De ce doar cand dam de necaz apelam la rugaciune?In restul timpului ce facem ? Multi spun ca nu au timp de biserica .

Ce ne-am fi facut fara necazuri si suferinte?...am fi fost pierduti

alexina, si bine ar fi ca oamenii sa se mai roage lui Dumnezeu macar atunci cand dau necazurile si suferintele peste ei, dar au ajuns ca nici atunci sa nu o mai faca, ci stau in nepasare si uitare totala de Dumnezeu, lasandu-se dusi de val, spunand in sinea lor: "Daca s-o rezolva bine, daca nu, iarasi bine", ori de nu-i speranta de izbavire din necaz (o boala grea), stau asa si asteapta minuni de nicaieri...
Chiar ca in acest verset se afla esenta unui mod de viata cat mai echilibrat, ca nici sa furam din cauza saraciei, dar nici sa ne dezmierdam cu felurite desfatari, ci sa muncim pentru obtinerea strictului necesar pentru traiu si nevoi

Cineva spunea ca daca nu am avea suferinte nu am sti cum sa ne bucuram cu adevarat atunci cand avem parte de fericire. Multi nu au timp pentru ca sunt prea implicati in slujba sau scoala si atunci prefera sa se odihneasca duminica.Asa am fost si eu, dar am stat si m-am gandit daca pot sa ma trezesc de luni pana vineri la 6 dimineata, atunci de ce nu as putea sa ma trezesc si duminica la 9?
Viata din ziua de azi a devenit doar o lupta contra-timp, toti ne grabim si alergam dintr-o parte in alta, fara sa mai admiram un copilas pe strada, sau o floare...bine era cand 40 km /ora era viteza mare.

Pasti Fericit alaturi de cei dragi!

Si in viata mea Domnul si-a facut simtita prezenta, atunci cand mi-a fost greu. Dar cu atat mai mult admir pe cel, care L-a cunoscut pe Domnul fara sa dea de acele greutati. Cu cat mai sus se va inalta pe scara virtutilor asa un om, care cunoscandu-l nu va mai aduna pacate cu nemiluita?!? Cunosc asemenea oameni si sunt minunati prin smerenia pe care o au, prin dragostea pe care o revarsa, prin daruirea fata de aproapele. Sufera si ei, dar le poarta pe toate cu dragoste de Hristos.

fratilor sa va spun un lucru despre mine;mai implinit sufleteste ma simteam cind eram prins in probleme,bolnav chiar,decit acum ca sunt unde sunt,multumesc lui Dumnezeu,trebuie sa ne rugam tot timpul desi uneori nu simtim la fel rugaciunea,,,

Cind omul are necaz,suferinta si cind este incercat ,atunci este mai aproape de D-zeu pt ca il cauta in rugaciuni si se roaga din toata inima lui,cit e bine uita omul de EL , nu se roaga, se roaga mai putin sau de fel pt ca-i merge bine. D-zeu ne poate incearca prin suferinta; credinta, rabdarea,dragostea,iubirea sa vada ce facem fara El.Daca-l mai cautam sau ne departam de el, atunci cind dam de greutati si suferinte.{Exp In vechiul testament scrie de poporul lui D-zeu ca atunci cind le mergea bine,considerau ca a utat de ei, de aceia ei se rugau sa le dea suferinte si incercari sau alt exp cu IOV care a suferit mult si era plin de bube.EL nu l-a parasit pe D-zeu nici oclipa,asa si noi sa credem cu adevarat in EL si sa mu-l parasim niciodata prin orce vom trece

