Pentru cine trebuie sa purtam doliu, si care ar fi perioada? De asemenea in caz de sinucidere este permis sa tinem doliu?

Eu stiu ca se tine doliu dupa rude apropiate. Pentru parinti se tine un an doliu, pentru bunici sase luni. Fiecare cum poate si cata dragoste are.

Parintele Paisie Aghioritul spunea de aceste perioade (1 an pentru parinti, 6 luni pentru bunici) de doliu sunt pur si simplu inventii omenesti.
Perioada pe care a randuit-o Biserica (spune tot parintele Paisie) pentru doliu, indiferent pt. cine il tinem este de 40 de zile, cele in care trebuie sa facem pomana si parastas pentru sufletul celui mort spre a se milostivi de el Bunul Dumnezeu si a nu-l trimite in iad dupa Judecata.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!

Dar in cazul mortii sotului sau sotiei?

Cat simte fiecare nevoia. Unor oameni le ajunge si asa durerea incat nu pot sa se mai intristeze si cu doliul. Eu pentru bunica mea am purtat 40 de zile, desi o iubesc enorm in continuare.
pentru sot sau sotie este valabil ca si pentru parinti sau oricine drag. Nu sunt reguli batute in cuie.
Doamne ajuta!

:) Multumesc frumos pentru raspunderi

Citand Dia_20_diana
Tot 40 de zile conform cu randuielile Bisericii si pentru sot sau sotie, draga sora Diana. Doilu, in pofida a ceea ce credem noi, oamenii, nu inseamna parere de rau, aici, in aceasta lume trecatoare pentru cel/cea care s-a mutat la cele vesnice, ci, prin parastasele si pomana care o facem pentru cel raposat, incercam sa-L imbunam pe Domnul ca sa se milostiveasca in cea de-a 40-a zi (ziua judecatii sufletului raposatului) de sufletul raposatului scump noua si sa-l aseze impreuna cu dreptii si cuviosii de-a dreapta Sa, in Raiul cel neasemuit de frumos.

Domnul sa ne ajute sa putem trece prin vremurile de astazi, sora Diana.
--------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Eu cred ca ori de cate ori poti sa faci acest lucru este bine venit. Nu putem da termene in aceste situatii. Cei care ne-au fost dragi sunt purtati pururea in noi si asemeni trebuie sa fie si pomenirea lor. Nu-mi place cand sunt judecati cei care nu poarta doliu (a fi imbracat in negru). La fel, mai bine sa nu purtam un astfel de doliu, dar sa avem permanent mintea si inima la ei. Uitam de altii pentru ca suntem intr-o adevarata uitare de noi insine.

Exista haine negre foarte elegante. Unele persoane prefera astfel de haine ca sa para mai suple. Cand eram mai tanara, preferam astfel de haine si eu. Iar cand a fost vorba de doliu, am simtit ca nu prin aspectul exterior imi arat dragostea pentru cel disparut, ci prin rugaciune, parastase, pomelnice pentru morti date la manastiri si biserici.

In primele 40 de zile, am dat pomelnice si cele necesare pentru coliva la sapte manastiri. Asa mi-a disparut tristetea aceea insuportabila. M-am mai rugat pentru ei cum am putut: prin cuvinte simple asemanatoare cu rugaciunea inimii, am spus pentru ei ,,Tatal nostru", am citit Acatistul celor adormiti etc. Unele persoane citesc chiar Psaltirea (cu acordul duhovnicului).

Si Iisus a plans pentru Lazar. Dar deznadejdea nu-i este de folos nimanui: nici celor vii, nici celor morti, iar doliul in exces cred ca poate aduce cu sine o stare de deznadejde. Chiar daca ma acuza lumea, si la inmormantare prefer acum sa ma rog decat sa plang in exces. Mai mult de 40 de zile nu suport sa fiu imbracata numai in negru.

Cred, nu sunt sigur, ca doliul provine de la iudei. Era un semn care iti arata ca nu trebuie sa te atingi de aceste persoane, pentru ca ele atingand pe cel adormit, deveneau necurate. Stim ca pentru cei care se atingeau de cel mort era un ritual de purificare. Astazi, noi nu doar il atingem, ci il sarutam pe cel adormit ca semn de pretuire si nimeni nu ne opreste de la acest; moartea a fost biruita.

