. Atunci ne-am adresat Bisericii Antiohiene… “pentru ca ea a fost singura care si-a deschis bratele ca sa ne primeasca, ceea ce celelalte biserici n-au facut.” Faptul ca slujbele ortodoxe sunt tinute traditional în limbi nefamiliale englezilor – limbi slavone, greaca sau araba – a constituit un impediment pentru convertiri. În ultimul timp, situatia s-a schimbat mult, fiindca bisericile au introdus parti din servicii în limba engleza si, la unele din ele, întreaga liturghie. Persoana cea mai acreditata pentru a aduce în Biserica Ortodoxa vorbitorii de limba engleza a fost Mitropolitul Anthony Bloom. Ierarh harismatic, mort anul trecut, este considerat de multi drept un sfânt. « Nu-mi venea sa cred ca un asa de mare numar de englezi au fost prezenti la înmormântarea lui» spune Piers Buxton, fostul secretar al Academiei Regale, care a fost printre participantii la funeralii. «Ei se strecurau printre pietrele de morminte ca sa fie cât mai aproape de groapa.» Printre cei care au tinut discursuri funebre a fost si Arhiepiscopul de Canterbury, care a aprobat partasia bisericilor anglicane cu comunitatile ortodoxe. În mod inevitabil, exista si diferente de opinii – desi nu doctrinale – printre diferitele ramuri ale Bisericii Ortodoxe, dar cele mai serioase conflicte au loc adesea în interiorul aceleasi natiuni. Cel mai amar dintre conflicte este între Biserica Rusa “rosie”, cea care a acceptat jurisdictia Patriarhiei de la Moscova în timpul manipularii ei de catre comunism si cea «alba» care sta sub jurisdictia unei succesiuni de episcopi exilati. În prezent, relatiile, oarecum, s-au mai dezghetat. Nu mai sunt aceleasi sentimente care erau înainte împotriva Patriarhiei moscovite, zice unul dintre membrii Bisericii «albe», pentru ca, în prezent, ei nu mai sunt atât de supusi Moscovei, desi unii înca mai sunt. În cartea sa, The Inner Kingdom, episcopul Kalistos Ware recunoaste aceste probleme însa, argumenteaza el, este mai bine sa te sfadesti pe anumite probleme mai putin importante, decât sa fii, ca anglicanii, «uniti, în cea mai mare parte, într-o organizatie aparenta si sa fii profund divizat în credinte si în formele publice de adorare a lui Dumnezeu." "Biserica Ortodoxa, spune un convertit, este plina de tot felul de neîntelegeri marunte, dar, în inima ei, ea ramâne într-o singura credinta – neclintita - ca lumea este transfigurata prin savârsirea Sfintei Liturghii. Este foarte obisnuit sa gasesti convertiti care sa ajunga întâmplator din strada la o slujba ortodoxa si sa gândeasca: Aici ramân! M-am întors acasa." Fie ca Domnul sa-l incoroneze pe ASR Printul Charles si cu cununa Credintei Ortodoxe celei Adevarate! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! -------------------------------------------------------------------------------------- "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toata faradelegea mea". (Psalm 50, 1 |
Printul Charles este viitorul Guvernator al Bisericii Anglicane.
|
Teoretic ar trebui sa fie, parinte. Practic daca doreste sa se mentina ortodox, cumva ar trebui sa abdice in favoarea celui mai mare dintre fiii sai, presupun...