Sincer,cand dau de necaz nu apelez repede la rugaciune,ci mai degraba apelez la rugaciune si simt divinitatea mai aproape de mine in liniste si in sanatate,dar mai ales in sanatate,fiindca simt ca detin energia necesara pentru a ma ocupa si de suflet.Dar bine-nteles,nu poate fi vorba de o sanatate absoluta,ci mai degraba scceptabila.
In necaz,din pacate uneori am tendinta de a ma umili,de a nu mai indrazni sa cer nimic,de teama ca nu pot pretui si astfel ajungand la smerenia greselii,si-a neputintei,in prealabil.Deci,nu cred ca este o regula sa cazi in genunchi la necaz,pare mai degraba o fatarnicie,sau poate ca un abuz,astfel incat dupa ce ne revenim sa uitam iarasi de sensul real al lucrurilor,si de blagoslovenia de odinioara.
Cel mai bine este sa ne constientizam neputintele,sa ne constientizam,de asemeni,si darurile,sa le spunem asa,sa fim multumiti,in primul rand cu ceea ce avem,cu ceea ce am fost capabili sa asimilam in viata,cu felul cum stim sa pretuim si sa administram ceea ce avem.Dar mai ales sa pretuim simplitatea si darul natural al vietii,fiindca pe acestea noi le subrezim in goana aceasta dupa sens,dupa care le cautam cu disperare in valtoarea necazurilor.
Se spune ca nu exista fericire,si mai degraba fericirea propriuzisa reprezinta "totalitatea necazurilor care nu ni se intampla".Deci,deseori alergam,parca orbiti de lacomia placerii perpetua,spre fericiri efemere,imaginare si fara continut,astfel uitand totalitatea lucrurilor care ne inconjoara,benefice si sanatoase.Apoi,obositi pana peste masura si impovarati de consecintele atator atitudini necugetate,ne intoarcem spre noi insine,incercam sa ne regasim...si sa ne pretuim asa cum suntem,caci suntem cu certitudine zamislirea divinitatii,individuali si unici fiecare in felul lui.
Am auzit odata o replica intr-un film,vis-a-vi de necaz;"eu sufeream iar Dumnezeu era in alta parte,undeva inchis intr-o biserica...".Eu cred ca Dumnezeu este pretutindeni,ca-l chemi la necaz,sau ca-l chemi in bucurie,El este oricum aproape,este in primul rand in noi,iar acest noi pentru ca se pierde pe sine,simte distanta fata de Dumnezeu.
Intotdeauna vor exista bucurii si mai multe,asa cum vor exista necazuri si mai diverse,de aceia nu trebuie sa ne intristam de cele ce avem sau nu avem,ci sa avem doar incredere in Dumnezeu,iar noi sa ne lucram cu mainile ce ne-au fost date,painea cea de toate zilele,sa avem grija de ratiunea care ne este cel mai de pret,ca oameni,si sa ne rugam sa avem intelepciune,iar odata cu ea ne vor veni mai mult decat vom fi visat.Insa,intr-adevar totul poate fi relativ,sau interpretabill,pentru ca totul este afundat intr-o mare diversitate de concepte,de trairi,de sentimente si evenimente pamantene.
Si foarte intelept despre cineva care amintea de Parintele Paraian,cand te apuca ravna rugaciunii,roaga-te neincetat,si pentru momentele cand vei deveni delasator...sau poate si pentru cele de neputinta si necaz,in care deznadejdea poate sa ne pasca mai cu precadere.

Blandino vezi ca Dumnezeu nu poate fii micsorat.......se scrie Dumnezeu.......stie orice copilas smerit:P.......pun nod in papura:)).......mama ce tare sunt!!!.....Sa va dea Domnul Dumnezeul nostru intelepciune si pocainta.Amin.Hristos a inviat

Dumnezeu ne cheama la Sine pe diverse cai: pe unii prin fericire, pe altii prin suferinta. Si nu face acest lucru pentru a cerceta cum reactioneaza firea umana, ci pentru ca ne cunoaste prea bine si stie ca prin aceasta cale putem da cel mai bun raspuns chemarii Sale.

Nu stiu dar pe mine ma intristeaza mult lucrul acesta:( Dar nu numai la biserica poti sa te rogi si sa fi cu El sa il cauti, ci si acasa sau in orce loc esti:)

Eu am inceput "sa ma rog" doar cand am dat de necaz...off...cat ma doare ceva ma rog...cand mi+e bine aman rugaciunea de ajung sa nu o mai fac...cat de josnica sunt...si iar cand ma doare ma rog...ce ipocrizie...

Paradoxal, iata ca suferinta sau necazul este si un prilej de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Spre exemplu, in psalmi intalnim adesea expresia "intru necazul meu catre Domnul am strigat". Cu toate acestea Dumnezeu nu este autor al raului.