:)
 

care stie cat e perioada de doliu la bunici?:)multumesc frumos:)

Am mai spus, eu nu tin doliu pentru parinti, bunici, apropiati, un anumit timp. Eu si acum plang pentru ca nu-i mai pot imbratisa, chiar daca au trecut multi ani de la moartea lor.

Asa ca tine doliu cat poti. Daca te referi doar la imbracaminte, circula prin popor credinta ca e bine un an. Eu te sfatuiesc sa nu te rezumi la imbracaminte, doliu pentru mine implica ceva mai mult: sa aprinzi o lumanare mai mult de un an, sa faci un parastas si dupa 10 ani, ... Doliu pentru mine nu este doar culoarea negru, doliu inseamna ca nu l-am uitat, iar prin actele mentionate de asta dau dovada.

...
 

mama mea, Dumnezeu s-o ierte, mereu imi spunea ca, daca va muri, sa nu purtam doliu sau sa ne lasam barba... sa n-o plangem prea mult...
s-a dus la Domnul, intr-o zi de toamna. mi-am lasat barba sa creasca, iar, mai tarziu, luminita mea imi spunea, privind fotografiile de atunci, ca nu-i era indemana sa ma vada asa, ba chiar o treceau fiorii... :))
dupa doi ani, Maica Domnului a chemat-o si pe luminita... iar am lasat barba sa creasca... dar, dupa 40 de zile, am dat-o jos... ma saturasem de atata compatimire si de soapte in urma mea...
in cele 3 zile de priveghi, n-am inchis un ochi si nu mai stiam de mine. era in ajunul Bobotezei si o matusa de-a mea mi-a atras atentia ca sunt imbracat cu o geaca rosie, si ca trebuie sa-mi iau ceva negru... m-am uitat cu privirea ratacita la ea, mi-au dat lacrimile si i-am spus printre dinti, apasat, ca negru este in inima mea... si ca mai negru decat atat nu poate fi... apoi, dupa ce m-am linistit, m-am conformat. a trebuit sa-mi cumpar haine negre...
doliu? nu stiu... credeti ca n-as vrea sa-l port 40 de zile, 6 luni, 1 an...? dar oare este limita pentru asa ceva? nu cred ca semnifica ceva cuvantul "doliu". decat simbolistic. sa se vada ca ai pierdut pe cineva. adevaratul doliu inseamna respect pentru cei plecati. si acesta se manifesta la biserica, la mormant, la pomeniri si in toate amintirile noastre...
nu pot decat sa sper si sa imi doresc din tot sufletul ca ei sa fie mantuiti. iar eu, nevrednicul, sa pot ajunge macar undeva, prin apropiere, cat sa vad ca sunt bine...
in alta ordine de idei, am inteles ca lumea nu sta in loc pentru mine si ca viata merge inainte...
sunt 3 ani de cand luminita e acolo... si nu exista seara sau dimineata in care sa nu-mi termin rugaciunea: "iarta-ma mamica si Dumnezeu sa te ierte!"
nu stiu altii cum sunt... dar acesta este doliul meu...

Ce sentimental esti axios !..cand vorbesti, parca simt ca eu monologhez.
Imi place cum gandesti, iar sufletul iti manifesta trairile cum numai tu stii .
Adevarat ! Doliul este , pana la urma o stare, iar, ca orice stare, ea ne este atat de intima...

Si eu sunt de parere ca postul se poate tine 40 de zile.Dar e numai o parere de a mea, adica ce am facut eu in situatii de genul asta( si ce as face ) . Repet: e strict parerea mea si cred ca fiecare poate tine dupa cum simte si crede de cuviinta.

O discutie aemantoare in cadrului forumului crestin ortodox
 

re: AXIOS
 

Axios,
Vai cum te inteleg...si ce rau imi pare pentru starea ta ... si a mea.
Cu adevarat, nimic nu mai e ca inainte, esti alt om, ai alta viata. Doliul...se tine dupa cate stiu 40 de zile...dar stiti, la fel ca postul, poti sa tii doliu(sa fii imbracat in negru si sa nu mergi la petreceri) dar sa nu-ti foloseasca daca nu te doare de cine a murit, sa te uiti in calendar sa vezi cat mai e pana poti pleca la discoteca.
Eu, de cand a murit tata, is inmarmurit...accept, stiu ca asa e viata...dar doliul e in mine, as da orice sa pot sa-i fiu de folos sa-l ierte Domnul prin rugaciunea mea si prin durerea mea, ca el a fost sfantul vietii mele de langa mine, acum nu-l mai am decat pe Domnul si cei indurerati...mama, sora, sotia... Si Doamne ce-as da sa stiu ca ii e bine.
Doliu tii fara sa vrei, deja cand simti ca nu mai vrei sa tii doliu si e obligatie...nu-l mai tineti ca-l tineti degeaba.