Si as mai vrea sa adaug ceva: vazand cum viitorul monarh al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord se apropie din ce in ce, cu pasi tot mai hotarati spre Ortodoxie, oare cum as putea convinge un credincios de rit catolic de frumusetea, si maiestatea slujbei ortodoxe si de intensitatea trairilor spirituale din timpul acestei slujbe? Daca acel credincios de rit catolic nu are aplecarea sa participe la slujba din Biserica Ortodoxa? Macar de cateva ori... Ca teologie ortodoxa, in calitatea lui de preot, banuiesc ca stie, suficient de multa... Parinte PadreCory, ce spuneti? Acceptati provocarea? Chiar sa participati la o slujba ortodoxa impreuna cu unii din credinciosii dvs. greco-catolici. Fie ca Domnul sa-l incoroneze pe ASR Printul Charles si cu cununa Credintei Ortodoxe celei Adevarate! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! -------------------------------------------------------------------------------------- "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toata faradelegea mea". (Psalm 50, 1 |
Printul Charles pare impresionat de frumusetea lacasurilor de cult ortodoxe si datorita faptului ca bunica sa era calugarita ortodoxa dar viitorul Rege al Marii Britanii nu si-a manifestat niciodata intentia de a deveni ortodox.
In ceea ce ma priveste am participat de mai multe ori la diferite evenimente la slujbe ortodoxe care sunt ff frumoase dar nici nu se pune problema de a nu fi catolic. |
Au existat cateva convertiri la catolicism in sanul Familiei Regale britanice in ultimii ani dar nici una spre alte confesiuni.
|
Convertiti recent la catolicism?ASR Ducesa de Kent si fiul ei Nicholas.
A avea icoane in resedinta nu inseamna a fi neaparat catolic sau ortodox iar Printul Charles este anglican chiar daca critica multe lucruri din anglicanism. |
Sa nu uitam ca tatal Printului Charles este un ortodox convertit la anglicanism.
|
De nevoie... Altfel nu se putea casatori cu viitoarea regina Elisabeth si deveni print consort. Insa si-a educat fiul, pe Charles, tot in credinta sa originara, crestinismul ortodox. Dovada este ca ASR Printul Charles vine in fiecare an cu placere la Muntele Athos, mai ales la Manastirea Vatopedi, iar staretul acestei manastiri ii e si parinte-duhovnic.
|
Niciodata Printul Philip nu a incurajat vreo educatie ortodoxa a fiilor sai el insusi nefiind ff religios.
|
Dupa 1990, dupa ce o perioada indelungata nu a mai practicat in niciun fel religia, s-a intors la Ortodoxie, fiind unul dintre patronii fundatiei "Prietenii Muntelui Athos". Asta o stiu din surse sigure, Padre.
|
Padre si mama printului Philip a fost calugarita ortodoxa, a murit in 1969, iar pana atunci la castelul Windsor a existat o capela ortodoxa, unde ea se ruga de cate ori venea sa-si viziteze fiul. Dupa moartea mamei printului Philip, capela a fost indepartata din castel. E imposibil ca rugaciunile ei sa nu fi avut nici macar o influenta asupra fiului sau, ca drept dovada dupa 1990 s-a intors la Ortodoxia greaca.
Dupa 30 august 1997, data mortii primei lui sotii, Lady Diana, ASR Printul Charles si-a gasit alinarea la Manastirea Vatopedi de la Muntele Athos, unde adesea discuta cu staretul acestei manastiri, Parintele Efrem, timp de trei-patru ore o data. Un timp, pana la moartea sa, parintele roman Dionisie Ignat i-a fost chiar sfatuitor Printului Charles. Actualmente, parintele Efrem joaca acest rol pentru ASR Printul Charles. Parinte PadreCory, cititi, va rog, toate postarile anterioare de pe acest topic, cu articole intregi preluate din presa britanica, parte din ele traduse, parte citate in original, in limba engleza, si va veti convinge de adevarul celor spuse. |
Ati citit vreodata biografia lui Alice de Battenberg?
|
In primul rand, buna seara, parinte Coriolan.
