Cele 7 cuvinte rostite de Hristos pe cruce
 

Sa ne amintim cele 7 "cuvinte" rostite de Hristos pe Cruce.
Nemarginita este iubirea lui Dumnezeu pe Cruce. " Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23,34)

"Astazi vei fi cu Mine in rai". Raiul mentionat acum de Iisus se identifica, devine de fapt, Imparatia Fiului, care, prin moartea pe cruce a Acestuia, va inceta sa mai fie o simpla virtualitate, devenind o realitate accesibila tuturor dreptilor.

DUMNEZEUL MEU PENTRU CE M-AI PARASIT!Evoca pacatele lumii care despart pe omul Hristos ,ca si pe orice pacatos,de Dumnezeu,dar nu despart totusi pe fiul lui Dumnezeu ,de TATAL CERESC.cACI TATAL SUFERA VAZUNDU-SI FIUL CRUCIFICAT,asa cum sufera si azi pt omul pacatos ce continua sa pacatuiasca fara a se pocai.

E trist pentru noi pentru umanitate sa aflam din gura lui Dumnezeu ca suntem complet iesiti de sub control, suntem cu usurinta manipulati in toate directiile posibile, si de regula nu ne dam seama ce facem.

Daca cineva crede ca el/ea este mai bun/a si Mintuitorul a facut referire numai la cei citiva soldati care rideau cu salbaticie de El, se inseala amarnic

E cel mai frumos exemplu pentru iubire. Iertarea. Dumnezeu i-a iertat pentru toate cate au facut. Pentru palme, scuipari, biciuri, spini, rastignire si moarte, pentru toate acestea, dar mai ales pentru necredinta globalizata, Iisus, Fiul Omului, Dumnezeu pe Pamant, ne-a iertat. Ma starnesc sentimente de regret pentru ca eu nu as putea face nici un 1% din toate acestea. Sa ne Dumnezeu la toti darul de a ierta in cele mai grele momente. Ai grija de noi Doamnea chiar daca te rastignim de atunci in fiecare zi, in fiecare ora si in fiecare moment!!!

De aici reiese ca pentru un om pacatos nu e niciodata tarziu sa se intoarca la calea dreapta si sa ajunga in Rai.Oricat de pacatos ar fi.

Sa ma corectati daca gresesc: pe altarul Crucii S-a jertfit si a suferit Hristos-Omul, adica firea umana a Fiului Lui Dumnezeu. Hristos-Dumnezeu, fiind Persoana a Lui Dumnezeu, nu poate suferi. La fel si Dumnezeu-Tatal, nu cred ca se poate pune problema ca a suferit, cum spune mai sus Sofiaiuga.

Gresesc?...

Trebuie sa avem in vedere dogma hristologica stabilita la sinodul IV ecumenic. Doua firi in Hristos si o singura persoana. Firea dumnezeiasca este unita cu cea omeneasca intr- o singura persoana. Noi nu separama firile dar nici nu le amestecam, cu toate acestea intre ele exista o comunicare.
Acum sa revin la raspuns. Sfantul Ioan Damaschin, cel care face o sinteza hristologica, spune ca Hristos(Fiul lui Dumnezeu) a patimit cu trupul nu a patimit in trup, prin asta vrand sa sublinieze ca nu putem face patimitoare dumnezeirea.

"Astazi vei fi cu Mine in rai"
 

Astfel, adanca pocainta a talharului a nascut in el smerenia, impreuna cu care a format un reazem solid pentru o credinta atat de puternica, cum nu avusesera in acea vreme nici cei mai apropiati ucenici ai lui Hristos. Talharul care a crezut a aratat o nevointa de care nu a fost in stare pana atunci nici unul dintre ucenicii lui Hristos. "Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”

Eli, Eli, Lama. Sabactani?

De aici se deduce ca "Eli" e tradus prin "Dumnezeu". Ciudat...

Cine sunt acei ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul?
Fie ca ei sa se bucure de aceasta mareata sarbatoare!
Cine sunt acei ce slujesc Domnului cu credinta?
Fie ca ei sa se veseleasca intru Domnul!