Incercati sa platiti la o manastire 40 de liturghii pentru cei adormiti, sunt de mare, mare folos! La Cernica, un pomelnic pe un an pentru morti este 40 lei, in pret intrand si 40 de liturghii cu coliva si prescura. In plus, sunt pomeniti la Sf. Liturghie cei care platesc liturghia.

Poti sa tii doliu 40 de zile, 6 luni, 1 an sau poti tine mereu daca esti mort pentru viata asta....... Sufletul oricum ramane indoliat dupa pierderea unei persoane dragi! Nu are cum sa mai fie la fel oricat ai incerca pentru ca lipseste cineva... dar comuniunea cu acele persoane o realizam prin toate rugaciunile Bisericii pentru usurarea sufletelor lor! Este singura mangaiere...

Patruzeci de zile tineau evreii doliu
 

Intr-un articol se mentiona ca zilele de doliu la evrei erau in numar de patruzeci. Poate de aici si credinta la multi crestini, ca trebuie sa tinem doliu 40 de zile. Din practicile intalnite la inmormantarea unui evreu amintesc: rudele si prietenii isi sfasiau hainele, cadeau cu fata la pamant si posteau. Prietenii sau vecinii aduceau la casa parintilor celui decedat painea durerii si cupa mangaierii. Evreii aveau o grija deosebita fata de trup, indata dupa iesirea sufletului. Trupul era spalat, uns cu aromate si infasurat in giulgiu.

ce este de fapt doliul?
 

ca te imbraci cu haine negre?ca nu te distrezi?eu nu inteleg lucrurile astea.eu n-am tinut "doliu" in sensul asta niciodata.ce e in sufletul nostru a creionat Axios.doliul il tii toata viata.doliu e atunci cand ti se sfarseste sufletul de dorul persoanei pe care n-o mai poti avea langa tine fizic.poate ca ei ne vad si ne indruma,dar noi nu putem simti in nici un fel lucrul asta.doliul e durerea din suflet.durerea fizica trece,rana fizica se cicatrizeaza,dar durerea din suflet nu trece niciodata.doliul e un lucru intim stiut numai de tine.pt mine doliul nu poate fi impartit cu nimeni si de aceea nu il tin in sensul in care ceilalti il pot vedea.doar pe mine ma poate durea asa.compatimirea celorlalti nu-mi usureaza cu nimic chinul.o vecina spunea:fiecare pierdere prin moarte o resimti altfel,functie de apropierea sufleteasca dintre tine si cel plecat.mie nu-mi place sa spun ca au murit.mi se pare doar ca si-au mutat domiciliul fizic si sufletesc.sufleteste ii am pretutindeni cu mine,fizic... doar cand vizitez "garsoniera"aia in care s-au mutat din motive de igiena ca sa le pun cate o lumanare.Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe toti!

O situatie de maxima delicatete
 

Cu greu poate cineva sa spuna macar un cuvant, si sa fie totodata sigur ca a facut si a vorbit cu folos, atunci cand insoteste un om aflat in doliu, in grea suferinta...
"Apoi au sezut pe pamant, langa el, sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna nici un cuvant, caci vedeau cat este de mare durerea lui." (Iov, 2, 13)
Pentru ca doliul, ma refer la cel dinlauntrul inimii, este o suferinta mare ca raspuns la o pierdere deosebit de importanta.
Cand pierdem ceva sau pe cineva care a facut parte din viata noastra, simtim ca insasi viata noastra a pierdut o parte. Unii oameni simt ca au pierdut totul ... si cad in deznadejde...

Ca stare sufleteasca doliul poate fi coplesitor. Sufletul indoliatului poate sa se sfasie, sa moara el insusi, nesuportind despartirea de cel fata de care era atasat... Din nefericire unii oameni mor la scurt timp dupa ce au pierdut pe cel drag (imi vine in minte ca exemplu moartea prin sinucidere a sotiei poetului Stefan Augustin Doinas, la scurt timp dupa decesul poetului).

Am asistat multi oameni aflati in doliu, ca terapeut, am traversat eu insumi de multe ori perioade de doliu.