Cum a fost la conferinta de la Arad, pare-mi-se despre apropierea vremurilor lui Antihrist (sper sa nu gresesc), sustinuta in fata tineretului greco-catolic din Arad impreuna cu un profesor de teologie ortodoxa? In alta ordine de idei, Alice de Battenberg, mama Printului Consort Philip al Angliei, dupa caderea regelui Konstantin al Greciei din 1967, a fost invitata de fiul ei si de regina Elizabeth II sa locuiasca la Buckingham Palace, resedinta regala din Londra. A trait pana in 1969, dar in toate biografiile ei gasite pe net,f. vagi, nu am gasit niciun cuvant care sa ma lamureasca cand a devenit calugarita ortodoxa. Si, bineinteles, ca n-am citit nici biografia ei oficiala, neavand de unde o procura. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dummnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! |
Dezbaterea respectiva va fi maine si la ea participa tineri mai mult ortodocsi dar si catolici si protestanti.
Principesa Alice de Battenberg: http://www.raoulwallenberg.net/?en/saviors/women/2997/princess-alice-battenberg.3384.htm http://en.wikipedia.org/wiki/Princess_Alice_of_Battenberg |
Printul Angliei este parerea mea mult mai ortodox decit multi dintre ortodoxi.
L-am vazut participind la Liturghie pe Athos, mincind aceeasi mincare ca oricare altul in Manastirea Vatopedi, amestecindu-se intre noi ceilaltiu pelerini fara rezerve si fara bodygarzi. Multe din renovarile de la Vatopedi i se datoreaza lui. Apoi are un proiect agricol cu studentii pe terenul minastirii. Iar cine a stat vreodata linga staretul Efrem stie ca...nu stai degeaba. Doamne ajuta! |
Parinte ,binecuvantarile parintilor merg pina la multe generatii dupa.
Daca printul a avut ascendenti ortodocsi , profund traitori care sunt bineplacuti lui Dumnezeu nu avem cum sa stim care va fi evolutia lui religioasa. Nu stiti ca un calugar binecuvanteaza intreaga lui familie si o duce catre mantuire ,caci el si-a dedicat viata lui Hristos? Aveti o gandire prea rationala si as spune eu putina credinta ,caci "Ce la oameni e cu neputinta la Dumnezeu e posibil"? Credeti ca vizitele printului la sf.Munte sunt intamplatoare? In afara de asta el a dus o viata pacatoasa si vrea iertare si unde o poate primi decat prin sf.Taine ortodoxe? |
Reamintesc ca Printul Charles viziteaza adesea lacasuri de cult ortodoxe dar nu s-a declarat niciodata ortodox si nu cred sa fi primit Sf. Taine in ortodoxie.
|
Citand PadreCory
Citat:
Intre a crede ceva despre o anumita persoana si ceea ce este ea cu adevarat este o cale ca de la cer la pamant. De exemplu, de unde stiti ca in Sfantul Munte nu a primit Botezul ortodox? E foarte foarte usor sa mentii discretia in legatura cu un asemenea subiect. De ce sa se fi laudat ASR Printul Charles cu botezul in ortodoxie? Poate va face public asa ceva doar in momentul inscaunarii ca si rege al Angliei, cand va hotara unirea fortata a Bisericii Anglicane cu cea Ortodoxa si eliminarea tuturor adaugirilor de dupa anul fatidic 1054... Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! --------------------------------------------------------------------------------------- Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toata faradelegea mea. (Psalm 50, 1) |
Nu am de unde sa stiu evident daca Printul Charles s-ar fi apropiat de ortodoxie sau chiar s-ar fi convertit in secret.Reamintesc ca botezul Printului este perfect valid.
|
Am dat doar un exemplu, dupa cum foarte bine, avandu-l in trecut sfatuitor pe parintele Dionisie (Ignat), acesta foarte bine ar fi putut indeplini si rolul de parinte duhovnic pentru Alteta Sa Regala si astfel, sa fi savarsit asupra Printului Charles Taina Ortodoxa a Spovedaniei? E adevarat, sunt doar simple speculatii, dar foarte bine ele ar putea avea suport real, cata vreme ASR Printul este atat de atasat de Ortodoxie si este si co-fondator al Fundatiei "Prietenii Muntelui Athos", alaturi de tatal sau, ducele de Edinborough, printul consort Philip.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii! --------------------------------------------------------------------------------------- Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste toata faradelegea mea. (Psalm 50, 1) |
Problema e ca Printul Charles este deja botezat valid.
|
Buna seara, Parinte Coriolan.