Cine sunt aceia ce sunt vlaguiti de atata post?
Acum isi vor primi rasplata multdorita!
Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas,
Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine;
Cel care a venit dupa al treilea ceas,
Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare!
Si cel ce a venit dupa al saselea ceas,
Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara!
Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas,
Sa nu-i fie frica de intarzierea sa!

Pentru ca Domnul este binevoitor si primeste si pe ultimul venit
El da pace celui ce vine in ultima clipa
asa cum da si celui ce a trudit din primul ceas.
Unuia ii da, iar pe celalalt il indestuleaza.
El pretuieste truda si saluta curajul.
El onoreaza atat faptele cat si gandurile bune.

Sa ne bucuram cu totii de bunavointa Domnului!
Cel dintai si cel de pe urma sosit sa primeasca aceeasi rasplata;
cel bogat si cel sarac sa se bucure deopotriva!
Cel harnic dar si cel molcom sa sarbatoreasca aceasta sfanta zi!

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit
sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati!
Mancati cu toti din vitelul cel gras!
Sa nu ramana nimeni flamand. Sorbiti cu totii din paharul credintei.
Bucurati-va de maretia bunatatii Sale!

Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac,
pentru ca imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita!
Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale;
pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului.
Sa nu fie nimeni infricosat de moarte,
pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi!
El a calcat pe moarte si a invins-o.

El a distrus taramul mortii cand a coborat in el;
l-a bagat in spaima cand acela a incercat sa muste din carnea Sa.
Asa a proorocit Isaia:
"Tu iadule te-ai infricosat cand L-ai intalnit pe El".

Iadul s-a infricosat pentru ca a fost invins.
S-a infricosat pentru ca a fost facut de rusine.
S-a inspaimantat pentru ca a fost distrus.
S-a inspaimantat pentru ca i s-a luat puterea.
S-a inspaimantat pentru ca este acum neputincios.

Iadul a luat un trup si a descoperit pe Dumnezeu.
A luat pamant si a descoperit Cer.
A luat ce a vazut si a fost coplesit de ceea ce nu vazuse.
O moarte, unde-ti mai este coasa?
O iadule, unde iti mai sunt izbanzile?

Christos a inviat si tu moarte ti-ai pierdut puterea!
Christos a inviat si cei rai s-au prabusit!
Christos a inviat si ingerii se veselesc!
Christos a inviat si viata a invins moartea!
Christos a inviat cu moartea pre moarte calcand;
Si celor din mormanturi viata le-a daruit!

Ca Lui I se cuvine slava si cinstea acum si in vecii vecilor.
Amin!

Sf.Ioan Gura de Aur

Aici se evidentiaza iubirea Mantuitorului fata de oameni. A facut ce trebuia sa faca, S-a sacrificat pentru noi, oamenii, iar oamenii L-au batjocorit si L-au batut. Au meritat oamenii acest sacrificiu? Poate putini au crezut in vorbele Lui de la inceput, dar multi s-au cait abia cand El a inviat, si i-a infricosat pe necredinciosi. Cu toate ca a trecut prin chinuri cumplite, nicio clipa nu Si-a parasit credinta, nicio clipa nu a gandit ceva rau despre toti asupritorii Lui, fiindca in inima Lui buna si Sfanta nu exista nimic rau. Inima Lui era plina de iubire, o iubire imensa, pe care oamenii nu au stiut sa o pretuiasca. In loc sa ii pedepseasca, pironit pe cruce, El S-a rugat Tatalui Sau, Dumnezeul nostru sa le ierte pacatele. Iata, aceasta este cea mai mare dovada de iubire si cel mai mare sacrificiu al omenirii. Cand pacatuim, ar trebui sa ne gandim ca suntem printre cei care striga "Rastigneste-L!", si sa ne oprim!

Mi-e sete
 

Ce frumos tălmăceşte Sf. Nicolae Velimirovici cuvintele spuse de Hristos: "Mi-e sete!". "Oare Îi era sete de apă? Sigur era şi aceea dar nu era şi o sete de dragoste din partea oamenilor? Şi ostaşul care i-a dat un burete cu oţet din milă a putut împlini acea sete a Mântuitorului" ( parafrazez din minte cuvintele acestui Sfânt ). Discutând despre asta cu un sectar mi-a spus că soldatul a dat în batjocură acel burete cu oţet dar mie mi se pare într-o evanghelie că o face din milă. Ce părere aveţi voi?