Pai cuvantul rugaciune chiar asat inseamna ,a ruga pe dumnezeu pt ceva.Cand totul este bine,nu ai de ce sa-l rogi pe Dumnezeu pentru ceva,trebuie doar sa-i multumesti,si sa-l rogi pentru altii care sufera.Rugaciunea nu este o formula ce trebuie spusa neincetat,atfle se supara Domnul.Domnul vrea sa fim si concreti,aplicati la realiatate,adica sa vedem ce trebuie sa cerem,pentru ce sa ne rugam,sau daca trebuie sa multumim,sa dam slava lui Dumnezeu.Daca esti fericit,normal ca nu-ti vine sa plangi in pumni,ci trebuie sa canti un imn de slava.Cand esti suparat,ceri ajutoru ca sa treci peste necaz si asa mai departe.Eu nu sunt adeptul ruagciunilor formale,adica citesc zilnic aceleasi ruaciuni,care unele nu mi se potrivesc deloc,dar absolut deloc.Ca si din Psalitire,sunt psalmi de lauada,de cerere,de slava,de pocainta,dupa viata Sf Pr David.La fel trebuie sa facem si noi,sa adptam rugaciune ala viata noastra,nu sa imitam viata altora.

Sa nu uitam ca omul care se smereste in fata lui Dumnezeu are inauntrul lui o comoara ce depaseste toate bucuriile si satisfactiile celorlalti. El si-a vandut toate bunurile exterioare, pentru ca a gasit in inima sa aceasta nepretuita comoara, care este Dumnezeu.

uite achimovjean, o smerenie practica, am luat cele 24 de vami de pe un alt forum de la unul Dan... adica ma gandeam la smerenia de a reushi sa nu te opreasca dracii la ele... iar abea apoi urmeaza judecata din Cuvantul Lui Dumnezeu, care e mult mai infricoshatoare decat aceasta ca se spune ca totzi vor invia shi vor tremura shi se vor ingrozi in fatza Mielului... caci nimic necurat nu va intra... dar deocamdata iata vamile prin care oricesuflet iubitor de fericirea cu Hristos, spre Dumnezeu, va trebui sa dea socoteala... in cantar punandu-se intre ingerii nedreptatzii (dracii) shi cei ai lui Dumnezeu:

Vămile Vazduhului

1.Vama întai, a vorbirii în desert

2.Vama a doua, a minciunii

3.Vama a treia, a osandirii, clevetirii si judecarii aproapelui .

4.Vama a patra, a lacomiei si betiei

5.Vama a cincea, a lenevirii -

6.Vama a sasea a furtului .,.

7.Vama a saptea, a iubirii de argint

8.Vama a opta, a cametei .

9.Vama a noua, a nedreptatii

10.Vama a zecea, a zavistiei

11.Vama a unsprezecea, a maniei

12.Vama a douasprezecea, a maniei si iutimii .

13.Vama a treisprezecea, a pomenirii de rau

14.Vama a paisprezecea, a uciderii

15.Vama a cincisprezecea, a vrajitoriei.

16.Vama a saisprezecea, a desfranarii

17.Vama a saptesprezecea, a preadesfranarii

18.Vama a optsprezecea, a sodomiei si gomoriei

19.Vama a nouasprezecea, a ereziei .

20.Vama a douazecea, a zgarceniei

21.Vama douăzeci si una, a idolatrizarii si a credintelor demonice

22.Vama douazeci si doua, a sulimenirilor

23.Vama douazeci si treia, a fumatului.

24.Vama douăzeci si patra, a simoniei .


deci sunt mai mult cu 4 fatza de vamile din timpul sfintei Teodora, pesemne ca s-au mai inventat pacate intretimp... shi poate pana ajungem noi vor mai fi cateva suplimentare, ca doar gLumea nu sta degeaba, mai inventeaza noi pacate pentru noi vami... cine poate shtii...

shi cele din relatarile sfintei Teodora, se poate face comparatzie intre ele ca sa le shtim exact... ca precis se vor adauga pana ajungem noi...