Am facut doar niste presupuneri in postarile mele anterioare. Insa daca prelatii ortodocsi hotarasc ca botezul anglican nu este valid, ce s-ar putea intampla? Si ASR Printul sa doreasca neaparat sa fie botezat in credinta ortodoxa? Insa, sa lasam "cearta" noastra pe Printul Charles si sa vedem cum ati petrecut astazi parinte? Cand le-ati pomenit tinerilor crestini aradeni despre apropierea vremurilor lui Antihrist? Exista vreun format multimedia in care s-a inregistrat respectiva conferinta (mp3, avi sau alte tipuri de fisiere audio sau video? Sau daca nu, ati putea rezuma concis ceea ce s-a intamplat la conferinta? Sa aveti parte de un weekend placut, parinte, si de toate cele bune. |
A fost o dezbatere foarte interesanta.Erau prezenti tineri din Romania si din strainatate(greco-catolici/romano-catolici, ortodocsi,protestanti)care au pus multe intrebari celor doi moderatori despre evolutia canonului biblic, despre rolul Imparatului Constantin cel Mare in viata Bisericii,despre Maria Magdalena in Sf. Scriptura,despre mitul Graalului,despre templieri, despre Opus Dei...totul pornind de la ideile lui Dan Brown din "Codul Da Vinci".A fost o dezbatere de peste doua ore in limba Romana si Engleza si la sfarsit un bufet rece.
|
Ar reboteza BO un anglican deja botezat la Anglicani?
|
Citand PadreCory
Citat:
Daca anglicanul nu doreste convertirea, atunci e evident ca nici Biserica Ortodoxa nu il forteaza sa se boteze. O clipa doar, sa caut pe net sa aflu daca BO considera valid sau nu botezul anglican. |
BC nu recunoaste Preotia,Euharistia de la anglicani dar Botezul da.
|
Din ce am citit pe internet, se pare ca BOR accepta din 2004 botezul de rit anglican.
Insa nu aceasta-i problema, ci ca Sfintele Manastiri de la Muntele Athos nu recunosc botezul in rit anglican, considerandu-i pe anglicani drept eretici protestanti. Iar ASR, daca ar vrea sa se boteze ortodox, bineinteles ca ar face-o la Manastirea Vatopedi unde il are drept povatuitor pe staretul acesteia, parintele Efrem. |
Deci nu exista o pozitie comuna a ortodoxiei in ceea ce priveste Botezul anglican?
|
Depinde de pozitia fata de ecumenism a intaistatatorilor BO.
Cei care accepta ecumenismul, precum PF Daniel, Patriarhul BOR, accepta in general botezul de rit anglican. Ortodocsii traditionalisti si acestia reprezinta pe adevaratii ortodocsi, nu recunosc nicio Sf. Taina a Bisericii Anglicane. |
Deci e greu sa avem o viziune unitara a ortodoxiei pe acest subiect.
|
Aici e vorba de Ortodoxia traditionalista, care se opune oricarei forme de ecumenism, deci si Bisericii Anglicane pe care n-o recunoaste, si pe care o aprob si eu, in calitate de crestin-ortodox, deoarece pare sa fie invatatura de credinta a Bisericii Primare, Biserica lasata noua, oamenilor de Mantuitorul Hristos, si nu mai multe biserici cum exista astazi, ci "Una Singura, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica" (Crezul de la Niceea, anul 325 d. Hr.)