Prorocul David spune:
'Si am asteptat pe cel ce m-ar milui si nu era si pe cei ce m-ar mangaia si nu i-am aflat.
Si mi-au dat spre mancarea mea fiere si in setea mea m-au adapat cu otet. '
Eu aici inteleg ca acela care i-a dat otet sa bea nu a facut-o din mila ,dimpotriva.
Singura care s-a milostivit de Mantuitorul cand acesta a patimit a fost sfanta Veronica

Este semnificativ ca din Scriptura aflam ca Hristos a fost rastignit pe locul Capatanii, cunoscut si sub denumirea de Golgota. Dupa o veche traditie ebraica, pe Golgota s-ar fi aflat ingropat craniul lui Adam si de aici denumirea de locul Capatanii.

E destul de greu să îţi dai seama că par nişte neconcordanţe în Evanghelii.
Uite ce scrie la Matei
48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea.
49. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.

Pe când la Marcu:
35. Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.
36. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.

La Luca:
Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.

Iar la Ioan:
"Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui."

La Matei pare că ostaşul care I-a dat lui Hristos oţet nu a făcut chiar pe placul mulţimii pe când în Marcu apare că cel care I-a dat oţet îşi bătea joc de El. În Luca şi Ioan lucrurile sunt f vagi că nu menţionează despre un anumit ostaş ci despre toţi. Deci e f greu să spui 100% că acel ostaş nu a făcut-o din milă. Nu ştiu de ce par că se contrazic evangheliile. La o privire superficială se poate părea că au făcut-o în bătaie de joc dar asta dă impresia mulţimile şi acel duh drăcesc iar în Psalmi nu ar avea rost să pună accent pe cel care a făcut un gest de milă ci a pus accentul pe Patimile Mântuitorului şi pe duhul drăcesc care stăpânea pe ostaşi.

In acelasi timp ,nu stiu exact ce a scris sfantul Nicolae Velimirovici ,in ce context a scris ca acelui ostas i s-a facut mila si i-a dat otet .
Evangheliile se contrazic usor ,mai degraba nuantat ,pentru ca perceptia fiecarui apostol evanghelist a fost diferita.

Am găsit.
"A cincea: Mie sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în faţă, şi una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireşte că Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ţi-e sete de apă sau eşti, cumva, însetat de dragoste? Eşti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau şi una şi alta? Iată, legionarul roman Îţi dă buretele înmuiat în oţet. O singură picătură de milă pe care ai simţit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micşorează păcatul lui Pilat – păcatul împărăţiei romane – faţă de Tine, fie şi cu oţet. De aceea, Tu vei strica împărăţia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărăţie nouă."

Vezi toată scrisoarea aici: http://laurentiudumitru.ro/blog/2006...s-de-pe-cruce/

Foarte frumos formulat si explicat!
Bravo!

[quote=Saurian;128490]Am găsit.
"A cincea: Mie sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în faţă, şi una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireşte că Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ţi-e sete de apă sau eşti, cumva, însetat de dragoste? Eşti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau şi una şi alta? Iată, legionarul roman Îţi dă buretele înmuiat în oţet. O singură picătură de milă pe care ai simţit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micşorează păcatul lui Pilat – păcatul împărăţiei romane – faţă de Tine, fie şi cu oţet. De aceea, Tu vei strica împărăţia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărăţie nouă."

Sfantul Nicolae spune 'o picatura de mila ' pentru ca soldatul i-a acordat atentie ,l-a ascultat.

[quote=anita;128494]whatever... :21:

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?
 

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?
Cuvinte grele de inteles, insa avand in vedere talcuirile Sfintilor Parinti sa retinem ca este strigatul umanitatii recapitulata in Hristos.
Acesta este un verset din psalmul 21 considerat de exegeti ca fiind mesianic, iata cum in Hristos se implineste Scriptura, iar fariseii erau orbiti, credeau ca-l striga pe Ilie.
Lumineaza-ne si pe noi Doamne ca sa intelegem intelepciunea Ta, care pentru iudei a fost sminteala iar pentru neamuri nebunie.