"Noi imprumutam din relatarea Sfintei Teodora descrierea ordinii in care vamile se succed. Pe calea cerului, mergand spre rasarit, sufletul intalneste intaia vama, unde duhurile rele, dupa ce au oprit sufletul insotit de ingerii cei buni, ii infatiseaza pacatele sale facute prin cuvant (vorbe desarte, flecareala, cuvinte obscene, jigniri, luare in ras a lucrurilor sfinte, cantece patimase, ras s.a.m.d.); a doua vama este aceea a minciunii (orice minciuna, calcare de juramant, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, calcarea fagaduintelor facute lui Dumnezeu, ascunderea pacatelor inaintea duhovnicului); a treia vama este a calomniei (calomnierea aproapelui, vorbirea de rau, umilirea altuia, jignirea, batjocura unita cu uitarea propriilor sale greseli si pacate); a patra vama este a lacomiei (betia, obiceiul de a manca intre mese si in ascuns, uitarea rugaciunii inainte si dupa mese, nepaza postului, imbuibarea, desfatarile, in sfarsit, toate formele de gastrolatrie); a cincea vama este a leneviei (lenevire la slujbele divine si la rugaciunea fiecaruia, neglijenta la lucru, lene); a sasea vama este a furtului (tot soiul de furturi, pe ascuns sau pe fapta); a saptea vama este aceea a zgarceniei si a iubirii de arginti; a opta vama este a camatariei; a noua vama este a inselatoriei (judecati strambe, masuri false si alte iselatorii); a zecea vama este a geloziei; a unsprezecea vama e a mandriei (ambitii, mandrie, prea buna parere de sine, lipsa de respect fata de parinti, cler, superiori, in general neascultari); a douasprezecea vama este a maniei; a treisprezecea vama este a razbunarii; a paisprezecea vama este a uciderii; a cincisprezecea vama este aceea a magiei (vraji, amestec de otravuri, farmece, chemarea demonilor); a saisprezecea vama este a necuratiei (tot ce tine de acest pacat: ganduri, pofte si fapte necurate, iubirea trupeasca a persoanelor nelegate prin casatorie, voluptatea, priviri pofticioase, atingeri necurate, visuri la lucruri necurate); a saptesprezecea vama este cea a adulterului (necredinta in casatorie, caderea in pacat a persoanelor harazite lui Dumnezeu); a optsprezecea vama este aceea a pacatului sodomit (pasiuni contra firii, incest); a nouasprezecea vama este a ereziei (false cugetari asupra religiei, lepadarea de credinta ortodoxa, hula, blasfemia); in fine, ce de pe urma, a douazecea vama este aceea a nemilostivirii (cruzimea). Trecerea vamilor are loc a treia zi dupa moarte."

vamivazduh x ???:(:(

11. este a mandriei shi nu a maniei, probabil greshise acel Dan cand a postat

Ovidiu,ce legatura are ce am scris eu despre rugaciune,cu vamile vazduhului.Fa-ma te rog sa pricep

"Tot spatiul dintre pamant si ceruri este impartit in 20 de parti sau tribunale, iar sufletul, trecand pe acolo, este acuzat de catre demoni de pacatele sale. Fiecare vama, dupa cum le numesc Sfintii Parinti in scrierile lor (duhurile rele se numesc vamesi), corespunde unui anumit grup de pacate. Duhurile rele acuza sufletul nu numai de pacatele de care el e vinovat, ci inca si de acelea pe care nu le-a comis, dupa marturisirea Sfantului Ioan Letsvithnik."

asta e legatura ???

Ma indoiesc ca oameni se roaga doar la necaz,chiar daca nu o recunosc ei se roaga,fiecare cum se pricepe,cum a fost invatat sau a invatat pe parcursul vietii,in plus un MARE PREOT spunea intro emisiune tv,chiar si la emisiunea dr ANDREI,si o spun si in biserica preoti ca te poti ruga oriunde de la un varf de munte la o statie de tramvai,absolut de oriunde,atunci cand sufletul ti-o cere,ea e primita de DUMNEZEU,conditia este sa fie facuta din inima ,s-o simti,nu musai sa mergi duminica de duminica la biserica,aprinzi candela si in linistea casei te poti ruga,sant dastui ce platesc acatiste,da bani la hramuri si ajutor pentru biserici,uneori cate unui sarman apoi injura si hulesc numele DOMNULUI,ce fel de rugaciune sau bine mai este aceia?e mai mare pacatu,noi oameni santem oameni,macar cu gandu am pacaiut cred fiecare,DOAR DUMNEZEU E SFANT,intrebativa,ganditiva bine,numai bine sa fie pe cararea fiecaruia