Iar pe de alta parte exista Ortodoxia Ecumenista, parte a Consiliului Mondial al Bisericilor, din care, din nefericire face parte si BOR si care are tendinta de a accepta ca si noi si ereticii marturisim Un Acelasi Dumnezeu si deci si aceleasi Sfinte Taine. O dezaprob din tot sufletul deoarece duce la o unire a bisericilor crestine doar de dragul unirii, prin compromisuri si negocieri, si deschide calea venirii lui Antihrist. Asta mi-l face mai putin simpatic pe PF Daniel, Intaistatatorul BOR si avand studii eretice (protestante) la o universitate franceza si catolice la una din Germania (Mainz, pare-mi-se)cred ca pare firesc pentru el sa se uneasca scurt si repede si cu catolicii si cu protestantii, cedand prin negocieri si alterand astfel invatatura primara de credinta a BOR. |
Povestea asta cu unirea rapida nu are baza reale.
|
Pare-mi-se ca am gresit cand am afirmat ca BOR accepta botezul anglican. Iata textul care initial m-a indus in eroare:
[quote] Erezia ecumenistă a „botezului comun” (5) Taina Botezului și unitatea Bisericii. Conceptul de „unitate baptismală” în viziunea ortodocșilor ecumeniști Sâmbătă 30 iunie 2007, de Preot Peter Alban HEERS Pentru ceea ce urmărim, trebuie să fie limpede însemnatul rol al teoriei „unității baptismale” romano-catolice jucat în acest acord. În scurta sa analiză făcută documentului, Mitropolitul Ierothei (Vlahos) al Nafpaktei declară falsitatea „unității baptismale” și o identifică în mod corect ca pe o altă versiune a mult-osânditei „teorii a ramurilor”, scriind: „Pentru ecumeniștii [ortodocși] înțelegerea și acceptarea botezului ereticilor (catolici și protestanți, care au modificat învățătura despre Sfânta Treime și alte învățături de credință) înseamnă și acceptarea statutului eclezial al „trupurilor” eretice și, chiar mai rău, că cele două „biserici” (latină și ortodoxă) sunt unite în pofida unor „mici” deosebiri, sau că provenim din aceeași biserică și că trebuie să căutăm a ne întoarce la ea, formând prin unire acea singură și unică biserică. Aceasta este o formulare vulgară a teoriei ramurilor” [1]. O formulare a teoriei ramurilor în temeiul unui „botez comun” se găsește și în textul adoptat și semnat de către ecumeniștii ortodocși în iunie 1997 la cea de-a Doua Adunare Ecumenică Europeană a Consiliului Bisericilor Europene. Acolo citim: „În apa botezului, recunoaștem prezența Duhului, care este izvorul întregii vieți și ne face părtași trupului lui Hristos” [2]. „Recomandăm ca bisericile [...] să caute a dobândi recunoașterea reciprocă a botezului, în rândul tuturor bisericilor creștine” [3]. [color=red]În cele din urmă, în luna iulie a anului 2004, eparhiile australiene ale Patriarhiilor din Constantinopol, Antiohia și România au semnat în cadrul Consiliului Național al Bisericilor din Australia, așa-numitul „Document de înțelegere”, în care recunosc „taina botezului” administrată în comunitățile neortodoxe (romano-catolice, monofizite, anglicane, luterane, congregaționiste și unitariene) și promovează folosirea unui „Certificat de Botez” comun.[/color] [i][color=darkblue]Aceasta înseamnă că ierarhii ortodocși din Australia, cu părtășia Constantinopolului, Damascului și Bucureștiului, au recunoscut existența botezului per se în confesiunile neortodoxe. [/color] Deci numai eparhiile australiene care sunt sub ascultarea BOR accepta botezul anglican, nu BOR, dar e totusi o cale f. primejdioasa pe care poate aluneca chiar BOR, parerea mea. |
In Romania BOR la ce Biserici /Comunitati recunoaste Botezul?
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:25:31. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.