Multe sunt de spus, doliul e cea mai delicata problema sufleteasca, in opinia mea.

Doresc sa va impartasesc cateva din convingerile mele:
1) Doliul, ca stare sufleteasca, trebuie parcurs, asa cum parcurgi un tunel, inevitabil. Trebuie trecut prin el. Asumat. Cu ochii sufletului la lumina iesirii. Altfel ramai prins inlauntru, ca intr-o capcana.
2) Doliul cere un travaliu, un efort, ca la nastere. Travaliul nasterii, pe care il cunosc mamele si pe care copiii il experimenteaza din plin, este asemanator travaliului sau muncii de doliu. Francezii chiar asa spun: "munca de doliu", intelegind un proces, etapa cu etapa, prin care omul indurerat parcurge tot tunelul doliului.
3) Deoarece putini oameni isi permit sa mearga la un psiholog specializat in insotirea persoanelor aflate in doliu (nu subestimati aceasta! multi oameni innebunesc sau mor, ori raman toata viata o umbra a propriei fiinte pentru ca nu au parcurs corect tunelul doliului), sansa noastra este Biserica. Ne-am putea lipsi si de psihologi, avem in Biserica tot ce e nevoie pentru un doliu corect dinpunctul de vedere al sanatatii sufletesti. Il avem pe Domnul Hristos, Doctorul si Mangaietorul inimilor noastre zdrobite, laudat fie in veci!
Intelepciunea Bisericii a randuit toate actele pe care noi, indoliatii, le avem de facut in folosul nostru si cu un anumit rost privind pe cel raposat. Preotul este in masura sa conduca pe cei indoliati de-a lungul intregii perioade a doliului. Mai avem si sprijinul comunitatii, al oamenilor din jurul nostru (pe care ii putem alege, selectind DOAR pe aceia care simtim ca ne fac bine!)
Va spun din tot sufletul: sa ascultam cu toata puterea, cu toata inima, pe Preot, atunci cand suntem in doliu. Param astfel unele dintre cele mai otravitoare sageti pe care, cineva nu foarte iubitor, le arunca taman acum, desigur...

Doliul vizeaza sufletul. Asaza in raporturile noi sufletul indoliatului cu sufletul raposatului. Toate celelalte aspecte (haine, hrana, barba etc.) sunt subordonate vindecarii si salvarii sufletului. Sunt rituri sau ritualuri de trecere catre mai departe, intru continuarea vietii, sanatos si mantuitor.

Dumnezeu sa ocroteasca si sa lumineze sufletul celor indoliati! AMIN+

Desi nu sunt adepta radiesteziei, totusi cred ca sufletul celui care moare mai are inca o cantitate sufiecienta de energie, care ramane vie o vreme dupa ce trupul e pus in pamant (se stie de cele 40 de zile). De asemeni cred ca prin actiunile noastre putem pastra vie aceasta energie mai mult timp, dar nu stiu in ce masura e bine (nu stiu sigur daca "fantoma" bantuie pentru ca nu s-a impacat ea cu lumea sau "ne " bantuie pe noi cei care nu ne-am impacat cu moartea ei). Personal cred ca trebuie sa lasam sufletul sa se odihneasca, dar nu sa-l uitam, ci sa pastram vie dragostea pe care am avut-o pentru el, si care ne poate ajuta, se poate ruga impreuna cu noi. Cred insa ca il putem si intrista, daca ne aratam disperati, neputinciosi, lipsiti de credinta.

Ai dreptate despre sufletul celui care moare, dar nu cred ca este neaparat doar 40 de zile. Eu as prefera sa spun ca fantoma viziteaza nu bantuie..

Am gasit o viziune ortodoxa a subiectului
Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte. Cand s-a indeplinit misterul mortii, sufletul, despartit de trupul sau, locuieste pe pamant inca doua zile si viziteaza impreuna cu ingerii locurile pe unde a afacut binele; el umbla imprejurul casei unde s-a despartit de trupul sau si chiar ramane cateodata langa sicriul unde zace trupul sau. Apoi, dupa exemplul Mantuitorului, Care a inviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa se urce la cer, pentru a slavi pe Creatorul universului. De aceea, Biserica se roaga in acea zi pentru cei morti.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

O carte foarte buna si lamuritoare o gasesti pe site
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...l-dupa-moarte/

In credinta ortodoxa nu se intalneste termenul de fantoma.